Informatia Bucureştiului, noiembrie 1969 (Anul 17, nr. 5040-5064)
1969-11-21 / nr. 5057
Poate că se urneşte ceva... Urmăream pag.I trelor noastră. Era la sine înţeles că dacă „dintr-un colectiv de aproximativ 100 s-ar forma trei de aproximativ 30 fiecare, adică atît cit ar trebui să aibă în mod normal un teatru dispunînd de o sală şi o scenă", aceste colective ar avea „un profil mai bine definit... şi-ar folosi mult mai bine forţele in cadrul unei activităţi care s-ar solda cu un număr mult mai mare de spectacole în premieră şi de reprezentaţii, colectivele acestea ar da satisfacţie unui număr mult mai mare de spectatori, adică diverselor preferinţe, ar mări atracţia prin inedite etc. etc. îmi treceau prin faţa ochilor, citind aceste rînduri, actori neîntrebuinţaţi de ani de zile, actori de toate vîrstele (căci nu e o problemă de luptă între generaţii, cum cred unii), pe care îi întîlnesc pe stradă, la cinema, în autobuz, la cafenea, oriunde, numai pe scenă nu, ei, cînd dau peste ei în vreun folişor, e unul care, de cele mai multe ori, nu li se potriveşte. Şi nu e vorba de actori netalentaţi, ci de unii care au debutat nu de mult cu brio şi sînt azi oameni în toată firea, capabili să ducă în spinare un întreg repertoriu. Dar timpul a trecut, trece mereu, şi „tinerele speranţe" de mai ieri încep să se gîndească la pensie. Asta din punctul de vedere al actorilor. Din aceia al publicului, e evident că varietatea mai mare a trupelor ar remedia într-o măsură C€eea ce se numeşte azi „criza de spectatori". Să fie, aşa cum scria Victor Ion Popa, teatru şi pentru cei ce iubesc piesă în versuri, pentru cei ce vor drame puternice şi pentru cei ce preferă comedie bufă sau piesa sprinţară. Să fie, adică, spectacole şi pentru săli de o mie de locuri, şi pentru altele de trei sute. Cu alte cuvinte, să avem mari spectacole populare, şi teatru academic, şi studiouri experimentale. Să se poată manifesta iniţiativele bune, să circule ideile avansate, să pulseze suflul viu al creaţiei în colectivele noastre. Numai astfel va dispărea şi un alt paradox al vieţii teatrale, acela că, în timp ce dispunem azi de forţe artistice mai mari ca niciodată şi am izbutit să ne afirmăm cu atîta strălucire pe plan internaţional, nivelul general al teatrului la noi e încă mediocru, din cauza folosirii neraţionale a acestor forţe uriaşe. Varietatea s-ar obţine mai ales dacă noile colective s-ar constitui, ţinîndu-se seama de altă idee a articolului, și anume aceea a „afinităţii artistice" și sub conducerea unor „animatori totodată buni organizatori, directorii pe care nu întotdeauna îi avem" (dar pe care nici nu prea căutăm să-i descoperim sau, o dată descoperiţi, să-i păstrăm). Se discută de ani de zile despre „afinităţi artistice" şi totuşi menţinem vechile formaţii supradimensionate mult pestenecesităţi şi posibilităţi de lucru, alcătuite administrativ prin repartizări prea adesea întîimplătoare. Problema a fost pusă nu o dată de unii directori, de regizori, de actori chiar. Cît timp s-a irosit prin şedinţe, cîtă cerneală a curs pe tema „profilului", a „echipei" ! Şi ce s-a ales ? Mai nimic. De aceea asistăm adesea la situaţii penibile cînd în teatre regizorii, obligați doar prin disciplina „eșafodajului vechilor ■ norme", pun în scenă fără tragere de inimă texte cu care nu au nici în clin nici în mînecă, încercînd să le „salveze" prin tot felul de artificii sterile. Asta în cazul cel mai fericit. Ca să nu mai vorbesc :de neplăcerile creata prin refuzul de roluri, animozităţi şi enervări inutile. E încurajator să afli că „este posibilă şi necesară o reevaluare a forţelor artistice, tehnice şi administrative şi a instituţiilor în care-şi duc activitatea, pentru a fi puse optim în valoare". Şi nu poţi decît aplauda intenţia de a reda rostului lor firesc scenele şi sălile de teatru transformate multă vreme de unele instituţii centrale sau locale în „săli de şedinţă confortabile". S-ar părea deci că există toate condiţiile pentru a putea face unele „reevaluări necesare". Dar, deşi totul ne stă la dispoziţie, sînt convins că vom avea încă de furcă pînă la punerea în aplicare a acestor iniţiative. Să nădăjduim totuşi că, pînă la urmă, se va urni ceva din ceea ce pare de neclintit în viaţa noastră teatrală. Aseară, la Casa de cultură din str. 11 Iunie, a avut loc deschiderea cursurilor de limba şi literatura română din cadrul Universităţii populare de literatură . In fotografie , vorbeşte criticul Vladimir Streinu, directorul Universităţii. Invitaţie la comedia cu cîntece — „Sâracu' Cică" in montarea Teatrului „Fantasio" din Constanta — Aplaudat şi in alte rinduri de bucureşteni, îndeobşte pentru spectacole revuistice, teatrul constănţeann de divertisment a vrut să ne demonstreze prin recentul său turneu că, e preocupat de diversificarea repertoriului. In acest scop, ne-a oferit o comedie muzicală, se pare prima abordată de colectivul său artistic. Alegerea s-a oprit la un mai vechi succes al genului, „Săracu’ Gică” de V. Vasilache, N. Stroe şi Şt. Cristodulo, comedie pe care realizatorii de azi ai spectacolului au „împrospătat-o“ atit prin partitura muzicală nouă (compusă de A. Manolache şi V. Vasilache-jr.), cit şi prin cuplete şi texte scrise de Ion Maximilian şi Saşa Georgescu. Farsa — cu încurcăturile ei tradiţionale, în care un băiat cumsecade, inteligent şi simpatic, dar fără „situaţie“, încearcă şi, bineînţeles, reuşeşte să-şi realizeze un suav vis de iubire în mijlocul unei lumi dornice. deîmbogăţire, arivistă — e transpusă pe scenă ca atare , cu haz — uneori subţire, cu duioşie — uneori melodramatică, regizorul Ion Maximilian permiţîndu-şi doar, şi nu întotdeauna cu consecvenţă, o undă de ironie — mai curînd reverenţioasă decît acidă — la adresa personajelor şi situaţiilor. Am asistat astfel la ceea ce se poate numi un spectacol agreabil, solicitîndu-ţi o lacrimă şi-un zîmbet, în care cîţiva actori talentaţi au reuşit să-şi depăşească partiturile. Ne referim in primul rînd la Gelu Manolache — undică sincer dar ştiind, mai ales în cupletele muzicale, să-şi persifleze eroul — şi la Jean Constantin care, interpretînd pe patronul acestuia, Tache Măslineanu, A Corul sindicatelor din municipiul Bucureşti — ansamblu de amatori care s-a remarcat in citeva anterioare apariţii ca o formaţie muzicală deţinută — va apărea într-o stagiune permanentă. Prmul său concert — luni, ora 19.30, In sala Ansamblului U.G.S.R. — va cuprinde un amplu program alcătuit din lucrări clasice (româneşti şi universale) şi contemporane Dirijor D.D. Botez, şi-a dezlănţuit încă o dată resursele de haz. Dan Herdan, apreciat actor de dramă, s-a amuzat să creioneze, cu fineţe şi pondere, portretul unui tînăr franţuzit, vînător de zestre. Mai merită menţionaţi pentru verva şi aplombul apariţiilor comice, Mariana Cerconi şi Fritz Braun. Compusă în stilul epocii în care a fost scrisă comedia, muzica punctează spectacolul cu izbutite momente lirice şi de umor, cupletele avînd în intenţia realizatorilor maiales rolul de a marca atitudinea detaşată, chiar persiflantă cîteodată, faţă de „dramele“ eroilor. Aşa cum ne-au înfăţişat-o constănţenii, comedia cu cîntece — această „rara avis“ pe afişele noastre — se dovedeşte un gen care merită cultivat. Şi poate nu numai prin reluarea unor succese de altădată... Eugen Comarnescu Itdv . Astăzi, ora 10, in sala Conservatoiul „Ciprian Porumbescu“, studenţi ai claselor de muzică de cameră vor prezenta un concert cuprinzând un program două cvartete (op. 7, nr. 8 de Haydn şi op. 2 nr. 1 de Mendelssohn — Bartholdy) şi un trio („Lupta cu inerţia“ de Anatol Vieru). yWvr Film despre arta lui Rubinstein La Paris triumfă în aceste zile un film pe care cunoscutul realizator de filme documentare francez Francois Reichenbach l-a dedicat marelui pianist Arthur Rubinstein. Intitulat ARTHUR RUBINSTEIN SAU DRAGOSTEA DE VIATA, filmul a smuls elogii unanime tuturor criticilor de specialitate. Consemnăm cîteva dintre opiniile emise: „Se vorbeşte mult, in zilele noastre, despre spectacol total. Iată unul dintre acestea. Spectacol pentru ochi, pentru auz, pentru spirit şi mai cu seamă pentru inimă..." (Le Figaro Litttraire); „Un film extraordinar. Sigur că principalul merit este al celui mai emoţionant dintre toţi pianiştii, care ne descoperă caracterul său, spiritul şi talentul cu o spontaneitate rar intilnită“. (Le Figaro); „Acest film este istoria unei comuniuni fulgerătoare: intilnirea Rubinstein- Reichenbach, aceea dintre două temperamente de artişti Împărtăşind o egală dragoste de viaţă, acelaşi mod de a poetiza realul, de a transforma pre 1»Porturile lumii“ In cadrul „Decadei cărţii ştiinţifice şi tehnice“, astăzi, la ora 19, în incinta librăriei „M. Eminescu“, din bd. Republicii nr. 5, are loc întîlnirea cu autorii sintezei informative „Porturile lumii", respectiv: Sterie Ciulache, Ion Leţea şi Nicolae Vaselciuc. Prezintă prof. univ. dr. docent Victor Tufescu, coordonatorul ştiinţific al lucrării publicate de Editura enciclopedică română. n S Ce e nou cu... t % JACQUES TATT a început, in % 4 cel mai mare secret, turnarea 2 J filmului YES, MONSIEUR HU- £ ^ LOT. Noua pagină din biografia 4 4 celebrului său erou, blajinul Jj 4 d“ mn Hulot, se filmează în îm- 5 g prejurimile Amsterdamului. ^ 4 4 PIERRE ETAIX — un alt eu- £ 4 noscut protagonist al comediei 2 2 franceze----pregătește și el un m și nou film: ABUNDENȚA. Este o 4 4 comedie-reportaj, o pledoarie în 4 § dreptată împotriva transformării S 2 omului în robot. ^ 2 JOHNNY HALLYDAY, care a £ 5 debutat în cinema într-un western S 4 realizat de regizorul italian Ser- 4 4 gio Corbucci, își continuă noua 4 £ carieră în Ulmul HOTEL PARTIg 2 CULAR, avîndu-i ca parteneri pe S 4 Johnny Cool și Margaret Lee. £ CEEA CE REUŞEŞTE, In primul rînd, Andrei Ivaneanu-Damascuni în expoziţia sa de scenografie, deschisă in sala Dalles, este atmosfera. O atmosferă creată iniţial In schiţe şi întregindu-se prin aranjamentul manechinelor şi folosirea proiectoarelor. Astfel, sala de expunere devine — în lumina lor — un veritabil spaţiu scenic unde se „mişcă“ personaje ce comunică parcă, între ele. Şi „comunică“ nu din cauza une asemănări ci pentru că ele capătă ceva din eul autorului, o ambianţă şi o stare sufletească. Este vorba de un ton care se impune şi pe care-l simţi din primul moment. Un fel de părere de rău a artistului care se gindeşte, poate, că, materializîndu-se scenic, personajele şi „locuinţele lor îşi vor pierde o parte din farmecul lumii imaginare în care trăiesc. Decorurile şi costumele — convertite în autentice personaje — sunt deosebit de reuşite în „Visul unei nopţi de vară“ de Shakespeare : învolburarea alburie a florilor ce compun trena Titaniei sau penele ce împodobesc capul lui Oberon, culoarea de vis, de ireal, sau volutele ce compun castelul se reunesc intr-un fantastic umanizat, în decorurile pentru „Traviata”, deosebit de realizată este atit schiţa pentru, mo ri Rafinament şî imaginaţie mentul „intilnirii“ — unde cele două personaje se pierd, parcă, in căderea continuă a frunzelor moarte —, cit şi cea in care, cu nuanţe de la gri închis pînă la negru, artistul transmite privitorului ideea morţii ce o stăpîneşte pe eroină. Interesante, aproape izbitoare prin inedit, sînt decorurile pentru „Cocoşul negru“ de Victor Eftimiu. Concepute în stilul specific al icoanelor pe sticlă, unde imaginea centrală e înconjurată de un briu lat de roşu închis, învechit, pe care apar alte personaje, ele accentuează factura folclorică a piesei. Mai puţin realizate sunt schiţele pentru „Electra“ de Sofocle, unde predilecţia artistului către linia gingaşă, dar lipsită de vigoare, ii vitregeşte pe eroii antici de forţa caracterului şi simplitatea ţinutei. Reuşind, de obicei, o contopire aproape perfectă cu spiritul piesei pe care şi-o alege drept canava imaginaţiei sale, Andrei Ivăneanu-Damaschin creează in schiţele de decoruri şi costume acea atmosferă ce se realizează, de cele mai multe ori, doar un spectacol. Miruna lonescu izaii. În angrenajul cooperării continuă să existe fisuri Urmare din par tralei. Numai întreprinderea „Electroaparataj“, de pildă, ne este datoare cu mii de aparataje electrice — tablouri de siguranță C 2, comutatori sub tencuială, voltmetrici ș.a. Iată, așadar, că revirimentul de care ne vorbea directorul uzinei „Automatica” se relevă a fi localizat doar pe plan... intern. Mai mult chiar , nici aici — cele relatate constituie un argument edificator — nu a fost revitalizat, prin măsuri eficiente, întregul mecanism al cooperării. Situaţia întîlnită la „Electroaparataj“ confirmă integral afirmaţia. Beneficiarii săi din afara Centralei industriale pentru electronică şi automatizări aşteaptă de luni de zile să primească aparatajele şi piesele de schimb contractate. In total, în trimestrul trecut, nu au fost onorate 116 contracte, în valoare de peste 5,7 milioane de lei ! O situaţie extrem de grea, dacă ţinem seama de timpul scurt ce a mai ră-mas pînă la sfîrşitul anului, dar mai ales de faptul că situaţia sedatorează, în cea mai mare măsură, deficienţelor proprii întreprinderii, în zece luni, rebuturile au atins cifra de 2 milioane lei, de trei ori mai mult decît în aceeaşi perioadă a anului trecut (acţiuni imediate se impun, din acest punct de vedere, în special la atelierul de prese mecanice şi în cel de mase plastice, cauzele fiind cunoscute : neasigurarea desenelor necesare de către sectorul constructor şef, asistenţa tehnică insuficientă, uzură înaintată a unor scute, care conduce la executarea de piese cu abateri mari faţă de documentaţii, şi neglijenţa în muncă). De altfel, în general, calitatea, produselor este încă necorespunzătoare — în prezent 14 la sută din aparatele prezentate de atelierul montaje la, standul de probe sunt respinse pentru vicii de calitate. Se manifestă încă serioase carenţe şi în ceea ce priveşte disciplina în muncă. Deşi de zece luni indicele de utilizare a timpului de lucru a înregistrat creşteri faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, absenţele nemotivate s-au cifrat la aproape 70 000 de ore , îndeosebi la prese mecanice şi matriţerie. „Echivalentul“ lor : irosirea unei producţii de circa 4 milioane de lei. „ Pentru eliminarea acestor deficienţe care grevează eficienţa muncii noastre — ne-a spus NICOLAE FLOREA, secretarul comitetului de partid al întreprinderii — s-a întocmit un anumit plan de măsuri. Accentul a fost pus pe îmbunătăţirea calităţii pieselor şi a subansamblurilor, precum şi a montajului aparaturii electrice. Dar toate acestea vor trebui coroborate şi cu un sprijin mai eficient din partea organului nostru tutelar. Să precizăm. Este vorba, în primul rînd, de asigurarea unei mai mari stabilităţi a sarcinilor de producţie, a ritmicităţii aprovizionării tehnicomateriale. CU regularitate întreprinderii i se solicită, suplimentar, executarea de urgenţă , în special pentru uzina „Automatica“. De aseme- nea, unele materiale sosesc într-un substanţial „contratimp“, cu „ora“ prevederilor contractuale.Consecinţele vizează direct ritmicitatea producţiei. De exemplu, în trimestrul trecut, în medie, realizările decadei I au fost doar de 11 la sută ; în decada a II-a s-a obţinut 17,9 iar în ultima — 71 la sută din volumul planificat de producţie). In ceea ce priveşte perspectiva muncii — materializată şi în pregătirea şi lansarea din timp a fabri caţiei — ea este mult îngustată de comenzile suplimentare, care dereglează serios mecanismul cooperării, realizarea şi livrarea la termen a aparatajului contractat cu beneficiarii. Care este geneza acestor „urgenţe”? — Uzina „Automatica“ — ne spune şeful serviciului desfăcere, A. CIPLEA — nu ţine seama de contractele ce se încheie cu noi. In septembrie şi octombrie ni s-au cerut, de exemplu, de două ori mai multe automate de protecţie (A.M.T.) decit se prevăzuse în plan. Au fost executate, din dispoziţia centralei şi a ministerului, dar, evident, în dauna altor beneficiari. Aşa ftind lucrurile, nu ne vom putea achita de obligaţiile contractuale dacă „Automatica” nu se va încadra şi ca într-o disciplină fermă, stabilind cu exactitate, cantitativ şi sortimental, subansamblurile de care are nevoie. Este limpede acum de ce directorul uzinei „Automatica“ , se declară mulţumit de modul cum funcţionează angrenajul cooperării din cadrul centralei. Orice necesitate este satisfăcută cu maximă operativitate ! — Modificarea prevederilor contractuale iniţiale — ne-a spus directorul său cînd am revenit în uzină — este determinată de faptul că nici la noi sarcinile nu sunt stabile. Pe parcursul realizării planului apar necesităţi de moment, cărora trebuie să le răspundem. în consiliul de administraţie al centralei am solicitat de nenumărate ori să fie luate măsuri pentru a se asigura stabilitatea sarcinilor de producţie. Rezultatele însă întîrzie. Iată un exemplu la „zi" : planul de producţie pe 1970 este nominalizat în prezent doar în proporţie de 62 la sută. Care este punctul de vedere al Centralei industriale pentru electronică şi automatizări ? — Există, într-adevăr, dereglări în cooperarea dintre unităţile pe care Ie tutelează centrala — ne spune ing. I. CONSTANTINESCU, director tehnic. Pe baza măsurilor luate, a graficelor de cooperare stabilite la toate întreprinderile noastre, vom fi in măsură să recuperăm restanţele, asigurînd îndeplinirea tuturor obligaţiilor contractuale pe 1969. Rămîne, totuşi, de rezolvat o problemă : asigurarea cu materiale la toate sortimentele necesare. De asemenea greutăţi intîmpinăm în ceea ce priveşte dotarea Întreprinderii „Electroaparataj“, ca urmare a Introducerii în fabricaţie a unui nou produs, cu circa 20 strunguri paralele. Pînă acum am dotat întreprinderea, prin redistribuire, cu 5 strunguri de acest tip. Soluţionarea deplină a problemei depăşeşte însă posibilităţile noastre. In legătură cu aceste aspecte, care condiţionează realizarea sarcinilor de producţie — şi a căror rezolvare a „rezistat“ intervenţiilor centralei industriale şi ale întreprinderii — am dorit să discutăm cu ing. C. MIHULECEA, adjunct al ministrului industriei construcţiilor de maşini, care coordonează activitatea Centralei industriale pentru electronică şi auto-, matizări. Tovarăşul ministru s-a scuzat însă, prin şeful său de cabinet — chiar şi atunci cînd am rugat ca dînsul să fixeze data — că nu ne poate primi, fiind foarte ocupat. Ni s-a indicat, în schimb, să luăm legătura cu directorul general al centralei, care însă era plecat în străinătate. (Oare la minister nu se ştia ?). In aceste condiţii, ţinem să aducem la cunoştinţa conducerii M.I.C.M. că, intr-adevăr, la acest nivel poate fi soluţionată, prin redistribuire, dota-,rea cu strunguri paralele a întreprinderii „Electroaparataj“. Iată argumentele : Uzinele „Timpuri noi” au în dotare 80 de strunguri paralele ce sunt folosite doar parţial — în trimestrul III s-a înregistrat un indice de utilizare a fondului de timp disponibil de 45,6 la sută. De asemenea, la întreprinderea de ventilatoare, dotată cu 34 de asemenea strunguri, şi la uzina „Autobuzul“ — 105 strunguri — acest indice a fost de numai 46,1 şi respectiv 53 la sută. Că redistribuirea utilajelor se dovedeşte pe cît de necesară, pe atît de posibilă, rezultă şi din faptul că Uzina de radiatoare, echipament metalic şi obiecta şi armături sanitare îşi permite să ţină în reparaţii capitale un strung automat încă de la începutul anului ! De altfel, dările de seamă statistice privind utilizarea fondului de timp al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor relevă cu claritate, modul ne-corespunzător în care sunt folosite aceste capacităţi de producţie. Aşteptăm, deci, din partea M.I.C.M., un sprijin operativ pentru Centrala industrială de electronică şi automatizări, pentru întreprinderea „Electroaparataj”. Fisurile existente aici în angrenajul cooperării, indiferent de cauze, pun sub semnul îndoielii îndeplinirea sarcinilor de plan și acest lucru trebuie privit cu toată gravitatea. PE PODIUMUL RADIOTELEVIZIUI... Stagiunea Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii ne-a oferit pînă acum destule programe interesante — interpretativ şi ca repertoriu — pentru ca publicul să fie din ce in ce mai atras de producţiile sale artistice. Faptul că un concert recent prezenta doi oaspeţi era, desigur, o premisă în continuarea acestor bune impresii. Nu intru totul justificate, după urmărirea desfăşurării concertului, căci in locul unui prezumtiv eveniment muzical am asistat la o realizare destul de puţin convingătoare. Uneori, acest lucru a fost determinat de alegerea lucrării. Este de altfel situaţia solistei, pianista japoneză Yaeko Yamane, care, , ca interpretă a Concertului nr. 1 de Prokofiev, a demonstrat o certi disponibilitate a tehnicii sale, dublată de o sensibilă nuanţare, date nu cu totul specifice muzicii compozitorului. Incisivitatea dramatică a replicilor, ironia subtilă cu care sunt evitate deseori efuziunile sentimentale, reclamau un temperament deosebit de cel al pianistei. Totuşi să reţinem, dincolo de, asemenea, observaţii, că Yaeko Yamane este capabilă de a depăşi in mare parte problemele ivite, datorită unor remarcabile calităţi, care sunt nu numai rezultatul unei serioase pregătiri artistice, ci şi reflexul fondului expresiv personal. Ascultind-o, ca mesager al unei strălucite şcoli muzicale, am fi dorit, — lucru pe care sperăm să ni-l ofere pe viitor Yaeko Yamane — o mai completă intilnire cu arta japoneză, nu numai pe ţărimul interpretării, ci şi pe cel al creaţiei. In evoluţia sa, dirijorul finlandez Paavo Berglund a dovedit — e cazul poemului „Tapiola“ de Sibelius — că, fără îndoială, cunoaşte o serie de elemente caracteristice muzicii respective. Dar, atît in acompaniamentul Concertului de Prokofiev, cit şi in Simfonia a II-a de Brahms, nivelul realizării a fost destul de neinteresant. Desfăşurarea greoaie a susţinerii simfonice a grevat în mod evident cursivitatea melodiilor prokofieviene, iar partitura lui Brahms ni s-a părut mai degrabă ca o versiune a unei simfonii de Sibelius. Accentuînd aspecte dansante — poate chiar inedite — ale celebrelor teme, es- § tompind emoția generoasă a acestora, in favoarea unor reliefuri pasagere, nesemnificative, Paavo Berglund s-a limitat uneori la parcurgerea textului, fără a impune concluzii argumentate. Ceea ce, pentru o simfonie de Brahms, ar fi fost, fără îndoială, esenţial. Aceste opinii, fireşte, nu impietează asupra probităţii sale profesionale, a seriozităţii intenţiilor interpretative. Ele ţin mai degrabă de o viziune diferită asupra repertoriului abordat. Grigore Constantinescu Onestitatea şi spiritul comercial Pe ecrane rulează un film din categoria celor pe care le numim „comerciale“ , In împărăţia leului de argint. Nu intenţionăm cituşi de puţin să punem in discuţie prezenţa in programul cinematografelor a acestui „western asiatic“ inspirat de Karl May, deşi — la drept vorbind — filmul comercial nu presupune neapărat sub mediocritatea şi amatorilor noştri de filme de aventuri 11 s-ar fi putut găsi producţii mai puţin periferice decît aceasta. Suntem totuşi nevoiţi să observăm că D.R.C.D.F. marchează, prin prezentarea „împărăţiei leului de argint“ un nou record de lipsă de respect faţă de spectatori. Pelicula face parte dintr-un serial inaugurat anul trecut cu u Kurdistanul sălbatic. Difuzorii noştri de film au sărit însă de la prima serie la cea de a treia, fie din neatenţie, fie considered că publicul n-ar avea nimic de pierdut dacă va fi lipsit de veriga intermediară. Trecind totuşi peste faptul că, datorită acestui „hiatus”, apar din senin nişte personaje cu care vajnicul erou Kara Ben Nemsl are de-a face, dar pe care noi, spectatorii, nu ştim de unde să le luăm, pelicula devine cu atît mai neinteligibilă cu cît primele două bobine sunt contaminate de o boală ciudată, un seu de eruptie colorata care, timp de 20 de minute, împiedică — uneori aproape total — vizionarea peliculei. A urmărit oare cineva din conducerea D.R.C.D.F. proiecţia acestei copii, complet deficitare, din punct de vedere tehnic, care a fost propusă publicului bucureştean. De unde atita Ingenuitate In Înşelarea „clientelei“ ? Comerţul — chiar cel cinematografie ! — trebuie să se practice cu aceeaşi onestitate şi răspundere pe care o pretindem oricărui magazin... Circulaţia în Piaţa Universităţii (Urmare din pag. 1) să intre Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Universitate. In această porţiune, pentru circulaţia vehiculelor a fost creată o rocadă de deviere, menţinîndu-se cite două benzi pentru fiecare sens de circulaţie. Lucrările de deviere pe rocadă se vor efectua în nopţile de 24/25 şi 25/26 noietribrie. Mierbând din 25 haietribrie circulaţia vehiculelor în ambele sensuri se va efectua pe rocadă, cu excepţia troleibuzelor pe sensul piaţa Rosetti, bd. Gh. Gheorghiu-Dej , care vor circula prin zona şantierelor pînă în ziua de 26 noiembrie cînd şi acestea vor fi deviate pe rocadă. Staţiile I.T.B. pe această arteră rămîn pe amplasamentele actuale, în scopul efectuării lucrărilor de deviere a reţelei de contact a troleibuzelor şi a definitivării marcajelor şi semnelor de circulaţie, în nopţile de 23/24, 24/25 şi 25/26, între orele 24 şi 5, circulaţia tuturor vehiculelor (în afara celor de transport în comun) va fi deviată prin străzile laterale. Ţinindu-se seama de reducerea capacităţii de trafic a intersecţiei se apelează la conducătorii de vehicule, în afara celor de transport în comun, ca, pe timpul lucrărilor, să evite trecerea prin această zonă şi să folosească străzile laterale astfel : DE PE ARTERA NORD-SUD din bd. Magheru la dreapta, prin străzile Cosmonauţilor, Episcopiei, sau str. C. A. Rosetti, în calea Victoriei, străzile Doamnei, Bursei, Ion Ghica, bd. 1848 ; la stingă de la piaţa Romană prin străzile M. Eminescu, Dionisie Lupu, Tudor Arghezi, piaţa Rosetti, bd. Hristo Botev, calea Moşilor, străzile G-ral Florescu, Cavafii Vechi, Sf. Gheorghe Nou, bd. 1848. DE PE ARTERA NORD-SUD din bd. 1848 la dreapta prin străzile Colței, Hristo Botev, Dianei, Dionisie Lupu, C. A. Rosetti, bd. N. Bălcescu ; la stingă prin străzile Doamnei, Academiei, 13 Decembrie, bd. N. Bălcescu. DE PE ARTERA EST-VEST, din bd. Republicii la dreapta prin străzile Dianei, Dionisie Lupu, C. A. Rosetti, calea Victoriei, bd. Gh. Gheorghiu- Dej ; la stingă prin bd. Hristo Botev, calea Moşilor, străzile G-ral Florescu, Cavafii Vechi, Sf. Gheorghe Nou, bd. 1848, străzile Doamnei, Dobrogeanu-Gherea, splaiul Independenţei, calea Plevnei, bd. Gh. Gheorghiu-Dej. DE PE ARTERA EST-VEST din bd. Gh. Gheorghiu- Dej la dreapta prin calea Victoriei, străzile Doamnei, Bursei, Ion Ghica, bd. 1848, str. Colţei, bd. Hristo Botev, bd. Republicii ; la stingă prin străzile Academiei. 13 Decembrie, Traian Vuia, Tudor Arghezi, piaţa Rosetti, bd. Republicii. PREMIERE jmumunmumuuuti NOILE AVENTURI ALE RĂZBUNĂTORILOR : al doilea episod al serialului de aventuri al regizorului sovietic Edmund Keosaian, care s-a bucurat de un frumos succes în rîndul tinerilor spectatori. Protagoniștii rămîn cei din prima serie : Mişa Metelkin, Vasia Vasilev, Villa Kosîh, Valia Kurdinkova şi alţii. BANI VECHI : producţie a studioului „Albania Nouă“. Un film inspirat din actualitatea construcţiei socialiste, cu regia şi scenariul de Dimiter Anagnosti. In distribuţie Roza Anagnosti, Ndrek Lousta şi Rikard Liara. OPERAŢIUNEA LADY CHAPLIN, coproducţie italo-franco-spaniolâ în regia lui Alberto D. Martino. O intrigă poliţistă Interpretată de Daniela Bianchi, Jacques Bergerac şi Evelyne Stewart. WWWWWWWWWW In fotografie. Imagine din filmul „Noile aventuri ale Răzbunătorilor“. — «Înteţi din România ? A fost destul să afle aceasta pentru ca Ra Kapoor să mă intimpine cu toată simpatia : — îmi amintesc bine de ţara dv. ! Am fost acolo cu soţia, cu mulţi ani in urma. Poate că nu ştiţi că România, căreia 1i port o foarte frumoasă amintire, a lăsat urme şi in arta mea ! Da, da... Am vizitat atunci Valea Prahovei şi sinaia... La Sinaia. Era o zi minunată. Ne simţeam grozav de bine şi am compus o melodie... (Și Raj Kapoor începe s-o fredoneze, dar o abandonează curind) Nu, asta trebuie ascultată cu orchestră, aşa cum am imprimat-o in film. — In film ? — Desigur ! Melodia pe care am compus-o la Sinaia — am cîntat-o intr-unui rajm din filmele meie ulterioare, Miramar Jocker. — și cu ce vă ocupaţi acum . — Fac filme! Asta este singura mea pasiune. Trăiesc pe platou şi vă asigur că acolo am să şi mor. Lucrez In filmele mele, lucrez și în ale altora, pentru a agonisi banii pe care să-i Investesc In propriile mele producţii. Ultima, pe care am terminat-o chiar acum, este „Mi aş spune clovnul !” în ea debutează şi fiul meu, In vlrstăe 18 ani. Pe erou II cheamă Raj, şi fiul interpretează adolescenţa personajului. Este un tînăr pe care-1 atrage arena, vrea să fie clovn, să-i înveselească pe oameni. In realitate este un nefericit, dar pe semenii săi îl face fericiţi. Partenera mea, în film, este Ksenia Rlabinkina, din trupa lui „Bolşoi Teatr“. Rlabinkina, care a fost aplaudată recent de către spectatorii britanici, pe faimoasa scenă a lui Covent Garden, este una dintre tinerele stele ale baletului sovietic, spectatorii români au cunoscut-o pe frumoasa balerină, în scurtă apariţie în basmul lui Aleksat Ptusko, Povestea ţarului Saltan. Dar colo Blabnikina dansa ! Ce face, ca in filmul lui Raj Kapoor ? — Este o acrobată la trapez, de ce mă îndrăgostesc nebunește. Plnă urmă, ea se Întoarce In patria el eu părăsesc, cu inima zdrobită, circ dar lumea continuă să-mi spună: „eh nul“! și-i fac pe oameni să râdă, prețul lacrimilor mele. — Ce filme vă plac dv., ca spătator, domnule Kapoor ? — Cele cu problematică umană, oriunde ar veni. Filme care să refle destinul omului, care-i pot ocroti tristeţe şi să-l aducă zîmbetul pe bu filme care să dea’ speranţă Intr-o vb mai bună... T. Caranfii zentul Intr-o emoţionantă amintire“ (Combat), „Este o incîntarel" (France- Soir)... si citatele ar putea fi continuate Retrospectiva filmului polonez la Cinematecă Cu sprijinul Arhivei centrale de filme din Varşovia, Cinemateca română organizează, la sala Union, între 24 şi 30 noiembrie, o Retrospectivă a filmului polonez, ce va fi inaugurată cu gala filmului PE URMA VA VENI LINIŞTEA, gală ce va avea loc în prezenţa autorului, regizorulpolonez Janusz Morgenstern, distins cu premiul pentru regie la festivalul de la San Sebastian, ediţia 1967. Pelicula va fi reluată pentru abonaţii Cinematecii, în ziua de 28 noiembrie la orele 16,30, 18,45 şi 21. In zilele următoare, vor putea fi vizionate : TRENUL DE NOAPTE de Jerzy Kawalerowicz (24, 27 şi 29 noiembrie, abonament ciclul B), FELUL DE A FI de Jan Rybkowski (25 noiembrie, abonament ciclul A), SLABUL ŞI ALŢII de Henryk Kuba (26 noiembrie, după-amiază). Duminică vor rula, cu bilete la casă, două producţii de Munk , o comedie din 1959, intitulată NOROCUL ŞAŞIU (ora 18,45) şi PASAGERA, operă postumă a aceluiaşi regizor (ora 21). Ecran-clubul şi Casa de cultură a studenţilor din Bucureşti vor găzdui, în aceeaşi perioadă, proiecţii de filme poloneze.