Informatia Bucureştiului, septembrie 1970 (Anul 18, nr. 5294-5319)
1970-09-17 / nr. 5308
Ieri seara i-am reîntîlnit pe vestiţii artişti ai Teatrului Academic „S. M. Kirov“ din Leningrad, oaspeţi aşteptaţi, întotdeauna, ■cu afecţiune şi preţuire, de publicul butuceştean. Purtam incă impresiile de neuitat, avute cu prilejul unei călătorii, în oraşul „nopţilor albe“, anul trecut. Şi, trebuie să recunosc, acele impresii şi-au găsit, aici, în Spectacolul prezentat la Festivalul „George Enescu”, deplina confirmare, din ansamblu în care performanţa coregrafică aparţine, in primul rind, poeziei, atmosferei sugerate cu delicateţa, o armonie a proporţiilor ce iţi incintă privirea, te poartă in lumi de basm. Mirajul dansului, frumuseţea Spaţiului in care gestul desesisasă elegante volute, transformă binecunoscutele scene ale „Lacului lebedelor”, de atâtea ori văzute, în momente unice. Ceea ce impresionează, in primul rind, la artiştii leningrădeni, este conştiinţa participării fiecărui dansator la crearea imaginii scenice. Nu am spune că evoluţiile singulare primează, ci modul în care pulsul dansului vibrează, dă viaţă povestirii, ce se reconstituie din multitudine de faţete. Privindu-i, nu mai aştepţi, neapărat, executarea „exactă“ a schemei de dans, ci cauţi, mai departe, in mişcare, reflectarea muzicii, diversă, expresivă. Nu se poate, deseori, urmări o asemenea interpretare de grup, relaxată, disciplinată in realizarea dansului, dar fără o limitare severă, uscată. S-a spus, de numeroase ori, că şcoala baletului din Leningrad, care numără maeştri de notorietate mondială, este bazată, în primul rind, pe autenticitatea tradiţiei dansului poetic. Finisarea fiecărui gest, acurateţea combinării liniilor nu vizează o ambiţioasă tehnică acrobatică. Simplitate, discreţie, frumuseţe într-o privire sau o mină arcuită, iată elemente care nu pot îi supuse desuetudinii. Şi, poate, iată soluţia tinereţii dansului clasic, lin spectacol semnat de Konstantin Sergheev se recomandă de la sine in acest sens. Impresiei lăsate de ansamblul dansatorilor li se adaugă reuşitele solistice — Olga Moiseeva, Serghei Vikulov, A. Pavlovski, Nina Desniţkaia, Elena Efteeva, V. Budarin — contribuţii diferenţiate calitativ, dar supuse aceleiaşi rigori artistice generale. Să aplaudăm, de asemenea, prezenţa la pupitru a dirijorului Viktor Sirokov, un adevărat maestru al acompaniamentului de balet. Partitura, probabil, mai puţin familiară Orchestrei Operei Române, a ridicat probleme de acurateţe şi justeţe sonoră. Datorită transmisiei televizate, care se adaugă altor valoroase prezenţe ale televiziunii în actualul Festival, frumoasele clipe oferite de baletul din Leningrad şi-au răspîndit vraja intr-un spaţiu potrivit valorii artei lor. Grigore Constantinescu Concursul 9 Astăzi se încheie etapa a III-a la vioară, în urma deliberărilor comisiei, vor fi desemnaţi primii clasaţi. • Mîine, de la ora 11 şi după amiază de la ora 3.8, în sala Ansamblului U.G.S.R. se va desfăşura etapa a îll-a la CANTO. Se vor prezenta următorii : Rodica Toma, Lucia Ţibuleac (România), Niele Ambrazaitite (U.U.S.S.), Barbara Gubisch (R.D.G.), Eduard Tumageaman, Gheorghe Crăsnaru, Mihail Farghe, Elena Duma (România), Nadejda Vainer (UR.S.S.), Emil Gherman, Dan Serbac, Dan Zancu (România), Konstantin Primnikov (U.R.S.S.), Eugenia Moldoveanu (România). LACUL LEBEDELOR Deplină sincronizare intenţiilor interpretative Recitalul oferit ieri după amiaza la sala mare a Palatului de către cuplul gianiştilor Paul Badura-Skoda şi Jörg Jenius a atras atenţia asupra existenţei urei bogate literaturi pentru două piane sau pentru pian la patru mlini, printre ai cărei autori se numără astfel de figuri ilustre ale istoriei muzicii ca Mozart, Schubert, Schumann, Debussy. Raritatea cu care asemenea lucrări pătrund în sălile de concerte îşi găseşte probabil explicaţia în faptul că puţini pianişti de reală valoare sunt dispuşi să împartă cu un coleg de breaslă aplauzele publicului de recitaluri... Paul Badura-Skoda şi Jörg Demus, fiecare în parte un artist al claviaturii de renume internaţional incontestabil, au ştiut totuşi să treacă dincolo de o asemenea optică îngusta, însumindu-şi în dese rinduri forţele pentru a înlătura vălul uitării, aşternut peste o seamă de adevărate perle ale muzicii de pian. Şi aceasta de mai bine de zece ani, de cînd cei doi solişti alternează apariţiile individuale cu cele în cuplu, atît pe podiumurile de concert, cît şi în studiourile de înregistrări ale caselor de discuri. Rezultatele acestei, colaborări îndelungate s-au concretizat într-o deplină sincronizare a intenţiilor interpretative, manifestată deopotrivă în toate lucrările programului prezentat. Aceasta nu înseamnă totuşi că personalităţile — atît de pregnant conturate — ale fiecăruia din cei doi pianiști au ajuns să se „alinieze" pîhS la confundare. Urmărindu-i cu atenție pe parcursul recitalului, ne-armi convins că deosebirile dintre ei subzistă in cadrul unității actului interpretării . Jörg Demus, consacrat mai cu seamă ca un incomparabil maestru al acompaniamentului pianistic, se distinge prin tuşeid său delicat, catifelat, de evidentă filiaţie camerală, în timp ce Paul Badura-Skoda, afirmat mai ales ca solist virtuos, se remarcă de îndată prin stilul său percutant, de mare strălucire, prin ritmica sa infailibilă şi prin partajul impecabil al frazelor muzicale oricît de rapide. Sudarea acestor două temperamente, în fond substanţial diferite, la flacăra vie a pasiunii pentru arta muzicală a dus la realizarea unor execuţii pilduitoare, străbătute de un lirism elevat (Fantezia în fa minor de Schubert), de discreţie, tact şi elegantă („Mica suită" da Debussy). Culminaţia recitalului a fost însă fără îndoială atinsă o dată cu Sonata în Re major pentru două piane de Mozart, in care resursele pianistice au fost exploatate cu o dezinvoltură exemplară, subliniindu-se în mod strălucit caracterul, concertant al lucrării. O anumită lejeritate de autentică obîrşie vieneză, îmbinată cu evidenta plăcere de a „face muzică", a prezidat şi la execuţia celor două „bis"-uri, celebrul Marş militar de Schubert şi Andante cu variaţiuni KV sai de Mozart. A fost un recital cu un puternic caracter inedit, pentru care se cuvine să fim profund recunoscători celor doi eminenţi interpreţi. E. Elian (Urmată din pag. I) refuză evoluţia exclusiv în sfera estetismului, şi are profunde implicaţii etice, vizîttd formarea omului cultivat, receptiv faţă de autenticele valori care înnobilează spiritualitatea. — Tot in Calitate de spectator la manifestările Festivalului, ce aţi Înclina să consemnaţi In cronica dumneavoastră ? — Un foarte bun nivel al orchestrelor, denotând existenţa unei excelente şcoli interpretative. Corzile, în special, mi se par magistrale. (Poate şi pentru că Enescu a fost, printre multe altele, un mare violonist al cărui exemplu se perpetuează). Găsesc cu totul inspirată ideea de a asocia competiţia propriu zisă cu Festivalul. Cu atît mai mult cut acesta din urmă se prezintă cu programe variate, birne alcătuite, cu o fericită îmbinare între creaţia autohtonă şi cea universală. Festivalul — oferind un tablou reprezentativ al valorilor perene ale muzicii — atrage un public larg. Adică tocmai ceea ce trebuie pentru ca muzica să nu se sufoce în cercuri exclusiviste, de rafinaţi (autentici, sau numai travestiţi). — Deduc că subscrieţi la un adevăr stabilit mai de mult, dar uneori pus sub semnul Întrebării în zilele noastre , anume că In afara publicului larg, muzica riscă să-şi piardă raţiunea de a exista. Care. ar fi, insă, raţiunea existenţei revistelor muzicale, destul de numeroase astăzi ? — Evident că pe terenul acesta nu se pot da sentinţe irevocabile. Chestiunea rămîne deschisă, şi nu ne-am puteaplînge că în arena publicisticii muzicale ar lipsi duelurile de opinii. Personal, cred că o revistă merită să-şi facă un punct de onoare din a media consecvent contactul între muzică şi public. Şi pentru , aceasta, chiar dacă este obligatoriu să aibă o aleasă ţinută, nu trebuie să se transforme într-un instrument de.... corespondenţă (oarecum cifrată, exclusiv tehnică) între specialişti. A iniţia publicul în descoperirea şi aprofundarea valorilor veritabile. a stimula schimburi de opinii între creatori şi Interpreţi, a informa pe larg despre fenomenul muzical în toată complexitatea lui — mi se par puncte importante în editorialul programatic. Cu alte cuvinte, revista trebuie să accepte funcţiunea unui organism viu, sincron cu pulsul vieţii artistice în totalitatea ei — care îmbrăţişează şi pe creator şi pe meloman. — Credeţi, oare, că publicistica muzicală ar putea să reducă din distanţa care, nu de puţine ori, separi pe creatorii actuali de public ? — Influenţe pozitive în această direcţie desigur că poate avea. Dar pentru a se obţine rezultate bune, este neapărat necesară şi colaborarea creatorilor înşişi (fiind în avans asupra publicului — aşa cum e normal — să nu se îndepărteze, totuşi, exagerat de el), şi apublicului (dispus permanent pentru explorări în teritorii inedite). — Fiindcă a venit iarăşi vorba de public, s-ar părea că — datorită mijloacelor moderne de difuzare a muzicii la domiciliu — primenirea lui în sălile de concerte şi spectacole începe să fie o problemă. Dumneavoastră ce credeţi? — Mi se pare că soluţionarea problemei — fără a anula utilitatea reală a mijloacelor moderne de difuzare a muzicii — rezidă în educarea tinerilor. Nu neapărat pentru a face din ei creatori sau interpreţi, ci pentru a-i pregăti să devină melomani. Căci muzica, cred, nu poate lipsi din universul spiritual al omului contemporan. Şi mă bucur că, din câte am aflat, în România există forme foarte interesante de educaţie muzicală a tineretului — adică tocmai ipublicul de miine din sălile de concerte şi de spectacole. — Referindu-se la funcţia criticului muzical — obligatoriu implicat în viaţa artistică — un reputat critic elveţian Îmi mărturisea că aceasta ar indrapina astăzi unele dificultăţi.... — Da, datorită — după părerea mea — prejudecăţii infailibilităţii. Temindu-se să nu greşească avizul (n-a uitat că predecesori ai săi i-au respins pe Wagner şi Debussy !), criticul acceptă adesea absolut toate noutăţile, ca nu cumva posteritatea să-l acuze că a trecut, opac, pe lîngă o valoare. Cred că este fals. Criticul, dacă este sincer şi onest, nimeni nu-1 va condamna că a greşit. „Errare..." — Dar „perseverare...“ ! "vi .ro!'" — Este mai decent. Şi oricum, în faţa publicului, greşeala din sinceritate şi cinste este mai stimată decit apologia care se pliază modei. — Aceeaşi „dura lex“ şi pentru compozitor . — Cred că sinceritatea este lege de fier pentru muzicianul adevărat. Ca şi cunoaşterea temeinică a „meseriei“ muzicii. Să pretinzi că creezi în genul lui Pierre Schaeffer sau Stockhausen — să zicem — fără săcunoşti elementarele reguli ale armoniei, mi se pare a fi sau absurd sau bluff. — Pare-mi-se, aţi avea de plantat ceva şi în grădina conservatoarelor... — Da, unde — după părerea mea, — nu este recomandabilă nici fetişizarea vechilor modalităţi de pregătire a viitorilor muzicieni, dar nici aruncarea peste bord a întregii tradiţii. Mi se pare că o bază clasică, rezonabil structurată, şi o specializare chiar în laboratoare experimentale — ar reprezenta idealul pentru pregătirea solidă a muzicianului capabil să Inoveze autentic în edificiul coerent al artei — Ce aţi consemna in încheierea unui eventual articol despre sejurul dumneavoastră în Bucureşti ? — Că viaţa muzicală de aici merită cu prisosinţă să fie cunoscută şi că, probabil, între Bucureşti şi Buenos Aires se vor stabili în viitor relaţii strînse, ca să ne putem cunoaşte reciproc cit mai bine, în interesul progresului general al artei (pe care o iubim) şi al apropierii utile între oameni (la care ţinem mult). ALMRIO EMILIO GIMÉNIZ (Urmare din pag. I) să-l zvîrl nu știu unde!“. „De ce n-o faci ?“ l-am întrebat. „Mi-a fost băgat pe gît!" Că'', i-a fost „băgat pe pit", asta-i o cită chestiune. Dar de ce nu i se arată deschis cite parale face ? Pentru că altfel i se poate forma falsa impresie că este foarte necesar, foarte apreciat, indispensabil, foarte mai nu ştiu cum, că, fără el, dispare insăşi raţiunea de a fi a instituţiei in care lucrează. Chiar dacă, în intimitatea sa, niciodată n-a avut o părere strălucită despre propria-i persoană, tot auzind „elogii“ în jurul său, sfirşeşte prin a ficonvins că intr-adevăr, este „cineva“. Şi atunci (fiindcă tupeul nu-i lipseşte) începe să bată la o uşă sau alta cerînd să fie pus acolo unde se cuvine, dacă tot se spune că e aşa ,şi pe dincolo. Şi, uneori, se nai intîmplă să capete şi acest dar (gratuit, ca şi aprecierile auzite mereu), spre nenorocul celor cu care are de-aface... Pentru că ceea ce el încurcă şi pătează trebuie să descurce şi să cureţe alţii. Sinceritate Lipsa de sinceritate, in relaţiile profesionale, poate avea, deci, consecinţe dintre cele mainedorite. In schimb, fiindcă suntem la exemple, un alt amic suferind de sinceritate a ajuns Intr-un colectiv unde toţi erau relativ egal apreciaţi (şi, deci, şi remuneraţi). Amicul meu (nu directorul), a stricat "armonia", stabilind o ierarhie reală a valorilor, spunînd fiecăruia ce gindeşte despre el De ce să-i amăgim pe alţii ? De ce să ne amăgim pe noi înşine ? Supărarea de moment trece şi rămâne adevărul care întotdeauna are efecte miraculoase asupra oamenilor, chiar dacă acestea apar mai tîrziu. E preferabil — de o mie de ori! — cuvlntul simplu, sincer, rupt din inimă, spus fără diferite inflexiuni în glas, decit frazele alese, șlefuite pînă la incredibil, dar stoarse de adevăr. A fi sincer înseamnă să fii natural și fără labirinturi in gîndire. Rebusurile intelectuale impresionează, dar nu la modul în care se aşteaptă autorii lor, care se consideră „isteţi". A fi „isteţ“ nu înseamnă (cum gindesc, din păcate, unii) să-ţi priveşti „nevinovat“ interlocutorul in ochi şi să turui — fără să roşeşti — ca un deşteptător pus să sune la o anumită oră. După cum, dacă laşi capul în jos, muşcindu-ţi eventual buzele, făcindu-ţi o autocritică lacrimogenă, încă nu inseamînă că eşti sincer. Sinceritatea presupune, în primul rind, un caracter ferm, un suflet ales şi, înainte de toate, o cinste desăvirșită, cum se spune. ). După o vacanţă regretată, fără îndoială, de iubitorii celei de a 7-a arte, Cinemateca îşi va deschide din nou porţile. Stagiunea se desfăşoară sub semnul sărbătoririi a 75 de ani de la naşterea cinematografului, fapt ce a sugerat organizatorilor şi o nouă formulă de lucru. Astfel, vor fi organizate mari cicluri de filme dedicate unora din celebrii regizori ai tuturor timpurilor, dintre care amintim : Griffith, Chaplin, Eisenstein, Trnka, Drever, Pabst, Bunuel, Pudovkin, John Ford, Lubitch, Ophüls, Hawks, Wyler, Romm, Kurosawa, Visconti, Antonioni, Fellini, Resnais, Munk, Jansco, Tony Richardson. In paralel cu aceste cicluri, se va desfășura si o amplă retrospectivă a filmului muzical si o alta consacrată „suspense-ului“ în cinematograf. In prima parte a stagiunii, in cite două spectacole după amiaza, vor rula filme muzicale din perioada anilor 1930—'40, iar dimineaţa, din ultimii 25 de ani, în cea de a doua parte, în acelaşi mod, vor Cinemateca in noua stagiune fi prezentate peliculele din seria „suspense“, în felul acesta, pentru a da posibilitatea cinefililor să vizioneze cit mai multe filme reprezentative pentru diferitele etape ale evoluţiei celei de a 7-a arte. Cinemateca va proiecta cite 12 pină la 20 de pelicule săptămînal.__ Din formula stagiunii trecute, în ceea ce privește abonamentele, nu va fi păstrat decit cel pentru tineret („T“), dar pentru care vor fi programate in fiecare duminică dimineata —timp de 36 de săptămîni — nu unul, ci cite două filme. In „acest fel, intr-un singur spectacol dublu vor putea fi vizionate opere semnate de Delluc şi Godard, Germaine Dulac şi Chabrol, Lev Kuleşov şi Skolimowski, Epstein şi Polanski etc. Dorind să vină în întimpinarea unei cit mai bune cunoaşteri a cinematografiei contemporane, Arhiva Naţională de Filme, în colaborare cu alte arhive cinematografice sau instituţii specializate din străinătate, va organiza retrospective consacrate noului cinematograf vest-german, cinematografului italian contemporan, cinematografiilor din Turcia, Polonia şi Iugoslavia şi speră, de asemenea, să poată face și o amplă retrospectivă a filmului suedez. 0 Portrete subiective ••mut»«- ■ i..vs 11 ANTONIONI, un moralist 11 discret 0 S-a spus despre el : „e cel mai mare cineast af al timpurilor noastre" Și invers : „e un im- 0 gg pastorS-a spus despre el : „a inventat '-0 abc-ul filmului modern“. Și invers : „N-a ing|§ 0 ventat nimic. Trişează“ „E un lucid". „Ba nu, 0. D. un sentimental". Cine are dreptate, domnule 113 Antonioni ? „Meseria mea e de a regiza, dar in acelaşi timp de a trăi, de a face experienţe, de a-mi transmite mesajul în mod sincer... a fi sincer înseamnă a face o operă puţin autobiografică. Mă strădui să fiu autobiografic la zi... dar realitatea se schimbă de la o clipă la alta... şi noi o dată cu ea. Mai de mult credeam într-o frază a lui Kafka adresată artiştilor : „Inchideţi-vă într-o cameră şi imaginaţi-vă ce se va întimpla“. Azi nu mai cred. Artistul dacă vrea să-şi fie util lui însuşi trebuie să iasă în stradă să se confunde cu lumea... ajunge soţii ochii deschişi şi totul devine plin de semnificaţie” *). In primul său documentar „Gente del Po” (1943), tinărul critic şi regizor italian se interesa „nu de locuri sau lucruri, ci de oameni“. Personajele feminine din „Prietenele“ lui Pavese ii atrăgeau „pentru modul lor de a trăi evenimentele din interior”. Antonioni înţelege curînd că „mai important decit să faci un film despre un om căruia i s-a furat bicicleta e să vezi cum s-a adaptat acel om condiţiilor postbelice, ce i-a rămas după experienţa gravă a războiului“, în acest fel îmbogăţeşte neorealismul cu o dimensiune nouă a realismului psihologic, introspecţia. „Omul modern care nu se teme de necunoscutul ştiinţific se teme de necunoscutul moral“. Riscurile acestei odisei a microcosmosului sunt imense. „Aventura“ (1960) e fluerată. Neglijarea subiectului tradiţional, dilatarea unor timpi subiectivi, în care nu se intimplă exterior nimic, irită. Regizorul se justifică : „Obiceiul meu de a turna scena atît de lungă s-a născut spontan, încă de la prima filmare cu „Cronica unei iubiri”. Camera fixată pe trepied mă paralizase ca şi cînd cineva mă împiedica să urmăresc de aproape singurul lucru care mă interesa în film : personajele. Gesturile lor cele mai simple, chiar după ce şi-au rostit replicile şi n-au mai rămas decit consecinţele celor petrecute în sufletele lor... Era manevra mea de a fi adevărat, real. Real în interiorul scenei, exact ca in viaţă“. Şi in altă parte : „Partea tehnică a cinematografului în sine nu m-a interesat niciodată. Ajunge să cunoşti 2—3 reguli de gramatică cinematografică pentru ca să le încâlci cind ele nu mai corespund realităţii“. Ceea ce a şi făcut acest revoluţionar de esenţă al cinematografului, cînd renunţă la povestirea tradiţională în favoarea „story-ului psihologic“. Astfel „Aventura” „nu mai e povestea unui sentiment înşelător ci relatarea în imagini a modului cum te poţi înşela in sentimente. Catastrofa unui impuls erotic, ieftin, inutil, nefericit“. „Eclipsa“ e poemul unei disperări ca odinioară „Strigătul“ , „Noaptea”, postura unei morţi sentimentale, „Deşertul roşu“ cea a unei alienări , „Blow-up“ impasul unei conştiinţe, „Zabriskie Point” nu poate fi povestit. „Subiectul adevărat e story-ul psihologic“ a declarat regizorul : un student trece din lumea ideilor in cea a faptelor“... Poveste de dragoste ? Da, e şi ea. America cu problemele tineretului contestată ? Desigur, „dar ca ariergardă filozofică“, precizează autorul . „Din partea mea ar fi fost un act iresponsabil să mă aventurez in judecarea unei ţări cu atîtea faţete ca America... Nefiind nici sociolog, nici politician, nu pot da prin film decit un răspuns foarte subiectiv problemelor studenţimii americane. Atitudinea mea transpare din fiecare cadru dar îi voi lăsa spectatorului grija de a judeca singur faptele, eu ii voi sugera discret concluziile mele, pe care sper să Ie împărtășească”. Pentru că acesta e Antonioni , un moralist discret, ascuns în spatele filmelor sale frumoase care „se privesc ca niște statui" cum îi place să spună. Alice Mănoiu *) Toate citatele sunt extrase din interviurile acordate de Michelangelo Antonioni. Un zimbet pe platou „Platou de filmare" Desen de Ando radu gabrea^ „Nevoia de a face film“ Radu Gabrea se apropie de terminarea celui de al doilea film artistic de lung metraj — „Amintiri bucureștene” — după acel „Prea mic pentru un război atît de mare“ care i-a adus frumoase aprecieri. Evident, la numai doi ani după absolvirea Institutului, tînărul regizor păstrează încă intacte verva şi volubilitatea din anii de studenţie mai ales în „disputele“ despre arta căreia i s-a consacrat. „Amintiri bucureştene“, după cite am auzit, e un film de montaj. Mi se pare curios să vă văd atras de o astfel de formulă, ştiind că majoritatea tinerilor doresc să facă filme de autor... — Știu eu... Mi-au plăcut întotdeauna imaginile vechi. Nici nu vă puteți da seama cit sînt de minunate și cît de atrăgător e să le pui cap la cap, reînviind, în felul acesta, o lume rămasă înapoi. — In măsura în care imaginile vorbesc, într-adevăr, despre această lume... — Un astfel de film, cred eu, nu-i decit o re-creare a unui timp şi a unui spaţiu prin imagini deja existente. Fiindcă, spre deosebire de arta literară, obligată în astfel de cazuri să evoce şi imaginile, dîndu-le ca „de atunci“, filmul se poate sprijini pe ceea ce s-a păstrat, puterea de exprimare și de sugestie artistică fiind în felul acesta mult mai mare. — Ce a însemnat, pentru dr. Radu Gabrea, posibilitatea de a lucra Unng metraje artistice într-un studio cu nume cunoscut ? — Totul. Mai intîi, transformarea dorințelor făurite in anii de studiu, într-un fapt concret. Sentimentul acesta l-am avut cînd am terminat „Prea mic pentru un război atît de mare“. în al doilea rind, am reuşit să-mi confrunt, destul de repede, posibilităţile mele reale de lucru. Pentru noi, tinerii absolvenţi, nevoia de a face film este vitală, pentru că trebuie să arătăm (şi în primul rînd să ne arătăm nouă înşine) ce şi cum putem să facem. — Această „nevoie vitală de a face film« poate include şi anii de asistenţă de regie, ca un stadiu necesar pentru orice începător ? — Necesar cu orice preţ, nu. Stadiul de asistent îşi are rostul numai cînd e făcut pe lîngă un mare maestru şi un bun pedagog. Personal, însă, consider că cea mai bună metodă de a cunoaşte disponibilităţile pentru film ale tinerilor regizori ar fi crearea de studiouri anume pentru ei, studiouri în care aceştia să realizeze scurt metraje sau metraje medii. De altfel, ideea nu-i numai a mea... — Un astfel de studio experimental a şi început să funcţioneze pe lîngă „Ateneul tineretului“. Vreţi să ne vorbiţi despre el ? — Am pornit această iniţiativă împreună cu colegii mei Dan Piţa, Mircea Veroiu, Constantifi Azimioară şi alţii din dorinţa de a înlesni un contact, mai bine spus, o comunicare eficientă, între regizori şi tineri scriitori, poeţi, plasticieni, compozitori , interesaţi de această artă numită „a 7-a“. Spre deosebire de alte domenii ale artei, filmul este, în majoritatea cazurilor, izbinda unuicolectiv şi mai puţin a unei individualităţi. In acelaşi timp, dezideratul nostru este de a reuşi, pe această cale şi pe altele, să obţinem filme din ce în ce mai bune, la nivelul timpului şi exigenţelor publicului, filme car® să reprezinte o echivalenţă de valoare a succeselor înregistrate de literatură, să zicem, sau de celelalte arte. -- V-aţi gîndit, deja, la unele acţiuni In acest sens ? — Desigur. Printre acestea, vrem ca regizorii, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, să-şi valorifice cît mai mult calităţiile şi talentul lor. Apoi, ne gîndim la atragerea şi angajarea în această muncă a cît mai multor numenoi, precum şi a unor artişti din afară pe care să-i determinăm să se angreneze în munca unui colectiv care, cel puţin prin tinereţea sa, nu poate să nu aibă pasiunea exprimării de sine. Mira Ioan Relaţia instituţie-cetăţean (Urmare din pag. 1) obligau organele locale de stat la un mare volum de muncă fără folos. In acest sens, exemplele pe care le enuntam succint sunt edificatoare. Astfel, în urma unei atente analize ,ii a unor discuții cu specialiştii în materie din cadrul comitetelor executive ale consiliilor populare, s-a ajuns la concluzia că nu mai este necesar să se pretindă cetăţenilor declaraţii scrise la declararea unei naşteri sau a unui deces, asemenea declaraţii preconizîndu-se în continuare, numai la declararea unei căsătorii. De asemenea, comitetele executive ale consiliilor populare care au atribuţii de stare civilă, nu mai au obligaţia de a trimite lunar, forurilor competente, tabele privind căsătoriile şi decesele, precum şi copiile de pe sentinţele civile judecătoreşti de anulare, completare sau rectificare a actelor de stare civilă. De menţionat că aceste lucrări pe care le întocmeau oficiilebirourile şi delegaţii de stare civilă se ridicau anual la zeci de mii de pagini şi sute de mii de operaţiuni, activitate care în final nu avea nici un fel de eficienţă practică. Ba mai mult, intirziau eliberarea actelor solicitate de cetăţeni, creînd din partea acestora, pe bună dreptate, nemulţumiri. Din alt aspect este şi acela că, fără a afecta statului civil al persoanelor, noile măsuri luate elimină efectuarea unor menţiuni pe marginea actelor de stare civilă, care potrivit vechii reglementări, se ridicau la cifra sutelor de mii. Astfel, dacă pînă în prezent delegaţii de stare civilă erau obligaţi să consemneze în actele de deces toate diagnosticele trecute în certificatul i medical constatator de deces — operaţiuni inutile de vreme ce aceste certificate medicale se păstrează in dosarul de deces în viitor, pe actul de deces se va înscrie numai cauza decesului, eliminîndu-se restul operaţiunilor, fapt care duce de asemenea la o mare economie de timp şi muncă. O altă măsură care este deosebit de importantă pentru cetăţeni se referă la faptul că, în viitor, cetăţenii care au domiciliul flotant nu se vor mai deplasa la domiciliul stabil (lipsind de la locul de muncă, efectuînd cheltuieli cu transportul -etis penţru a obţine certificate de stare civilă, deoarece aceste certificate le pot obţine prin comitetele executive ale consiliilor populare din localitatea unde au domiciliul flotant. 1 . în prezent, are loc instruirea delegaţilor de stare civilă şi a tuturor acelora care lucrează pe această linie, pentru ca aceştia să-şi însuşească noile reglementări în așa fel ca, incepînd cu data 1 octombrie a.c., toate actele de stare civilă să fie înregistrate, înscrise sau, după caz, eliberate, în conformitate cu măsurile adoptate recent de Comitetul de Stat pentru Economia și Administrația Locală și Ministerul Afacerilor Interne. Este de datoria comitetelor executive ale consiliilor populare să ia toate măsurile ce se impun pentru ca angajaţii lor care lucrează în compartimentul de stare civilă să-şi însuşească întocmai noile reglementări, deoarece numai în felul acesta sarcinile din acest important sector de muncă vor putea fi îndeplinite în mod corespunzător, adică cererile publicului vor fi rezolvate în mod operativ şi calitativ la un nivel superior. De asemenea, este o sarcină permanentă, o obligaţie de serviciu a lucrătorilor din acest sector de activitate — sarcină pe care, de altfel, o au toţi lucrătorii din serviciile care lucrează cu publicul — de a avea o atitudine civilizată faţă de cetăţeni, de a le explica cu răbdare — atunci cînd aceştia solicită diferite relaţii — de a le da îndrumări competente. Recomandăm şi cu acest prilej principiul potrivit căruia trebuie să ne călăuzim în întreaga noastră activitate — funcţionarul este la dispoziţia publicului şi nu invers. Reglementările adoptate recent pe linia stării civile, precum şi alte măsuri luate de Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală ca: elaborarea indexului şi colecţia legislativă pentru uzul comitetelor executive ale consiliilor populare a instrucţiunilor privind exercitarea atribuţiilor de autoritate tutelară ; evidenţa, circulaţia şi păstrarea actelor — atribuţii deosebit de importante ale comitetelor executive ale consiliilor populare, împletite cu acţiunea de sprijinire a organelor locale ale administraţiei de stat în realizarea sarcinilor ce le revin — toate acestea fac parte din preocupările Comitetului nostru pentru ca munca comitetelor executiva al« aa»'*• lare, a unităţilor din subordinea acestora să se ridice la un nivel şi mai superior, potrivit măreţelor sarcini puse de partid şi de guvern în faţa tuturor organelor statului nostru socialist. cinema PATRICIA ŞI MUZICA — Bucureşti (15.61.54) — 9, 11.15, 13.45, 16.15, 18.45, 21. PĂSĂRILE — Luceafărul (15.8.67) — 8.45, 11.15, 13.45, 16.15, 18.45, 21.15. MN ARŞIŢA NOPŢII — Capitol (16.29.17) - 8.30, 10.45, 13.15, 16, 18.30, 21. DEGETUL DE FIER — Feroviar (16.22.73) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Excelsior (18.10.88) — 8, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. SUNETUL MUZICII — Patria (11.86.25) — 9, 12.45, 16.80, 20.15. INTILNIREA — Festival (15.63 84) — 9, 12, 15.30, 18.15, 21 ; Melodia (12.06.88) — 9, 12, 15.30, 1815. 21 ; Modern (23.71.01) — 9, 11.45, 14.30. 17.15, 20.15 ; Favorit (31.06.15) — 10, 12.30, 15.30. 16. 20.30. NUMAI MORTUL VA RĂSPUNDE - Victoria (16.28.79) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. Louis de Funés, între jandarmi şi Ruy Bias Cu o regularitate elenavetist, de aproape cinci ani, în fiecare vară, actorul care stîrneşte prin gagurile sale hohotele de rîs ale spectatorilor, debarcă la Saint- Tropez. Şi, de fiecare dată, vechiul costum este scos de la naftalină, încă... un jandarm. Acum, Louis de Funés va fi „Jandarmul în baladă“. Pe generic vor figura partenerii lui obişnuiţi : Jean Lefevre, Christian Marin, Michel Galabru. Dar, se pare că Louis de Funés îl va uita pentru un timp pe regizorul Jean Girault şi pe jandarmii săi. E motivul ? „Accidentul“. Este titlul filmului lui Serge Kerber, în care va juca alături de Gerard Oury şi Bourvil. Şi, oricît ar părea de ciudat, sursa de inspiraţie este... „Ruy Blas“ de Victor Hugo , bineînţeles o parodie pe tema relaţiilor dintre stăpîn şi valet. „Şi — de ce nu ?“ — mărturiseşte Funes, ar trebui să mă gindesc şi la prima peliculă în care voi fi în spatele camerei de luat vederi. Un film burlesc, cu o mulţime de personaje. Intre timp, voi căuta omul care să mă descopere ca interpret în afara teritoriului comediei. Poate Roman Polanski, poate Jean Anouilh, care a şi scris o piesă pentru mine, poate...“ PROGRAMUL I 17.30 Deschiderea emisiunii. E- misiune in limba maghiară. 18.00 Concursul si Festivalul „George Enescu“. Recitalul flautistului Jean-Pierre Rampal. La pian : Albert Guttman. 18.45 Rapsodia română. Horă la Prislop. Reportaj filmat de la Festivalul folcloric din Prislop. 19.10 Anunţuri — publicitate. 19.20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Film serial : Noile aventuri ale lui Huckleberry Finn. 20.30 Cadran internaţional. 21.10 Al V-lea Concurs şi Festival „George Enescu“. Concertul In Do Major pentru violoncel şi orchestră de Haydn. Interpretează Mstislav Rostropovici, acompaniat de orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române. Dirijor: Iosif Conta. 21.45 Poşta T.V. de Ion Bucheru. 21.55 Film artistic : De unul singur. Premieră pe ţară. 23.25 Telejurnalul de noapte. PROGRAMUL 20.00 Filla artistic : Păpuşa (seria a II-a). Ecranizare după romanul scriitorului polonez Bole-QTdW Ppifc 21.25 Actualităţi literare. 21.55 Muzică uşoară. 22.20 Agenda Concursului şi Festivalului internaţional „George Enescu”. Noutăţi la studioul „AL. SANIA" In aceste ultime luni ale anului, la Studioul cinematografic „Al. Sahia“ se află în lucru şapte filme. Astfel, Titus Mesaroş se află în plină filmare la Ruşchiţa pentru a surprinde pitorescul locului şi munca oamenilor de aici, în pelicula ce se va intitula „Marmura". Tot el va semna şi regia unui alt film, „Zbor în constelaţia Mamaia“, ce va avea drept scop etalarea frumuseţilor şi atracţiilor litoralului românesc. Jean Petroviei semnează scenariul şi regia la „Acoperişul”. Urmărind munca plină de abnegaţie a nouă meşteri de la Griviţa Roşie care în timpul concediului de odihnă au ridicat o casă pentru o familie de sinistraţi, regizorul încearcă să creeze un adevărat poem închinat omeniei. Despre actuala ediţie a Festivalului şi Concursului internaţional „George Enescu", vom putea urmări, nu peste mult timp, două filme realizate de Mirel Ilieşu. Intr-o fază incipientă de lucru se află „Soarele şi bradul“, o peliculă cu caracter etnografic a lui Slavomir Popovici despre folosirea a două elemente — soarele şi bradul — în arta şi obiceiurile populare. La un portret cinematografic al scriitorului Victor Eftimiu a început să lucreze Radu Hangu folosind ca punct de plecare scenariul scris de Paul Anghel. 9 Mîine, în sala Institutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea din str. Mihai Eminescu nr. 8 (Piaţa Romană), se deschide expoziţia pe teme turistice intitulată „România pitorească“, organizată de Oficiul Naţional de Turism în colaborare cu A.A.F. Expoziţia poate fi vizitată zilnic intre orele 10—13 și 17—21, pînă la 30 septembrie. TĂCEREA (16.23.35) — 20.30. FRAGII (14.12.24) — 18.45. 20.45. ASTERIX (16.35.36) — MATINEU (16.35.38) — HATARI PROGRAM BĂRBAȚILOR — Lumina 9—16 în continuare, 18.30. SĂLBĂTICI — Central 8.45, 10.45, 12.45, 14.45, 16.45. ȘI CLEOPATRA — Doina 11.30, 13.45, 16, 18.15. 20.30. PENTRU COPII - Doina 10. (9.30—15.30 In continuare) ; DE FILME DOCUMENTARE SPORTIVE ROMANEŞTI (18.30—20.45 in continuare) — Timpuri Noi (15.61.10). ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MARUSE - Griviţa (17.08.58) — 10.30, 16, 18.15, 20.30. DREPTUL DE A TE NAŞTE — înfrăţirea Intre popoare (17.31.64) — 15.30, 17.45, 20 . Moşilor (12.52.93) — 15.30. 18, 20.15 . Unirea (17.10.21) 18. MONȘTRII — Buzești (15.62.79) — 15.30. 18. CĂSĂTORIE IN STIL GREC — Dacia (18.26.10) — 8.45—20.30 în continuare. DRAGOSTE ȘI VITEZA — Bucegi (17.05.47) — 10, 15.45, 18 . Floreasca (33.29.71) — 15.30, 18, 20.30 . Mioriţa (14.27.14) — 11. 15, 17.30, 20. NOUL ANGAJAT — Unirea (17.10.21) — 15.30. OPERAȚIUNEA LADY CHAPLIN — Lira (31.71.71) — 15.30, 13. JANDARMUL SE INSOARA — Drumul Sării (31.28.13) — 15.30, 17.45, 20. INTILNIRE LA VECHEA MOSCHEE — Giulesti (17.55.46) — 15.30, 18, 20.30. INTRUSA — Cotroceni (13.62.56) — 15.30. MARILE VACANTE — Cotroceni (13.62.56) — 17.45. 20. PETRECEREA — Volga (11.91.26) — 16. 18.15. 20.30 . Popular (35.15.17) — 15.30. 18. 20.15. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Viitorul (11.48.03) — 15.30. 18. ASA AM VENIT — Viitorul (11.48.03) — 20.15. MAYERLING (ambele serii) — Aurora (35.04.66) — 9. 12. 16, 19.30 ; Tomis (21.49.46) — 9. 12.15, 15.30 ; Flamura (23.07.40) — 16. 18.15. 20.30. AMBUSCADĂ — Munca (21.50.97) — 16. 18. 20. ACEASTA FEMEIE - Flacăra (21.33.40) — 16. 18. 20 ; Ferentari (23.17.50) — 15.30. 18, 20.15. TIFANY MEMORANDUM — Arta (21.31.36) — 15.30, 18. CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE — Vitan (21.39.82) — 15.30, 18. CLIPA DE LIBERTATE — Progresul (23.94.10) — 15.30, 18. DEPARTE IN APUS — Ferentari (23.17.50) - 15.30. 18. 20.15. D-ALE CARNAVALULUI — Pacea (31.32.52) — 15.30, 18, 20.15. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL — Cringasi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.15. FREDDY ȘI CINTECUL PRERIEI — — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.15. LALEAUA NEAGRA — Cinemateca (sala Union — 13.49.04) — 9, 11; 13, 15, 17, 19, 21. GRĂDINI- CINEMATOGRAFE PĂSĂRILE — Stadionul Dinamo (11.03.72) — 19.30 . Doina (15.87.67) — 20. MARI SUCCESE DE ODINIOARĂ — Capitol (16.29.17) — 19. 21. INTILNIREA — Festival (15.63.84) — 19.30 : Arenele Romane (23.71.01) — 19.30. PETRECEREA — Parcul Herăstrău (11.91.26) — 19.30. MONSTRII — Buzești (15.62.79) .— 20.15. DRAGOSTE ȘI VITEZA — Bucegi (17.05.47) — 20.15. DREPTUL DE A TE NAŞTE — Unirea (17.10.21) — 20.15. OPERAȚIUNEA LADY CHAPLIN — Lira (31.71.71) — 20. MAYERLING (ambele serii) — Aurora (35.04.66) — 19 . Tomis (21.49.46) — 19 TIFFANY MEMORANDUM — Arta (21.31.86) — 20 15. CEI 1 000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE — Vitan (21.39.82) — 20.15. JANDARMUL SE INSOARA — Rahova (23.91.00) — 20. SALARIUL GROAZEI — Progresulparc (23.94.10) — 20. DON CARLOS (Virginia Zeani, Nicola Rossi Lemehi, Nicolae Herlea, Cornel Stavru, Viorica Cortez. Dirijor : Boga Lescovici) — Opera Română, tel. 16.48.20, ora 20. SONATUL LUNII (Zizi Şerban, Puiu Călinescu, Didi Ionescu, Doina Spătaru, Sergiu Cioiu) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, Grădina Boema, ora 20. CIRCUL HUIBERTO — şapiţoul instalat pe calea Plevgei colţ cu Ştirbin vorăj orele 16 $1 20, *«.-» -S*.^