Informatia Bucureştiului, februarie 1971 (Anul 18, nr. 5423-5446)
1971-02-25 / nr. 5444
Pag. a 2-a O REUŞITĂ... a cinematografiei noastre. 92 la sută dintre participanţi îl consideră drept cel mai bun film istoric produs vreodată la noi. „Este excepţional !“ — apreciază funcţionarul George Zaharia (bd. Leontin Sălăjan 31 A). „Umple un veritabil gol în cinematografia noastră — scrie dr. Lidia Sfirlea, cercetător principal—răspunzinl unei necesităţi reale, el nu ne înşeală aşteptările iar elevul Traian Socol-Sorin, de la Liceul 32, afirmă : „DACII, COLUMNA, TUDOR au fost doar începutul filmului istoric românesc. MIHAI VITEAZUL e mai bun...“ 8 la sută dintre spectatorii care ne-au răspuns îl plasează pe ace 300 DE SPECTATORI SCRIU CRONICA FILMULUI MIHAI VITEAZUL Eroul filmului însufleţit de actorul Amza Pellea A intrat în tradiţia ziarului nostru de a organiza, cu prilejul fiecărui eveniment remarcabil din viaţa cinematografiei româneşti, un larg sondaj printre spectatori, invitîndu-i să-și spună părerea cu privire la filmul respectiv. Pe ecrane rulează acum, cu un succes de public fără precedent, evocarea de vibrant patriotism Mihai Viteazul, în cursul a două spectacole — unul desfășurat în ziua de joi 11 februarie la Sala Palatului, celălalt, duminică 14 februarie la cinematograful „Patria", am solicitat publicului să ne răspundă la cîteva întrebări. Participarea a fost impresionantă. Mai bine de cinci sute de spectatori de toate vîrstele şi profesiile ne-au trimis scrisori, exprimîndu-şi aprecierile lor, uneori pe larg, asupra noului ritm românesc. De la cel mai mic participant la anchetă, pionierul Marian Koffner, elev în clasa a IV-a, şi pînă la pensionarul Manole Cristache, în vîrsta de 84 de ani, părerea participanţilor la anchetă este unanimă: filmul Mihai Viteazul poate fi apreciat ca laşi plan cu alte filme româneşti favorite. Dintre acestea, cele mai citate sunt Dacii şi Tudor. Printre cele mai bune i-am rugat pe participanţii la anchetă să încerce să aprecieze noua realizare a cinematografiei noastre şi în raport cu producţii străine de acest gen. 97 la sută dintre cei care ne-au răspuns afirmă că filmul lui Sergiu Nicolaescu este comparabil cu cele mai reușite filme istorice străine care au rulat, în ultimii ani la noi. „S-ar putea ca patriotismul sa-mi determine un oarecare subiectivism — declară Natalia Rădulescu, asistentă medicală , dar prin calităţile sale, filmul mă face să-l situez printre cele mai bune producţii ale genului“. Tehniciană Eugenia Dobrea observă: „Poate mai puţin fastuos, un schimb mai veridic din punct de vedere istoric, capabil să reziste în confruntarea cu producţia străină", iar inginerul Ion Piţigoi din str. Ghirlandei nr. 56 afirmă: „Nu îmi amintesc să fi văzut filme străine de acest gen care să mă fi făcut să aplaud în timpul proiecţiei". Ilie loan, din Dristor nr. 80, refuză pur şi simplu comparaţia: „E mult prea românesc, mult prea apropiat sufletelor noastre, ca să-l comparăm cu un film străin..." in timp ce inginerul Mihai Hanţiu Petre îl consideră „competitiv cu orice producţie străină de acelaşi gen“. „E mai consistent şi mai serios" — adaugă cercetătorul George Duilin, „inedit pentru Europa datorită episodului de istorie pe care-l evocă" — consideră prof. univ. dr. Tiberiu P. Ieremia. Ne-a părut interesant să adăugăm la aceste opinii şi pe cea a unei străine, d-na Hélène Lantini, care, scuzîndu-se că nu ne poate răspunde la prima noastră întrebare (locul filmului în ansamblul producţiilor istorice româneşti), consideră filmul lui Sergiu Nicolaescu „mai bun decit multe pelicule istorice pe care le-am văzut în străinătate.” „Am asistat parcă «v ...rmir.... it 11—111 ■ ir nmi nil« ia.. .— la însufleţirea unui monument \" „Consideraţi că realizatorii filmului au izbutit sau nu în misiunea lor de a sugera dimensiunea figurii legendarului domnitor?“ — aceasta era cea de a treia întrebare pe care am pus-o spectatorilor. 92 la sută dintre cei care ne-au scris răspund afirmativ. „Au reuşit — ne scrie Eugeniu Lăzărescu, din str. Panait Muşoiu 7 — mai ales prin armonioasa îmbinare între scenele epice şi cele care redau atmosfera de interiorizare a lui Mihai, zbuciumul său ca o oglindire a zbuciumului unui popor întreg“. Aceeaşi idee o exprimă şi studentul Andrei Constantin din str. Ştefan Furtună 140: „Departe de a urmări numai destinul lui Mihai, realizatorii au izbutit să redea destinul unui popor întreg aflat intr-un moment crucial al existenţei sale. îmi pare bine că dimensiunea lui Mihai nu este numai a sa, ci a românului dornic de unire şi libertate". După tehniciană Eugenia Dobrea, Mihai este „cea mai reuşită figură realizată vreodată de cinematografia română“. Fără îndoială că un personaj de o asemenea amploare stimulează implicit exigenţa publicului, 8 la sută dintre participanţii la anchetă, declarindu-se — cei mai mulţi dintre ei — satisfăcuţi de calitatea filmului, formulează şi unele rezerve. După opinia inginerului Ion Creţu (Dristor 97), scenariul filmului îl supune pe Mihai unor umilinţe— ca în secvenţa închinării faţă de Báthory — „care nu sunt compatibile caracterului legendar al domnitorului“. P. Carmen, din str. Maria Rosetti nr. 32, acuză un oarecare schematism în realizarea portretului domnitorului, rezervă la care inginerul Şerban Manu (str. Columb nr. 5) adaugă o observaţie foarte subtilă: „De ce Mihai Viteazul, care izbucneşte de cîteva ori într-un ris sarcastic, nu zîmbeşte niciodată în cursul filmului?“ Pensionarul Aurel Toma (Virgiliu 23) este de părere că dimensiunea figurii legendarului domn a fost în general sugerată cu menţiunea că „spre finele filmului, atunci cînd eroul rătăceşte descumpănit şi singuratic, pînă ce ajunge la Viena, personajul e tratat exrusiv de româniţe, personalitatea sa fiind diminuată..." In ce măsură sunt inevitabile asemenea observaţii atunci cind le raportezi la dimensiunea şi popularitatea eroului, ne-o arată şi declaraţia strungarului Mihai Nicolae, de la Revizia de vagoane sectorul III Bucureşti. ..De multe ori închideam ochii şi mi-l reprezentam pe eroul cărţii lui Bălcescu, mult mai energic ca un film, mai exploziv, trăind mai imens. Cel de pe ecran mă dezamăgea in unele momente, nu era acela pe care îl purtam în imaginaţie“. De-aici, evident şi sentimentul de insatisfacţie, din compararea personajului de pe ecran cu eroul mitic pe care-l purtăm cu toţii, fiecare altfel, în închipuirea noastră. Dar fie şi cu acest handicap atît de dificil, mai toţi corespondenţii consideră că portretul lui Mihai este o indiscutabilă reuşită a cinematografiei noastre. „Am asistat parcă la însufleţirea monumentului din faţa Universităţii — ne scrie asistenta N. Rădulescu. Am avut permanent senzaţia unui Mihai Viteazul desprins parcă din firele manualului de istorie. Şi aş adăuga că nici un alt actor român nu ne-ar fi putut sugera mai pregnant figura marelui domin, decit a făcut-o Amza Pellea“. Un imens val de simpatie se îndreaptă, din scrisorile participanţilor la ancheta noastră, spre interpretul rolului titular. 445 din corespondenţi, adică aproape 90 la sută, îl consideră ca cel mai bun interpret al filmului. „Amza este un actor înnăscut, de talie mondială, "un Kirk Douglas!“— exclamă tehnicianul feroviar Mihai Vlad. „Cel mai bun interpret? — se întreabă studentul Andrei Constantin sugerînd spiritual gradul de identificare a protagonistului cu formul său , Mihai, fără îndoială... adică nu, vreau să spun Amza Fellea... şi totuşi cred că era Mihai... sau poate Amza“?... La aceeaşi întrebare proiectantul Hie Iean răspunde : „Cei mai buni interpreţi sunt ochii lui Amza Pellea şi glasul lui Emanoil Petruţ“... „Nu poţi alege!.. De altfel, distribuţia este unul dintre sectoarele filmului către care converg numeroase elogii. Unii corespondenţi, pe care rugămintea noastră de a numi pe cel mai bun interpret al filmului îi pune în încurcătură, refuză pur şi simplu opţiunea: „Greu de ales ! — ne răspunde desenatorul Fag. Negrescu. Besoiu? Amza? Nicolaescu? Nu pot alege... Fiecare în genul său a dat tot ce a avut mai bun!" In ordinea unui clasament posibil, pe locul II, după Amza Pellea, se plasează actorul Ion Besoiu, a cărui creaţie în rolul lui Sigismund întruneşte admiraţia a 94 de corespondenţi, adică aproape 20 la sută dintre ei. Mulţi spectatori ne scriu, ca şi economista Maria Iftimie (str. Măgurei 5), că „Ion Besoiu a fost o revelaţie“, că „Sigismund este cel mai bun rol din cariera cinematografică a acestui dotat actor“. Adevărata valoare a performantei sale este subliniată de o remarcă a elevului Ovidiu Niculescu: „Ion Besoiu a izbutit să mă facă să-l urăsc!" Orice cunoscător al psihologiei publicului poate confirma că interpretul unui rol negativ este handicapat de povara de animozităţi pe care o trezeşte personajul lui. In pofida naturii rolului său, actorul a cucerit totuşi larga apreciere a publicului, tocmai datorită gamei ample de posibilităţi interpretative, strălucitor demonstrată. Pe al treilea joc în această scară a talentelor actoriceşti, se plasează — neaşteptat — regizorul filmului, interpretul lui Selim, pentru care optează nu mai puţin de 64 de participanţi la anchetă. Urmează doai cu 32 de voturi Florin Piersic, în legătură cu al cărui personaj elevul Ioan Ioniţă are o puternică rezervă. „Nu-mi place că în acest film este pus să moară actorul cel mai îndrăgit de spectatori!" Cu 28 de voturi, se află pe locul cinci Irina Gărdescu, căreia cîteva glasuri îi reproşează totuşi inexpresivitatea şi lipsa de căldură cu care a redat-o pe Rossana. „Declaraţia de dragoste a contessinei avea nevoie de mai mult fior liric“ sunt de părere soţii Petre şi Clarissa Papacostea. De altfel multe dintre aceste critici privesc personajul însuşi. Unii spectatori, ca meteorologul M. Trandafirescu, depling faptul că regizorul Sergiu Nicolaescu nu s-a oprit mai îndelung asupra iubirii dintre Mihai şi Rossana; alţii, dimpotrivă, găsesc că acest episod, şi aşa nefinalizat, nu-şi avea locul in film. In ordinea opţiunilor mai sunt citaţi, pentru performanţele lor interpretative: Mircea Albulescu, Ioana Bulcă, György Kovács, Ilarion Ciobanu, Olga Tudorache, Emmerich Schaffer, Septimiu Sever, Aurel Rogalschi, Nicolae Secăreanu și Andi Herescu. Anchetă realizată de T. Caranfil In numărul de mîine a! ziarului, vom publica alte răspunsuri primite în cadrul anchetei noastre. AA producţie a studiourilor maghiare. Regia : Tamas Rényi. Imaginea : Ottó Forgács. Interpretează : Mari Törőcsik, Gabor Koncz, István Degi. Predilecţia regizorului Tamas Rényi pentru caligrafiile cinematografice insolite ne era deja cunoscută din filmul său anterior, „Valea“. In Strada lăturalnică, Rényi, foloseşte pretextul unui studiu de caractere pentru a se adunei cu voluptate în penumbra pîcioasă a unor străzi înguste, înăbuşite intre ziduri umede, pentru a explora plastic sentimentul de insecuritate şi de însingurare pe care ambianţele inconfortabile şi reci îi transmit personajelor lui. Căci, în clipele cinci nu se suprapun pe cenuşiul indiferent al străzii, profilurile umane imaginate de Tamas Rényi au drept fundal fie coridoarele glaciale ale unui spital, fie spaţiul geometric, dezolant, al unei săli de bal lipsit de veselie, fie decorul fragil al unor locuinţe provizorii, neînstare sâ-i apere pe oameni in puţinele lor momente de linişte şi de dragoste. Ceea ce se desfăşoară in acest univers ceţos este drama indecisă a unor oameni ce trăiesc din jumătăţi de măsură, incapabili să-şi asume vreodată integral o răspundere, întrucît afirmaţiile filmului sunt la fel de înceţoşate, ne rămîne să reţinem ca unică certitudine prezenţa unor actori deosebit de expresivi: Mari Törőcsik şi Gábor Koncz. producţie a studiourilor franceze. Regia : Henri Verneuil. Cu :Jean Gabin, Alain Delon, Lino Ventura, Irina Demick, Amedeo Nazzari. Debutind cu o foarte spectaculoasă evadare, filmul lui Henri Verneuil pare să ambiţioneze dincolo de schemele poliţiste — către o definire dramatică a personajelor. Poliţistul lui Lino Ventura se vrea un om pur şi simplu, vulnerabil ca şi adversarii săi, cu momentele sale de înfrîngere şi deznădejde. Eroul lui Alain Delon e de fapt o reluare a „Samuraiului“. Cu reticenţa sa obişnuită, Jean Gabin ne propune un gangster a cărui existenţă se justifică printr-o chinuitoare obsesie a dezrădăcinării. Dar crima este ea oare în ultimă instanţă justificabilă ? Controversele etice nu-şi au locul aici, cu atit mai mult cu cit nici Henrri Verneuil nu intenţionase în fond o demonstraţie, ci se mulţumise să adauge eroilor săi, din fuga condeiului, câteva umbre care să le dea adminie Cel puţin la prima vedere... rt î . Un film poliţist a cărui acţiune se desfăşoară în secolul XXI (aţi citit bine : douăzeci şi unu) oferă desigur un spaţiu generos fanteziei realizatorilor săi şi promite suporterilor genului — pe lingă porţia de enigmă şi suspense ce li se cuvine de drept — evenimentul unui fantastic salt peste timp. Ora scorpionului îşi îndeplineşte în parte făgăduielile , ne conduce în adîncul mării şi pe solul arid al unei planete străine, în laboratoare şi in cabinele de comandă ale navelor spaţiale, în cele din urmă chiar într-un salon de un confort impersonal, antiseptic, în care citeva frumuseţi cu bucle de plastic par să flirteze cu un grup Cunoscutul autor al filmelor „Ţar şi general“ şi „Hoţul de piersici“ evocă de astă-dată un episod din timpul rezistenţei antifasciste. Eroii săi, „îngerii negri“, execută „în numele poporului“ sentinţe capitale împotriva trădătorilor patriei. Misiunea e pe măsura elanului romantic al virstei lor şi „îngerii“ mor într-adevâr romantic, jertfindu-se generos, patetic. In alt limbaj, Vîlo Radev spune de fapt ceea ce Lucian Pintilie spusese mai înainte în „Duminică la ora 6“ — anume că acei tineri vioarj.Marjie şi Producţie a studiourilor bulgare, distinsă cu premiul II la Festivalul International de la Karlovy Vary — 1970. Scenariul şi regia : Vîlo Radev. Imaginea: Atanasie Tasev. In distribuţie : Stefan Dananov (Premiul de interpretare masculină la Festivalul de la Varna — 1970), Doroteea Tonceva (Premiul de interpretare feminină, Varna — 1970), Violeta Ghindeva, eroi ai rezistenţei fuseseră nişte copii însetaţi de viaţă şi de dragoste, înzestraţi mai curînd cu vocaţia bucuriei decit cu aceea a urii şi că numaicruzimea absurdă a lumii în care trăiseră ii constrinsese să renunţe — mai bine zis să încerce a renunţa — la candoare. De aici tonul particular al filmului : culoarea vibrantă (ca o subtilă chemare a naturii), împletirea paradoxală de joc, aventură, gest eroic şi cutremurător sacrificiu, ca şi alternanţa neîntreruptă de suspense şi de autentică, purificatoare poezie. ■ Ora scorpionulu producţie a studiourilor TV din RD. Germană. Regia : Horst Zaeske. In distribuţie : Otto Mellies, Günther Schoss, Vera Oelschegel, de atleţi în haine negre, în ritmul tăios al unui ciudat balet mecanic... Arată destul de puţin omenesc acest veac XXI, aşa cum şi-l Închipuie regizorul Horst Zaeske si probabil acesta e şi motivul absenţei totale a tensiunii din filmul său. Intre atîtea aparate, butoane, ecrane, costume de protecţie şi peruci de plastic, nu mai e joc pentru sentimente, pentru gesturi şi slăbiciuni omeneşti. Cum ne-am putea deci teme, cum ne-am putea emoţiona pentru soarta acestor manechine perfecte, care se dau drept oameni ? Carnetul „derogări rar" [Urmare din fag. 1) rea controlului constată — nu o dată — aceleaşi abateri ca şi prima oară. (Ne referim în special la unităţile de alimentaţie publică). Urmarea ? Adesea... o nouă amendă. S-a rezolvat, astfel, situaţia ? S-au înlăturat cauzele care contravin normelor sanitare ? Nicidecum. Abia după repetate încălcări flagrante ale legii, I.S.M.R. recurge — în cazurile limite — la suspendarea activităţii unităţii respective. Deseori, însă, această măsură eficientă şi necesară întimpină o înverşunată opoziţie, argumentul... suprem: „Vom înregistra pagube" înduplecîndu-i pe inspectori. Ce înseamnă ..pagube“ ? Oare şefii unităţilor în cauză — direct răspunzători de respectarea normelor sanitare — forurile lor tutelare, nu au ştiut dinainte ce obligaţii le revin ? Au socotit, cumva, că îndeplinirea lor este... benevolă ? Oare a pune în pericol sănătatea unor oameni nu constituie, ca în primul rînd, cea mai mare daună ? Să admitem însă că s-a emis decizia de închidere a unei unităţi. Ce se întimplă după aceea ? Intervine tactica... temporizării. Sa exemplificăm cu o împrejurare recentă. După numeroase avertismente prealabile, neluate în considerare atâre şeful unităţii cit şi de ILCR 2, s-a dispus, cu data de 10 februarie a.c., închiderea cofetăriei ..Opera“ , încălcarea normelor de igienă erau mult prea ieşite din comun. A determinat, în sfîrşit, această măsură extremă, repunerea de acord a stării localului cu imperativele igienei ? Nu, deoarece, paradoxal, însuși inspectoratul de sector s-a dezis, aprobînd o... amînare. De ce rabaturi ? Oare tolerarea pînă în acel moment a nerespectarii regulilor sanitare nu constituise ea însăşi o amînare ? De altfel, cazul nu e singular, abdicarea de la intransigenţa obiectiv necesară cînd e vorba de sănătatea unor cetăţeni întîlnindu-se şi în alte împrejurări. Elocventă este şi situaţia centralei termice a secţiei întreprinderii ,,Electrecord“ din str. Popa Nan nr. 21, zgomotul insuportabil produs de instalaţiile sale neinsonorizate a determinat locatarii, după diferite demersuri prealabile, adresate diverselor foruri, să sesizeze faptul redacţiei noastre. La intervenţia ziarului, inspectoratul sanitar a întreprins o verificare : reclamaţia s-a dovedit întru totul întemeiată, nivelul zgomotului produs de cazanele necorespunzătoare fiind mult peste limitele acceptabile. Avertizată, conducerea întreprinderii a dat asigurări că va fi montată o nouă instalaţie mai puţin gălăgioasă. Abia după cîteva luni şi-a respectat cuvintul. A „respectat“ e un fel de a spune : noul tip de cazane — pus în funcţiune fără consultarea I.S.M.B. în timpul probelor tehnologice — „arunca“ spre urechile locatarilor şi mai mulţi decibeli decît ,,predecesorul“ său. Din nou sesizări şi, după alte amînfiri funcţionarea unuia dintre cazane s-a întrerupt doar pentru... cîteva zile . Ministerul Sănătăţii — forul tutelar al inspectoratului — a acordat întreprinderii o nouă păsuire. Vor urma, după expirarea ei, alte controale neeficiente, alte somaţii, alte tergiversări ? ! Trebuie spus, de altfel, că „principiul“ aminării sine die e destul de des întîlnit în acest sector de activitate. Astfel, deşi s-a hotărît încă în urmă cu doi ani închiderea sau mutarea unor unităţi ce impurificau excesiv atmosfera, deşi termenul limită a fost depășit, cooperativa „Chimica“ și întreprinderea „Neferal“, bunăoară, continuă să abuzeze de un joc al hîrtiilor, al cererilor de amînare etc. De ce se admit asemenea eschive, neintervenindu-se, cu toată autoritatea legii, pentru curmarea perpetuării abaterilor ? Oare nu este limpede că a dovedi „înţelegere" faţă de autorii unor încălcări ale normelor sanitare, înseamnă, de fapt, a neglija — dacă nu, în anumite cazuri, a subestima interesele colectivităţii ? Spuneam mai sus câ organele de control ale I.S.M.R. depistează destul de multe abateri de la respectarea regulilor igienice. Eficienţa activităţii inspectoratului — în ultimă instanţă, îndeplinirea menirii sale — nu poate fi măsurată, şi evident, realizată prin simpla constatare, prin numărul de procese verbale întocmit, ci prin fermitatea cu care este urmărită aplicarea operativă a măsurilor de remediere. In acest sens, trebuie să ne referim nu numai la exigenţa permanentă ce trebuie să se confunde cu modul de lucru al inspectoratului, dar şi la necesitatea sprijinirii activităţii sale de către alte organe, chemate de asemenea să contribuie la aplicarea şi respectarea legii. Aşa, de pildă, ar fi util un plus de circumspecţie din partea direcţiei de resort a Ministerului Sănătăţii, atunci cînd aprobă diferite amînări ale executării deciziilor inspectoratului. Tot astfel, „argumentelor“ subiective ar trebui să li se acorde mai puţin credit în faţa instanţelor care judecă anumite contestaţii ale celor direct răspunzători de eludarea unor prevederi sanitare. INFORMATIA (Urmare din pag. 1) verde“, chiar dacă unora le-ar veni pofta să-şi închipuie că e „cel mai mare mamifer terestru de azi, cu piele groasă şi cu trompă", cum atit de clar îl defineşte dicţionarul pe simpaticul elefant. Nouă, deci, ne plac cuvintele care ce au în guşă trebuie să aibă şi în căpuşă, cuvintele care au datoria să se încadreze fără mofturi în celebra locuţiune pe care cu atita încredere în adevăr o debitam în clasele primare : „cine zice ăla este !" După această introducere, pe cit de lungă pe atît de necesară, voi afirma că, în ce mă priveşte, nutream o stimă deosebită pentru cuvintul cartier, îl cunoşteam de mic, am dat, de cite ori mi s-a cerut, refe- Cartier rinţe bune despre el, îl credeam serios, aşezat, văzîndu-şi de treburile lui, nu mi-aş fi închipuit nici în ruptul capului că şi el are tendinţa de a trece din rîndul cuvintelor în cel al necuvintelor. Vreau să spun că niciodată nu mi-am putut imagina că el va renunţa, fie şi parţial, la definiţia care i-a făurit numele (şi renumele) şi care începe prin a-l numi „parte a unui oraş”. Şi iată că... Haideţi să luăm cartierul Titan, pe care îl cunosc mai bine. Dacă, intr-adevăr, ar fi „parte a unui oraş”, de ce-ar fi nevoie ca noi, locuitorii săi, să ne mai deplasăm pînă la oraş (adică în centru) spre a găsi ceea ce nu se găseşte decît la oraş ? Precum o spălătorie chimică. Precum o florărie. Precum o mică şi cochetă cafenea. Precum o reţea telefonică folosibilă la orice oră. Precum o sustragerie. Precum o staţie de taxi (chiar cu taxiuri, nu numai cu tăbliţă indicatoare). Precum... etc, etc... Să fim bine înţeleşi. N-avem pretenţii exagerate. Nu dorim ca Opera română să-şi mute sediul în cartierul nostru şi nici măcar să-şi deschidă la noi un studio. Nu dorim ca paradele caselor de modă să aibă loc pe scena cinematografului nostru „Gloria”. Nu dorim ce nu se poate sau nu se poate încă. Avem, sînt convins, duleanţe elementare. Şi, în primul rînd, dorim ca noţiunea de cartier să-şi păstreze pînă la capăt originea sănătoasă de cuvînt și nu să aspire la cea de necuvînt ! 10 II se I Concursul „OMAGIU PARTIDULUI“ Emoţionantul dialog (Urmare din pag. 1) înălţătoare sentimente receptate cu vădită emoţie. Ne-a încîntat strălucirea culorilor de pe costume şi ritmul trepidant al dansului executat de formaţia de la „Industria bumbacului“ şi nu mai puţin „Căluşul“ muncitorilor de la uzina „Semănătoarea“. Am mai consemnat, cu satisfacţie, alături de public, micul concert al formaţiei de muzicuţe de la I.T.B., evoluţia orchestrei de muzică uşoară de la U.M.G.B., dansul modern cu supleţe interpretat de echipa de la I.H.R. Lido. Şi din nou am aplaudat cîteva programe de brigadă ingenios alcătuite, cu remarcabile momente satirice, receptate prompt de întreaga sală. Ne referim îndeosebi la brigăzile de la Telefoane, uzina „Semănătoarea“ , apreciabile pentru modul direct și sugestiv de realizare a miniaturii satirice, cu poantă elocvent marcată. O menţiune cu totul specială merită însă programul brigăzii de la cooperativa „Artă şi precizie“. Atît nivelul textului, cit şi al interpretării (instructor Mihai Maximilian), faptul că toate momentele au fost grupate înjurul unei idei diriguitoare, ritmul alert al desfăşurării veritabilului microspectacol, situează această brigadă printre cele mai bune formaţii prezentate pînă acum în concurs. O prezenţă agreabilă In competiţie I formaţia de muzicuţe de la I.T.B teatru LILIACUL (Ion Stoian, Elisabeta Neculce, Elena Simionescu, C-tin Gabor, Ion Hvorov, Vasile Moldoveanu) — Opera Română, tel. 16.48.20, ora 19.30. SOARELE LONDREI (Ion Dacian, Valeria Rădulescu, Cleopatra Melidoneanu, Constanţa Cîmpeanu. Dirijor : C. Rădulescu) — Teatrul de operetă, telefon 14.80.11, ora 19.30. AL PATRULEA ANOTIMP — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Comedia, tel. 14.71.71, ora 20. CUI I-E FRICA DE VIRGINIA WOOLF? — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Studio, tel. 15.15.53, ora 20. LEONCE ŞI LENA (Ileana Predescu, Irina Petrescu, Ion Caramitru, Virgil Ogășanu, Marin Moraru, Valy Voiculescu) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.60.60, ora 20. PURICELE ÎN URECHE (Octavian Cotescu, Gina Patrichi, Lucia Mara, Ion Besoiu, Paul Sava) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, telefon 12.44.16, ora 20. SI EU AM FOST IN ARCADIA (Al. Repan, Gilda Marinescu, Dorin Varga) —• Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. CIND LUNA E ALBASTRA (Melania Cîrje, Ion Punea, Ion Dichiseanu) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio, ora 20. IICNIC (Amza Pellea, Sanda Toma, Ștefan Tapalagă, V. Plătăreanu, Iurie Darie) — Teatrul de comedie, telefon 16. 64.60, ora 20. PE PLACUL TUTUROR - Teatrul evreiesc, tel. 21.36.71, ora 19.30. LA GRADINA CĂRĂBUŞ (Horia Căciulescu, Doina Badea, Nicu Constantin, Al. Lulescu, Luigi Ionescu, Anca Agemolu) — Teatrul „C. Tănase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. FLOARE DE CACTUS (Marieta Luca, Mihaela Dumbravă, Florin Gheorghiu, George Bănică) — Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu”, tel. 12.27.45, ora 19.30. POVESTE NETERMINATA (Ion Lucian, Alex. Halic. Genoveva Preda. Ion Petraru. Geo Dimitriu — Teatrul „Ion Creangă“, tel. 12.85.56, ora 16. MIU CORIUL — Teatrul Ţăndărică, sala din calea Victoriei, tel. 15.23.77, ora 17. TIGRIŞORUL PETRE — Teatrul Ţăndărică, sala din str. Academiei, telefon 16.14.92, ora 17. PRIMARUL LUNII ŞI IUBITA SA (C. Dinescu, Dumitru Furdui, Nicolae Pompje, Jean Lorin) — Teatrul Mic, tel. 15.65.88, ora 20. DIVERTISMENT 1 70 _ Studioul Casandra al Institutului de teatru, telefon 15.72.59, ora 20. TANGO LA NISA — Teatrul Giulesli, tel. 18.04.85, ora 19.30. PREMIERA (Olga Tudorache, Ica Matache) — prezintă A.T.M. în sala Studio a Ateneului român, ora 21. INTERNAŢIONAL »71 — Circul Globus* tel. 11.01.20, orele 16 și 19.30. cinemo PREMIERE ORA SCORPIONULUI — Lumina (16.23.35) - 9.30. 12, 14.30, 17.30, 20.15. ÎNGERII NEGRI - Festival (15.63.84) — 8.30. 11 30. 14.30. 17 30. 20.30. STRADA LĂTURALNICA — Central (14.12.24) - 1150, 13 45. 16, 18.15, 20.30. MIHAI VITEAZUL — Patria (11.86.25) — 10. 15, 19.30. ROMEO ȘI JULIETA — Capitol (16.29.17) — 8.45. 11 45, 14.45, 18. 21. BATALIA PENTRU ALGER — Floreasca (33.29 71) - 15.30, 18, 20.30. INCINERATORUL Cantral (H.12.24) — 9.15. 7 — înfrăţirea intre popoare (17.31.64) 15.30. 18. AMBASADOR AL UNIUNII SOVIETICE — înfrăţirea între popoare (17.31 64) 20.15. CLANUL SICILIENILOR — Luceafărul (15.87.67) — 8.45, 11.15, 13.45, 18 15. 18.45, 21.15. Bucureşti (15.61.54) - 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30. 21; Favorit (31 06.15) - 10, 12.30, 15.30, 18. 20.30; Modern (23.71.01) — 8.30, 11, 13.30, 18, 18.30. 21. CIRC FARA FRONTIERE — Timpuri Noi (15.51.10) — 9.15—17.15 în continuare. PROGRAM DE FILME DOCUMENTARE - Timpuri Noi (15.61.10) - 19. 20 45. tripla VERIFICARE— Unirea (17.10.21) — 15.30. 18. 20 15. Urmare din pag.1 unul imobil, pricinuind pagube materiale moştenitorilor descendenţi ai soţului său decedat“. In termeni juridici, „gestiune frauduloasă“ , pînă la 2 ani închisoare. Practic, ce a stabilit instanţa — şi trebuie subliniat — interpretând exact aceleaşi probe în baza cărora Procuratura sectorului 6 o trimisese în judecată pe M. T. , că actul de acuzare a apreciat neobiectiv faptele și contextul lor juridic, ce vădeau dreptul lui M. T. să încaseze chiria pentru imobilul respectiv (unde, prin proprie cheltuială, mai făcuse și diferite amenajări). S-a ţinut, de asemenea, cont de faptul că Maria T. fusese numită legatar prin testament, neintervenind ulterior vreo partajare. E bine să precizăm şi faptul că ceilalţi moştenitori nu aveau o imperioasă nevoie de modica sumă ce le-ar fi revenit, ca parte, din mult disputata chirie Un caz în care preluarea ad litteram a unor acuzaţii ar fi dus la condamnarea nejustificată — nici legal, nici moral — a unui om... De acelaşi spirit de echitate a fost pătrunsă instanţa şi în alt recent proces. Acuzaţia adusă lui E. C. (str Vasile Pârvan) era deosebit de grea : provocase o pagubă avutului obștesc. Legea, cu o asprime întemeiată în cazuri de natura respectivă, prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 7 ani. Ar fi fost lesnicioasă, pentru completul Judecătoriei sectorului 8, preluarea tale-quale a probelor din actele de urmărire penală. Pentru că, la o primă vedere, vinovăţia apărea ca neîndoielnică. Existau în dosar procesul verbal de constatare, declaraţiile martorilor, însăşi recunoaşterea celei în cauză, care — aşa cum atesta o expertiză a serviciului medico-legal, efectuată în timpul anchetei — era perfect responsabilă de faptele sale. Şi, totuşi, în faţa instanţei, E. C. şi-a susţinut cu tărie nevinovăţia, negîndu-şi intenţia de a fi sâvîrşit infracţiunea. N-ar fi fost însă pentru prima oară cînd un infractor încearcă să-şi îndepărteze urmările faptei sale. Era, obligaţia instantei să reverifice sub toate aspectele, atit faptele comise, cit şi persoana celui trimis în judecată. Şi iată că noi probe vin să demonstreze, fără putinţă de tăgadă, altceva decît susţinea acuzarea. Răminea în picioare doar actul de constatare a faptei (in cazul de faţă era vorba de o pagubă mică), însă nu valoarea daunelor ar fi primat, ci periculozitatea lor socială, faptul degradării avutului obştesc, în balanţa justiţiei, a alege între achitare şi condamnare însemna a determina fără dubii gradul de responsabilitate a lui E. C. Şi, îndeplinindu-şi activ rolul, instanţa a decis necesitatea unei noi expertize. Efectuată de o comisie de specialişti, aceasta a stabilit, în urma unor amănunţite examinări : „în prezent, E. C. nu discerne consecinţele faptelor sale“. A fost argumentul hotârîtor : „Tribunalul... o achită pe inculpată, obligînd-o la efectuarea tratamentului necesar“. O sentinţă dreaptă, ecou al umanismului şi democratismului caracteristic justiţiei noastre. Pentru că, în acest caz, important era de a se reda un om societăţii, fără a-i altera şi mai mult starea psihică, afectată de cauze cu totul obiective. ...în cunoscuta-i imagine simbolică, Justiţia are ochii legaţi. Balanţa-i insă trebuie să distearnă — fără abatere cu pertinenţă — fapte şi răspunderi în egală măsură spre a condamna sau spre a achita. Adică spre a ilumina adevărul. Isf . a spins acuzarea.. is. 5S % * Azi dimineaţă, prof. dr. Alfred Rusescu, membru in Comitetul de administraţie al Centrului internaţional al copilului, a plecat la Dakar (Senegal) pentru a lua parte la sesiunea anuală a acestui for mondial. • Duminică, 28 februarie, la ora 11, vor începe lucrările adunării generale ordinare a Societăţii numismatice române. Şedinţa se va desfăşura în sala de conferinţe a Muzeului de istorie a municipiului Bucureşti, din bd. 1848 nr. 2. BĂIEȚI BUNI, BĂIEȚI RAI - Grivîţa (11.08.58) — 9.30, 11.30, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Melodia (12 06 88) — 9, 11.15, 13.30. 16, 18.30, 20 45. Gloria (22.44 91) — 9, 11 15 13.30. 16, 18.15, 20 30. UN ITALIAN IN AMERICA — Feroviar (16.22 73) — 9, 11 15. 13,30. 16. 18.15, 20.30; Excelsior (15.10.88) - 9.15. 11.40. 13.45, 16, 16.15. 20 30: Victoria (16.28 19) - 9, 1115, 13 30. 16. 18 30. 20 45. ULTIMUL SAMURAI — Aurora (35 04 86) - 9.30. 12 15 15, 11 45. 20 15 PE LUCIUL GHETII - Dacia (12.28 10) - 8.45 — 20.30 In continuare: Mosilor (12.52.93) - 15. 17, 19, 21. B. D. INTRA IN ACTIUNE — Ferentari (2S 17 50) - 15.30, 18. 20 15: CINCI PENTRU INFERN - Volga (1191.26) - 9.15, 11.30, 13.45, 16. 18,15. 20 30: Tomis (21.49 46) — 9. 11.15 13 30, 16, 18.15, 20 30: Flamura (23.07 10) - 9, 11.15, 13.30, 18, 18.15 20.30: VARA DE ALTADATA — Laromet (Bd Bucurestii Noi nr. 166) - 15.30. 17.30, 19.30 SEMNALE PE DRUM — Progresul (23 94 10) - 15 30 18. 20. CÎNTECELE MARII - Bucegi (17 05 47) - 16. 18.15. 20 30. SIAPIN PE SITUATIE — Buzesti (15 82 19) - 15 30. 18. 20 30. VAGABONDUL - Pacea (332.52) — S. 12.30 18. 18 30. Rahova (23.81 O0) — 9. 12 30. 18. 19 30. CĂLĂTORIE IN JURUL CRANIULUI MERi - Viitorul (1148.03) - 21. ŞARADA - Viitorul (11 48 03) — 15. 17, 19. STRĂINII - Lira (31.71.71) - 15.30, 18, 20 15. URSUL ŞI PĂPUŞĂ — Drumul Sării (31.28 13) - 16.30, 17.45, 20. Ciulești (17.55.46) - 16 30, 18, 20 30. RĂZBUNAREA SEMNrtlLUI - Cringaşl (1138.81) - 1530, 19. 29,15. Genoveva de brabant _ Miorița (14 27 11) — 9 - 14.30 în continuare, 18 30, 18 30. 20 30. Arta (21.31.83) — 16.30, ÎS. 20 15. Al GRIJA DI‘ SUZI — Munca (21 50 97) - 18. 18. 20 SOARELE VAGABONZILOR _ Flacara (21 35 40) - 15 30, 18. 20.15. COMISARUL X Sl „PANTERELE ALBASTRE" - Vitan (21 39 82) - 15 30 18. 20 15 OMUL din SIERRA — Cosmos (35 13.15) — 15 30. 18, 20.15. CAN CAN - 14.30 ; DANSEZ CU TINE — 16.30 — Cinemateca (sala Union) (13.49.04). NR. Programul filmelor fiind comunicat de întreprinderea cinematografieâ a municipiului Bucureşti, redacţia nu răspunde de eventualele modalicări. PROGRAMUL 1 18.00 Emisiune in limba maghiara.18.30 La volan. 18.50 Mult e dulce şi frumoasă. 10.15 Publicitate. 1.9.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20 00 România »71. Azi — Jurbuil Sălaj. 20.30 Film serial : Vidocq (XII). 20.55 Conferinţa de presă T.V. cu tovarăşul Ion Cosma, ministrul turismului. 21 45 Film documentar de montaj : Planeta se grăbește. „Demonul vitezei“ (II). 22.20 Telejurnalul de noapte. 22.30 Campionatele mondiale de patinat artistic de la Lyon. Proba de perechi. PROGRAMUL II 20.00 Concertul orchestrei simfonice a Radioteleviziunii, Festival Mozart—Bruckner. Dirijor Erich Berger. 20.40 Univers XX. 21.25 Buletin de știri. 21 30 Reportaj anchetă prin sindicatele din Capitală. 21.45 Istoria filmului. n I g 8f 1 tâ?