Informatia Bucureştiului, februarie 1971 (Anul 18, nr. 5423-5446)

1971-02-25 / nr. 5444

Pag. a 2-a O REUŞITĂ... a cinematografiei noastre. 92 la sută dintre participanţi îl consideră drept cel mai bun film istoric produs vreo­dată la noi. „Este excepţional !“ — apreciază funcţionarul George Za­­haria (bd. Leontin Sălăjan 31 A). „Umple un veritabil gol în cinema­tografia noastră — scrie dr. Lidia Sfirlea, cercetător principal—răspun­zi­nl unei necesităţi reale, el nu ne în­şeală aşteptările iar elevul Traian Socol-Sorin, de la Liceul 32, afirmă : „DACII, COLUMNA, TUDOR au fost doar începutul filmului istoric ro­mânesc. MIHAI VITEAZUL e mai bun...“ 8 la sută dintre spectatorii care ne-au răspuns îl plasează pe ace­ 300 DE SPECTATORI SCRIU CRONICA FILMULUI MIHAI VITEAZUL Eroul filmului însu­fleţit de actorul Amza Pelle­a A intrat în tradiţia ziarului nostru de a organiza, cu prilejul fiecărui eveniment remarcabil din viaţa cinematografiei româneşti, un larg sondaj printre spectatori, invitîndu-i să-și spună părerea cu privire la filmul respectiv. Pe ecrane rulează acum, cu un succes de public fără precedent, evocarea de vibrant patriotism Mihai Viteazul, în cursul a două spectacole — unul desfășurat în ziua de joi 11 februarie la Sala Palatului, celălalt, duminică 14 februarie la cinematograful „Patria", am solicitat pu­blicului să ne răspundă la cîteva întrebări. Participarea a fost impresionantă. Mai bine de cinci sute de spectatori de toate vîrstele şi profesiile ne-au trimis scrisori, exprimîndu-şi aprecierile lor, uneori pe larg, asupra noului ritm românesc.­ De la cel mai mic participant la anchetă, pionierul Marian Koffner, elev în clasa a IV-a, şi pînă la pensionarul Manole Cristache, în vîrsta de 84 de ani, părerea participanţilor la anchetă este unanimă: fil­mul Mihai Viteazul poate fi apreciat ca laşi plan cu alte filme româneşti favorite. Dintre acestea, cele mai ci­tate sunt Dacii şi Tudor. Printre cele mai bune i-am rugat pe participanţii la anchetă să încerce să aprecieze noua realizare a cinematografiei noa­stre şi în raport cu producţii străine de acest gen. 97 la sută dintre cei care ne-au răspuns afirmă că filmul lui Sergiu Nicolaescu este compara­bil cu cele mai reușite filme istorice străine care au ru­lat, în ultimii ani la noi. „S-ar putea ca patriotismul sa-mi determine un oarecare subiec­tivism — declară Natalia Rădulescu, asistentă medicală , dar prin cali­tăţile sale, filmul mă face să-l si­tuez printre cele mai bune produc­ţii ale genului“. Tehniciană Eugenia Dobrea observă: „Poate mai puţin fastuos, un schimb mai veridic din punct de vedere istoric, capabil să reziste în confruntarea cu produc­ţia străină", iar inginerul Ion Piţi­­goi din str. Ghirlandei nr. 56 afirmă: „Nu îmi amintesc să fi văzut filme străine de acest gen care să mă fi făcut să aplaud în timpul proiecţiei". Ilie loan, din Dristor nr. 80, refuză pur şi simplu comparaţia: „E mult prea românesc, mult prea apropiat sufletelor noastre, ca să-l compa­răm cu un film străin..." in timp ce inginerul Mihai Hanţiu Petre îl con­sideră „competitiv cu orice producţie străină de acelaşi gen“. „E mai consistent şi mai serios" — adaugă cercetătorul George Duilin, „inedit pentru Europa datorită episodului de istorie pe care-l evocă" — con­sideră prof. univ. dr. Tiberiu P. Ie­­remia. Ne-a părut interesant să a­­dăugăm la aceste opinii şi pe cea a unei străine, d-na Hélène Lantini, care, scuzîndu-se că nu ne poate răspunde la prima noastră întrebare (locul filmului în ansamblul pro­ducţiilor istorice româneşti), consi­deră filmul lui Sergiu Nicolaescu „mai bun decit multe pelicule isto­rice pe care le-am văzut în străină­­tate.” „Am asistat parcă «v­­ ...rmir.... it 11—111 ■ ir nmi nil« ia.. .— la însufleţirea unui monument \" „Consideraţi că realizatorii filmu­lui au izbutit sau nu în misiunea lor de a sugera dimensiunea figurii legendarului domnitor?“ — aceasta era cea de a treia întrebare pe care am pus-o spectatorilor. 92 la sută dintre cei care ne-au scris răs­pund afirmativ. „Au reuşit — ne scrie Eugeniu Lăzărescu, din str. Panait Muşoiu 7 — mai ales prin armonioasa îmbinare între scenele epice şi cele care redau atmosfera de interiorizare a lui Mihai, zbuciu­mul său ca o oglindire a zbuciumu­lui unui popor întreg“. Aceeaşi idee o exprimă şi studentul Andrei Con­stantin din str. Ştefan Furtună 140: „Departe de a urmări numai desti­nul lui Mihai, realizatorii au izbutit să redea destinul unui popor întreg aflat intr-un moment crucial al exis­tenţei sale. îmi pare bine că dimen­siunea lui Mihai nu este numai a sa, ci a românului dornic de unire şi libertate". După tehniciană Eu­genia Dobrea, Mihai este „cea mai reuşită figură realizată vreodată de cinematografia română“. Fără îndoială că un personaj de o asemenea amploare stimulează implicit exigenţa publicului, 8 la sută dintre participanţii la anchetă, declarindu-se — cei mai mulţi din­tre ei — satisfăcuţi de calitatea filmului, formulează şi unele re­zerve. După opinia inginerului Ion Creţu (Dristor 97), scenariul filmului îl supune pe Mihai unor umilinţe— ca în secvenţa închinării faţă de Báthory — „care nu sunt compati­bile caracterului legendar al domni­torului“. P. Carmen, din str. Maria Rosetti nr. 32, acuză un oarecare schematism în realizarea portretului domnitorului, rezervă la care ingi­nerul Şerban Manu (str. Columb nr. 5) adaugă o observaţie foarte subtilă: „De ce Mihai Viteazul, care izbucneşte de cîteva ori într-un ris sarcastic, nu zîmbeşte niciodată în cursul filmului?“ Pensionarul Au­rel Tom­a (Virgiliu 23) este de părere că dimensiunea figurii legendarului domn a fost în general sugerată cu menţiunea că „spre finele filmu­lui, atunci cînd eroul rătăceşte descumpănit şi singuratic, pînă ce ajunge la Viena, personajul e tra­tat exrusiv de româniţe, personali­tatea sa fiind diminuată..." In ce măsură sunt inevitabile a­­­semenea observaţii atunci cind le raportezi la dimensiunea şi populari­­tatea eroului, ne-o arată şi declara­ţia strungarului Mihai Nicolae, de la Revizia de vagoane sectorul III Bucureşti. ..De multe ori închideam ochii şi m­i-l reprezentam pe eroul cărţii lui Bălcescu, mult mai ener­gic ca un film, mai exploziv, trăind mai im­ens. Cel de pe ecran mă dezamăgea in unele momente, nu era acela pe care îl purtam în ima­ginaţie“. De-aici, evident şi senti­mentul de insatisfacţie, din compara­rea personajului de pe ecran cu eroul mitic pe care-l purtăm cu toţii, fiecare altfel, în închipuirea noa­stră. Dar fie şi cu acest handicap atît de dificil, mai toţi corespon­denţii consideră că portretul lui Mihai este o indiscutabilă reuşită a cinematografiei noastre. „Am asistat parcă la însufleţirea monumentului din faţa Universităţii — ne scrie asistenta N. Rădulescu. Am avut permanent senzaţia unui Mihai Viteazul desprins parcă din firele manualului de istorie. Şi aş adăuga că nici un alt actor român nu ne-ar fi putut sugera mai preg­nant figura marelui dom­in, decit a făcut-o Amza Pellea“. Un imens val de simpatie se îndreaptă, din scrisorile participanţilor la ancheta noastră, spre interpretul rolului ti­tular. 445 din corespondenţi, adică aproape 90 la sută, îl consideră ca cel mai bun interpret al filmului. „Amza este un actor înnăscut, de talie mondială, "un Kirk Douglas!“— exclamă tehnicianul feroviar Mihai Vlad. „Cel mai bun interpret? — se întreabă studentul Andrei Cons­tantin sugerînd spiritual gradul de identificare a protagonistului cu fo­rmul său , Mihai, fără îndoială... adică nu, vreau să spun Amza Fellea... şi totuşi cred că era Mihai... sau poate Amza“?... La aceeaşi în­trebare proiectantul Hie Iean răs­punde : „Cei mai buni interpreţi sunt ochii lui Amza Pellea şi glasul lui Emanoil Petruţ“... „Nu poţi alege!..­ De altfel, distribuţia este unul din­tre sectoarele filmului către care converg numeroase elogii. Unii co­respondenţi, pe care rugămintea noastră de a numi pe cel mai bun interpret al filmului îi pune în în­curcătură, refuză pur şi simplu op­ţiunea: „Greu de ales ! — ne răs­punde desenatorul Fag. Negrescu. Besoiu? Amza? Nicolaescu? Nu pot alege... Fiecare în genul său a dat tot ce a avut mai bun!" In ordinea unui clasament posibil, pe locul II, după Amza Pellea, se plasează ac­torul Ion Besoiu, a cărui creaţie în rolul lui Sigismund întruneşte admi­raţia a 94 de corespondenţi, adică aproape 20 la sută dintre ei. Mulţi spectatori ne scriu, ca şi economista Maria Iftimie (str. Măgurei 5), că „Ion Besoiu a fost o revelaţie“, că „Sigismund este cel mai bun rol din cariera cinematografică a acestui dotat actor“. Adevărata valoare a performantei sale este subliniată de o remarcă a elevului Ovidiu Nicu­­lescu: „Ion Besoiu a izbutit să­ mă facă să-l urăsc!" Orice cunoscător al psihologiei publicului poate con­firma că interpretul unui rol nega­tiv este handicapat de povara de animozităţi pe care o trezeşte per­sonajul lui. In pofida naturii rolului său, actorul a cucerit totuşi larga apreciere a publicului, tocmai da­torită gamei ample de posibilităţi interpretative, strălucitor demonstrată. Pe al treilea joc în această scară a talentelor actoriceşti, se plasează — neaşteptat — regizorul filmului, interpretul lui Selim, pentru care optează nu mai puţin de 64 de participanţi la anchetă. Urmează d­­oai cu 32 de voturi Florin Piersic, în legătură cu al cărui personaj elevul Ioan Ioniţă are o puternică re­zervă. „Nu-mi place că în acest film este pus să moară actorul cel mai îndrăgit de spectatori!" Cu 28 de voturi, se află pe locul cinci Irina Gărdescu, căreia cîteva glasuri îi re­proşează totuşi inexpresivitatea şi lip­sa de căldură cu care a redat-o pe Rossana. „Declaraţia de dragoste a contessinei avea nevoie de mai mult fior liric“ sunt de părere soţii Petre şi Clarissa Papacostea. De altfel multe dintre aceste critici privesc personajul însuşi. Unii spectatori, ca meteorologul M. Trandafirescu, de­­pling faptul că regizorul Sergiu Ni­colaescu nu s-a oprit mai îndelung asupra iubirii dintre Mihai şi Ro­ssana; alţii, dimpotrivă, găsesc că acest episod, şi aşa nefinalizat, nu-şi avea locul in film. In ordinea opţiunilor mai sunt ci­taţi, pentru performanţele lor inter­pretative: Mircea Albulescu, Ioana Bulcă, György Kovács, Ilarion Cio­banu­, Olga Tudorache, Emmerich Schaffer, Septimiu Sever, Aurel Ro­­galschi, Nicolae Secăreanu și Andi Herescu. Anchetă realizată de T. Caranfil In numărul de mîine a! ziarului, vom publica alte răspunsuri pri­mite în cadrul anchetei noastre. AA producţie a studiourilor maghiare. Regia : Tamas Rényi. Imaginea : Ottó Forgács. Interpretează : Mari Törőcsik, Gabor Koncz, István Degi. P­redilecţia regizorului Tam­as Rényi pentru caligrafiile ci­nematografice insolite ne era deja cunoscută din filmul său anterior, „Valea“. In Strada lăturalnică, Rényi, foloseşte pretex­tul unui studiu de caractere pentru a se adunei cu voluptate în penum­bra pîcioasă a unor străzi înguste, înăbuşite intre ziduri umede, pentru a explora plastic sentimentul de in­securitate şi de însingurare pe care ambianţele inconfortabile şi reci îi transmit personajelor lui. Căci, în clipele cinci nu se suprapun pe ce­nuşiul indiferent al străzii, profilu­rile umane imaginate de Tamas Rényi au drept fundal fie coridoa­rele glaciale ale unui spital, fie spaţiul geometric, dezolant, al unei săli de bal lipsit de veselie, fie de­corul fragil al unor locuinţe provi­zorii, neînstare sâ-i apere pe oameni in puţinele lor momente de linişte şi de dragoste. Ceea ce se desfă­şoară in acest univers ceţos este drama indecisă a unor oameni ce trăiesc din jumătăţi de măsură, in­capabili să-şi asume vreodată inte­gral o răspundere, întrucît afirma­ţiile filmului sunt la fel de înceţo­şate, ne rămîne să reţinem ca unică certitudine prezenţa unor actori deo­sebit de expresivi: Mari Törőcsik şi Gábor Koncz. producţie a studiourilor franceze. Regia : Henri Verneuil. Cu :­­Jean Gabin, Alain Delon, Lino Ventura, Irina Demick, Amedeo Nazzari. D­ebutind cu o foarte spectaculoa­să evadare, filmul lui Henri Ver­neuil pare să ambiţioneze dincolo de schemele poliţiste — către o definire dramatică a personaje­lor. Poliţistul lui Lino Ventura se vrea un om pur şi simplu, vulnerabil ca şi adversarii săi, cu momentele sale de înfrîngere şi deznădejde. Eroul lui Alain Delon e de fapt o reluare a „Samura­iului“. Cu reticenţa sa obişnuită, Jean Gabin ne propune un gangster a cărui existenţă se justifică printr-o chinuitoa­re obsesie a dezrădăcinării. Dar crima­­ este ea oare în ultimă instanţă jus­tificabilă ? Controversele etice nu-şi au locul aici, cu atit mai mult cu cit nici Henrri Verneuil nu intenţionase în fond o demonstraţie, ci se mulţumise să a­­dauge eroilor săi, din fuga condeiului, câteva umbre care să le dea adm­inie Cel puţin la prima vedere... r­t î . U­n film poliţist a cărui acţiune se desfăşoară în secolul XXI (aţi citit bine : douăzeci şi unu) ofe­ră desigur un spaţiu generos fanteziei realizatorilor săi şi promite suporterilor genului — pe lingă porţia de enigmă şi suspense ce li se cuvine de drept — evenimentul unui fantastic salt peste timp. Ora scorpionului îşi îndeplineşte în parte făgăduielile , ne conduce în adîncul mării şi pe solul arid al unei planete străine, în laboratoare şi in cabinele de comandă ale navelor spa­ţiale, în cele din urmă chiar într-un salon de un confort impersonal, anti­septic, în care citeva frumuseţi cu bucle de plastic par să flirteze cu un grup C­unoscutul autor al filmelor „Ţar şi general“ şi „Hoţul de piersici“ evocă de astă-dată un episod din timpul rezisten­ţei antifasciste. Eroii săi, „îngerii negri“, execută „în numele poporu­lui“ sentinţe capitale împotriva tră­dătorilor patriei. Misiunea e pe măsura elanului romantic al virs­­tei lor şi „îngerii“ mor într-adevâr romantic, jertfindu-se generos, pa­tetic. In alt limbaj, Vîlo Radev spu­ne de fapt ceea ce Lucian Pintilie spusese mai înainte în „Duminică la ora 6“ — anume că acei tineri vioarj­.Marjie şi Producţie a studiourilor bulga­re, distinsă cu premiul II la Festivalul International de la Karlovy Vary — 1970. Scenariul şi regia : Vîlo Radev. Imaginea: Atanasie Tasev. In distribuţie : Stefan Danan­ov (Premiul de in­terpretare masculină la Festiva­lul de la Varna — 1970), Doro­­teea Tonceva (Premiul de inter­pretare feminină, Varna — 1970), Violeta Ghindeva, eroi ai rezistenţei fuseseră nişte copii însetaţi de viaţă şi de dra­goste, înzestraţi mai curînd cu vo­caţia bucuriei decit cu aceea a urii şi că numai­­cruzimea absurdă a lumii în care trăiseră ii constrin­­­sese să renunţe — mai bine zis să încerce a renunţa — la candoare. De aici tonul particular al filmului : culoarea vibrantă (ca o subtilă che­mare a naturii), împletirea para­doxală de joc, aventură, gest eroic şi cutremurător sacrificiu, ca şi al­ternanţa neîntreruptă de suspense şi de autentică, purificatoare poezie. ■ Ora scorpionulu producţie a studiourilor TV din R­D. Germană. Regia : Horst Zaeske. In distribuţie : Otto Mellies, Günther Schoss, Vera Oelschegel, de atleţi în haine negre, în ritmul tăios al unui ciudat balet mecanic... Arată destul de puţin omenesc acest veac XXI, aşa cum şi-l Închipuie regizorul Horst Zaeske si probabil acesta e şi motivul absenţei totale a tensiunii din filmul său. Intre atîtea aparate, butoane, ecrane, costume de protecţie şi peruci de plastic, nu mai e joc pentru senti­mente, pentru gesturi şi slăbiciuni ome­neşti. Cum ne-am putea deci teme, cum ne-am putea emoţiona pentru soarta acestor manechine perfecte, care se dau drept oameni ? Car­netul „derogări rar" [Urmare din fag. 1) rea controlului constată —­ nu o dată — aceleaşi abateri ca şi prima oară. (Ne referim în special la unităţile de alimentaţie publică). Urmarea ? Adesea... o nouă amendă. S-a rezolvat, astfel, situaţia ? S-au înlăturat cauzele care contravin normelor sanitare ? Nicide­cum. Abia după repetate încălcări fla­grante ale legii, I.S.M.R. recurge — în cazurile­ lim­ite — la suspendarea activi­tăţii unităţii respective. Deseori, însă, această măsură eficientă şi necesară întim­pi­nă o înverşunată opoziţie, argumentul... suprem: „Vom în­registra pagube" înduplecîndu-i pe in­spectori. Ce înseamnă ..pagube“ ? Oare şefii unităţilor în cauză — direct răs­punzători de respectarea normelor sani­tare — forurile lor tutelare, nu au ştiut dinainte ce obligaţii le revin ? Au so­cotit, cumva, că îndeplinirea lor este... benevolă ?­­ Oare a pune în pericol să­nătatea unor oameni nu constituie, ca în primul rînd, cea mai mare daună ? Să admitem însă că s-a emis decizia de închidere a unei unităţi. Ce se în­­timplă după aceea ? Intervine tactica... temporizării. Sa exemplificăm cu o îm­prejurare recentă. După numeroase avertismente prealabile, neluate în consi­derare atâ­re şeful unităţii cit şi de ILCR 2, s-a dispus, cu data de 10 fe­bruarie a.c., închiderea cofetăriei ..Ope­ra“ , încălcarea normelor de igienă erau mult prea ieşite din comun. A determi­nat, în sfîrşit, această măsură extremă, repunerea de acord a stării localului cu imperativele igienei ? Nu, deoarece, paradoxal, însuși inspectoratul de sector s-a dezis, aprobînd o... amînare. De ce rabaturi ? Oare tolerarea pînă în acel moment a nerespectarii regulilor sani­tare nu constituise ea însăşi o amînare ? De altfel, cazul nu e singular, abdica­rea de la intransigenţa obiectiv nece­sară cînd e vorba de sănătatea unor cetăţeni întîlnindu-se şi în alte împre­jurări. Elocventă este şi situaţia cen­tralei termice a secţiei întreprinderii ,,Electrecord“ din str. Popa Nan nr. 21, zgomotul insuportabil produs de insta­laţiile sale neinsonorizate a determinat locatarii, după diferite demersuri prea­labile, adresate diverselor foruri, să se­sizeze faptul redacţiei noastre. La in­tervenţia ziarului, inspectoratul sanitar a întreprins o verificare : reclamaţia s-a dovedit întru totul întemeiată, ni­velul zgomotului produs de cazanele necorespunzătoare fiind mult peste li­mitele acceptabile. Avertizată, condu­cerea întreprinderii a dat asigurări că va fi montată o nouă instalaţie mai puţin gălăgioasă. Abia după cîteva luni şi-a respectat cu­vin­tul. A „respectat“ e un fel de a spune : noul tip de ca­zane — pus în funcţiune fără consul­tarea I.S.M.B. în timpul probelor teh­nologice — „arunca“ spre urechile lo­catarilor şi mai mulţi decibeli decît ,,predecesorul“ său. Din nou sesizări şi, după alte amînfiri funcţionarea unuia dintre cazane s-a întrerupt doar pen­tru... cîteva zile . Ministerul Sănătăţii — forul tutelar al inspectoratului — a acordat întreprinderii o nouă păsuire. Vor urma, după expirarea ei, alte con­troale neeficiente, alte somaţii, alte ter­giversări ? ! Trebuie spus, de altfel, că „princi­piul“ aminării sine die e destul de des întîlnit în acest sector de activitate. Astfel, deşi s-a hotărît încă în urmă cu doi ani închiderea sau mutarea unor unităţi ce im­purificau excesiv atmosfe­ra, deşi termenul limită a fost depășit, cooperativa „Chimica“ și întreprinderea „Neferal“, bunăoară, continuă să abu­zeze de un joc al hîrtiilor, al cererilor de amînare etc. De ce se admit aseme­nea eschive, neintervenindu-se, cu toa­tă autoritatea legii, pentru curmarea perpetuării abaterilor ? Oare nu este limpede că a dovedi „înţelegere" faţă de autorii unor încălcări ale normelor sanitare, înseamnă, de fapt­, a neglija — dacă nu, în anumite cazuri, a subestima interesele colectivităţii ? Spuneam mai sus câ organele de con­trol ale I.S.M.R. depistează destul de multe abateri de la respectarea reguli­lor igienice. Eficienţa activităţii inspec­toratului — în ultimă instanţă, îndepli­nirea menirii sale — nu poate fi mă­surată, şi evident,­ realizată prin simpla constatare, prin numărul de procese verbale întocmit, ci prin fermitatea cu care este urmărită aplicarea operativă a măsurilor de remediere. In acest sens, trebuie să ne referim nu numai la exi­genţa permanentă ce trebuie să se confunde cu modul de lucru al inspec­toratului, dar şi la necesitatea sprijini­rii activităţii sale de către alte organe, chemate de asemenea să contribuie la aplicarea şi respectarea legii. Aşa, de pildă, ar fi util un plus de circumspec­ţie din partea direcţiei de resort a Mi­nisterului Sănătăţii, atunci cînd aprobă diferite amînări ale executării deciziilor inspectoratului. Tot astfel, „argumen­telor“ subiective ar trebui să li se a­­corde mai puţin credit în faţa instan­ţelor care judecă anumite contestaţii ale celor direct răspunzători de eludarea unor prevederi sanitare. INFORMATIA (Urmare din pag. 1) verde“, chiar dacă unora le-ar veni pofta să-şi închipuie că e „cel mai mare mamifer teres­tru de azi, cu piele groasă şi cu trompă", cum atit de clar îl defineşte dicţionarul pe sim­­paticul elefant. Nouă, deci, ne plac cuvintele care ce au în guşă trebuie să aibă şi în căpu­şă, cuvintele care au datoria să se încadreze fără mofturi în celebra locuţiune pe care cu atita încredere în adevăr o de­bitam în clasele primare : „cine zice ăla este !" După această introducere, pe cit de lungă pe atît de necesa­ră, voi afirma că, în ce mă priveşte, nutream o stimă deo­sebită pentru cuvintul cartier, îl cunoşteam de mic, am dat, de cite ori mi s-a cerut, refe- C­artier rinţe bune despre el, îl credeam serios, aşezat, văzîndu-şi de treburile lui, nu mi-aş fi în­chipuit nici în ruptul capului că şi el are tendinţa de a trece din rîndul cuvintelor în cel al necuvintelor. Vreau să spun că niciodată nu mi-am putut imagina că el va renunţa, fie şi parţial, la definiţia care i-a făurit numele (şi renumele) şi care începe prin a-l numi „parte a unui oraş”. Şi iată că... Haideţi să luăm cartierul Ti­tan, pe care îl cunosc mai bine. Dacă, intr-adevăr, ar fi „parte a unui oraş”, de ce-ar fi nevoie ca noi, locuitorii săi, să ne mai deplasăm pînă la oraş (adică în centru) spre a găsi ceea ce nu se găseşte decît la oraş ? Pre­cum o spălătorie chimică. Pre­cum o florărie. Precum o mică şi cochetă cafenea. Precum o reţea telefonică folosibilă la orice oră. Precum o sustragerie. Precum o staţie de taxi (chiar cu taxiuri, nu numai cu tăbliţă indicatoare). Precum... etc, etc... Să fim bine înţeleşi. N-avem pretenţii exagerate. Nu dorim ca Opera română să-şi mute sediul în cartierul nostru şi nici măcar să-şi deschidă la noi un studio. Nu dorim ca paradele caselor de modă să aibă loc pe scena cinematografului nostru „Gloria”. Nu dorim ce nu se poate sau nu se poate încă. Avem, sînt convins, duleanţe elementare. Şi, în primul rînd, dorim ca noţiunea de cartier să-şi păs­treze pînă la capăt originea să­nătoasă de cuvînt și nu să as­pire la cea de necuvînt ! 1­­0 II se I Concursul „OMAGIU PARTIDULUI“ Emoţionantul dialog (Urmare din pag. 1) înălţătoare sentimente receptate cu vădită emoţie. Ne-a încîntat strălu­cirea culorilor de pe costume şi rit­mul trepidant al dansului executat de formaţia de la „Industria bum­bacului“ şi nu mai puţin „Căluşul“ muncitorilor de la uzina „Semănă­toarea“. Am mai consemnat, cu sa­tisfacţie, alături de public, micul concert al formaţiei de muzicuţe de la I.T.B., evoluţia orchestrei de mu­zică uşoară de la U.M.G.B., dansul modern cu supleţe interpretat de echipa de la I.H.R. Lido. Şi din nou am aplaudat cîteva programe de brigadă ingenios alcă­tuite, cu remarcabile momente sati­rice, receptate prompt de întreaga sală. Ne referim îndeosebi la bri­găzile de la Telefoane, uzina „Se­mănătoarea“ , apreciabile pentru modul direct și sugestiv de realizare a miniaturii satirice, cu poantă eloc­vent marcată. O menţiune cu totul specială merită însă programul bri­găzii de la cooperativa „Artă şi pre­cizie“. Atît nivelul textului, cit şi al interpretării (instructor Mihai Maximilian), faptul că toate mo­mentele au fost grupate în­­jurul unei idei diriguitoare, ritmul alert al desfăşurării veritabilului micro­­spectacol, situează această brigadă printre cele mai bune formaţii pre­zentate pînă acum în concurs. O prezenţă agreabilă In competiţie I formaţia de muzicuţe de la I.T.B­ teatru LILIACUL (Ion Stoian, Elisabeta Ne­­culce, Elena Simionescu, C-tin Gabor, Ion Hvorov, Vasile Moldoveanu) — Opera Română, tel. 16.48.20, ora 19.30. SOARELE LONDREI (Ion Dacian, Va­leria Rădulescu, Cleopatra Melidoneanu, Constanţa Cîmpeanu. Dirijor : C. Ră­dulescu) — Teatrul de operetă, telefon 14.80.11, ora 19.30. AL PATRULEA ANOTIMP — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Comedia, tel. 14.71.71, ora 20. CUI I-E FRICA DE VIRGINIA WOOLF? —­ Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Studio, tel. 15.15.53, ora 20. LEONCE ŞI LENA (Ileana Predescu, Irina Petrescu, Ion Caramitru, Virgil Ogășanu, Marin Moraru, Valy Voicules­­cu) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.60.60, ora 20. PURICELE ÎN URECHE (Octavian Co­­tescu, Gina Patrichi, Lucia Mara, Ion Besoiu, Paul Sava) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, telefon 12.44.16, ora 20. SI EU AM FOST IN ARCADIA (Al. Repan, Gilda Marinescu, Dorin Varga) —• Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. CIND LUNA E ALBASTRA (Melania Cîrje, Ion Punea, Ion Dichiseanu) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio, ora 20. IICNIC (Amza Pellea, Sanda Toma, Ștefan Tapalagă, V. Plătăreanu, Iurie Darie) — Teatrul de comedie, telefon 16. 64.60, ora 20. PE PLACUL TUTUROR - Teatrul e­­vreiesc, tel. 21.36.71, ora 19.30. LA GRADINA CĂRĂBUŞ (Horia Că­­ciulescu, Doina Badea, Nicu Constantin, Al. Lulescu, Luigi Ionescu, Anca Age­­molu) — Teatrul „C. Tănase“, sala Sa­voy, tel. 15.56.78, ora 19.30. FLOARE DE CACTUS (Marieta Luca, Mihaela Dumbravă, Florin Gheorghiu, George Bănică) — Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu”, tel. 12.27.45, ora 19.30. POVESTE NETERMINATA (Ion Lu­cian, Alex. Halic. Genoveva Preda. Ion Petraru. Geo Dimitriu­ — Teatrul „Ion Creangă“, tel. 12.85.56, ora 16. MIU CORIUL — Teatrul Ţăndărică, sala din calea Victoriei, tel. 15.23.77, ora 17. TIGRIŞORUL PETRE — Teatrul Ţăn­dărică, sala din str. Academiei, telefon 16.14.92, ora 17. PRIMARUL LUNII ŞI IUBITA SA (C. Dinescu, Dumitru Furdui, Nicolae Po­­mpje, Jean Lorin) — Teatrul Mic, tel. 15.65.88, ora 20. DIVERTISMENT 1 70 _ Studioul Ca­­sandra al Institutului de teatru, telefon 15.72.59, ora 20. TANGO LA NISA — Teatrul Giulesli, tel. 18.04.85, ora 19.30. PREMIERA (Olga Tudorache, Ica Matache) — prezintă A.T.M. în sala Stu­dio a Ateneului român, ora 21. INTERNAŢIONAL »71 — Circul Globus* tel. 11.01.20, orele 16 și 19.30. cinemo PREMIERE ORA SCORPIONULUI — Lumina (16.23.35) - 9.30. 12, 14.30, 17.30, 20.15. ÎNGERII NEGRI - Festival (15.63.84) — 8.30. 11 30. 14.30. 17 30. 20.30. STRADA LĂTURALNICA — Central (14.12.24) - 1150, 13 45. 16, 18.15, 20.30. MIHAI VITEAZUL — Patria (11.86.25) — 10. 15, 19.30. ROMEO ȘI JULIET­A — Capitol (16.29.17) — 8.45. 11 45, 14.45, 18. 21. BATALIA PENTRU ALGER — Florea­­sca (33.29 71) - 15.30, 18, 20.30. INCINERATORUL­­ Cantral (H.12.24) — 9.15. 7 — înfrăţirea intre popoare (17.31.64) 15.30. 18. AMBASADOR AL UNIUNII SOVIETI­CE — înfrăţirea între popoare (17.31 64) 20.15. CLANUL SICILIENILOR — Luceafărul (15.87.67) — 8.45, 11.15, 13.45, 18 15. 18.45, 21.15. Bucureşti (15.61.54) - 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30. 21; Favorit (31 06.15) - 10, 12.30, 15.30, 18. 20.30; Modern (23.71.01) — 8.30, 11, 13.30, 18, 18.30. 21. CIRC FARA FRONTIERE — Timpuri Noi (15.51.10) — 9.15—17.15 în continuare. PROGRAM DE FILME DOCUMENTA­RE - Timpuri Noi (15.61.10) - 19. 20 45. tripla VERIFICARE— Unirea (17.10.21) — 15.30. 18. 20 15. Urmare din pag.1 unul imobil, pricinuind pagube mate­riale moştenitorilor descendenţi ai so­ţului său decedat“. In termeni juridici, „gestiune frauduloasă“ , pînă la 2 ani închisoare. Practic, ce a stabilit instanţa — şi trebuie subliniat — in­terpretând exact aceleaşi probe în baza cărora Procuratura sectorului 6 o trimisese în judecată pe M. T. , că actul de acuzare a apreciat neobiec­­tiv faptele și contextul lor juridic, ce vădeau dreptul lui M. T. să încaseze chiria pentru imobilul respectiv (unde, prin proprie cheltuială, mai făcuse și diferite amenajări). S-a ţinut, de ase­menea, cont de faptul că Maria T. fusese numită legatar prin testament, neintervenind ulterior vreo partajare. E bine să precizăm şi faptul că cei­lalţi moştenitori nu aveau o imperioasă nevoie de modica sumă ce le-ar fi revenit, ca parte, din mult disputata chirie Un caz în care preluarea ad litteram a unor acuzaţii ar fi dus la condamnarea nejustificată — nici le­gal, nici moral — a unui om... De acelaşi spirit de echitate a fost pătrunsă instanţa şi în alt recent proces. Acuzaţia adusă lui E. C. (str Vasile Pârvan) era deosebit de grea : provocase o pagubă avutului obștesc. Legea, cu o asprime întemeiată în cazuri de natura respectivă, prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 7 ani. Ar fi fost lesnicioasă, pentru com­pletul Judecătoriei sectorului 8, pre­luar­ea tale-quale a probelor din actele de urmărire penală. Pentru că, la o primă vedere, vinovăţia apărea ca neîndoielnică. Existau în dosar proce­sul verbal de constatare, declaraţiile martorilor, însăşi recunoaşterea celei în cauză, care — aşa cum atesta o expertiză a serviciului medico-legal, efectuată în timpul anchetei — era perfect responsabilă de faptele sale. Şi, totuşi, în faţa instanţei, E. C. şi-a susţinut cu tărie nevinovăţia, negîn­­du-şi intenţia de a fi sâvîrşit infrac­ţiunea. N-ar fi fost însă pentru prima oară cînd un infractor încearcă să-şi îndepărteze urmările faptei sale. Era, obligaţia instantei să reverifice sub toate aspectele, atit faptele comise, cit şi persoana celui trimis în jude­cată. Şi iată că noi probe vin să demon­streze, fără putinţă de tăgadă, altceva decît susţinea acuzarea. Răminea în picioare doar actul de constatare a faptei (in cazul de faţă era vorba de o pagubă mică), însă nu valoarea daunelor ar fi primat, ci periculozitatea lor socia­lă, faptul degradării avutului obştesc, în balanţa justiţiei, a alege între achi­tare şi condamnare însemna a deter­mina fără dubii gradul de responsabi­litate a lui E. C. Şi, îndeplinindu-şi activ rolul, instanţa a decis necesita­tea unei noi expertize. Efectuată de o comisie de specialişti, aceasta a sta­bilit, în urma unor amănunţite exami­nări : „în prezent, E. C. nu discerne consecinţele faptelor sale“. A fost argumentul hotârîtor : „Tribunalul... o achită pe inculpată, obligînd-o la efectuarea tratamentului necesar“. O sentinţă dreaptă, ecou al umanismului şi democratismului caracteristic justi­ţiei noastre. Pentru că, în acest caz, important era de a se reda un om so­cietăţii, fără a-i altera şi mai mult starea psihică, afectată de cauze cu totul obiective. ...în cunoscuta-i imagine simbolică, Justiţia are ochii legaţi. Balanţa-i insă trebuie să distearnă — fără abatere cu pertinenţă — fapte şi răspunderi în egală măsură spre a condamna sau spre a achita. Adică spre a ilumina adevărul. I­­sf . a spins acuzarea.. is. 5­S % * ­ Azi dimineaţă, prof. dr. Alfred Ru­sescu, membru in Comitetul de adminis­traţie al Centrului internaţional al co­pilului, a plecat la Dakar (Senegal) pen­tru a lua parte la sesiunea anuală a acestui for mondial. • Duminică, 28 februarie, la ora 11, vor începe lucrările adunării generale ordinare a Societăţii numismatice româ­ne. Şedinţa se va desfăşura în sala de conferinţe a Muzeului de istorie a mu­nicipiului Bucureşti, din bd. 1848 nr. 2. BĂIEȚI BUNI, BĂIEȚI RAI - Grivîţa (11.08.58) — 9.30, 11.30, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Melodia (12 06 88) — 9, 11.15, 13.30. 16, 18.30, 20 45. Gloria (22.44 91) — 9, 11 15 13.30. 16, 18.15, 20 30. UN ITALIAN IN AMERICA — Feroviar (16.22 73) — 9, 11 15. 13,30. 16. 18.15, 20.30; Excelsior (15.10.88) - 9.15. 11.40. 13.45, 16, 16.15. 20 30: Victoria (16.28 19) - 9, 1115, 13 30. 16. 18 30. 20 45. ULTIMUL SAMURAI — Aurora (35 04 86) - 9.30. 12 15 15, 11 45. 20 15 PE LUCIUL GHETII - Dacia (12.28 10) - 8.45 — 20.30 In continuare: Mosilor (12.52.93) - 15. 17, 19, 21. B. D. INTRA IN ACTIUNE — Feren­tari (2S 17 50) - 15.30, 18. 20 15: CINCI PENTRU INFERN - Volga (1191.26) - 9.15, 11.30, 13.45, 16. 18,15. 20 30: Tomis (21.49 46) — 9. 11.15 13 30, 16, 18.15, 20 30: Flamura (23.07 10) - 9, 11.15, 13.30, 18, 18.15 20.30: VARA DE ALT­ADATA — Laromet (Bd Bucurestii Noi nr. 166) - 15.30. 17.30, 19.30 SEMNALE PE DRUM — Progresul (23 94 10) - 15 30 18. 20. CÎNTECELE MARII - Bucegi (17 05 47) - 16. 18.15. 20 30. SIAPIN PE SITUATIE — Buzesti (15 82 19) - 15 30. 18. 20 30. VAGABONDUL - Pacea (3­­32.52) — S. 12.30 18. 18 30. Rahova (23.81 O0) — 9. 12 30. 18. 19 30. CĂLĂTORIE IN JURUL CRANIULUI MERi - Viitorul (11­48.03) - 21. ŞARADA - Viitorul (11 48 03) — 15. 17, 19. STRĂINII - Lira (31.71.71) - 15.30, 18, 20 15. URSUL ŞI PĂPUŞĂ — Drumul Sării (31.28 13) - 16.30, 17.45, 20. Ciulești (17.55.46) - 16 30, 18, 20 30. RĂZBUNAREA SEMNrtlLUI - Cringaşl (1138.81) - 1530, 19. 29,15. Genoveva de brabant _ Miorița (1­4 27 11) — 9 - 14.30 în continuare, 18 30, 18 30. 20 30. Arta (21.31.83) — 16.30, ÎS. 20 15. Al GRIJA DI‘ SUZI — Munca (21 50 97) - 18. 18. 20 SOARELE VAGABONZILOR _ Flacara (21 35 40) - 15 30, 18. 20.15. COMISARUL X Sl „PANTERELE AL­BASTRE" - Vitan (21 39 82) - 15 30 18. 20 15 OMUL din SIERRA — Cosmos (35 13.15) — 15 30. 18, 20.15. CAN CAN - 14.30 ; DANSEZ CU TINE — 16.30 — Cinemateca (sala Union) (13.49.04). N­R. Programul filmelor fiind co­­municat de întreprinderea cinema­­tografieâ a municipiului Bucureşti, redacţia nu răspunde de eventualele moda­lică­ri. PROGRAMUL 1 18.00 Emisiune in limba maghia­­ra.18.30 La volan. 18.50 Mult e dulce şi frumoasă. 10.15 Publicitate. 1.9.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20 00 România »71. Azi — Jurb­­­uil Sălaj. 20.30 Film serial : Vidocq (XII). 20.55 Conferinţa de presă T.V. cu tovarăşul Ion Cosma, minis­trul turismului. 21 45 Film documentar de mon­taj : Planeta se grăbește. „Demo­nul vitezei“ (II). 22.20 Telejurnalul de noapte. 22.30 Campionatele mondiale de patinat artistic de la Lyon. Pro­ba de perechi. PROGRAMUL II 20.00 Concertul orchestrei sim­fonice a Radioteleviziunii, Fes­tival Mozart—Bruckner. Dirijor Erich Berger. 20.40 Univers XX. 21.25 Buletin de știri. 21 30 Reportaj anchetă prin sindicatele din Capitală. 21.45 Istoria filmului. n I g 8f 1 tâ?

Next