Jurnalul Sălajului, august 2004 (Anul 2, nr. 368-389)

2004-08-03 / nr. 369

JURNALUL SĂLAJULUI Györfi Deák György - debut editorial pe... Internet Colaboratorul nostru Györfi Deák György a debutat editorial. Unde altundeva decât în spațiul Internetului. Așadar, primul volum al lui Gyuri, „Istorii și istorii literare”, poate fi accesat gratuit pe NetSF la adresa 4 <http://www.netsf.org/indexdm?action=sflib&book=5>. Cuprinde studii și eseuri de lite­ratură SF. „Nu cred să le văd vreodată tipărite pe hârtie”, îmi scrie Gyuri Eu aș fi totuși mai optimist, mai ales că aceste studii și eseuri sunt de calitate. Felicitări! D. SĂUCA Prima pagini Biblioteca SF Links înscriere Pre-Text întotdeauna am privit inter­netul ca pe o mare a cunoștințe­lor umane, o imensă bibliotecă publică, unde oricine e dornic să citească intră fără să plă­tească vreo taxă, fără să i se ceară vreun permis, fără să i se impună un termen de restituire, fără să se teamă că i s-ar putea fura, ar putea strica sau ar putea pierde ceva. Poate că unora le place să vorbească cu oameni aflați la mare depărtare, pe alții îi atrage explozia de culori a imaginilor ce pot fi preluate cu găleata, unii preferă să trăiască emoțiile jocurilor de rețea sau să asculte muzica pe care nu și-o pot permite să o cumpere. Nu discut despre gusturile sau culo­rile preferate ale altora. Pentru mine, internetul reprezintă o bibliotecă globală, iar menirea bibliotecilor e să selecteze valo­rile, să le conserve și să le pună la dispoziția celor aplecați spre cercetarea foilor de hârtie. Ori celor care mai au timp pentru „dulcea zăbavă” care o consti­tuie „cetitul cărților” și vor să se deconecteze. Cărți au fost tipărite secole de-a rândul în China până când Gutenberg a scos de sub teasc prima sa Biblie, întocmai ca și în cazul prafului de pușcă, locuitorii Imperiului de Mijloc (cel dintre Cer și Pământ) n-au recurs la latura distructivă a invenției lor, ci le-au folosit doar pentru distracție: praful de pușcă pentru artificii, iar cărțile pentru romanele populare. Există însă un lucru care leagă cele două civilizații aflate la capetele diferite ale aceleiași întinderi de pământ: cu toții au aruncat în foc cărțile care n-au corespuns unui moment politic dat. Subiectul a fost tratat în cheie extremă de Ray Brad­bury, care în „Fahrenheit 451” și-a imaginat o societate unde pompierii sunt chemați să răs­colească locuințele în căutarea unor cărți și să se ardă. Interne­tul reprezintă soluția de ignifu­­gare totală a volumelor azvârlite de fanatici în vâlvătăile ruguri­lor. Textele interzise capătă ast­fel o existență imaterială, ele nu mai au un suport care să poată fi pipăit, cântărit, sfâșiat; în ulti­mă instanță, ele se transformă în niște spirite ce capătă propri­etatea ubicuității, adică pot fi simultan în mai multe locuri. Mai trebuie oare să ne temem de fantomele care străbat Europa? Gutenberg și-a pus invenția în slujba protestantismului. Traducerea Bibliei în limba vul­gară a poporului, căruia i s-a oferit posibilitatea să-și caute singur calea către mântuirea sufletului, a constituit o armă politică ce a împărțit pentru a doua oară lumea creștină în tabere diferite și a pârjolit Europa. Un singur colț de lume, un principat independent aflat la intersecția a trei mari imperii, punct de status quo în balanța puterii, a scăpat neatins de râvna neiertării aproapelui, întrucât cuminții și înțelepții principi ardeleni din secolele XVI-XVII au considerat că toți cei care nu se pun împotrivă, lucrează în folosul tuturor: în Transilvania. Biblia a fost tradusă atât în germană, cât și în maghiară ori în românește, când a și fost tipărită pentru prima oară cu caractere latine. Totuși, peste hotare suntem cunoscuți ca o patrie a vampi­rilor, locul unde conaționalii lui Harry Potter se scapă de oaspeții nedoriți, precum balau­rii norvegieni cu creastă. Dacă tiparul a constituit prima revoluție a cunoașterii, radioul și televiziunea pe cea de-a doua, internetul reprezintă cea de-a treia revoluție, un hotar pe care mulți se tem să-l treacă, în fundal, se dă o luptă strânsă între cei care vor acces nelimitat la toate informațiile disponibile și cei care vor să folosească rețeaua globală ca un mijloc de control total al populației. Firme considerate până nu de mult serioase, au cedat presiu­nilor guvernamentale și au lăsat niște portițe de acces către intimitatea utilizatorilor. Desco­perite de haiducii informatici, ele au fost folosite chiar împotri­va trădătorilor, ale căror conturi au fost ușurate de câteva zeci de milioane de dolari. „Eșaloane” ațintite asupra tuturor teleco­municațiilor, dotate cu supercal­­culatoare răcite cu heliu, pro­grame de decriptare și tradu­cere instantanee, se prăbușesc ca un Goliath lovit de piatra azvârlită de praștia lui David și devin ridicole în momentul în care o mână de asasini trimiși de un nou Bătrân al Munților reușește să spulbere Noua Ordine Mondială în numele lui Allah. Mai multe calculatoare nu înseamnă neapărat mai multă inteligență, mai ales în absența factorului uman, ci o factură mai consistentă la plata curentului. Și dacă imaginația ome­nească nu are limite, iar noile tehnologii ne pun instrumente magice la îndemână, eu zic totuși să nu ne lăsăm răpiți de iluzii. Nici internetul nu poate să treacă peste umbra sa. Precum ne-a lăsat Einstein cu limbă de moarte, viteza ma­ximă cu care se circulă în spați­ul cosmic, inclusiv cea de propa­gare a informației, este viteza luminii. Rețeaua globală de cal­culatoare aparține planetei mamă, îi oferă numărul maxim de circumvoluțiuni, îi inter­conectează toate micile celule cenușii. Dar în momentul în care omul se desprinde de sol și pornește printre stele cu toți warpii de care dispune, el pierde legătura cu realitatea, nu mai are tehnic posibilitatea să-și reactualizeze în timp util pro­pria bază de date, devine fiul unei alte realități infor­maționale. Cu cât va călători mai departe, cu atât istoria va întârzia să-l ajungă din urmă. Paradoxul gemenilor, cel în care timpul trece diferit pentru doi frați, unul aflat la bordul unei nave stelare și altul rămas acasă, se aplică și în cazul sistemelor informaționale, cel puțin până în clipa când fizicienii vor descoperi niște scurtături în Univers ori un alt tip de câmp fundamental, necunoscut ori nebăgat în seamă în prezent, dar care va permite oamenilor să se simtă la ei acasă în orice colț al Galaxiei. Iar omul va reuși să treacă într-o bună zi și peste acest prag, își va crea cizmele magice cu care să treacă prin șapte nebuloase într-o clipă și atunci Externetul va prinde viață. Oare cât va costa atunci o conexiune dial-up cu capătul lumii? Györfi Deák György, din volumul „Istorii și istorii literare” Petru Groza, ultimul burghez O biografie; Editura Compania; Format: 13,5 x 20 cm; 592 pagini (cuprinzând 24 de pagini foto, hârtie specială). Bibliografie. indice de nume. Preț: 280 000 lei Redactorul cărții ar spune: Am crescut într­­o familie sfărâmată de comunism. La prima întrebare despre Petru Groza, răspunsul a fost, scurt: «Un comunist.» La a doua, pe care am pus-o câțiva ani mai târziu, am aflat doar că «nu era chiar un comunist». In anii ’90, prin sate ardelenești am dat de bătrâni care lăcrimau auzind de Groza, dar și de inși mai puțin vârst­nici care-1 pomeneau cu emoție și respect. Era, totuși, vorba despre aceeași persoană. Dar oare și despre același personaj? în vara lui 2001, Dorin-Liviu Bîtfoi a început să se documenteze pentru biografia lui Petru Groza. A aflat destul de repede că există me­morii - Editura Compania a publicat volumul inedit în 2003, sub titlul Adio lumii vechi­. Textul, uimitor pentru mulți, dădea seama de copilăria și tinerețea lui Petru Groza, legând numai ickolo câte un fir spre viața hunedoreanu­­lui și rolul lui politic în România de după 1945. Lucrul la biografie a continuat­­ masei de volume și documente din fonduri diverse și con­vorbirilor cu apropiații fostului prim-ministru li s-a adăugat accesul binevenit la arhiva familiei Petru Groza. Așa se face că putem citi acum, la jumătatea lui 2004, o carte în care enigma a prins contur, iar personajul își trăiește întreaga partitură. La întrebarea «cine e Petru Groza?», părinții le pot răspunde copiilor, fără să cli­pească: «Ultimul burghez. » Adina Keneres Introdu e-mailul tău aici dacă vrei să fii notificat atunci când apare ceva nou pe sit.­­ e-mailul tau________| Gujerr­í-Deák G­ig*$vs ISTORII ȘI ISTERII LITERARE Cuprins • Pre-Text • Logica antopului • Pre-Supunere • Conu Iancu față cu științificțiunea • Biblioteca globală • Ministerul Adevărului • Matematica, luată la bani mărunți • Despre distopii, numai de bine • Traducerile, o formă subtilă de critică literară Apariție editorială Augustin Mocanu - „Floare de rai” La Editura Silvania, Zalău, a apărut recent Augustin Mocanu - „Floare de rai. Antologie de po­ezie populară de dragoste”, car­te editată cu sprijinul Direcției pentru Cultură, Culte și Patri­moniul Cultural Național Sălaj și care cuprinde „texte poetice orale originale din aria Valea Să­lajului - Codru”. „Mentalitatea folclorică românească identifică simbolic femeia cu frumusețea florii și cu tainica lumină a lunii, iar bărbatul, cu măreția bradului în munte și cu energica lumină a soarelui”, afirmă autorul. (J-S.) Augustin Mocanu florM DE­M antologie de poezie populară de dragoste !a Vlit.ur.;» jjilvmna Zalciu- 21H) 1 3 august 2004 CULTURĂ 3 Caietele Silvane pe mapamondul cultural întrucât în publicistica sălăjeană - datorită semi-profe­­sionalismului dar și a orgoliilor și intrigilor dintre "intelec­tuali" - nu există cu adevărat reportaj cultural, mă văd obligat să dau eu însumi periodic "raportul" despre ceea ce se mai întâmplă cu revista Origini - Caiete Silvane. Deși prezența ei în cadrul serii culturale organizate în 1 iulie la Institutul Cultural Român din Viena a fost doar inventariată în articolele publicate ulterior de cei care au re­portat de la fața locului, nu voi reveni asupra acestui epi­sod. El se înscrie într-o serie mai amplă de prezențe ale re­vistei pe mapamondul cultural, precedat în acest an de e­­venimente precum târgurile de carte de la Geneva și Bucu­rești sau conferințele de la Cahul și Oradea la care am par­ticipat. în toate aceste ocazii, noua serie a revistei a intrat în cele mai importante biblioteci din respectivele orașe. Ulterior, între 28-30 iulie, am participat la A doua Conferință Internațională de Indologie în Centrul și Estul Europei, organizată în acest an la Centrul de Studii Orientale "Alexandru Csor­a de Kőrös" al Universității Sapientia din Miercurea Ciuc. Gazdele, pentru a căror bi­bliotecă am oferit întregul set al revistei, m-au rugat să o prezint în încheierea lucrărilor conferinței. Astfel ea a putut fi introdusă în mod oficial specialiștilor din România, Ungaria, Bulgaria, Croația, Cehia, Polonia și Lituania pre­cum și publicului prezent în sală. M-a surprins plăcut inter­venția ambasadorului Indiei, Excelența sa Ajay Malhotra, care a completat prezentarea mea reținută exprimându-se în termeni extrem de generoși. De altfel, după Viena am mai avut ocazia de a prezen­ta revista unei audiențe internaționale de specialiști cu ocazia Universității de vară de la Budapesta - organizată de Universitatea Central Europeană și de Universitatea din California -, la care am participat ca bursier între 5-18 iulie. Și de această dată m-a surprins plăcut că ea a fost citită și apreciată de savanți serioși, dintre care aș numi doar pe celebrul profesor Hayden White. Până la sfârșitul acestui an, sper ca revista să poată fi prezentată și la Accademia di Romania din Roma și la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția, unde este cunoscută și așteptată cu generozitate. Liviu BORDAȘ redactor-șef Jurnalul Sălajului are acum site pe Internet WWW.jurnalul salajului.eCV.ro

Next