Lupta, februarie 1887 (Anul 4, nr. 170-192)
1887-02-14 / nr. 180
ANUL IV No. 180 abonamente la țară Un an..............................................30 lei la an...................................................15 , 3 luni.....................................................8 „ Iustiftiiătate Un an..............................................40 lei la an...................................................20 „ 3 luni...................................................10 „ 10 Bani Numărul REDACȚIA Calea Victoriei, 35 Piața Teatrului EDIȚIA ANTEIA Director politic, G. PANXI BUCURESCI, SÂMBĂTĂ 14 FEBRUARIE 1887. ANUNCIURI Anunciurî pe pagina III . . 1 leu linia » . « IV . . 25 bani „ A SE ADRESA In România la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria, şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol ADMINISTRAŢIA Tip. Mod. Gr. Toiis, Str. Â_caclemieî, 24. SA FIM PRACTICI Alegerile din Germania CANCANURI POLITICE 0 toti ce se trebinisti IMPOZITE MOI COMUNICAT SA FIM PRACTICI Cea intein condiţie ce se cere de la nişte oameni de luptă este să-şi cunoască forţele şi natura acelor forţe. Un plan de bătae, oricât de minunat conceput, este şi rămâne o utopie îndată ce nu au mijloace de a-l executa. Acest adevăr este elementar. Fiind aşa, să ne întrebăm ce forţe avem noi opoziţia, pentru ca să ştim de ce mijloace să ne servim. Nu trebue să ascundem adevărul; noi opoziţia suntem o mână de oameni, tot tapagiul care să face, toate discursurile care să pronunţă, toate articolele care să serifi, pornesc de la acea mână de oameni. Dacă în provincie să fac zece întruniri, aceiaşi oratori vorbesc la toate, el se transportă din loc în loc ducând cu el bagagiul unei elocinţe cam stereotipe. Până şi în ziare cam aceiaşi oameni şerifi, ba de multe ori aceiaşi persoană scrie în două sail trei ziare. Suntem puţini la număr cei care facem polică militantă şi care ne pasionăm de evenimentele zilei. Restul populaţiei sail nu să interesează sail stă adâncită în apatie. Urmează de aici un lucru, că toate mijloacele de luptă care presupun masse mari de cetăţeni, grupuri compacte de alegători, acele mijloace prin forţa lucrurilor ne sunt interzise, voim să spunem că încercându-le mergem la o înfrîngere sigură. Din acest punct de vedere, agitarea strict legală, manifestarea în marginele legilor scrise pe hârtie, combaterea guvernului pe calea ideală constituţionalănu pot aduce la nici un rezultat. A ! am înţelege şi noi ideia de agitare în marginele strict legale pe care câţiva şefi opozanţi o susţin, dacă am avea la dispoziţie o populaţie compactă, pasionată de binele public, indignată de cele ce se petrec şi capabilă de a-şi manifesta energic părerea. In acest caz ar fi o absurditate de a recurge la mijloace mai violente, la căi nu tocmai strict legale. Pentru ce? Pentru că massele profunde de cetăţeni, îţi dai destulă forţă, pentru a lupta şi a învinge pe guvern, chiar pe căile cele mai anodine constituţionale. Când am avea curente populare, aglomeraţii puternice de cetăţeni, o întrunire provocată de opoziţie ar fi o manifestare aşa de impozantă încât însuşi guvernul s’ar îngălbeni. Ar vedea zece sail cincî-spre-zece sail doué-zeci de mii de cetăţeni sosind din toate unghiurile ţiirei pentru a lua parte. In asemenea caz, cincizeci sau două sute de bătăuşi de al poliţiei nu ar însemna absolut nimic; cine din el s’ar risca să’şi facă meseria ar fi zdrobit sub presiunea puternică a mii de oameni. Dacă ar fi masse independente de alegători am putea, mai la urmă, suporta până la timpul alegerilor fărădelegile guvernului fiindcă am şti, am fi siguri că odată cu sosirea orei de votare soseşte şi ora de pedepsire a culpabililor. Dar acum în poziţia în care ne aflăm, ce putem spera? O ceată de bătăuşi a Împrăştiat întrunirea de la Orfeui; ziua de votare nu ne inspiră nici o încredere, ea nu ne dă nici o speranţă. Noi ştim de mai înainte aproape sigur că vom fi bătuţi şi învinşi, noi ştim că toate şansele sunt contra noastră. Fiind aşa, oare nu este adevărată naivitate sau copilărie ca să persistăm a întrebuinţa nişte mijloace pentru care forţele noastre sunt nesuficiente şi a persista pe o cale — zisă legală—pe care nu putem ajunge la nici un rezultat ? Pentru o mână de oameni mijloacele energice, tari, mijloacele aşa numite nelegale sunt singurele eficace. Când suntem puţini trebue să fim energici, de vreme ce nu putem lucra pe calea cea largă trebue să apucăm pe calea cea îngustă. Altminterea e mai bine să nu facem politică, să stăm fiecare acasă liniştit şi să mergem la vot spre a vota candidaţii guvernului. Studieze cineva istoria şi va vedea că tot-d’auna de câte ori o clasă a fost în minoritate, de câte ori o mînă de oameni au voit să lucreze, tot-d’auna afi apucat pe căile energice şi virile iar nu ’şi-a fi perdut timpul a discuta ce este şi ce nu este legalitate. Şi mai la urmă se înşeală cineva când îşi închipue că noi pledăm cauza nelegalităţei, i eşirea din lege. Noi nu cerem aceasta pentru cuvântul că nu avem legi, nu există legalitate. De mult colectiviştii s’au însărcinat, deşi puternici, ca să ne dezbrace de asemenea prejudicii... Astăzi ne aflăm în o stare de fapt, un număr de oameni deţin puterea nu în numele şi cu respectul legilor, ci din contra în contra şi cu dispreţul lor. Fiind aşa, ar fi o duplă naivitate din partea noastră dacă cu asemenea oameni am mai discuta chestia legalităţii şi dacă am persista pe o cale pe care numai înfrîngeri şi ridicul putem întâlni. La acţiune drei. In contra unei stăpâniri de fapt trebuesc mijloace tot de fapt, credinţa mandatul de a constitui cabinetul. Numitul ziar spune că el se sprijinele, spre a formula această apreciere, pe marea autoritate de care dispune contele Robilant şi pe aptul că acest ministru a provocat criza actuală prin demisiunea sa. Berlin, 24 Februarie.— Starea sănătăţii împăratului Wilhelm, a devenit îngrijitoare. Viena, 24 Februarie.—Camera deputaţilor a votat la unanimitate şi într’un mod definitiv, creditul cerut pentru înarmarea Landsturmului. Ministrul Welsersheimb a declarat înaintea votării, că guvernul cerând acest credit nu era inspirat de nici o intenţiune răsboinică nici de ţinte ambiţioase. Guvernul, adaugă ministrul, nu face decât ceea ce e indispensabil, atât din punctul de vedere politic, cât şi din punctul de vedere militar, spre a ocroti pacea, a cărei menţinere o doreşte. Darmstadt, 24 Februarie. — In privinţa stării sănătăţii prinţului Alexandru de Battemberg, care ar fi atins de vărsat, nu s’a publicat încă nici un buletin oficial. Berlin, 24 Februarie. — Se confirmă că prințul da Battemberg e atins de vărsat. Berna, 24 Februarie. —Cardinalul Jacobini a căzut din nou greu bolnav, starea sănătăţii sale e alarmantă. Berlin, 24 Februarie.— Se consideră aci ca probabil că regele Humbert va chema pe contele Robilant, spre a-l însărcina cu formarea unui nou minister, căci M. S. voeşte menţinerea alianţei cu Austria şi Germania. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Sofia, 24 Februarie. —Poarta a încunoştiinţat guvernul Regenţei că va trimite un comisar extraordinar în Bulgaria. Numele acestui comisar nu e încă cunoscut. D. Grekoff care trebuia să se întoarcă la Sofia Înaintea colegilor săi, amână plecarea sa din Constantinopol spre a însoţi pe funcţionarul otoman. Roma, 24 Februarie.—Ziarul „Opinione“ crede că d. Depretis va indica pe contele Robilant ca fiind individualitatea politică căreia Coroana poate în AGENŢIA EIBEIRA Sofia, 24 Februarie.—Sobrania va fi convocată în curând. Constantinopole, 24 Februarie. — Poarta a declarat că în viitor, nu mai va trata decât cu marile puteri despre afacerea Bulgarii. Roma, ’24 Februarie. — Mai mulţi deputaţi din stânga cer ca regele să cheme pe d. Cairoli pentru a’l însărcina cu formarea cabinetului. Alţii cer ca să cheme pe d. Crispi. Aceşti doui bărbaţi de stat sunt favorabili unei înţelegeri cu Franţa. Paris, 24 Februare. — Ziarul la République frangaise zice că principele de Bsmarck s’a silit în zadar să reprezinte Franţa ca un subiect perpetuu de tulburare pentru pacea Europei; n’a reuşit decât a deştepta îngrijiri în Europa, şi a face să se simtă greutatea ingerinţei germane în politica generală. Roma, 24 Februare.— Se asigură că cerniţele de Robilant a fost însărcinat cu formarea noului cabinet. alegerile din Germania Agenţia Havas Berlin, 24 Februarie. — (11 ore 40 m ) Sunt defnitiv aleşi în acest moment 331 deputaţi, adică: Balotagii sunt în număr de 60 Cifra totală a deputaţilor din Reichstag se ridică la 397; nu mai rămane de cunoscut decât rezultatul a 3 circonscripţiuni. Cancanuri politice Bietul d. Nacu este l'homme de peine al colectivităţei sau mai bine al d-lui I. Brătianu. Toate legile displăcute, toate sarcinele de aruncat asupra ţărei, toate actele în care cineva îşi Îngroapă simpatia ce ar inspira, toate aceste sunt date d-luî Nacu ca să le propună, să le susţie, să le facă. Nici odată un ministru tânăr nu s’a înămolit ma tare de cât ministrul de finanţe. Este le boue imissaire al partidului. Pe bietul om d. I. Brătianu ’l-a făcut ministru de finanţe tocmai când s’a simţit nevoe de a să da situaţia pe faţă şi a începe era Împrumuturilor şi a impozitelor. Până atunci, adică cât timp postul nu era compromiţător, a fost ministru îndelung d. I. Brătianu. A avea ca trecut propunerea de ridicare a tuturor impozitelor şi crearea de altele noul nu este tocmai un capital politic favorabil, totuşi asemenea trecut îşi crează d. Nacu. Anul acesta tot d. Nacu are trista ouoare d’a declara că deficit există şi că este nevoe de urcare de impozite până la concurenţa de şase milioane. D. I. Brătianu nici n’a deschis gura în întrunirea de la Senat, d. Nacu, singurul dintre miniştrii, a vorbit făcând propunerea. De aceea lumea crede cu drept cuvânt că dacă primul ministru îl păstrează pe d. Nacu la ministerul de finanțe, este mai cu seamă ca să aibă un om... cum să zicem ?... un om domol care să primească a lua cea mai teribilă răspundere— respunderea financiară—şi să’şî creeze cea mai detestabilă reputaţie ca om politic. Nu ştim ce gândeşte d. Nacu de rolul care îl joacă, ştim atâta că nu mulţi îl învidiează. Aşa d. I. Codrescu deşi a fost foarte mult solicitat, a refuzat onoarea de a fi ministru de finanţe în al unsprezecelea an al regimului d-lui I. Brătianu. Deci, la lucru d-le Nacu, propune tot felul de impozite. Colectivitatea îţi va fi recunoscătoare. Argus matul lor şi să ceară ca să se fixeze în mod definitiv ziua de întrunire pentru ca să se sfârşească în un fel sau într’altul chestiunea unireî. Dacă d. Fleva nu poate eşi din casă să se facă Întrunirea la d. Fleva. De ce la d. Marghiloman și nu la d. Fleva ? Aşteptăm dar. — O comedie ce se prelungeşte De mai bine de o lună, în fiecare săptămână se designează o zi pentru ca opoziţia din Cameră să decidă unirea cu opoziţia din ţară, şi regulat, odată sosită ziua fixată. Întrunirea se amână la calendele Carpeşti. Junimiştii sau mai bine d. Carp care ştie ce -i aşteaptă îndată ce ruptura se va face în sânul opoziţiei din Cameră, aduce tot felul de pretexte pentru amînare. Ba că nu sunt toţi membrii din minoritate în capitală, ba că d. Fleva nu ese din casă etc. In acest timp, grandomanul nostru joacă rolul în Cameră de şef a minorităţei, şi îşi dă aere de matamor politic. D. Carp ştie că îndată ce la ziua întrunire nu va primi să intre în sânul opoziţiei unite şi să facă amendă onorabilă pentru escapadele sale, îndată o parte din opoziţia din Cameră se va separa, iar d-sa va rămânea cu scumpii d-sale junimişti. De aceia, fiindcă această perspectivă nu-i surâde de loc, apoi umblă cu tertipuri, cu amînări şi trăgăniri. Revenind, pentru a nu mai ştim a câta oară, sfătuim pe opozanţii serioşi şi originari din Cameră să -şi dea ulti IMPOZITE MOI Cititorii au văzut din darea de seamă de eri a întrunirii parlamentare de la Senat că guvernul are nevoe de şase milioane pentru a echilibra bugetul anului viitor. Pentru acest sfârşit, ministerul de finanţe a propus urcarea şi creşterea tuturor impozitelor directe şi indirectei.. Ce ţară este aceasta care sufere un astfel de regim ? In tot cursul anului, pentru diferite motive, să emite rentă amortisabilă, iar la sfârşitul anului să ridică impozitele pentru a acoperi deficitul bugetar. Şi acesta regulat de câtva timp, în fiecare an, împrumutul in timpul anului, impozitul la sfârşit... In genere, un guvern care recurge la împrumut nu mai face apel la creşterea de impozite. Amândouă acestea fiind mijloace de a’şi mări resursele să întrebuinţează când unul când altul. Ce situaţie financiară este acea când pentru lucrările chipurile ordinare emiţi rentă, iar pentru echilibrarea cheltuelelor ordinare creezi impozite. Unde poate să ajungă un asemenea regim? In fiecare an ridicari de impozite! Dar oare aceasta nu înseamnă că regimul este condamnat, că este în stare de faliment? Lăsăm de o parte minciunile din actele oficiale, lăsăm de o parte minciuna dincel din urmă mesagiu în care să spunem că pentru anul viitor bugetul este echilibrat. Ar fi o copilărie din partea noastră ca să mai căutăm a-i pune în contrazicere, a le arăta că au minţit, că nu sunt consecinţi cu declaraţiile lor. Acest fel de polemică de mult nu î şi mai are raţiunea de a fi cu un guvern ca al d-lui Brătianu. întrebarea cea serioasă este : ce e de făcut? Ce atitudine să luăm faţă cu acest regim pe care nici discreditarea, nici incapacitatea, nici deficitul, nici îngreunarea din ce în ce a contribuabililor nu ’] face să se retragă, ci din contră merge înainte bătându-şî joc de toate. După Constituţie şi bunul simţ, ţara are dreptul a refuza să plătească nişte impozite care nu sunt consimţite de densa. Acest drept este fundamental; în jurul lui, bucată cu bucată, s’au clădit constituţiile moderne, întrebăm: ţara este oare reprezentată drept şi sincer de manechiniî care ridic mâinele în Senat şi Cameră ? Cum ? Când d-niî Dimancea, Vulturescu,Râmniceanu votează cu ochii închişi impozite noul, oare aceasta înseamnă că judeţul Argeş, Ialomiţa, Teleorman etc. consimt la o urcare de impozite ? Ce relaţiune de idei şi de vederi poate fi intre ţara care are a plăti şi între nişte domni care votează impozite din ordin şi între două licheururi luate la bufet ? înţelegem ca să ne ducem după ficţiuni în materie de drepturi ideale, de declaraţii de principii platonice ; daar