Lupta, februarie 1887 (Anul 4, nr. 170-192)

1887-02-14 / nr. 180

ANUL IV No. 180 abonamente la țară Un an..............................................30 lei la an...................................................15 , 3 luni.....................................................8 „ Iu­stiftii­ătate Un an..............................................40 lei la an...................................................20 „ 3 luni...................................................10 „ 10 Bani Numărul REDACȚIA Calea Victoriei, 35 Piața Teatrului EDIȚIA ANTEIA Director­ politic, G. PANXI BUCURESCI, SÂMBĂTĂ 14 FEBRUARIE 1887. ANUNCIURI Anunciurî pe pagina III . . 1 leu linia » .­ « IV . . 25 bani „ A SE ADRESA In România la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria, şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoi­­res, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol ADMINISTRAŢIA Tip. Mod. Gr. Toiis, Str. Â_caclemieî, 24. SA FIM PRACTICI Alegerile din Germania CANCANURI POLITICE 0 toti ce se trebinisti IMPOZITE MOI COMUNICAT SA FIM PRACTICI Cea intein condiţie ce se cere de la nişte oameni de luptă este să-şi cunoască forţele şi natura acelor forţe. Un plan de bătae, ori­cât de minu­nat conceput, este şi rămâne o uto­pie îndată ce nu au mijloace de a-l executa. Acest adevăr este elementar. Fiind aşa, să ne întrebăm ce forţe avem noi opoziţia, pentru ca să ştim de ce mijloace să ne servim. Nu trebue să ascundem adevărul; noi opoziţia suntem o mână de oa­meni, tot tapagiul care să face, toate discursurile care să pronunţă, toate articolele care să serifi, pornesc de la acea mână de oameni. Dacă în provincie să fac zece în­truniri, aceiaşi oratori vorbesc la toate, el se transportă din loc în loc ducând cu el bagagiul unei elocinţe cam stereotipe. Până şi în ziare cam aceiaşi oameni şerifi, ba de multe ori aceiaşi persoană scrie în două sail trei ziare. Suntem puţini la număr cei care facem polică militantă şi care ne pa­sionăm de evenimentele zilei. Restul populaţiei sail nu să interesează sail stă adâncită în apatie. Urmează de aici un lucru, că toate mijloacele de luptă care presupun masse mari de cetăţeni, grupuri com­pacte de alegători, acele mijloace prin forţa lucrurilor ne sunt interzise, voim să spunem că încercându-le mer­gem la o înfrîngere sigură. Din acest punct de vedere, agita­rea strict legală, manifestarea în mar­­­ginele legilor scrise pe hârtie, com­baterea guvernului pe calea ideală constituţională­­nu pot aduce la nici un rezultat. A ! am înţelege şi noi ideia de a­­gitare în marginele strict legale pe care câţi­va şefi opozanţi o susţin, dacă am avea la dispoziţie o popu­laţie compactă, pasionată de binele public, indignată de cele ce se petrec şi capabilă de a-şi manifesta energic părerea. In acest caz ar fi o absurditate de a recurge la mijloace mai vio­lente, la căi nu tocmai strict legale. Pentru ce? Pentru că massele pro­funde de cetăţeni, îţi da­i destulă forţă, pentru a lupta şi a învinge pe guvern, chiar pe căile cele mai anodine constituţionale. Când am avea curente populare, aglomeraţii puternice de cetăţeni, o într­unire provocată de opoziţie ar fi o manifestare aşa de impozantă în­cât însuşi guvernul s’ar îngălbeni. Ar vedea zece sail cincî-spre-zece sail doué-zeci de mii de cetăţeni sosind din toate unghiurile ţiirei pentru a lua parte. In asemenea caz, cinci­zeci sau două sute de bătăuşi de al poliţiei nu ar însemna absolut ni­mic; cine din el s’ar risca să’şi facă meseria ar fi zdrobit sub presiunea puternică a mii de oameni. Dacă ar fi masse independente de alegători am putea, mai la urmă, su­porta până la timpul alegerilor fără­delegile guvernului fiind­că am şti, am fi siguri că odată cu sosirea o­­rei de votare soseşte şi ora de pe­depsire a culpabililor. Dar acum în poziţia în care ne aflăm, ce putem spera? O ceată de bătăuşi a Împrăştiat întrunirea de la Orfeui; ziua de votare nu ne in­spiră nici o încredere, ea nu ne dă nici o speranţă. Noi ştim de mai înainte aproape sigur că vom fi bă­tuţi şi învinşi, noi ştim că toate şan­sele sunt contra noastră. Fiind aşa, oare nu este adevărată naivitate sau copilărie ca să persis­tăm a întrebuinţa nişte mijloace pen­tru care forţele noastre sunt nesufi­ciente şi a persista pe o cale — zisă legală—pe care nu putem ajunge la nici un rezultat ? Pentru o mână de oameni mij­loacele energice, tari, mijloacele aşa numite nelegale sunt singurele eficace. Când suntem puţini trebue să fim energici, de vreme ce nu putem lucra pe calea cea largă trebue să apucăm pe calea cea îngustă. Altminterea e mai bine să nu facem politică, să stăm fie­care acasă liniştit şi să mergem la vot spre a vota candidaţii gu­vernului. Studieze cineva istoria şi va vedea că tot-d’a­una de câte ori o clasă a fost în minoritate, de câte ori o mînă de oameni au voit să lucreze, tot-d’a­­una afi apucat pe căile energice şi virile iar nu ’şi-a fi perdut timpul a discuta ce este şi ce nu este lega­litate. Şi mai la urmă se înşeală cine­va când îşi închipue că noi pledăm cau­za nelegalităţei, i eşirea din lege. Noi nu cerem aceasta pentru cuvântul că nu avem legi, nu există legalitate. De mult colectiviştii s’au însărcinat, de­şi puternici, ca să ne dezbrace de ase­menea prejudicii... Astă­zi ne aflăm în o stare de fapt, un număr de oameni deţin pu­terea nu în numele şi cu respectul legilor, ci din contra în contra şi cu dispreţul lor. Fiind aşa, ar fi o duplă naivitate din partea noastră dacă cu aseme­nea oameni am mai discuta chestia legalităţii şi dacă am persista pe o cale pe care numai înfrîngeri şi ri­­dicul putem întâlni. La acţiune drei. In contra unei stăpâniri de fapt trebuesc mijloace tot de fapt, credinţa mandatul de a constitui cabi­netul. Numitul ziar spune că el se spriji­nele, spre a formula această apreciere, pe marea autoritate de care dispune con­tele Robilant şi pe aptul că acest mi­nistru a provocat criza actuală prin de­­misiunea sa. Berlin, 24 Februarie.— Starea sănă­tăţii împăratului Wilhelm, a devenit în­grijitoare. Viena, 24 Februarie.—Camera depu­taţilor a votat la unanimitate şi într’un mod definitiv, creditul cerut pentru înar­marea Landsturmului. Ministrul Welsersheimb a declarat î­­naintea votării, că guvernul cerând a­­cest credit nu era inspirat de nici o in­­tenţiune răsboinică nici de ţinte ambi­ţioase. Guvernul, adaugă ministrul, nu face de­cât ceea ce e indispensabil, atât din punctul de vedere politic, cât şi din punctul de vedere militar, spre a ocroti pacea, a cărei menţinere o doreşte. Darmstadt, 24 Februarie. — In pri­vinţa stării sănătăţii prinţului Alexandru de Battemberg, care ar fi atins de văr­sat, nu s’a publicat încă nici un buletin oficial. Berlin, 24 Februarie. — Se confirmă că prințul da Battemberg e atins de vărsat. Berna, 24 Februarie. —Cardinalul Ja­­cobini a căzut din nou greu bolnav, sta­rea sănătăţii sale e alarmantă. Berlin, 24 Februarie.— Se consideră aci ca probabil că regele Humbert va chema pe contele Robilant, spre a-l în­sărcina cu formarea unui nou minister, căci M. S. voeşte menţinerea alianţei cu Austria şi Germania. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Sofia, 24 Februarie. —Poarta a în­­cunoştiinţat guvernul Regenţei că va trimite un comisar extra­ordinar în Bul­garia. Numele acestui comisar nu e încă cunoscut. D. Grekoff care trebuia să se întoarcă la Sofia Înaintea colegilor săi, amână plecarea sa din Constantinopol spre a însoţi pe funcţionarul otoman. Roma, 24 Februarie.—Ziarul „Opi­­nione“ crede că d. Depretis va indica pe contele Robilant ca fiind individua­litatea politică căreia Coroana poate în­ AGENŢIA EIBEIRA Sofia, 24 Februarie.—Sobrania va fi convocată în curând. Constantinopole, 24 Februarie. — Poarta a declarat că în viitor, nu mai va trata de­cât cu marile puteri despre a­­facerea Bulgarii. Roma, ’24 Februarie. — Mai mulţi deputaţi din stânga cer ca regele să cheme pe d. Cairoli pentru a’l însărci­na cu formarea cabinetului. Alţii cer ca să cheme pe d. Crispi. Aceşti doui bărbaţi de stat sunt fa­vorabili unei înţelegeri cu Franţa. Paris, 24 Februare. — Ziarul la Ré­­publique frangaise zice că principele de B­smarck s’a silit în zadar să reprezinte Franţa ca un subiect perpetuu­ de tul­­burare pentru pacea Europei; n’a reu­şit de­cât a deştepta îngrijiri în Europa, şi a face să se simtă greutatea inge­rinţei germane în politica generală. Roma, 24 Februare.— Se asigură că cerniţele de Robilant a fost însărcinat cu formarea noului cabinet. alegerile din Germania Agenţia Havas Berlin, 24 Februarie. — (11 ore 40 m ) Sunt defnitiv aleşi în acest moment 331 deputaţi, adică: Balotagii sunt în număr de 60 Cifra totală a deputaţilor din Reich­stag se ridică la 397; nu mai rămane de cunoscut de­cât rezultatul a 3 cir­­conscripţiuni. Cancanuri politice Bietul d. Nacu este l'homme de peine al colectivităţei sau mai bine al d-lui I. Brătianu. Toate legile displăcute, toate sarcinele de aruncat asupra ţărei, toate actele în care cineva îşi Îngroapă sim­patia ce ar inspira, toate aceste sunt date d-luî Nacu ca să le propună, să le susţie, să le facă. Nici o­dată un ministru tânăr nu s’a înămolit m­a tare de cât ministrul de finanţe. Este le boue imissaire al par­tidului. Pe bietul om d. I. Brătianu ’l-a făcut ministru de finanţe tocmai când s’a sim­ţit nevoe de a să da situaţia pe faţă şi a începe era Împrumuturilor şi a impozi­telor. Până atunci, adică cât timp postul nu era compromiţător, a fost ministru îndelung d. I. Brătianu. A avea ca trecut propunerea de ri­dicare a tuturor impozitelor şi crearea de altele noul nu este tocmai un capital politic favorabil, totuşi asemenea trecut îşi crează d. Nacu. Anul acesta tot d. Nacu are trista o­­uoare d’a declara că deficit există şi că este nevoe de urcare de impozite până la concurenţa de şase milioane. D. I. Brătianu nici n’a deschis gura în întrunirea de la Senat, d. Nacu, sin­gurul dintre miniştrii, a vorbit făcând propunerea. De aceea lumea crede cu drept cu­vânt că dacă primul ministru îl păstrează pe d. Nacu la ministerul de finanțe, este mai cu seamă ca să aibă un om... cum să zicem ?... un om domol care să pri­mească a lua cea mai teribilă răspun­dere— respunderea financiară—şi să’şî creeze cea mai detestabilă reputaţie ca om politic. Nu ştim ce gândeşte d. Nacu de rolul care îl joacă, ştim atâta că nu mulţi îl învidiează. Aşa d. I. Codrescu de­şi a fost foarte mult solicitat, a refuzat o­­noarea de a fi ministru de finanţe în al unsprezecelea an al regimului d-lui I. Brătianu. Deci, la lucru d-le Nacu, propune tot felul de impozite. Colectivitatea îţi va fi recunoscătoare. Argus­­ matul lor şi să ceară ca să se fixeze în mod definitiv ziua de întrunire pentru ca să se sfârşească în un fel sau în­­tr’altul chestiunea unireî. Dacă d. Fleva nu poate eşi din casă să se facă Întrunirea la d. Fleva. De ce la d. Marghiloman și nu la d. Fleva ? Aşteptăm dar. — O comedie ce se prelungeşte De mai bine de o lună, în fie­care săptămână se designează o zi pentru ca opoziţia din Cameră să decidă unirea cu opoziţia din ţară, şi regulat, odată sosită ziua fixată. Întrunirea se amână la ca­lendele Carpeşti. Junimiştii sau mai bine d. Carp care ştie ce -i aşteaptă îndată ce ruptura se va face în sânul opoziţiei din Cameră, aduce tot felul de pretexte pentru a­­mînare. Ba că nu sunt toţi membrii din minoritate în capitală, ba că d. Fleva nu ese din casă etc. In acest timp, grandomanul nostru joacă rolul în Cameră de şef a­ minori­­tăţei, şi îşi dă aere de matamor politic. D. Carp ştie că îndată ce la ziua în­trunire­ nu va primi să intre în sânul opoziţiei unite şi să facă amendă ono­rabilă pentru escapadele sale, îndată o parte din opoziţia din Cameră se va se­para, iar d-sa va rămânea cu scumpii d-sale junimişti. De aceia, fiind­că această perspectivă nu-i surâde de loc, apoi umblă cu terti­puri, cu amînări şi trăgăniri. Revenind, pentru a nu mai ştim a câta oară, sfătuim pe opozanţii serioşi şi originari din Cameră să -şi dea ulti­ IMPOZITE M­OI Cititorii au văzut din darea de seamă de eri a întrunirii parlamentare de la Senat că guvernul are nevoe de şase milioane pentru a echilibra bugetul anului viitor. Pentru acest sfârşit, ministerul de finanţe a propus urcarea şi creşterea tuturor impozitelor directe şi indirectei.. Ce ţară este aceasta care sufere un ast­fel de regim ? In tot cursul anului, pentru diferite motive, să emite rentă amortisabilă, iar la sfârşitul anului să ridică im­pozitele pentru a acoperi deficitul bugetar. Şi acesta regulat de cât­va timp, în fie­care an, împrumutul in timpul anului, impo­zitul la sfârşit... In genere, un guvern care recurge la împrumut nu mai face apel la creşterea de impozite. Amândouă a­­cestea fiind mijloace de a’şi mări re­sursele să întrebuinţează când unul când altul. Ce situaţie financiară este acea când pentru lucrările chipurile ordinare e­­miţi rentă, iar pentru echilibrarea chel­­tuelelor ordinare creezi impozite. Unde poate să ajungă un asemenea regim? In fie­care an ridicari de im­pozite! Dar oare aceasta nu înseamnă că regimul este condamnat, că este în stare de faliment? Lăsăm de o parte minciunile din actele oficiale, lăsăm de o parte min­ciuna din­­cel din urmă mesagiu în care să spunem că pentru anul viitor bugetul este echilibrat. Ar fi o copilărie din partea noastră ca să mai căutăm a-i pune în contra­zicere, a le arăta că au minţit, că nu sunt consecinţi cu declaraţiile lor. Acest fel de polemică de mult nu î şi mai are raţiunea de a fi cu un gu­vern ca al d-lui Brătianu. întrebarea cea serioasă este : ce e de făcut? Ce atitudine să luăm faţă cu acest regim pe care nici discreditarea, nici incapacitatea, nici deficitul, nici îngre­­unarea din ce în ce a contribuabililor nu ’] face să se retragă, ci din contră merge înainte bătându-şî joc de toate. După Constituţie şi bunul simţ, ţara are dreptul a refuza să plătească nişte impozite care nu sunt consimţite de densa. Ac­est drept este fundamental; în ju­rul lui, bucată cu bucată, s’au clădit constituţiile moderne, întrebăm: ţara este oare reprezen­tată drept şi sincer de manechiniî care ridic mâinele în Senat şi Cameră ? Cum ? Când d-niî Dimancea, Vulturescu,­Râm­­niceanu votează cu ochii închişi impo­zite noul, oare aceasta înseamnă că ju­deţul Argeş, Ialomiţa, Teleorman etc. consimt la o urcare de impozite ? Ce relaţiune de idei şi de vederi poate fi intre ţara care are a plăti şi între nişte domni care votează impozite din ordin şi între două licheururi luate la bufet ? înţelegem ca să ne ducem după fic­ţiuni în materie de drepturi ideale, de declaraţii de principii platonice ; da­ar

Next