Lupta, decembrie 1887 (Anul 4, nr. 411-435)
1887-12-03 / nr. 413
4- y ANUL V. SERIA II—No. 413 âMMÂMMMTE In ţară Un an...................................................40 lei V* an...................................................20 „ 3 Imii.................................... . . 10 „ Xn ströinätate Un an...................................................50 lei la an...................................................25 „ 3 luni...................................................15 , jaDrtXA Jk. DOUA 15 Bani Nume nil UPTA BUCURESTI JOUI 3 DECEMBRIE 1887 Anunciuri pe pagina en linia ani „ A SE In Romania, la administr In Franţa, Italia, Austro-Ungaria si Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol REDACŢIA & Calea Victoriei 34 şi strada Academiei 18, în curte Director politic, G. PANU ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte ANDEONIC & COMP. ŞCOALA DEMOCRATICA IGNOBILUL STURDZâ CRONICA DUELURILE Sarafeanu şi Gălăţenii Un parlament al opoziţiei Bine, când are să înţeleagă lumea că parlamentul colectivist nu e în stare nici poate să ’şi îndeplinească chiar misiunea ştirbă ce ’i-o dă legea ? Când are să se convingă luptătorii serioşi, oamenii de idei şi de bine ca să caute a lucra în ţară, in afară de parlamentul lui I. Brătianu? Parlamentul deja în ţările unde este ceva real, şi încă nu e de multe ori decât expresia a câtorva coterii. Aşa, puţin a lipsit ca coteriile să nu iasă triumfătoare la cel mai înaintat şi mai serios popor în materie politică, la poporul francez, cu ocazia alegerei noului prezident de republică. Dacă la popoare cari au dat dovezi de curagiu civic şi parlamen Tr, sunt încă sub influenţa spiritului de coterie, ce să mai zic de un popor ca cel Românesc, la care clasele diriginte— singurele cari până acum au făcut politică—au dat dovezi de cea mai înjosită umilinţă şi de cea mai mare corupţie electorală, îndată ce au fost în ciocnire cu forţa guvernamentală. O mulţime de naivi aşteaptă cu nerăbdare deschidereaparlamentului nostru?!!). Cred că de la cele d’întâi acte ale lui, naivii au fost satisfăcuţi în aşteptarea lor. Aşa, în Cameră, există o mână de oameni cu d. Fleva în frunte, cari sunt decişi aşi face datoria. Să înţelege că dintre acei oameni exclud pe ambiţiosul numit Carp, pe carel-am descris şi arătat publicului acum un an cum să cuvine şi care a ţinut a se conforma prin conduita lui cu tot ceea ce în sesiunea trecută ziceam de el. Dovadă declaraţia neruşinată, făcută de el în Cameră, prin care să se pară de amicii lui decişi a face opoziţie, pentru a să ţine la dispoziţia lui I. Brătianu şi pentru a continua a linge treptele tronului. Gloria de lacheu perfect a ignobilului Sturza nu-l lasă pe d. Carp a dormi. Auzi minune! Din toţi oamenii politici din ţară, d. Carp nu a găsit un model mai perfect de imitat decât pe greţosul şi reptilianul Sturza . Este locul a cita următorul proverb : lumea voeşte să pună pe Ivan la masă, dar el voeşte să se pună sub masă! De la d. Carp fac o săritură colosală pentru a reveni la d. Fleva. Acest onor, deputat a căutat să înceapă focul. El a cerut un număr de dosare guvernului pentru a dovedi fwitele colectivitaţei. Să ştie cel. Brătianui-a răspuns, anume, că dosarele cimentului casei Boulonnais, acela al antreprizelor lui Carada etc. sunt secrete de Stat. Iar prezidentul Camerei, omul care sub o aparenţă de bonhomme ascunde sufletul cel mai slugarnic din lume, falsul auster, girueta colectivităţeî, general Lecca, în loc de a veni In sprijinul deputatului Fleva, a susţinut cu păcătoşie cuvintele obraznice ale stăpânului sǎu, primul ministru. Auzi minune ! Chestia cimentului comandat casei Boulonnais, secret de stat! Chestia furniturilor comandate în străinătate, secrete de stat! Chestia armamentelor comandate la fabricele germane, secrete de stat! Chestia planurilor fortificaţiilor făcute de generalul Belgian Brialmont secrete de stat! Planurile de fortificaţii şi organizarea noastră militară, lucruri cari sunt comandate de statul major Prusian, iar copii de pe ele trimese Austriei, Italiei etc. secrete de stat! Reptila tîrîtoare numită I. Brătianu, care nu face un act, nu ia o dispoziţie militară fără a nu primi ordinul din străinătate, această reptilă voeşte să se umfle şi să ia mărimea unui ministru de războiu francez, care ţinând asemenea limbagiu, îl ţine cu drept cuvânt, căci în Franţa planurile de fortificaţii sunt făcute de generalii francezi, iar furniturile şi armamentele sunt lucrate in atelierile statului! Şi încă lucru mai monstruos, nimenea nu-i cerea divulgarea secretelor de stat! Faţă cu asemenea obrăznicie întreb, ce pot face câţiva deputaţi ? Ce misiune mai poate avea parlamentul acesta? Parlament colectivist ? O batjocură. Instituţii constituţionale ? O ironie a lui Carol I colectivistul. Parlament român? Pe când d-lui Fleva ’i se dădea un răspuns aşa de obraznic, în acelaşi timp un nenorocit deputat, care în viaţa lui nu a ştiut ce voeşte, cerea ca Lupta să fie urmărită pentru insulte aduse regelui. Cum ? Nu v’aţi săturat de urmăriri? Experienţa care aţi făcut’o cu mine, palma care am aplecat’o pe obrazul regelui şi al vostru nu v’a făcut să prindeţi minte ? Eu credeam că v’am făcut să vă săturaţi de urmăriri, eu credeam că dovedindu-vă cât vă despreţuiesc, şi cât sunteţi de neputincioşi faţă cu mine şi cu ziarul Lupta, prin aceasta v’am tăiat pofta de a mai reîncepe. A trebuit ce e dreptul ca un deputat de la Giurgiu sau de la Rusciuck —nu știe bine, căci nu cred ca Giurgiuvenii să fi ales pe acel nenorocit—a trebuit ce e dreptul ca un asemenea deputat să fie așa de în urmă, incât să vroiască a se acoperi de ridicol cu cereri de cari noi ne batem joc. Ce poţi deci pretinde de la un parlament compus din asemenea oameni? Nu, să fim serioşi, să ne ocupăm de ceva mai bun decât de a ne amesteca în luptele parlamentare ale colectiviştilor. Luptă parlamentară nu poate fi o adunătură colectivistă, cel mult poate fi protestare parlamentară. Refuzul primului ministru de a pune la dispoziţia d-luî Fleva dosarele cu gheşerturile colectiviştilor, este o dovadă. Ce e de făcut? Să agităm deci ţara , să formăm în ea curenturi, să ne formăm noi parlamentul nostru. Căci, mai la urmă,pentru ce nu am avea noi parlamentul nostru ales liber, ales fără poliţie ? Oare hotărârile lui, discuţiile din sânul lui nu vor fi de o mie de ori cu mai multă autoritate şi cu mai multă putere ? Colectiviştii, cu regele Carol I colectivistul în frunte, au reuşit a face din parlament o anticameră de lachei. Pentru ce noi oare nu am forma adevâratul parlament ? Aşa, la alegerile viitoare opoziţia îşi va avea candidaţii ei. Ei bine, acei candidaţi, cari în mare parte vor cădea din cauza infamiilor regimului, acei candidaţi vor reprezenta adevărata ţară, voturile minorităţii, voturile ce ei vor căpăta, vor fi adevăratele voturi ale ţarei, ale opiniei publice. Fiind astfel, eu aşi crede că acei candidaţi să se considere a doua zi ca adevăraţii aleşi, ei să se întocmească în parlament, să găsească sală pentru deliberaţii, şi puindu-se astfel pe lucru să întreţie în spirite agitate, să discute reformele necesare ţarei, să ia hotărâri în această privinţă şi să le pună în aplicaţie ! Mie mi se pare că cel mai bun mijloc de a reduce la ridicul parlamentul colectivist este de a face să funcţioneze serios şi cu adevărată iubire de ţară parlamentul opoziţiei, compus din toţi candidaţii cari au căpătat voturile oamenilor independenţi la alegeri! A !... colectiviştii şi cu regele Carol I voesc să se perpetueze la guvern! Foarte bine. De cât in acest caz, fiindcă ţara are nevoe de un guvern şi de un parlament cu autoritate morală, să formăm noi alăturea acel guvern şi acele Camere cu autoritate morală. Acft-fflT este cel mai bun mijloc de a face să funcţioneze în mod serios instituţiile parlamentare. Este un motiv important care militează în favoarea acestei propuneri. Astăzi o parte din opoziţie lucrează în secret în comitete! Să ştie inconvenientele acestui sistem. Pe lângă că el este inchizitorial, pe lângă că poartă pecetiaj^^lV cr, dar apoi comitetele prin natura lor sunt destinate a nu avea nici o influenţă. Cu totul altceva va fi când opoziţia întreagă îşi va avea locul ei de desbateri publice, când luând caracterul unor Camere deliberative cu răspundere faţă cu ţara, ele vor trata în mod public chestiele şi vor da soluţiuni! Ţara nu poate rămâne la nesfîrşit fără parlament, fiindcă cât timp colectiviştii vor fi la putere, nu vom avea parlament, să ni -l facem noi şi să o facem să trăiască cu prestigiu. Gl. Panu, şi cere oamenilor să dea guvernului puterea de a realiza programul sau de Împăcare, de pace şi de prosperitate în vederea marelor serbări ale industrii ce vor avea loc în 1889. Cetirea mesagiului a fost primită cu oarecare răceală în Cameră şi în Senat. San-Remo, 13 Decembre. — Starea sănătăţei principelui moştenitor s'a îmbunătăţit într’un mod simţitor. Doctorul Braun va pleca în curând. Viena, 13 Decembre.—In sferele guvernamentale nu se dă înarmărilor ruseşti caracterul ameninţător cel-a avut în cercurile din Berlin. In consiliul militar împăratul Frantz Josef a declarat că intenţiunile Ţarului nu sunt de fel pentru rezbel. Negocieri au fost direct începute între Viena şi Petersburg în vederea unei înţelegeri în cestiunea bulgară. Se crede că principele de Coburg va părăsi Sofia. Paris, 13 Decembre. — Se telegrafiază din Petersburg că boala principelui de Bismark a sosit tocmai la vreme, pentru a opri pe principele să răspunsă la nota privitoare la Bulgaria. mwmmm, tblbmafia AGRENTIA HAVAS Paris, 13 Decembrie. — In Mesagiul să fi adresat Parlamentului, d. Carnot insistă în favoarea unei politice de concordie şi de împăciuire, şi reclamă reforme practice şi imbunătăţiri în finanţe. Preşedintele Republicei zice că Camerile, ajutând pe guvern să realizeze această programă, vor da Europei gagiul cel mai precios al dorinţei arzătoare ce are Francia de a contribui la întărirea păcii generale, şi că ele vor face uşoare menţinerea şi dezvoltarea bunelor raporturi ce guvernul francez întreţine cu puterile străine. Paris, 12 Decembre.— Camera de punere în acuzare a dat o ordonanţă de neurmărire în favoarea D-luî Wilson. Avizul Camerei de punere în acuzare ar fi conform aceluia al Procurorului general. Viena, 12 Decembre.—Fremdenblatt constată din nou şi în chipul cel mai positiv că ştirea, reprodusă de mai multe ziare, în privința apropiatei demisiuni a contelui Kalnoky, e o simplă manoperă de bursă. Soils, 12 Decembre.—D. Vulkovici a plecat azi dimineață la Constantinopol. AGENŢIA LIBERA Paris, 13 Decembre. — 11 ore jum dim. — Toată presa radicală combate noua combinaţiune ministerială şi reproşează d-luî Carnot că nu a ţinut în seamă dorinţele opinnei publice. Se crede că mesagiul preşedintelui republicei va fi cetit azi, oamenilor, cărora li se va comunica în acelaş timp formarea noului cabinet. Joi închiderea sesiunei Sâmbătă Camera va vota 12 zecimi provizorii. Paris, 13 Decembre. — Mesagiul preşedintelui republicei a fost citit azi în ambele adunări. Preşedintele afirmă politica de conciliare ambrichic . In şedinţa de ieri a Camerei, membrii guvernului carl au răspuns d-luî Flava în afacerea Andronic, au scăldat’o rau de tot. Să vedea cât de colo, că bieţii oameni nu ştiau cum să iasă din încurcătură, cum să apere pe prefectul poliţiei şi pe agenţii săi subalterni. Despre Andronic n’au putut spune nici un cuvânt bun ministru; pe acest protegiat al protegiaţilor lor, a trebuit să ’l lase în voia soartei, adică în voia tribunalelor. Toată atenţiunea şi toată grija miniştrilor colectivişti a fost concentrată in apărarea prefectului Moruzi şi a comisarului Teodorini. Din dezvoltarea interpelărei s-a văzut că victimele lui Andronic au declarat, fără nici un interes şi în mod categoric, cum că comisarul Teodorini este complice al lui Andronic, şi că prefectul poliţiei a luat subt protecţia sa asociaţia escrochilor. Cu toate acestea Camera, şi astăzi ca şi altă dată, ca şi întotdeauna după o interpelare, a trecut la ordinea zilei pur şi simplu, lăsând justiției ca să hotărască ! ? Adică, judecătorii lui Stătescu. tinerimea, a introduce în ţară ideile veacului de mijloc, a proclama dreptul divin cel mai desfrânat. Ceea ce face ignobilul, este o crimă şi în contra Constituţiuneî, şi în contra societăţei româneşti. IGNOBILUL STURZA Omul acesta slugarnicul, acest adevărat tip al ciocoiului, a devenit un pericol neînchipuit de mare pentru ideile liberale şi democratice. Iată ce extragem dintr’un discurs al sau, rostit la şcoala No. 2 din Lucaci: învăţătorul trebue să se teamă de D-zeu şi să cinstească pe regi, precum spune apostolul, „căci dacă frica de ID zeu este „începutul înţelepciunei,“ cinstea care se dă regilor este semnul exterior al iubirei de patrie, al căreia şef este şi a căreia coroană o poartă, învăţătorul nu trebue să uite nici un moment că streinii respectează în rege patria noastră, şi că intrinsuleste concentrată ideia existenţei independenţei şi mărirei sale. Această idee trebue să se înrădăcineze în inimile şcolarilor din versta cea mai fragedă, spre a se obicinui ca să îndrepteze neîncetat privirile lor către acea înălţime unde stă mândru şi puternic drapelul patriei, învăţătorul nu trebue să uite cuvântul Apostolului care spune că: „orice stăpânire vine de la D-zeu“ căci, fără stăpânire, oamenii ar trăi în turme risipite ca animalele prin păduri, fără ordine legală, fără legătură morală. Ei bine aceste rânduri au fost citite în Cameră, alaltăeri, şi majoritatea colectiviştilor a stat mută. Unii rânjeaui, alţii cascaui, dar nici unul n’a tresărit la auzul acestor cuvinte, nici unul n’a simţit că se revoltă în el convingerea omului cu principii. Şedinţa de alaltăeri a Camerei a silit pe colectivitate ca să se arate aceea ce este în realitate : adunătură în prejurul bugetului şi atâta tot. Iar în ţară, trebue ca toţi democraţii să se ridice puternic şi să ceară alungarea ministrului reacţionar şi târâtor, a ministrului care se încearcă a conrupe. Şcoala democratică Măsura pe care ignobilul Sturza a luat-o în scop de a înlătura de la şcoalele publice pe o mare parte din copii, măsură care nu -şi găseşte perechea decăt în autocratica Rusie, ne dă o idee despre tendinţa la care guvernul liberal împreună cu constituţionalul Carol I colectivistul o urmăresc. De altă parte, cine a citit proectul de lege de instrucţie al mişelului Sturza, acela înţelege şi mai bine, că scopul de mai sus şi nu altul să urmăreşte. Chestia instrucţiei fiind pe tapet şi având nenorocirea de a fi foarte confuză în capele celor mai mulţi, chiar a specialiştilor şi a oamenilor ce să ocupă de ea; credem că e nevoe de a stabili câteva consideraţii de principii democratice. Astăzi la ordinea zilei, în clasa dirigentă politică, chestia instrucţiei se prezintă în modul următor : Toată lumea este pentru răspândirea instrucţiei (vorbim de liberalii sinceri iar nu de gunoiul de la noi). Deci, în principiu, s’ar părea că în câmpul dirigent toată lumea este de acord a da, a răspândi instrucţia în toate clasei sociale (iar facem rezervă în ceea ce priveşte pe mişelul Sturza cu clica colectivistă). Când însă este vorba de ase specifica ce fel de instrucţie să să dea deosebitor clase, atunci diverginţa, o diverginţă iremediabilă, să iveşte. Iat’o : Clasa dirigentă, reprezentată mai cu seamă prin liberalismul clasic, susţine că trebuea să da diferitelor clase o educaţie fragmentară, sau cum să exprimă ei, conformă cu ocupaţiele şi felul de trai al viitorilor cetăţeni. Aşa, pentru copii de ţărani, clasa dirigentă pretinde a li să da o educaţie pur agricolă, adică a le da noţiuni de felul cel mai bun de a cultiva pământul. Copiilor de lucrători urbani, de meseriaşi etc. ea cerea să da o învăţătură care să aibă de scop unic a face din ei buni muncitori, buni meseriaşi. Atâta tot. Acelaşi lucru în privinţa celorlalta clase sociale-populare. Cât despre cultura integrală, cultura care tinde a emancipa spiritele de toate erorile veacurilor trecute şi a face din copil un viitor cetăţean luminat asupra chestiilor sociale şi economice, asupra drepturilor lui, acea cultură, după liberalism, este şi trebue rezervată unui mic număr, acelora cari sunt meniţi a forma şi recruta classa dirigentă. Fiecare acum poate înţelege perfidia acestui fel de răspândire a instrucţiei. El tinde pur şi simplu a ţine în robie intelectuală şi de acum înainte ca şi până acum pe classele muncitoare, cu toată instrucţia dată lor. In adevăr, îndată ce faci din instrucţiune un mijloc de a menţine pe individ în meseria părinţilor lui şi de a-l ajuta ca să devină o maşină mai perfecţionată pentru munca la care classa dirigentă îi destină, este evident că o asemenea instrucţie nu poate fi periculoasă pentru ordinea actuală socială. Căci întrucât ai emancipat intelectualmente pe ţăran învăţându’l din şcoală procedeurile cele mai bune de a cultiva pământul? Intru cât ai făcut din uvrier un cetăţean, dacă ’l-ai făcut să treacă prin o şcoală pur profesională? Cu acest mijloc nu ’i-ai asigurat măcar existenţa materială, căci un ţăran, de asemenea şi un muncitor urban pot fi ei foarte învăţaţi în meseria lor, îndată însă ce cel d’întâi nu are pământ şi instrumente, iar cellalt nu are de lucru, învăţătura lor nu-i va împedica de a muri de foame ! Ei bine, faţă cu această ipocrită şi mi