Lupta, decembrie 1887 (Anul 4, nr. 411-435)

1887-12-03 / nr. 413

4- y ANUL V. SERIA II—No. 413 âMMÂMMMTE In ţară Un an...................................................40 lei V* an...................................................20 „ 3 Imii.................................... . . 10 „ Xn ströinätate Un an...................................................50 lei la an...................................................25 „ 3 luni...................................................15 , jaDrtXA Jk. DOUA 15 Bani Nume nil UPTA BUCURESTI JOUI 3 DECEMBRIE 1887 Anunciuri pe pagina en linia ani „ A SE In Romania, la administr In Franţa, Italia, Austro-Ungaria si Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol REDACŢIA & Calea Victoriei 34 şi strada Academiei 18, în curte Director­ politic, G. PANU ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte ANDEONIC & COMP. ŞCOALA DEMOCRATICA IGNOBILUL STURDZâ C­RONICA DUELURILE Sarafeanu şi Gălăţenii Un parlament al opoziţiei Bine, când are să înţeleagă lumea că parlamentul colectivist nu e în stare nici poate să ’şi îndeplinească chiar misiunea ştirbă ce ’i-o dă legea ? Când are să se convingă luptătorii serioşi, oamenii de idei şi de bine ca să caute a lucra în ţară, in afară de parlamentul lui I. Brătianu? Parlamentul deja în ţările unde este ceva real, şi încă nu e de multe ori de­cât expresia a câtor­va co­terii. Aşa, puţin a lipsit ca coteriile să nu iasă triumfătoare la cel mai înaintat şi mai serios popor în ma­terie politică, la poporul francez, cu ocazia alegerei noului prezident de republică. Dacă la popoare cari au dat do­vezi de curagiu civic şi parlamen Tr, sunt încă sub influenţa spiritu­lui de coterie, ce să mai zic de un popor ca cel Românesc, la care cla­sele diriginte— singurele cari până acum au făcut politică—au dat do­vezi de cea mai înjosită umilinţă şi de cea mai mare corupţie electo­rală, îndată ce au fost în ciocnire cu forţa guvernamentală. O mulţime de naivi aşteaptă cu ne­răbdare deschiderea­­parlamentului nos­tru­­?!!). Cred că de la cele d’întâi acte ale lui, naivii au fost satisfăcuţi în aş­teptarea lor. Aşa, în Cameră, există o mână de oa­meni cu d. Fleva în frunte, cari sunt decişi aşi face datoria. Să înţelege că dintre acei oameni exclud pe ambi­ţiosul numit Carp, pe care­­l-am descris şi arătat publicului acum un an cum să cuvine şi care a ţinut a se conforma prin conduita lui cu tot ceea ce în sesiunea trecută ziceam de el. Dovadă declaraţia neruşinată, făcută de el în Cameră, prin care să se pară de amicii lui decişi a face o­­poziţie, pentru a să ţine la dispo­ziţia lui I. Brătianu şi pentru a con­tinua a linge treptele tronului. Glo­ria de lacheu perfect a ignobilului Sturza nu-l lasă pe d. Carp a dormi. Auzi minune! Din toţi oamenii po­litici din ţară, d. Carp nu a găsit un model mai perfect de imitat de­cât pe greţosul şi reptilianul Sturza . Este locul a cita următorul proverb : lumea voeşte să pună pe Ivan la masă, dar el voeşte să se pună sub masă! De la d. Carp fac o săritură co­losală pentru a reveni la d. Fleva. Acest onor, deputat a căutat să înceapă focul. El a cerut un număr de dosare guvernului pentru a do­vedi fwitele colectivitaţei. Să ştie cel. Brătianu­­i-a răspuns, anume, că dosarele cimentului casei Boulonnais, acela al antreprizelor lui Carada etc. sunt secrete de Stat­. Iar prezidentul Camerei, omul care sub o aparenţă de bonhomme ascunde sufletul cel mai slugarnic din lume, falsul auster, girueta co­­lectivităţeî, general Lecca, în loc de a veni In sprijinul deputatului Fleva, a susţinut cu păcătoşie cuvintele o­­braznice ale stăpânului sǎu, primul ministru. Auzi minune ! Chestia cimentului comandat casei Boulonnais, secret de stat! Chestia furniturilor comandate în străinătate, secrete de stat! Chestia armamentelor comandate la fabricele germane, secrete de stat! Chestia planurilor fortificaţiilor fă­cute de generalul Belgian Brialmont secrete de stat! Planurile de fortificaţii şi organi­zarea noastră militară, lucruri cari sunt comandate de statul major Pru­sian, iar copii de pe ele trimese Aus­triei, Italiei etc. secrete de stat! Reptila tîrîtoare numită I. Bră­tianu, care nu face un act, nu ia o dispoziţie militară fără a nu primi ordinul din străinătate, această rep­tilă voeşte să se umfle şi să ia mă­rimea unui ministru de războiu fran­cez, care ţinând asemenea limbagiu, îl ţine cu drept cuvânt, căci în Franţa planurile de fortificaţii sunt făcute de generalii francezi, iar fur­niturile şi armamentele sunt lucrate in atelierile statului! Şi încă lucru mai monstruos, ni­menea nu-i cerea divulgarea secrete­lor de stat! Faţă cu asemenea obrăznicie în­treb, ce pot face câţi­va deputaţi ? Ce misiune mai poate avea parla­mentul acesta? Parlament colectivist ? O batjocură. Instituţii constituţionale ? O ironie a lui Carol I colectivistul. Parlament român? Pe când d-lui Fleva ’i se dădea un răspuns aşa­ de obraznic, în acelaşi timp un nenoro­cit deputat, care în viaţa lui nu a ştiut ce voeşte, cerea ca Lupta să fie urmărită pentru insulte aduse re­gelui. Cum ? Nu v’aţi săturat de urmă­riri? Experienţa care aţi făcut’o cu mine, palma care am aplecat’o pe obrazul regelui şi al vostru nu v’a făcut să prindeţi minte ? Eu credeam că v’am făcut să vă săturaţi de ur­măriri, eu credeam că dovedindu-vă cât vă despreţuiesc, şi cât sunteţi de neputincioşi faţă cu mine şi cu ziarul Lupta, prin aceasta v’am tăiat pofta de a mai reîncepe. A trebuit ce e dreptul ca un de­putat de la Giurgiu sau de la Rus­­ciuck —nu știe bine, căci nu cred ca Giurgiuvenii să fi ales pe acel neno­rocit—a trebuit ce e dreptul ca un asemenea deputat să fie așa de în urmă, in­cât să vroiască a se aco­peri de ridicol cu cereri de cari noi ne batem joc. Ce poţi deci pretinde de la un parlament compus din asemenea oa­meni? Nu, să fim serioşi, să ne ocupăm de ceva mai bun de­cât de a ne a­­mesteca în luptele parlamentare ale colectiviştilor. Luptă parlamentară nu poate fi­­ o adunătură colectivistă, cel mult poate fi protestare parlamentară. Refu­zul primului ministru de a pune la dispoziţia d-luî Fleva dosarele cu ghe­şerturile colectiviştilor, este o dovadă. Ce e de făcut? Să agităm deci ţara , să formăm în ea curenturi, să ne formăm noi parlamentul nostru. Căci, mai la urmă,­­pentru ce nu am avea noi parlamentul nostru a­les liber, ales fără poliţie ? Oare ho­tărârile lui, discuţiile din sânul lui nu vor fi de o mie de ori cu mai multă autoritate şi cu mai multă putere ? Colectiviştii, cu regele Carol I co­lectivistul în frunte, au reuşit a face din parlament o anticameră de la­chei. Pentru ce noi oare nu am forma adevâratul parlament ? Aşa, la alegerile viitoare opoziţia îşi va avea candidaţii ei. Ei bine, a­­cei candidaţi, cari în mare parte vor cădea din cauza infamiilor regimu­lui, acei candidaţi vor reprezenta a­devărata ţară, voturile minorităţii, voturile ce ei vor căpăta, vor fi a­­devăratele voturi ale ţarei, ale opi­niei publice. Fiind ast­fel, eu aşi crede că a­­cei candidaţi să se considere a doua zi ca adevăraţii aleşi, ei să­ se întoc­mească în parlament, să găsească sală pentru deliberaţii, şi puindu-se ast­fel pe lucru să întreţie în spirite agitate, să discute reformele nece­sare ţarei, să ia hotărâri în această privinţă şi să le pună în aplicaţie ! Mie mi se pare că cel mai bun mijloc de a reduce la ridicul parla­mentul colectivist este de a face să funcţioneze serios şi cu adevărată iubire de ţară parlamentul opoziţiei, compus din toţi candidaţii cari au căpătat voturile oamenilor indepen­denţi la alegeri! A !... colectiviştii şi cu regele Ca­rol I voesc să se perpetueze la gu­vern! Foarte bine. De cât in acest caz, fiind­că ţara are nevoe de un guvern şi de un parlament cu au­toritate morală, să formăm noi ală­turea acel guvern şi acele Camere cu autoritate morală. Acft-fflT este cel mai bun mijloc de a face să funcţioneze în mod serios instituţiile parlamentare. Este un motiv important care mi­litează în favoarea acestei propuneri. Astă­zi o parte din opoziţie lucrează în secret în comitete! Să ştie incon­venientele acestui sistem. Pe lângă că el este inchizitorial, pe lângă că poartă pecetiaj^^lV­ cr,­ dar a­­poi comitetele prin natura lor sunt destinate a nu avea nici o influ­enţă. Cu totul alt­ceva va fi când opo­ziţia întreagă îşi va avea locul ei de desbateri publice, când luând ca­racterul unor Camere deliberative cu răspundere faţă cu ţara, ele vor trata în mod public chestiele şi vor da soluţiuni! Ţara nu poate rămâne la nesfîr­­şit fără parlament, fiind­că cât timp colectiviştii vor fi la putere, nu vom avea parlament, să ni -l facem noi şi să o facem să trăiască cu pres­­tigiu. Gl. Panu­, şi cere oamenilor să dea guvernului puterea de a realiza programul sau de Împăcare, de pace şi de prosperitate în vederea marelor serbări ale industrii ce vor avea loc în 1889. Cetirea mesagiului a fost primită cu oare­care răceală în Cameră şi în Senat. San-Remo, 13 Decembre. — Starea sănătăţei principelui moştenitor s'a îmbunătăţit într’un mod simţitor. Doctorul Braun va pleca în curând. Viena, 13 Decembre.—In sferele guver­namentale nu se dă înarmărilor ruseşti ca­racterul ameninţător ce­­l-a avut în cercu­rile din Berlin. In consiliul militar împă­ratul Frantz Josef a declarat că inten­­ţiunile Ţarului nu sunt de fel pentru rezbel. Negocieri au fost direct începute între Viena şi Petersburg în vederea unei înţe­legeri în cestiunea bulgară. Se crede că principele de Coburg va părăsi Sofia. Paris, 13 Decembre. — Se telegrafiază din Petersburg că boala principelui de Bis­­mark a sosit tocmai la vreme, pentru a o­­pri pe principele să răspunsă la nota pri­vitoare la Bulgaria. mwmmm, tblbmafia AGRENTIA HAVAS Paris, 13 Decembrie. — In Mesagiul să fi a­­dresat Parlamentului, d. Carnot insistă în fa­­voarea unei politice de concordie şi de împă­ciuire, şi reclamă reforme practice şi im­bună­­tăţiri în finanţe. Preşedintele Republicei zice că Camerile, a­­jutând pe guvern să realizeze această pro­gramă, vor da Europei gagiul cel mai precios al dorinţei arzătoare ce are Francia de a con­tribui la întărirea păcii generale, şi că ele vor face uşoare menţinerea şi dezvoltarea bunelor raporturi ce guvernul francez întreţine cu pu­terile străine. Paris, 12 Decembre.— Camera de punere în a­­cuzare a dat o ordonanţă de ne­urmărire în favoa­rea D-luî Wilson. Avizul Camerei de punere în acuzare ar fi con­form aceluia al Procurorului general. Viena, 12 Decembre.—Fremdenblatt constată din nou­ şi în chipul cel mai positiv că ştirea, reprodusă de mai multe ziare, în privința apro­piatei demisiuni a contelui Kalnoky, e o sim­plă manoperă de bursă. Soils, 12 Decembre.—D. Vulkovici a plecat azi dimineață la Constantinopol. AG­ENŢIA LIBERA Paris, 13 Decembre. — 11 ore jum dim. — Toată presa radicală combate­ noua combina­­ţiune ministerială şi reproşează d-luî Carnot că nu a ţinut în seamă dorinţele opin­nei pu­blice. Se crede că mesagiul preşedintelui republi­cei va fi cetit azi, oamenilor, cărora li se va co­munica în acelaş timp formarea noului ca­binet. Joi închiderea sesiunei Sâmbătă Camera va vota 12 zecimi provizorii. Paris, 13 Decembre. — Mesagiul preşedinte­lui republicei a fost citit azi în ambele adu­­nări. Preşedintele afirmă politica de conciliare ambrichic . In şedinţa de ieri a Camerei, membrii guvernului carl au răspuns d-luî Flava în afacerea Andronic, au scăldat’o rau de tot. Să vedea cât de colo, că bieţii oameni nu ştiau cum să iasă din încurcătură, cum să apere pe prefectul poliţiei şi pe agenţii săi sub­alterni. Despre Andronic n’au­ putut spune nici un cuvânt bun ministru­; pe acest prote­­giat al protegiaţilor lor, a trebuit să ’l lase în voia soartei, adică în voia tribu­nalelor. Toată atenţiunea şi toată grija miniştri­lor colectivişti a fost concentrată in apăra­rea prefectului Moruzi şi a comisarului Teodorini. Din dezvoltarea interpelărei s-a văzut că victimele lui Andronic au declarat, fără nici un interes şi în mod categoric, cum că comisarul Teodorini este complice al lui Andronic, şi că prefectul poliţiei a luat subt protecţia sa asociaţia escrochilor. Cu toate acestea Camera, şi astăzi ca şi altă dată, ca şi în­tot­dea­una după o in­terpelare, a trecut la ordinea zilei pur şi simplu, lăsând justiției ca să hotărască ! ? Adică, judecătorii lui Stătescu. tinerimea, a introduce în ţară ideile vea­cului de mijloc, a proclama dreptul di­vin cel mai desfrânat. Ceea­ ce face ignobilul, este o crimă şi în contra Constituţiuneî, şi în contra so­­cietăţei româneşti. IGNOBILUL STURZA Omul acesta slugarnicul, acest adevă­­rat tip al ciocoiului, a devenit un peri­­col neînchipuit de mare pentru ideile li­berale şi democratice. Iată ce extragem dintr’un discurs al sau, rostit la şcoala No. 2 din Lucaci: învăţătorul trebue să se teamă de D-zeu şi să cinstească pe regi, precum spune apostolul, „căci dacă frica de ID­ zeu este „începutul înţelepciunei,“ cinstea care se dă regilor este semnul exterior al iu­birei de patrie, al căreia şef este şi a căreia coroană o poartă, învăţătorul nu trebue să uite nici un moment că streinii respectează în rege pa­tria noastră, şi că intri­­nsul­­este concen­trată ideia existenţei independenţei şi mă­rirei sale. Această idee trebue să se în­rădăcineze în inimile şcolarilor d­in versta cea mai fragedă, spre a se obicinui ca să îndrepteze neîncetat privirile lor către acea înălţime unde stă mândru şi puternic dra­pelul patriei, învăţătorul nu trebue să uite cuvântul Apostolului care spune că: „ori­ce stă­­­pânire vine de la D-zeu“ căci, fără stăpânire, oamenii ar trăi în turme risi­pite ca animalele prin păduri, fără or­dine legală, fără legătură morală. Ei bine aceste rânduri au f­ost citite în Cameră, alaltăeri, şi majoritatea co­lectiviştilor a stat mută. Unii rânjeaui, alţii cascaui, dar nici unul n’a tresă­rit la auzul acestor cuvinte, nici unul n’a simţit că se revoltă în el convinge­rea omului cu principii. Şedinţa de alaltăeri a Camerei a silit pe colectivitate ca să se arate aceea ce este în realitate : adunătură în prejurul bugetului şi atâta tot. Iar în ţară, trebue ca toţi democraţii să se ridice puternic şi să ceară alunga­rea ministrului reacţionar şi târâtor, a ministrului care se încearcă a conrupe. Şcoala democratică Măsura pe care ignobilul Sturza a luat-o în scop de a înlătura de la şcoa­­lele publice pe o mare parte din copii, măsură care nu -şi găseşte perechea de­căt în autocratica Rusie, ne dă o idee despre tendinţa la care guvernul liberal împreună cu constituţionalul Carol I co­lectivistul o urmăresc. De altă parte, cine a citit proectul de lege de instrucţie al mişelului Sturza, a­­cela înţelege şi mai bine, că scopul de mai sus şi nu altul să urmăreşte. Chestia instrucţiei f­iind pe tapet şi având nenorocirea de a fi foarte confuză în capele celor mai mulţi, chiar a spe­cialiştilor şi a oamenilor ce să ocupă de ea; credem că e nevoe de a stabili câte­va consideraţii de principii democratice. Astăzi la ordinea zilei, în clasa diri­­gentă politică, chestia instrucţiei se pre­zintă în modul următor : Toată lumea este pentru răspândirea instrucţiei (vorbim de liberalii sinceri iar nu de gunoiul de la noi). Deci, în principiu, s’ar părea că în câmpul diri­­gent toată lumea este de acord a da, a răspândi instrucţia în toate clasei sociale (iar facem rezervă în ceea ce priveşte pe mişelul Sturza cu clica colectivistă). Când însă este vorba de a­­se speci­fica ce fel de instrucţie să să dea deo­sebitor clase, atunci diverginţa, o diver­­ginţă iremediabilă, să iveşte. Iat’o : Clasa dirigentă, reprezentată mai cu seamă prin liberalismul clasic, susţine că trebue­a să da diferitelor­ clase o edu­caţie fragmentară, sau cum să exprimă ei, conformă cu ocupaţiele şi felul de trai­ al viitorilor cetăţeni. Aşa, pentru copii de ţărani, clasa di­rigentă pretinde a li să da o educaţie pur agricolă, adică a le da noţiuni de felul cel mai bun de a cultiva pămân­tul. Copiilor de lucrători urbani, de me­seriaşi etc. ea cere­a să da o învăţătură care să aibă de scop unic a face din ei buni muncitori, buni meseriaşi. Atâta tot. Acelaşi lucru în privinţa celor­lalta clase socia­le-populare. Cât despre cultura integrală, cultura care tinde a emancipa spiritele de toate erorile veacurilor trecute şi a face din copil un viitor cetăţean luminat asupra chestiilor sociale şi economice, asupra drep­turilor lui, acea cultură, după liberalism, este şi trebue rezervată unui mic număr, acelora cari sunt meniţi a forma şi re­cruta classa dirigentă. Fie­care acum poate înţelege perfidia acestui fel de răspândire a instrucţiei. El tinde pur şi simplu a ţine în robie intelectuală şi de acum înainte ca şi până acum pe classele muncitoare, cu toată in­strucţia dată lor. In adevăr, îndată ce faci din instruc­ţiune un mijloc de a menţine pe individ în meseria părinţilor lui şi de a-l ajuta ca să devină o maşină mai perfecţionată pentru munca la care classa dirigentă îi destină, este evident că o asemenea in­strucţie nu poate fi periculoasă pentru or­dinea actuală socială. Căci întru­cât ai emancipat intelec­­tualmente pe ţăran învăţându’l din şcoală procedeurile cele mai bune de a cultiva pământul? Intru cât ai făcut din uvrier un cetăţean, dacă ’l-ai făcut să treacă prin o şcoală pur profesională? Cu acest mijloc nu ’i-ai asigurat mă­car existenţa materială, căci un ţăran, de asemenea şi un muncitor urban pot fi ei foarte învăţaţi în meseria lor, în­dată însă ce cel d’întâi nu are pământ şi instrumente, iar cel­lalt nu are de lu­cru, învăţătura lor nu-i va împedica de a muri de foame ! Ei bine, faţă cu această ipocrită şi mi­ ­

Next