Lupta, noiembrie 1889 (Anul 6, nr. 969-992)

1889-11-08 / nr. 975

ANUL VI.­­ SERIA III. No. 975. ABONAMENTE. Un an . IN TARA . 40 lei V* an. . . 20 . 3 luni. . . 10 . Un an.. IN STREIN­AT­ATE . 50 Iei V* an. . . 25 . 3 luni . Numărul 15 Bani. R­EDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). . 15 , MISTER üli C01TOARE CĂDERE SÎGTJRA DREPTOL DE DIZOLVARE NOUL MINISTER IN IAȘI Școala centrală din Iaşi cU PASIUNE ---------------------------— SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Rio-de-Janeiro, 1 Noembrie. — îm­păratul a plecat azi în timpul dimineţei în Europa. Rio-di’­Janeiro, 16 Septembrie. — Schimbul în bancă nu s’a cotat azi ; băncile şi particularii se ţin în rezervă; afacerile sunt suspendate. Imp­ăratul şi familia imperială pleacă mâine în Europa. Triest, 16 Noembrie. — Vice-amir­ilul baron de Wipplinger a organizat în o­­noarea ofiţerilor escadrei germane, o es­­cursiune la faimoasa peşteră, din Adele­­berg; au luat parte la această escursiune un mare număr de ofiţeri din escadra germană, vice-consulul german la Triest şi mai multe notabilităţi din oraş , peste tot 160 de persoane. Lisabona, 17 Noembre.—Corveta por­tugeză »Bartolomeo Diaz« pleacă în Bra­zilia. Paris, 17 Noembre.— D. Auguste Ha­vás, fost director al Agenţiei Havas a murit azi. 121.fT¥A % ÎNTAI % BUCUREŞTI. MER­CU ST 8 NOEMBRIE 1889 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu finis­t IV, , . . . 25 bani „ Inserţie şi reclame f . . . 2 lei , Pentru anunciuri a «e adresa In Rom Ani», la Agr­en fia Havas In Franc!», Italia, Austro-Ussgari» »5 An* Clia 1» Agenţia Havas, 8, place da la Bourse, Paria precum fi­ancurialele et Un numér de chiti 5€. Bani, ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Minisíer de concentrare Complimentele mele celuia care a aplicat întâia dată ministerului ac­­tual epitetul de minister de concen­trare a forţelor conservatoare. Acela este un om cu imaginaţie, iar în a­­precierile sale de sigur că pune foarte multă fanta­zie. Minister de concentrare este un giu­vaer, o găsire rară, nepreţuită, de vreme ce epitetul să prinde cu reali­tatea lucrurilor întocmai ca nuca în perete. Ia să analizăm puţin lucrurile. Ziua mai dăunăzi era un partid destul de bine organizat, anume, partidul libe­ral-conservator, cu cei doi şefi, d-nii L. Catargiu şi Vernescu. Alăturea ca acest partid să agita cu mare sgo­­m­ot un mic grup, conservator de a­­semenea, care de cinci ani îşi căuta­­ un nume, pînâ în fine a dat peste denumirea de „constituţional.“ După logica veri­ cărui om cu bun simţ, concentrarea forţelor conserva­toare ar fi avut loc când partidul liberal-conservator s’ar fi unit sau contopit cu grupul constituțional, când în afară de această concentrare nu ar mai fi rămas nici un element con­servator răuleț sau separat. Mi se pare ca niminea nu poate să ’mi conteste aceasta. Ei bine, ia să vedem acum in ce consistă faimoasa concentrare și ce minunate rezultate a produs ea în lagărul conservator. Mai inteiu, această admirabilă con­centrare a rupt în doue partidul li­beral-conservator, alungând jumătate din el, pe d. Vernescu cu ai s-ăi, afară din concentrare, afară din partid chiar. Nu s’a mulțumit cu această is­pravă. Concentrarea mult laudată, a rupt în două și pt al doilea ele­ment constitutiv al partidului liberal­­conservator, adică p­t elementul p­­r conservator. In sinul acestui din urmă element, concentrarea a făcut chiar vaste pustiiri. Ea a esclus din combinaţie pe bătrânul şi autorizatul şef al conservatorilor, ca a înstrăi­nat pe toţi partizanii şi fidelii a­­cestuia! Aşa, că, în definitiv, la ce să re­duce mirifica concentrare ? La uni­rea unei fracţiuni din partidul libe­ral-conservator cu grup­ui minuscul ju­nimist! Sau mai bine concentrarea să reduce la faptul că d-niî Laho­­vari, Manu, Paucescu etc., au dat mâna cu d-nii Carp, Maiorescu, Th. Rosetti etc ! Eu nu mă mir de d-niî Lahovari, Carp, când îşi închip­­ese că unin­­du-se au realizat concentrarea forţe­lor conservatoare. Aceşti doi onora­bili domni de mult cred că lumea să reduce la orizontul nasurilor lor și că pământul, soarele, universul se învârtesc în jurul lor ca în jurul unei axe... Mă mir însă de unii con­servatori mai obiectivi, cum pot să susţină că un minister care a avut de rezultat a sfărâma partidul libe­­ral-conservator, a exclude pa şeful partidului, a diviza în două pe sol­daţi, acest minister e de concentrare. înţeleg ca junimiştii să susţină a­­semenea lucru, pentru dânşii există concentrare. Ea s’a făcut­ în jurul şi în interesul lor. In adevăr, acest din urmă eveniment p­olitic a avut de re­zultat de a aduce în­spre junimiști toate elementele conservatoare de cari aveaui ei nevoie și a exclude pe a­­cele cari le erau ostile. De cât, în acest caz să nu mi să vorbească de concentrare în numele partidului conservator, ci în numele d lor Carp, Maiorescu etc. ceea ce e departe de a fi tot una. Concentrări de asemenea natură, nu ar dori cred ca partidele să aibă multe, ele sunt mai rele de­cât chiar victoriele­­ la Pyrhus. Şi pentru a se vedea cât de pă­căliţi sunt conservatorii prin ast­fel de concentrare şi cura numai câte­va personalităţi să folosesc din ea, să dau un exemplu. Să ne închipuim că elementele li­berale ar căuta să se concentreze şi că concentrarea să face ast­fel : co­lectiviştii să separă în două fracţi­uni, o p­arte, cu câte­va personalităţi, trece la d. D. Brâtianu, iar d. I. Brâ­­tianu cu altă p­urte rămâne se­pirat. Ap­oi d. D. Brâtianu compune un minister de concentrare cu exclude­rea lui I. Brâtianu şi a tuturor cari ’i-ar rămânea fideli. Ar putea cine­va să susţie că ast­fel de minister este de concentrare a forţelor liberale ? De sigur că d-luî D. Brâtianu şi celor câţi­va colecti­vişti trecuţi ’i-ar conveni un ast­fel de minister, dar d-lui I. Brâtianu, dar celor­lalţi ? De alta parte, regele ar putea să primească asemenea minister ca al nuanţei D. Brâtianu, plus câte­va e­­lemente colectiviste. Nici­odată şeful Statului nu ar putea zice că acel mi­nister este al tuturor liberalilor, al tu­turor forţelor ce se dau de liberale, curate şi necurate. Ei bine, mă mir că regele cu pri­vire la conservatori este mai puţin perspicace, mă mir cum crede că ministerul Manu Ghermani este de concentrare conservatoare. Aceasta însemna a lua băşici drept lan­terne ! . . . Ministerul actual este un minister de dezunire, de duşmănie, el este eşit din lupte interne dintre conser­vatori , este un minister de revanşă 3­ junimiştilor, învinşi acum şase luni, în contra conservatorilor victorioşi. Iată semnificaţia reala a ministerului. Prin urmare, ca ori-ce minister eştt din ură şi din certe intestine, el nu poate avea nici lungă viaţă, nici au­toritate­ morală G­. l­a nn Vien­a, 17 Noembre.—Cercurile politice din Viena şi din Berlin tratează de pre­supuneri puţin serioase ştirile date de corespondentul ziarului­­Vignes în privinţa unor pretinse angajamente ale comitetu­lui Kain­sk­y de a recunoaşte pe prinţul Ferdinand al Bulgariei şi" a unei presiuni esercitate asupra prinţului spre al face să renunţe la proectile sale de abdicare. Consecinţele trase de acelaşi cores­pondent din aceste fapte închipuite sunt prin urmare de domeniul fantasiei. Ri­vixela, 17 Noembrie. — Conferinţa anti -sclavagistă se va întruni măine 18 Noembrie la palatul ministerului afaceri­lor străine. New-W­k, 17 Noembrie. — New-York- Herald anunţă ca societatea Anglo-afri­­cană organizează o expediţie ce va mer­ge sub conducerea d-lui George Macken­zie să ducă aruor lui Stanley şi lui E­­min-Paşa. N­ ‘Hui, 18 Noembre. — împărat#! şi îm­părăteasa au primit în timpul dimineţei pe prinţul şi pe principesa Arisogaivo To­kein­to. Post declară lipsită de ori­ce temein știrea răspândită mai de­ună­zi în pri­vința apropiatei călătorii în Spania. — ----------------------------------------------------------------------------------------­ CĂDERE SIGURA Generalul Manu ’şî-a pus în gând ca să rezolve o foarte grea problemă, aceea de a căpăta sprijinul d-lor Lascar Catar­­giu şi Vernescu, după ce ’l-a răsturnat,. Nu mai este un mister pentru nimeni că aceia cari de astă dată au forţat pe d. Catargiu ca să se retragă şi pe d. Ver­­nescu ca sa o urmeze, nu sunt alţii de­cât d-nii Lahovari şi Manu; te întrebi atunci pe ce speranţe se întemeiază a­­aceşti domni că vor fi bine văzuţi de nişte oameni pe cari nu numai că­­i-au lipsit de foloasele puterei, dar pe cari i-au tratat cu oare­care lipsă de consi­deraţie. Când examinezi situaţia cea desperată a cabinetului, te întrebi cum de nişte băr­baţi cu experienţă politică,­­precum sunt d-nii Manu, Lahovari etc., să fi primit a figura într’un minister cu atât de puţini sorţi de durabilitate ? Căci graba cu care­­ a fost alcătuit cabinetul şi uşurinţa cu care fie­care a primit portofoliul ce ’i s’a acordat, dovedeşte că nici unul din ac­tualii miniştrii nu ’şi-a dat seama de asperităţile situaţiunei şi de efemeritsirea operei d-lui general Manu. Singur d. Heiban a văzut limpede, sin­gur d-sa, pentru onoarea inteligenţei sale, a înţeles numai de cât că toţi junimisto­­conservatorii cari s’au iuţit să ajungă la banca ministerială, nici habar nu au de ce îi aşteaptă peste zece zile şi de halul ridicol în care se vor afla când vor fi răsturnaţi peste zece zile. In general chiar crizele ministeriale cari izbucnesc în situaţiunî cu mult mai netede, dau de gândit oamenilor politici şi aplanarea unei crize se discută cu în­grijire şi cu o observare serioasă a îm­prejurărilor. De astă dată s’a bătut în pal­me şi s’a alcătuit un cabinet, lăsând ca în urmă, adică în interval , de o săptă­mână, să se închege o majoritate în par­lament. O atât de mare uşurinţă, o atât de copilăroasă purtare, este greu de în­ţeles. Am fi priceput o atare procedare de la un cabinet, care, cu toată slăbiciunea lui conscientă în faţa parlamentului, ar fi destul de t­are în ţară şi ar reprezenta un partid cu puternice rădăcini în co­legiile electorale. Un asemenea minister ar veni cu singura misiune de a dizolva Camera. Dar ministerul d-lui general Manu poate cugeta măcar la dizolvare ? Dacă cabinetul actual s’ar prezenta în­­naintea alegătorilor, partidele opozițio­niste n’ar face dintr’ânsul de căt o îm­bucătură, şi pentru întâia­ şi dată s’ar ve­dea, la noi, un guvern bătut pe toată li­nia. Şi cabinetul de astă­zi e­­atâta­ de slab şi atâta de strein de ţară, în cât pentru a­­ pune la pământ nu va fi ne­­voe nici de alianţă între grupurile opo­ zante, nici de vre­o încordare escepţio­­nală de puteri , o simplă promenadă în­­naintea urnelor, o simplă demonstraţie de paradă, şi ministerul se va evapora. Nouă ne pare rău că unii bărbaţi po­litici, în marea lor nerăbdare de a fi mi­niştrii şi de a fi stăpâni pe o putere efe­meră, păşesc la acte serioase fără abso­lut nici o seriozitate. Toate aceste crize, schimbări şi răsturnări necugetate vor sfârşi prin a discredita regimul parla­mentar, pentru marea bucurie a unor oameni cari nu au altă ţinută de­cât de­­considerarea parlamentarismului. După toate probabilităţile, ministerul va fi pus la minoritate chiar din primele zile ale deschiderei Camerei şi aceasta atât în Cameră cât şi în Senat. Atunci vom avea o nouă criză, o nouă frămân­tare, o nouă luptă pentru alcătuirea unui cabinet. Din ce în ce mai limpede. -------------------------------------—• reacţionară, Franţa deja în Constituţia ei a luat preşedintelui republicei dreptul exclusiv de disolvare. El îl împărţeşte cu Senatul. Şi, să se noteze, că Constitu­ţia Franceză, ştii cum se mai numeşte Constituţia Wallin, este făcută de o a­­dunare în majoritate reacţionară ! A voi însă să pui existenţa reprezen­taţiei naţionale, a suveranitatea poporului la dispoziţia puterei executive, a minis­terului, asemenea teorie poate foarte bine merge într’o gazetă conservatoare ca Naţionalul Ea însă trebue repudiată energic de ori­ce spirit democrat, fie chiar şi liberal ! De aceea sfârşesc zicând : credeţi că prerogativa regelui este exorbitantă ? Şi noi tot aşa credem, suntem deci de a­­cord. Hai deci se începem o campanie pentru a şi-o lua însă în loc de a o da primului-ministru să o dăm oamenilor, sau să o suprimăm cu totul, micşorând termenul duratei lor. ------------------------­ DREPTUL DE DIZOLVARE Naţionalul nu se mulţumeşte a susţi­ne pe fostul prim-ministru în îndrăz­neaţă propunere de dizolvare, el caută a ridica la valoare de teorie constituţio­nală pretenţia cum că dreptul de dizol­vare trebue să devină un drept ministerial, iar nu o prerogativă a coroanei şi cum că şeful statului este dator ca, în conflictele dintre Cameră şi minister, să se pronunţe pentru minister, acordând tot­ cea­una di­zolvarea de căte­ ori un minister ar cere-o ! Şi această îndrăzneaţă teorie Naţiona­lul o reazămă pe un simplu pasaj din Bagehot! Trebue să spunem că foaia conserva­toare, speriată e­l însăşi de susţinerile au­­dacioase a lui Bagehot, recunoaşte sin­gură că autorul englez a mers prea de­parte şi convine că regele poate să disol­­ve o Cameră şi în alte împrejurări de­căt cele riguros enunţate de comentator. Teoria lui Bagehot şi a Naţionalului este pur şi simplu arbitrară şi personală în ultimul grad, ea poate duce la conse­­cvenţe incalculabile. In adevăr, îndată ce ar face din dreptul de dizolvare un drept al primului-ministru, iar nu o preroga­tivă regală, aceasta ar însemna la noi despotismul cel mai neauzit, arbitrariul cel mai neruşinat, a­tot-puternicia unui minister care ar putea să se impună pen­tru tot­d’a­una ţarei, uzând de violenţe şi de corupţiune în alegeri şi dizolvând pe î­ând toate Camerile, îndată ce ele ar începe a da semne de independenţă ! Regele, ori­cum, are ceva de temut, are tronul sau dinastia sa, poziţia sa Prin urmare, ori­cât de detestabil uzagiu ar face el de dreptul de dizolvare, încă Îi mai rămâne oare­care rezervă, fiind­că Constituţia îl învesteşte cu rolul de arbi­tru îu­ luptele dintre partizi. Ce ar fi însă când dreptul de dizolvare ar fi o însuşire ministerială! Miniştrii ne­­având alt interes de cât de a se susţine cu ori­ce preţ la putere, iar regele ne­putând, după teoria de mai sus, să inter­vină, săi demită, ar urma că opt oa­meni s’ar frigea în adevăraţi tirani, spe­riind lumea cu lipsa lor de scrupul. Unde Bagehot şi Naţionalul să înşală complect este când zice că astăzi tendinţa este ca să se ia monarhului dreptul de di­zolvare,­ pentru a se da primului-ministru. Eroare colosala. Este adevărat că astă­zi există ten­dinţa de a se lua Coroanei prerogativa di­­zolvarei. Noi cei Intei suntem de ase­menea părere. De multe ori am spus în aceste colo­ane că dreptul de dizolvare al regelui este ceva exorbitant, revoltă­torii că ar fi bine ca la cea d’intei o re­vizuire de Constituție să se lipsească Co­roana de el. Această critică se formulează peste tot locul. Unde se înşală autorul Englez şi Naţionalul este când zic că noul cu­rent e pentru ca dreptul de dizolvare să se dea primului-ministru. Contrarul este adevărat. Nicăirea, în nici un stat, nimenea nu s’a gândit la aşa ceva. Tendinţa este ca dreptul de dizolvare sau să se suprime cu totul, micşorind duraţa oamenilor, fi­­xând’o bunâ­ oară la doi ani sau la un an, sau în cazul cel mai rau acest drept să se dea însăşi Corpurilor legiuitoare, care să se pronunţe la secţiuni­ unite asupra propunerei de dizolvare. Franţa, ţară care a făcut cele mai multe inovaţii în materie constituţională şi pe lângă care Englitera este cu totul NOUL MINISTER IN IAŞI Nici o dată Capitala n’a făcut o mai mare surprindere Iaşului de­cât când ’i­­a trimes ştirea că junimişti au revenit la putere, în momentul când toţi preve­deau că criza politică va avea de rezul­tat nimicirea junimiştilor, fie că aceştia, punându-se sub stindardul d-luî Catargiu, îşi vor perde idividualitatea lor de juni­mişti, fie că vor dispare d­e Cameră prin faptul că d. Catargiu făcând alegerile, ju­deţele zestre vor da de­sigur deputaţi conservatori, iar nu junimişti cum s’a în­tâmplat în alegerea precedentă. Este cazul de a se striga nu audaces fortuna jurat, ci adulatores rex ad jurat. Toţi recunosc că se adevereşte din ce în ce starea funestă arătată de «Lupta» cum că în ţara aceasta nici opinie pu­blică, nici principii, nici Constituţie nu înseamnă nimic, pe când regele înseamnă totul. Ce bine ar fi dacă măcar de a ani înainte partidele politice serioase ar seri în programul lor ceea­ ce e scris în pro­gramul radical: principiile, opinia publică, totul, dar regele nimici Impresia ce a făcut noul cabinet variază chiar în sânul aceluiaşi grup politic. Schim­barea a fost prea bruscă, a sguduit în­­tr’atât ideile formate deja, în cât ideile cele noui n’au ajuns încă la o st­are de echilibru cu cele vechi Situaţia e de netăgăduit a junimiştilor. Cu toate aceste, nu toţi junimiştii îs mul­ţumiţi de noul minister.­­ El ştiu că Teo­dor Rosetti, care a fost toată viaţa lui conservator, a fost primit cu mare entu­­siasm de d. Manu, pe când acelaşi d. Manu a făcut o crâncenă opunere intră­­rei în minister a d-lui Marghiloman, care n’are altă calitate de­cât că e junimist. Apoi iar să tem că şi acest minister nu va dura din cauza duşmăniei cu d. Las­car Catargiu, că ar fi greu chiar regelui să mai formeze şi un al treilea minister junimist, chemat să prezideze alegerile, şi că dreptul la viaţă al partidului lor va fi din nou discutat în cazul când un alt partid ar prezida alegerile Singuri junimiştii nuanţa Pogor-Ro­setti, cari sunt prea bătrâni pentru a îm­părtăşi iluziile d-lui Carp şi a porum­beilor săi, se arată mulţumiţi. Aceştia, partizanii zisei concentrări conservatoare, jubilează, pe când porumbeii, de­şi au ridicat capul, dar cu aripile stau tot în jos. Cei ce cunosc de aproape cele ce se petrec în sânul grupului junimist din Iaşi, prevăd de pe acum că în curând po­rumbeii cei adevăraţi sau carpişti vor deveni un grup separat de junimiştii cei bătrâni, cari sunt mai mult conservatori de­cât junimişti. Colectiviştii aseme­nea variază în pri­virea părerilor asupra noului minister. Pe când partizanii purificarea colectivis­mului şi unirea elementelor liberale, cred că de acum începe lupta grea, că par­tidul conservator se aşază pe domnie, colectiviştii cari fac paradă din a susţine ca vor fi aceea ce au fost, cred că gu­vernul acesta nu ar fi durabil şi că în curând vine la putere iaraşi marele lor cetăţean I. C. Brâtianu. Lateralii sunt cei mai opăriţi. Jurnalul lor de eri se prefăcea că nu crede în schim­barea lui Lascar Catargiu şi dădea nu­mai ca probabilă lista ministerială ce se cunoștea deja de 24 ore. Astă­zi au în­ceput deja a insulta pe rege, la ale că­rui­­ picioare se prosternase acum câte­va zile. Ei găsesc vinovat pe d. Catargiu că n'a luat pe laterali în minister încă de la căderea junimiștilor, căci atunci, zic ei, nu i s’ar fi întâmplat ce i se în­tâmplă acum.

Next