Lupta, februarie 1890 (Anul 7, nr. 1040-1062)
1890-02-14 / nr. 1050
ANUL VII. — SERIA IV. No. 1050.B Un an . Va an. . 3 luni. . ABONAMENTE: IN ŢARA . 10 lel . 20 , 10 . IN STREIN AT AT E Un an. . V* an. . 25 . 3 luni. . 15 Numeral 15 Bau!. *■ REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempa.rt). | BUCURESTI, MIERCURI 14 FEBRUARIE 1890 jXm&yauxfSSett* i.ilP^v.ws£snj* ANUNCIURI: Pe pxigina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia »IV, , . . . 25 bani . Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei . Pentru anunciuri a se adresa: In România, la Agenţia Havas In Franci»., Italia, Austro-Ungaria si Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele ei. Un numer vechiu 50 Ban!. I ADMINISTRATIA !{ Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). ACTIVITATEA PARLAMENTARA FIZIONOMIA CAMEREI Sub-comisia bugetară CIUDAT Alegerile din Germania Judecătorii de pace CORPURILE LEGIUITOARE Be£Uflen3SSari9Br3«lEXafttfSe!3SiaBE(KI3»KRSnK&C(SK)C^fi^a9aS5S9»K?!GSBS;«l Activitatea parlamentară nu mai insist asupra celor-l’alte mijloace pe care regimul parlamentar le posede pentru studiarea serioasă a deosebitelor chestii1? Toată lumea ştie că în comitetul delegaţilor lucrurile se petrec aproape ca şi în secţiunile Camerei. Delegaţii diferitelor secţii să adună pe apucate şi, fără discuţie sau fără multă discuţie, numesc un raportor, iar acesta găseşte cel întâiui moment liber pentru a redacta în grabă un raport pe care îl prezintă Camerei în mod solemnei. Discuţii vii, lungi şi pasionate au loc numai când este vorba de o alegere, de un proect de lege cu caracter politic sau de o altă chesie unde partidele caută a se ciocni. îndată ce este însă vorba de proecte cu caracter obiectiv, privitoare la interese impersonale ale ţerei, reprezentanţii naţiunii nu dau decât o atenţie foarte distrasă. Evident clar că un proect de lege venind la ordinea zilei în desbaterile publice în astfel de condiţii rele, evident zic că discuţia să resimte de această nepreparare. Deputaţii nu ştim despre ce e vorba, iar oratorii cari doresc să ia cuvântul aleargă pe la arhivă ca să găsească proiectul de lege, îl citesc cu repeziciune şi cer cuvântul uitându-se cu ochii pe hârtie, întocmai ca şcolarii pe cari profesorii îi chiamă la lecţie şi ei eşind din bancă au ochii tot aţintiţi pe textul cărţei, pe care o părăsesc cu părere de râu. De acea în Cameră discuţia asupra unui proiect de lege este cele de mai multe ori foarte confusă. In loc să lumineze pe auditor, îl încurcă mai tare. Deputaţii fac tot felul de chestiuni, unele mai nepotrivite decât altele, raportorul nu ştie ce să răspundă. Ministrul voind a da explicaţie încurcă şi mai tare lucrul, de vreme ce legea nu e redactată de el. Atunci vezi pe un şef de divizie, sau alt funcţionar superior de la vreun minister, autorul legei în discuţie, apropriinduse de banca ministerială şi subând escelenţei câteva cuvinte explicatoare. Discuţia se continuă în astfel de condiţii, articolele votate să bat în cap unele cu altele, amendamentele curg ca ploaia, de multe ori fără nici o legătură cu economia legei, aşa că proectul de lege se votează în mijlocul unei confuzii generale. Mai este alt păcat. Sunt în Cameră oameni sau cu o mare experienţă sau dotaţi cu bun simţ cari simt imediat defectele proectului prezentat. Aceştia însă nu se înscriu ca să vorbească de cât mai târziu, după ce pot să-şi dea seamă de scopul şi economia legei. Când însă le ajunge rândul ei să vorbească, tocmai atunci Camera, sătulă de discuţii sterile, sau majoritatea, ascultând ordinul guvernului, închide discuţia, aşa că discuţia perde prin aceasta singurele lumini cari ar fi putut să aducă oarecare limpezeală în chestie. Să mai vorbesc de modul cum Camera îşi îndeplineşte două mari îndatoriri, acea privitoare la petiţiune şi la indigenare ? Toată lumea ştie că în aceste privinţe neglijenţa şi nepăsarea sunt scandaloase. Petiţiunile zac cu zecile de mii în arhivele Camerei, fără ca să se fi ocupat cineva de ele. Cât despre indigenare nici nu poate fi vorba Sunt sute de cereri de recunoaştere a călităţei de român, sunt mii de cereri de împământenire. Toate acestea formează fondul hârtielor aproape netrebnice. Camera nu găseşte decât rar timpul de a se ocupa cu indigenate şi recunoaşteri. Mai totdeaună Sâmbăta, zi destinată pentru asemenea chestii, să găsesc lucruri mai urgente de discutat. De altminterea chiar când ziua fixată de regulament să respectă, rezultatul este nul, sau aproape nul. In adevăr, deputaţii consideră ziua destinată petiţiunilor şi indigenatelor ca o zi de vacanţie ; pe la trei ore, după votarea a două indigenate şi citirea a câtorva petiţii, Camera să descompletează, deputaţii părăsesc sala unul câte unul, aşa că totdeauna vedem că rămâne un vot oarecare noil, din cauza lipsei numărului regulamentar de deputaţi. In o sesiune de cinci luni, nu se votează decât 10 sau cel mult 15 recunoaşteri ori indigenate, aşa că ţinând seamă, de numărul enorm al cererilor, este în drept cineva să se întrebe ce va fi peste câţiva ani ? Ceea ce mă miră pe mine, fiind lucrurile astfel date, este curagiul, este încăpăţânarea celor cari mai cred în eficacitatea petiţionarei la Cameră, măcar că experienţa de ani a trebuit să le dovedească până la evidenţă absoluta neeficacitate a acestui mijloc. De asemenea şi cu privire la indigenare. Pe fiecare zi să fac cereri, deși cei ce le formulează ştiu bine cam ce soartă va avea cererile lor. Care este cauza acstei neputințe parlamentare ? Care ar fi mijloacele de îndreptare ? G. Jiga,nu. - ---------- Rezultatul alegerilor germane (Prin fir telegrafic). Berlin, 24 Februarie. Comitetul conservatorilor din Berlin recomandă alegătorilor partidului să se abţie de bivot în balotagiurile între liberali şi socialişti. Rezultatul oficial al alegerilor este precum urmează : 388 alegeri sunt cunoscute. S-au ales : 51 conservatori, 14 partidul imperiului, 16 naţionali liberali, 91 centru, 21 liberali-progresişti, 20 socialişti, 14 polonezi, 2 independenţă, 11 Alsacieni, 2 democraţi, 1 Danez, 3 ghidfi, 1 antisemit, 141 balotagiuri. Fizionomia Camerei Evenimentul cel mai însemnat al şedinţei de erî a Camerei este sosirea linei petiţiunî a comercianţilor de băuturi spirtoase din Călăraşi, prin care să protestă încontra atitudinea d-lui Gr. Crisenghi,în chestiunea desfiinţări licenţelor. Să ştie că cu ocasiunea discuţiuneî proectuluî pentru desfiinţarea licenţelor, simpaticul şi cu prisosinţă vorbăreţul deputat Crisenghi a luat cuvântul şi a combătut proectul prezintat de Nicorescu. Comercianţii din Călăraşi pentru a’şî răsbuna în contra deputatului lor Crisenghi, ’i-au jucat următoarea farsă:. MIA A#UA «iwwwii adunat un numer de peste 70 şi au alcătuit o petiţiune prin care d. Crisenghi e desaprobat în mod complect. Mai mult, pentru ca nu cumva petiţiunea lor să fie Subtilizată de vr’un porumbel din birou, amic de al d-luî Crisenghi, au adresat o telegramă d-luî Panu, prin care cereau ca petiţiunea lor să fie citită în şedinţa publică. D. Panu imediat ce a sosit în Cameră începe a arăta deputaţilor prezenţi telegrama Călărăşenilor. Deputaţii fac mare haz şi cu toţii laudă pe d. Crissenghi, care ştie să fie totd’auna in acord cu alegătorii sei. Decalitriştii se umple de bucurie şi cu toţii încep a căuta pe generalisimul lor, d. Nicorescu,pentru a-l pune în curent de cele aflate. D. Nicorescu cum soseşte, abordează pe d. Panu şi îi smulge din mână telegrama,pe care începe a o ceti porumbeilor. Aşa îi trebuie lui Crissenghi, zice d. Bobeică, i-am spus să nu să prea expue. Ce să-i faci, adaugă deputatul Botoşanilor, dacă nu ascultă de vechii parlamentari. Intre aceste soseşte şi d. Crissenghi. Nu apucase să intre în vestier şi câţîva porumbei îi aduc la cunoştinţă infernala machinaţiune a cârciumarilor din Călăraşi. I). Crissenghi, când aude de cele ce i se pregătesc, începe a îngălbeni şi să retrage în fundul sălei de aşteptare. Porumbeii aleargă la d. Carp şi îi istorisesc cele întâmplate, d-luî Crissenghi. Şeful junimiştilor îşi pune monoclu şi secundat de doi porumbei se duce la d. Crissenghi şi-ţi face cuvenitele somaţiuni pentru ca să vie în Cameră. D. Crisenghi, insă, e atât de spăimântat incât nu ascultă nici de ordinul şefului ! D. Nicorescu cere să se deschidă şedinţa, deoarece orele sunt înaintate. Preşedintele ascultă cererea deputatului de la Bârlad şi deschide şedinţa. Nu să terminase de ce fiem sumarul şi în Cameră începe a se striga in mod ritmic următoarele : Te-le-gra-ma Câ-lâ-raşî. Preşedintele începe a suna clopoţelul. Decalitriştii se fac că nu aud şi continuă a striga : Te-le-gra-ma, Te-le-gra-ma, Călăraşi. Aceste cuvinte sinistre străbat sala şedinţelor şi ajung la urechea d-luî Crissenghi, care se află în sala de aşteptare. Porumbeii temându-se ca d. Crisenghi să nu se îmbolnăvească îl iau şi-l duc în camera comisiunei bugetare. Mulţi vezendu-l acolo cred că d. Crisenghi face parte din comisiunea bugetară. Rândul comunicărilor vine. Secretarul voia se treacă sub tacere petiţiunea Gălăreşenilor, agerul d. Nicorescu bisa protestează şi petiţiunea are onoarea de a fi "cetită ’în mijlocul unei mari ilarităţi. Toţi deputaţii rid şi decid ca să o trimeată la secţiuni de urgenţă. Decalitriştii sunt atât de entusiasmaţî incât încep a se săruta. Doi porumbei având ramura de măslin în plisc, pleacă şi vestesc pe d. Crisenghi că primejdia a trecut şi să vie deci în Cameră. Nu şi luase încă loc in bancă d. Crisenghi, şi d. Poenaru-Bordea vine şi îi spune că comercianţii din Călăraşi ’ au convocat o întrunire, la care roagă şi pe simpaticul d. Crisenghi să asiste. Risetele isbucnesc de astă dată cu o mai mare furie, d. Crisenghi părăseşte sala şedinţelor. La ordinea zilei sunt 18 interpelări. Mai multe sunt adresate lui K. K. Toderiţă-Minciună, care cere interpelatorilor să le desvolte imediat, căci are şi alte afaceri şi nu poate veni în toate zilele la Cameră. Toderiţă-Minciună a luat era cuvântul de 5 ori, a vorbit, în fiecare dată câte 15 minute, deci un total de 75 minute In acest interval de timp a spus peste 150 minciuni. D. Al. Enacovicî îl întreabă de ce a permutat pe procurorul din Botoşani. Nu lam permutat cu d-le Enacovicî, răspunde K. K. Toderiţă. Camera isbucneşte în râsete. — Procuroru de Botoşani, adaogă Toderiţă, a cerut permutarea. Mi-a trimes o scrisoare și o telegramă prin care mă ruga să’l permut. — Cum îl chema pe procurorul din Botoșani întreabă un deputat. — Balotescu, răspunde K. K. ■ Toderiță. — Nu e exact, ripostă d. Enacovicî. — Am telegrama de la el, zice Toderiță, și o scrisoare am. Să ve„citesc. .11 chiamă, Bălescu. Deputaţii din Botoşani protestează, Toderiţă e prins deci în flagrant delict ,ade minciună ! D. Dobrescu îşi desvoltă interpelarea asupra permutare! institutorului şi a institutoarei Ficşenescu din Bacăui la Giurgiu şi întreabă pe K. K. Toderiţă de cei-a permutat. — Toderiţă răspunde că permutarea s’a făcut în interesul serviciului. Camera şi tribunele clocotesc de râs. — Nu era magistrat d. Frcşinescu, zice d. Dobrescu, ca să poată fi permutat. Toderiţă n’aude cele ce spune d. Dobrescu şi declară în auzul tuturor deputaţilor că numai magistraţii de la Curtea de Casaţiune sunt inamovibili. Râsetele reîncep şi nu se termină decât când se ridică şedinţa. — Şedinţa de azi, zice un deputat se poate numi : Şedinţa minciunilor. *---- Sub-comisiunea bugetară Ministerul instrucţiune! Universitatea de Bucureşti.—La facultatea de teologie, d. Maiorescu a propus egalizarea salarielor, adică din 300 lei ridicarea lor la 500 precum au ceî-Falţi profesori universitari, d. Enescu şi Panu s’au opus, pe motiv ca această facultate nu are o existenţă legală ci pur bugetară; ba ceva mai mult, legea o esclude. Deci până când parlamentul nu’i va da o existenţă legală, ea cel mult poate fi tolerata iar nu pusă pe acelaşi picior cu celel’alte facultăţi. D. Maiorescu rămas in minoritate a declarat că va pune din nou chestia în comisiunea plenară. La facultatea de litere sub-comisia a şters două catedre noui puse în buget, anume cea de limba şi literatura franceza precum şi o alta de limbele ariane. La facultatea de ştiinţe sub-comisia a primit noua catedră de zoologie şi morfologie generală suprimând însă doi profesori auxiliari (?) ,de matematice. Facultatea de medicină. Aici s’a ridicat o chestie. Să ştie că mai mulţi profesori înainte de crearea acestei facultăţi, au fost mai mulţi ani profesori la şcoala de medicină. Acei profesori ocupând catedre la facultate, au invocat anii de serviciu la şcoala de medicină pentru a cere ca să li să dea gradaţie. Aşa, un profesor care a servit şeapte ani la şcoala de medicină, a cerut şi a obţinut gradaţia pe două termine (10 ani) după ce a servit încă 3 ani la facultate. Gradaţia aceastaa fost insă calculată având în vedere şi salariul care acei profesori erau avut la şcoala de medicină, deci o gradaţie mai mică decât acea care ar veni potrivit salariului lor actual. Profesorii în chestiune făcând acum anii de serviciu la facultate pentru obţinerea gradaţiei, conform actualului lor salariu, a incurioştiinţat că ei renunţă la anii serviţi la şcoala de medicină cerând ca să li să pună gradaţia conform numai cu salariul ce Fail avut la facultate. Cu alte cuvinte, un spor de gradaţie. Sub-comisiunea a respins cererea aceasta. Ea a hotarât ca să li să, dea gradaţia nouă, numai un cas când acei profesori ar înapoia statului suma luată de ei în baza anilor de servicii de la şcoala de medicină. Institutele de experienţe de la facultatea de ştiinţe. Cabinetul de fizică. S’a pus directorului 500 lei din 250 lei ce avea, aceasta pentru a egaliza diurna. La institutul de fiziologie s-a suprimat preparatorul şi ajutorul de preparator, lăsându-se un şef de lucrări, un asistent, şi un custode, ceea ce este prea suficient. Salarul directorului este de 500 lei. Facultatea de medicină. Asistentului de la laboratorul de chimie medicală i s’a ridicat salariul de la 150 la 200 lei. La laboratorul de istologie s’a adăugat la material 1 ,000 lei (3,000 în loc de 2,000), s’a sporit de asemenea la 150 lei atât diurna ajutorului de lucrări cât şi acea a preparatorului. In schimbul acestor îmbunătăţiri, d. Maiorescu a propus, ca chestie de economie, reducerea salariului directorului de la 300 la 250 lei, contând pe devotamentul şi dezinteresarea titularului., Această semnificaţie are reducerea, în ea nu este nici o intenţiereu voitoare, din contră, ministerul a a I dus îfiaintea sub-comisii uei omagii profesorului distins care e in capul acelui serviciu. Clinicele făcultățeî de medicină. La prima clinică chirurgicală (dr. Severeanu) s’a redus 1000 lei din material (de la 3000 la 2000) pentru al egaliza cu a doua, clinică chirurgicală (dr. Asachi). Institutul de chirurgie a d-rului Asachi nu era prevăzut în budget conform legei, ci să pusese cu mai puţin vreo 11,01 lei. Sub-comisia a restabilit suma prevăzută în lege. * * * Universitatea din Iaşi. La şcoala normală superioară s-a restabilit numărul servitorilor suprimaţi de comisiunea bugetară de an. La facultatea de medicină s’a lăsat d-rului Ciurea numai catrea de medicină legală, ştergându-se cursul de igienă care remâne a fi predat până la nici disposibl numai la facultatea din Bucureşti. La laboratorul de chimie s'a urcat, după propunerea d-luî Panu, salarul directorului de la 200 la 400 lei. De aseminea și directorului cabinetului de geologie etc. ^ . * * Facultatea de medicină, îmbunătăţirile propuse de d. Panu la diferitele servicii nu au fost primite de majoritatea subcomisiunei. Ba chiar s’a redus diurna directorului Muzeului de anatomie de la 200 la 100. De asemenea s’a redus la 1000 lei spesele de material al cursului de clinică medicală, întocmai ca și la cele- Falte cursuri. *• i'f La personalul universitar, după propunerea d-luî Panu, s’a ridicat salariul servitorilor universităţei de la 50 la 60 lei lunar. Şcoala de belearie Bucureşti. S-a suprimat secretarul nou introdus în buget. La cea din Iaşi nici o schimbare. D. Panu a propus crearea unei catedre de caligrafie şi alta de peisaje arătând importanţa lor. D. Maiorescu le-a combătut ca neoportune şi a făcut majoritate cu d. Enescu. La şcoala de muzică din Bucureşti s’a suprimat doi pedagogi nou introduşi. S’a egalizat salarul (de la 200 la 200 lei) a profesorilor de contrabas şi acel de flaut. Cât pentru ceil’alţi cari primesc lefuri din un fond comun de 14.000 lei, sub-comisia a amânat intrarea în lege pentru anul viitor. * * La şcoala de muzică din Iasi s’a suprimat, de asemenea doi pedagogi nou creaţi. După cererea d-lui Panu, sub-comisia a admis suma de 400 lei anual pentru spesele de material al corului Mitr Mitropoliei. -- OITTIDAT Naţionalul de mai zilele trecute seria : «e Vestitul poliţaiu Sandu Râşcanu de la Iaşi face cutare şi cutare nelegiuire.» Am început cu acest exemplu, pentru a pune înaintea publicului Gestiunea bunei credinţe a partidelor şi a marii deosebiri ce există între purtarea lor când sunt la putere şi purtarea lor când simt in opoziţiune. Pe vremea când d. Lascar Catargiu era la putere, noi am cerut în repeţite rânduri ca să înlocuiască pe vestitul Sandu Răşcanu, dar d. Catargiu n’a voit să audă de asemenea lucru şi a menţinut mai departe pe iubitul seu poliţaiu şi nepot. Dacă este aşa, şi aşa este, cum de mai vorbeşte Naţionalul de vestitul Sandu Răşcanu? Oare acest vestit nu era tot atât de vestit şi pe vremea d-luî Catargiu, oare acest d. Sandu Răşcanu nu era îndestul de cunoscut încă de pe vremea întâiului cabinet junimist ? Oare acelaşi d-na Sandu Răşcanu nu se făcuse vestit de când a condus operaţiunile electorale la colegiul al 3-lea de Vasluiu? D. Catargiu şi amicii d-sale nu mai au dreptul să scrie în contra funcţionarilor cu cari s’au slujit, cari au fost numiţi.