Lupta, februarie 1890 (Anul 7, nr. 1040-1062)

1890-02-14 / nr. 1050

ANUL VII. — SERIA IV. No. 1050.B Un an . Va an. . 3 luni. . ABONAMENTE: IN ŢARA . 10 lel . 20 , 10 . IN STREIN AT AT E Un an. . V* an. . 25 . 3 luni. . 15 Numeral 15 Bau!. *■ REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempa.rt). | BUCURESTI, MIERCURI 14 FEBRUARIE 1890 jXm&yauxfSSett* i.ilP^v.ws£snj* ANUNCIURI: Pe pxigina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia »IV, , . . . 25 bani . Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei . Pentru anunciuri a se adresa: In România, la Agenţia Havas In Franci»., Italia, Austro-Ungaria si An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele ei. Un numer vechiu­ 50 Ban!. I ADMINISTRATIA !{­ Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). ACTIVITATEA PARLAMENTARA FIZIONOMIA CAMEREI Sub-comisia bugetară CIUDAT Alegerile din Germania Judecătorii de pace CORPURILE LEGIUITOARE Be£Uflen3SSari9Br3«lEXafttfSe!3SiaBE(KI3»KRSnK&C(SK)C^fi^a9aS5S­9»K?!GSBS;«l Activitatea parlamentară nu mai insist asupra celor-l’alte mijloace pe care regimul parlamentar le posede pentru studiarea serioasă a deosebitelor chestii1? Toată lumea ştie că în comitetul delegaţilor lu­crurile se petrec aproape ca şi în secţiunile Camerei. Delegaţii diferitelor secţii să adună pe apucate şi, fără discuţie sau fără multă discuţie, nu­mesc un raportor, iar acesta gă­seşte cel întâiui moment liber pentru a redacta în grabă un raport pe care îl prezintă Camerei în mod solemnei. Discuţii vii, lungi şi pasionate au loc numai când este vorba de o a­­legere, de un proect de lege cu ca­racter politic sau de o altă ches­ie unde partidele caută a se ciocni. în­dată ce este însă vorba de proecte cu caracter obiectiv, privi­toare la interese impersonale ale ţe­­rei, reprezentanţii naţiunii nu dau de­cât o atenţie foarte distrasă. Evident clar că un proect de lege venind la ordinea zilei în desbaterile publice în ast­fel de condiţii rele, e­­vident zic că discuţia să resimte de această nepreparare. Deputaţii nu ştim­ despre ce e vorba, iar oratorii cari doresc să ia cuvântul aleargă pe la arhivă ca să găsească proiectul de lege, îl citesc cu repeziciune şi cer cuvântul uitându-se cu o­­chii pe hârtie, întocmai ca şco­larii pe cari profesorii îi chiamă la lecţie şi ei eşind d­in bancă au ochii tot aţintiţi pe textul cărţei, pe care o părăsesc cu părere de râu. De acea în Cameră discuţia asu­pra unui proiect de lege este cele de mai multe ori foarte confusă. In loc să lumineze pe auditor, îl în­curcă mai tare. Deputaţii fac tot fe­lul de chestiuni, unele mai nepotri­vite de­cât altele, raportorul nu ştie ce să răspundă. Ministrul voind a da explicaţie încurcă şi mai tare lu­crul, de vreme ce legea nu e redac­tată de el. Atunci vezi pe un şef de divizie, sau alt­ funcţionar superior de la vre­un minister, autorul legei în discuţie, apropriinduse de banca ministerială şi subând escelenţei câte­va cuvinte explicatoare. Discuţia se continuă în ast­fel de condiţii, arti­colele votate să bat în cap unele cu altele, amendamentele curg ca ploaia, de multe ori fără nici o legătură cu economia legei, aşa că proectul de lege se votează în mijlocul unei con­fuzii generale. Mai este alt păcat. Sunt în Came­ră oameni sau cu o mare experienţă sau dotaţi cu bun simţ cari simt imediat defectele proectului prezentat. Aceştia însă nu se înscriu ca să vor­bească de cât mai târziu, după ce pot să-şi dea seamă de scopul şi e­­conomia legei. Când însă le ajunge rândul ei să vorbească, tocmai a­­tunci Camera, sătulă de discuţii sterile, sau majoritatea, ascultând or­dinul guvernului, închide discuţia, aşa că discuţia perde prin aceasta sin­gurele lumini cari ar fi putut să a­­ducă oare­care limpezeală în chestie. Să mai vorbesc de modul cum Camera îşi îndeplineşte două mari îndatoriri, acea privitoare la petiţiune şi la indigenare ? Toată lumea ştie că în aceste pri­vinţe neglijenţa şi nepăsarea sunt scandaloase. Petiţiunile zac cu zecile de mii în arhivele Camerei, fără ca să se fi ocupat cine­va de ele. Cât despre indigenare nici nu poate fi vorba Sunt sute de cereri de re­cunoaştere a călităţei de român, sunt mii de cereri de împământenire. Toate acestea formează fondul hâr­­tielor aproape netrebnice. Camera nu găseşte de­cât rar timpul de a se ocupa cu indigenate şi recu­noaşteri. Mai tot­dea­ună Sâmbăta, zi destinată pentru asemenea chestii, să găsesc lucruri mai urgente de discutat. De altminterea chiar când ziua fixată de regulament să respectă, re­zultatul este nul, sau aproape nul. In adevăr, deputaţii consideră ziua destinată petiţiunilor şi indigenatelor ca o zi de vacanţie ; pe la trei ore, după votarea a două indigenate şi citirea a câtor­va petiţii, Camera să descompletează, deputaţii părăsesc sala unul câte unul, aşa că tot­dea­una vedem că rămâne un vot oare­care noil, din cauza lipsei numărului re­gulamentar de deputaţi. In o sesiu­ne de cinci luni, nu se votează de­cât 10 sau cel mult 15 recunoaşteri ori indigenate, aşa că ţinând seamă, de numărul enorm al cererilor, este în dre­pt cine­va să se întrebe ce va fi peste câţi­va ani ? Ceea ce mă miră pe mine, fiind lucrurile ast­fel date, este curagiul, este încăpăţânarea celor cari mai cred în eficacitatea petiţionarei la Cameră, măcar că experienţa de ani a trebuit să le dovedească până la evidenţă absoluta neeficacitate a acestui mijloc. De asemenea şi cu privire la in­digenare. Pe fie­care zi să fac cereri, de­și cei ce le formulează ştiu bine cam ce soartă va avea cererile lor. Care este cauza ac­stei neputințe parlamentare ? Care ar fi mijloacele de îndreptare ? G. Jiga,nu. - ----------­ Rezultatul alegerilor germane (Prin fir telegrafic). Berlin, 24 Februarie. Comitetul conservatorilor din Berlin recomandă alegătorilor partidului să se abţie de bi­vot în balotagiurile între li­berali şi socialişti. Rezultatul oficial al alegerilor este precum urmează : 388 alegeri sunt cunoscute. S-au a­­les : 51 conservatori, 14 partidul im­periului, 16 naţionali liberali, 91 cen­tru, 21 liberali-progresişti, 20 socia­lişti, 14 polonezi, 2 independenţă, 11 Al­sacieni, 2 democraţi, 1 Danez, 3 ghidfi, 1 antisemit, 141 balotagiuri. Fizionomia Camerei Evenimentul cel mai însemnat al şe­dinţei de erî a Camerei este sosirea li­nei petiţiunî a comercianţilor de­ bău­turi spirtoase din­ Călăraşi, prin care să protestă în­­contra atitudinea d-lui Gr.­ Crisenghi,­în chestiunea desfiinţări li­cenţelor. Să ştie că cu ocasiunea discuţiuneî proectuluî pentru desfiinţarea licenţelor, simpaticul şi cu prisosinţă vorbăreţul deputat Crisenghi a luat cuvântul şi a combătut proectul prezintat de­­ Ni­­corescu. Comercianţii din Călăraşi pentru a’şî răsbuna în contra deputatului lor Cri­senghi, ’i-au jucat următoarea farsă:. M­IA A­­#UA «iwwwii adunat un numer de peste 70 şi au alcătuit o petiţiune prin care d. Crisenghi e desaprobat în mod complect. Mai mult, pentru ca nu cum­va petiţiu­­nea lor să fie Subtilizată de vr’un po­rumbel din birou, amic de al d-luî Cri­senghi, au adresat o telegramă d-luî Panu, prin care cereau ca petiţiunea lor să fie citită în şedinţa publică. D. Panu imediat ce a sosit în Cameră începe a arăta deputaţilor prezenţi tele­grama Călără­şenil­or. Deputaţii fac mare haz şi cu toţii lau­dă pe d. Crissenghi, care ştie să­ fie tot­d’a­una in acord cu alegătorii sei. Decalitriştii se umple de bucurie şi cu toţii încep a căuta pe generalisimul­ lor, d. Nicorescu,­pentru a-l pune în curent de cele aflate. D. Nicorescu cum soseşte, abordează pe d. Panu şi îi smulge din mână telegra­ma,pe care începe a o ceti porumbeilor. Aşa îi trebuie lui Crissenghi, zice d­. Bobei­că, i-am spus să nu să prea expue. Ce să-i faci, adaugă deputatul Botoşa­nilor, dacă nu ascultă de vechii parla­mentari. Intre aceste soseşte şi d. Crissenghi. Nu apucase să intre în vestier şi câţî­va porumbei îi aduc la cunoştinţă infernala machinaţiune a cârciumarilor din Că­lăraşi. I). Crissenghi, când aude de cele ce i se pregătesc, începe a îngălbeni şi să re­trage în fundul sălei de aşteptare. Po­rumbeii aleargă la d. Carp şi îi istori­sesc cele întâmplate, d-luî Crissenghi. Şeful junimiştilor îşi pune monoclu şi secundat de doi porumbei se duce la d. Crissenghi şi-ţi face cuvenitele soma­­ţiuni­ pentru ca să vie în Cameră. D. Crisenghi, insă, e atât de spăi­mân­tat in­cât nu ascultă nici de ordinul şefului ! D. Nicorescu cere să se deschidă şe­dinţa, de­oare­ce orele sunt înaintate. Preşedintele ascultă cererea deputatu­lui de la Bârlad şi deschide şedinţa. Nu să terminase de ce­ fiem sumarul şi în Cameră începe a se striga in mod ritmic următoarele : Te-le-gra-ma Câ-lâ-raşî. Preşedintele începe a suna clopoţelul. Decalitriştii se fac că nu aud şi con­tinuă a striga : Te-le-gra-ma, Te-le-gra-ma, Călăraşi. Aceste cuvinte sinistre străbat sala şe­dinţelor şi ajung la urechea d-luî Cris­senghi, care se află în sala de aşteptare. Porumbeii temându-se ca d. Crisenghi să nu se îmbolnăvească îl iau şi-l duc în camera comisiunei bugetare. Mulţi vezendu-l acolo cred că d. Cri­senghi face parte din comisiunea buge­tară. Rândul comunicărilor vine. Secretarul voia se treacă sub tacere petiţiunea Gălăreşenilor, agerul d. Nico­rescu bisa protestează şi petiţiunea are onoarea de a fi "cetită ’în mijlocul unei mari ilarităţi. Toţi deputaţii rid şi decid ca să o tri­­meată la secţiuni de urgenţă. Decalitriştii sunt atât de entusiasmaţî in­cât încep a se săruta. Doi porumbei având ramura de măslin în plisc, pleacă şi vestesc pe d. Crisenghi că primejdia a trecut şi să vie deci în Cameră. Nu şi luase încă loc in bancă d. Cri­senghi, şi d. Poenaru-Bordea vine şi îi spune că comercianţii din Călăraşi ’ au­ convocat o întrunire, la care roagă şi pe simpaticul d. Crisenghi să asiste. Rise­tele isbucnesc de astă­ dată cu o mai mare furie, d. Crisenghi părăseşte sala şedinţelor. La ordinea zilei sunt 18 interpelări. Mai multe sunt­ adresate lui K. K. To­­deriţă-Minciună, care cere interpelatori­­lor să le desvolte imediat, căci are şi alte afaceri şi nu poate veni în toate zilele la Cameră. Toderiţă-Minciună a luat era cuvântul de 5 ori, a­ vorbit, în fie­car­e dată câte 15 minute, deci un total de 75 minute In acest interval de timp a spus peste 150 minciuni. D. Al. Enacovicî îl întreabă de ce a permutat pe procurorul din Botoşani. Nu lam­ permutat cu d-le Enacovicî, răspunde K. K. Toderiţă. Camera isbucneşte în râsete. — Procuroru­­ de Botoşani, adaogă To­deriţă, a cerut permutarea. Mi-a trimes o scrisoare și o telegramă prin care mă ruga să’l permut. — Cum îl chema pe procurorul din Botoșani întreabă un deputat. — Balotescu, răspunde K. K. ■ To­deriță. — Nu e exact, ripostă d. Enacovicî. — A­m­ telegrama de la el, zice Tode­­riță, și o scrisoare am. Să ve„citesc. .11 chiamă, Bălescu. Deputaţii din Botoşani protestează, To­deriţă e prins deci în flagrant delict ,ade minciună ! D. Dobrescu îşi desvoltă interpelarea asupra permutare! institutorului şi a insti­tutoarei Ficşenescu din Bacăui la Giurgiu şi întreabă pe K. K. Toderiţă de ce­­i-a permutat. — Toderiţă răspunde că permutarea s’a făcut în interesul serviciului. Camera şi tribunele clocotesc de râs. — Nu era magistrat d. Frcşinescu, zice d. Dobrescu, ca să poată fi per­­mutat. Toderiţă n’aude cele ce spune d. Do­brescu şi declară în auzul tuturor de­putaţilor că numai magistraţii de la Curtea de Casaţiune sunt inamovibili. Râsetele reîncep şi nu se termină de­cât când se ridică şedinţa. — Şedinţa de azi, zice un deputat se poate numi : Şedinţa minciunilor. *----­ Sub-comisiunea bugetară Ministerul instrucţiune! Universitatea de Bucureşti.—La facul­tatea de teologie, d. Maiorescu a propus egalizarea salarielor, adică din 300 lei ridicarea lor la 500 precum au ceî-Falţi profesori universitari, d. Enescu şi Panu s’au opus, pe motiv ca această facultate nu are o existenţă legală ci pur buge­tară; ba ceva mai mult, legea o esclude. Deci până când parlamentul nu’i va da o existenţă legală, ea cel mult poate fi tolerata iar nu pusă pe acelaşi picior cu cele­l’alte facultăţi. D. Maiorescu rămas in minoritate a declarat că va pune din nou chestia în comisiunea plenară. La facultatea de litere sub-comisia a şters două catedre noui puse în buget, anume cea de limba şi literatura fran­ceza precum şi o alta de limbele ariane. La facultatea de ştiinţe sub-comisia a primit noua catedră­ de zoologie şi mor­fologie generală suprimând însă doi pro­fesori auxiliari (?) ,de matematice. Facultatea de medicină. Aici s’a ridi­cat o chestie. Să ştie că mai mulţi pro­fesori înainte de crearea acestei facul­tăţi, au fost mai mulţi ani profesori la şcoala de medicină. Acei profesori ocu­pând catedre la facultate, au invocat a­­nii de serviciu la şcoala de medicină pentru a cere ca să li să dea gradaţie. Aşa, un profesor care a ser­vit şeapte ani la şcoala de medicină, a cerut şi a obţinut gradaţia pe două termine­ (10 ani) după ce a servit încă 3 ani la fa­cultate. Gradaţia aceasta­­a fost insă cal­culată având în vedere şi­ salariul care acei profesori erau avut la şcoala de me­dicină, deci o gradaţie mai mică de­cât acea care ar veni potrivit salariului lor actual. Profesorii în chestiune făcând acum anii de serviciu la facultate pentru ob­ţinerea gradaţiei, conform actualului lor salariu, a incurioştiinţat că ei renunţă la anii serviţi la şcoala de medicină ce­­rând ca să li să pună gradaţia conform numai cu salariul ce Fail avut la facul­tate. Cu alte cuvinte, un spor de gra­daţie. Sub-com­isi­unea a respins cererea a­­ceasta. Ea a hotarât ca să li să, dea gra­daţia nouă, numai un cas când acei pro­fesori ar înapoia statului suma luată de ei în baza anilor de servicii­ de la şcoala de medicină. Institutele de experienţe de la facul­tatea de ştiinţe. Cabinetul de fizică. S’a pus directoru­lui 500 lei din 250 lei ce avea, aceasta pentru a egaliza diurna. La institutul de fiziologie s-a supri­mat prepar­atorul şi ajutorul de prepara­tor, lăsându-se un şef de lucrări, un a­­sistent, şi­ un custode, ceea ce este prea suficient. Salarul directorului este de 500 lei. Facultatea de medicină. Asistentului de la laboratorul de chimie medicală i s’a ridicat salariul de la 150 la 200 lei. La laboratorul de istologie s’a adăugat la material 1 ,000 lei (3,000 în loc de 2,000), s’a sporit de asemenea la 150 lei atât diurna ajutorului de lucrări cât şi acea a preparatorului. In schimbul acestor îm­bunătăţiri, d. Maiorescu a propus, ca chestie de economie, reducerea salariu­lui directorului de la 300 la 250 lei, con­tând pe devotamentul şi dezinteresarea titularului., Această semnificaţie are re­ducerea, în ea nu este nici o intenţie­­reu voitoare, din contră, ministerul a a­ I dus îfiaintea sub-com­isii uei omagii pro­fesorului distins care e in capul acelui serviciu. Clinicele făcultățeî de medicină. La prima clinică chirurgicală (dr. Severeanu) s’a redus 1000 lei din material (de la 3000 la 2000) pentru al egaliza cu a doua, clinică chirurgicală (dr. Asachi). Institutul de chirurgie a d-rului Asachi nu era prevăzut în budget conform legei, ci­­ să pusese cu mai puţin vre­o 11,01 lei. Sub-comisia a restabilit suma pre­văzută în lege. * * * Universitatea din Iaşi. La şcoala nor­mală superioară s-a restabilit numărul servitorilor suprimaţi de comisiunea bu­getară de an. La facultatea de medicină s’a lăsat d-rului Ciurea numai catre­a de medi­cină legală, ştergându-se cursul de igie­nă care remâne a fi predat până la nici disposib­l numai la facultatea din Bu­cureşti. La laboratorul de chimie s'a urcat, după propunerea d-luî Panu, salarul di­rectorului de la 200 la 400 lei. De ase­­minea și directorului cabinetului de geo­logie etc. ^ . * * Facultatea de medicină, îmbunătăţirile propuse de d. Panu la diferitele servicii nu au fost primite de majoritatea sub­­comisiunei. Ba chiar s’a redus diurna directorului Muzeului de anatomie de la 200 la 100. De asemenea s’a redus la 1000 lei spesele de material al cursului de clinică medicală, întocmai ca și la cele- Falte cursuri. *• i'f La personalul universitar, după pro­punerea d-luî Panu, s’a ridicat salariul servitorilor universităţei de la 50 la 60 lei lunar. Şcoala de bele­arie Bucureşti. S-a su­primat secretarul nou introdus în buget. La cea din Iaşi nici o schimbare. D. Panu a propus crearea unei catedre de caligrafie şi alta de peisaje arătând im­portanţa lor. D. Maiorescu le-a combă­tut ca neoportune şi a făcut majoritate cu d. Enescu. La şcoala de muzică din Bucureşti s’a suprimat doi pedagogi nou introduşi. S’a egalizat salarul (de la 200 la 200 lei) a profesorilor de contrabas şi acel de flaut. Cât pentru cei­l’alţi cari pri­mesc lefuri din un fond comun de 14.000 lei, sub-comisia a amânat intrarea în lege pentru anul viitor. * * La şcoala de muzică din Iasi s’a su­primat, de asemenea doi pedagogi nou­ creaţi. După cererea d-lui Panu, sub-co­misia a admis suma de 400 lei anual pentru spesele de material al corului Mitr Mitropoliei. -­-­ O­ITTIDAT Naţionalul de mai zilele trecute seria : «e Vestitul poliţaiu Sandu Râşcanu de la Iaşi face cutare şi cutare nelegiuire.» Am început cu acest exemplu, pentru a pune înaintea publicului Gestiunea bu­nei credinţe a partidelor şi a marii deo­sebiri ce există între purtarea lor când sunt la putere şi purtarea lor când simt in opoziţiune. Pe vremea când d. Lascar Catargiu era la putere, noi am cerut în repeţite rânduri ca să înlocuiască pe vestitul Sandu Răşcanu, dar d. Catargiu n’a voit să audă de asemenea lucru şi a menţi­nut mai departe pe iubitul seu poliţaiu şi nepot. Dacă este aşa, şi aşa este, cum de mai vorbeşte Naţionalul de vestitul Sandu Răşcanu? Oare acest vestit nu era tot atât de vestit şi pe vremea d-luî Catargiu, oare acest d. Sandu Răşcanu nu era în­destul de cunoscut încă de pe vremea întâiului cabinet junimist ? Oare acelaşi d-na Sandu Răşcanu nu se făcuse vestit de când a condus operaţiunile electorale la colegiul al 3-lea de Vasluiu? D. Catargiu şi amicii d-sale nu mai au dreptul să scrie în contra funcţionarilor cu cari s’au slujit, cari au fost num­iţi.

Next