Lupta, noiembrie 1891 (Anul 8, nr. 1553-1577)

1891-11-08 / nr. 1558

ANUL VIII.­No. 1558 ABONAMENTE: DIN ȚARĂ Oh an......................................................... Seass luni .................................................... Trei luni.................................................... Păstra învSțători d« un an .... m JÎTKElKâTAXE tha sa ..... ............................... Spase Ioni Trei u­zui ................................. INSMIERUL 15 BANI REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale“ (Casele Karagherogheyiel) Director politic: Q. PAHI9 40 lei SO lei 35 » 15 . VINERI 8 NOEMBRIE 1891 ANUNCIURI: Pa pagina III 30 litere corpul 7 ... 1 lefi lini » „ ÎV „ , ... 25 bani » Inserţie şi reclame „ „ ... 2 lei * anuneiurî a se adresat­­Ungaria şi Anglia Sa a Bourse, Paris, pr­ecuaft VECSffl 50 BANI ADMINISTRAŢIA: Pasagîml „Baaeel Naţio«»!«" (Gai»»U Karagheorgherici) Fortificaţiele în Belgia şi la noi Informaţiuni exterioare Protestul Bucovinei C­oncursurile Eforiei Boala a veacului Ecourile zilei Ştiri teatrale Femeia Ucigaşe FORTIFICATIELE IN BELGIAI Fortificaţiele au­ darul de a fi foarte­­ populare peste tot locul unde ele se­­ construesc. De aceea guvernele pen­tru a smulge consilii ţimântul oame­­nilor, recurg la tot felul de mano­pere înşelând popoarele asupra mi­nierului de milioane de cheltuit cât şi asupra scopului lor mai mult sau mai puţin mărturisit. Acest lucru s’a întîmplat şi în Belgia. Acolo chestia cheltuielilor cu fortificaţiele ameninţa de a lua un caracter grav. O anchetă s’a numit în scop de a se constata cui incumbă respunderea de a fi înşelat Parla­mentul; că în adever şi acolo, la fie­care cerere de credit să afirmă re­prezentanţilor terei că creditul ce­rut era ultimul, că era suficient de a duce la sfîrşit lucrările. Nu trecu, mult şi nevoia unui alt credit ! Se isimţea, (‘â UU (l­ nullt ( 'nÎ11C' rile Belgiene au fost nevoite de a mai vota o sumă de vr’o o­0 de mi­lioane, dacă nu mă înşel. Parlamentul s’a alarmat pe de o parte, iar pe de alta s’a indignat că este tratat de militari şi de guvern cu atâta dezinvoltură. S’a numit o «omisiune; ministrul de rezboid şi generalul Brialmont sunt citaţi a se prezenta în persoană. Vezându-se în această încurcătură, amândoui gene­ralii caută a arunca unul pe altul răspunderea; ministrul de re ’boiți sus­ține cum că generalul Brialmont ’i-a dat cifre insuficiente, pe când acesta replică că ministru pentru a cruța susceptibilitățile Camerei a ascuns o parte din adevăr. Cu alte cuvinte Brialmont susţine că ministru de răz­­boiu a înşelat cu ştiinţă Camera. Scandalul este foarte mare în Bel­gia, toată lumea e alarmată de ase­menea procedare. Eu cred că Belgienii fac prea mare caz de asemenea bagatele şi ar tre­bui să ia exemplu de la noi, de sân­gele rece, indiferenţa şi stoicismul pe care o ţara trebue să pună în ase­menea materii. In aceasta noi, Bel­gia Orientului, suntem superiori su­­rorei noastre, Belgia Occidentului. In, adevăr, la noi guvernul colec­tivist a procedat cu mult mai multă desinvoltură de­cât în Belgia. La noi marele om Brătianu nu s’a scobo­­rît a pune măcar în confidenţă pe representanţii ţărei în chestia fortifi­caţiilor ; la noi ridicarea lor a început a se face fără nici o lege ci pe baza unui simplu credit cu o denumire cu totul vagă, cu cea de credit pen­tru apărarea naţională. După acesta, creditele s’au­ succedat creditelor cu o repeziciune vertiginoasă fără nici un control, fără discuţie chiar Toc­mai târziu­ după ce marele partid liberal a fost scos cu huiducii de la guvern, tocmai târziu­ s’a început a se face puţină larmă în jurul bolo­­bocului fără fund al fortificaţiilor. Dar, nici pe urmă lucrul în fond nu s’a schimbat, dovadă că cei doi mi­niştrii de resboiu, d-nul general Manu şi Vlădescu au venit cu cereri de cifre deosebite, iar ministru actual s’a grăbit a cere în bloc întreaga sumă. Şi sunt sigur că nu va trece mult şi vom vedea pe guvern ve­nind cu o nouă cerere de credit. Faţă cu această incalificabilă pro­cedare, cine s’a alarmat în ţară ? Ce comisiune de anchetă s’a insti­tuit ? Cine a fost tras la respundere ? Nimenea. Din contră glasurile pro­­testătoare a câtor­va au­ fost repede înăduşite, iar I. Brătianu şi cu toţi făptuitorii de rele au fost disculpaţi şi reabilitaţi cu ocazia propunerei de dare în judecată. • Mână, pe mână spală şi amân­două obrazul, iată formula de gu­vernământ la noi în ţară, iată teo­ria parlamentară practicată de par­tidele noastre istorice. De aceea nu pot de­cât să con­damn pe Belgieni că să amestecă în chestiele milităreşti, că caută a avea controlul asupra banilor pu­blici, că nu am destul patriotism pentru a lăsa milioanele t­rei în mâna guvernelor şi a regelui. Şi sunt sigur că stigmatizând curiozita­tea parlamentului Belgian, voi că­păta — pentru o singură dată — aprobarea gazetelor colectiviste, şi a ziarelor România, Timpul,­­ In­­dep­end­ance etc. Până acum noi am căutat să imi­tăm pe Belgieni. A venit timpul mi să pare ca să pretindem ca şi ei să ne imiteze p­e noi. Şi nu să poate un început mai potrivit de­cât să ia ei exemplu de procedarea noastră în materie de fortificații!... Gk­­JP-A-TSTTT_ A se vedea știrile telegrafice pe pag. 8 Informaţii exterioare Rudini şi Kalnoky La banchetul din Palermo dat de către municipalitate în onoarea regelui şi a re­ginei Italiei, d. Rudini, prim ministru, a­­dresându-se regelui Umberto a zis : „Cât de aspră a fost presa italiană şi franceză faţă de discursul ce l-am pronunţat în Milano asupra situaţiunei generale, acum, insă, d. Kalnoky a repetat tot ce am zis eă şi cred că presa îşi va recunoaşte ne­dreptatea, pe care a comis-o în contra mea.“ Regele surprins un moment, a răspuns : „Acelaşi lucru va face presa şi cu discursul lui J­alnoky. II va batjocori şi pe acesta şi va căuta să dovedească că n’a zis adevărul. De alt­fel te găseşti in bună societate." Presa rusească asupra situaţiunei Sunt interesante aprecierile ziarelor ru­seşti asupra situaţiunei, mai ales acum după discursurile mult sau mai puţin pacifice ale miniştrilor Rudini, Salisbury şi Kalnoky. In general se constată că presa rusască pri­meşte cu multă neîncredere aceste discur­suri, şi unele ziare nu-şi ascund de loc ne­mulţumirea lor în contra lui Kalnoky, când acesta a descris situaţiunea în orient. Ziarele ruseşti mai aproape de Giers, a­­dică partizanele moderaţiunei în politica externă constată cu oareşe­care pesimism, că tendinţa generală este spre menţinerea păcii. Pacea se va putea menţine numai a­­tunci, când Austro-Ungaria va respecta tra­tatul de Berlin şi va înceta de a susţine prin ţările balcanice agitaţiuni de natură a nelinişti pe Rusia. Ziarele triumviratului Pobiedonosev, Jo­­mini şi Merscevsky atacă, însă, cu violenţă la Kalnoky pentru cuvintele sale asupra Bulgariei. Ele afirmă că Kalnoky îşi de­pune toate stăruinţele de a face să se re­cunoască Ferdinand de principe al Bulga­riei şi în acelaşi timp de a compromite di­nastia serbească, ca să aibă pretexte de a interveni în Serbia. Aceste ziare nu văd nici o garanţie serioasă în discursul lui Kalnoky pentru menţinerea păcii. EDITIA A DOUA memasfrumaamam Protestul Bucovinei In sfârşit ! După atâtea suferinţe şi u­­milinţe a început să clocotească sângele şi în Bucovineni. A fost destul cât au stat cu mânile în sân privind cu smerenie la ata­curile ce li s’au îndreptat din partea vrăj­maşilor lor ; trebuia odată să se afirme ca moşnenii acelei ţări smulse din sânul Mol­dovei şi batjocorită de liftele străine şi de toţi guvernorii decavaţi trimişi spre pri­copseală din Viena. Şi acum în fine vor să se afirme. Cel puţin „Gazeta Bucovinei, organul autorizat al partidului naţional, anunţă că o delega­ţie românească se va duce la împăratul Franţ-Iosef să protesteze in contra actualei stări de lucruri din Bucovina. Auzim, zice „Gazeta Bucovinei“, că mai mulţi deputaţi congresuali, voind să aibe copii de pe protoco­lul primei şedinţe congresuale, au primit de la Eminenţa Sa metropo­­litul Silvestru respunsul, că protoco­lul se află în mânile contelui Pace, care l'a cerut pe un timp scurt şi care nici acum, după repeţite re­­cercări din partea presidiului con­­gresual, nu l’a mai înapoiat şi­’l re­ţine la sine sub diferite pretexte. Din cauza aceasta între depu­taţii congresuali domneşte o viuă agitaţie şi unii vor se adreseze Maiestăţii Sale împăratului o re­­presentaţiune cu rugarea, sie a schimba gsersaasia comisa­­peButr'M­chlingsHens, şi cei mai mulţi sunt hotărâţi a nu mai lua parte la nici o şedinţă con­gr­e­­suală, câte vreme de conte de Pace va figura ca comisar imperial. Acesta este cel mai nimerit pas, pe care pot să-l întreprindă bucovinenii. Da, trebue să meargă la împărat să ceară destituirea contelui Pace nu numai din postul de co­misar imperial, ci şi din funcţiunea înaltă de guvernor al Bucovinei. El trebue să ceară un guvernor român ungtru ţara lor, cu atât mai virtus că ei n’au fost cuceriţi ci vân­duţi mişeleşte de cătră fanarioţi. Prima oră se duce Bucovina la împăra­tul Frantz Jose­ reclamându-i dreptate. Foarte bine fac, Sil va dă şi ei odată tronul lor şi să se convingă că acea majestate di­vină şi acea splendoare de care este încon­jurat e fals şi sub el gem milioane de po­poare asuprite fie de unguri, fie de ciocoii faliţi, fie de poloni, nemţi, etc.Ducă-se la Frantz Iosef şi convingă-se, ca şi transilvănenii în atâtea rânduri, că nu pot avea nici o speranţă în ch şi prin ei înşişi se pot ridica dacă se vor pune u­­măr la umăr, dar ducele Bucovinei va con­tinua şi mai departe să contempleze înfrân­gerile ce le-a suferit timp de 43 de ani, de când e despotul ţerilor supuse tronului său. Şi după ce se vor reîntoarce din Viena nu le rămâne altă cale de­cât o lichidare a la Lynch cu guvernorul Pace şi o re­nunţare desăvârşită la graţia Tronului. clamaţii şi prin urmare, legitimează drep­tul de a fi fost adresate juriului examinator. Da, legea acordă dreptul Eforiei de a-şi organiza concursurile, dar tot legea o obligă de a face concurs şi de a-l face în anu­me condiţiuni. Atunci, nimeni nu trebue să controleze dacă concursul şi acele con­­diţiuni din lege au fost respectate prin re­gulament? Şi tocmai fiind­că art. 8 nu respectă concursul din lege, două diferite ministere l-au desaprobat refuzând numi­­tele, care erau solicitate în baza unui a­­semenea articol. Actualminte chiar, la concursul de ocu­­listică de la 3 octombre, tot pentru me­dici secundari, juriul nu a ţinut seamă de un ast­fel de regulament şi a amânat con­cursul. Şi cum era să se întâmple alt­fel, când prin el, Eforia îşi reservă dreptul de a numi pe ori­cine va voi dintre medicii care au trecut concurs la stat, iar nu numai pe acei cari ar fi trecut mai cu succes con­cursul. Apoi deosebit de aceasta, nimeni nu va putea susţine cu convingere, că concursul de medic de district poate vre­o dată fi echivalent cu acel de la Eforie, unde me­dicul trebue să fie specialist. Art. 10 din regulament de asemenea, nu respectă legea, căci prin faptul că fără a indica anume în care caz, dă dreptul Efo­riei de a refuza o numire dupe concurs, el pune mai pe sus de concurs bunul plac al administrației. Atunci cum se respectă cuvântul concurs din lege, dacă, pe lângă o ast­fel de încercare, candidatul trebue să mai fie agreat şi de Eforie ? Ast­fel, articolele 8 şi 10 nu respectă concursul şi prin urmare ele nu sunt în a­­cord cu legea. In ceea­ ce priveşte compunerea juriului, d-lor afirmă că este regulată, de­oare­ce regulamentul cere judecători care să fie „pe cât se poate“ din specialitatea respec­tivă şi dacă aceştia lipseau, este din cauză că trei din d-nii chirurgi nu sunt încă nu­miţi definitiv. Regulamentul insă, este foarte clar şi cere nu pe cât se poate ci numai chirurgi şefi de serviciu. Şi dacă un alt art. adecă l­, zice „pe cât se poate", aceasta este pentru că el este privitor la concursurile de medici „primari" şi impune obligaţia ca juriul să se compună din „pa­tru" judecători iar nu din „trei" precum se cere la art. 12. Ast­fel în­cât se vede clar, că dacă la art. 12 nu s’a mai repetat cuvintele pe cât se poate, aceasta s’a făcut cu intențiune, de oare­ce numărul judecătorilor este mal mic ca acel care se cere pentru concursu­rile de medici primari prin art. 11. De unde resultă, că In art. 12 această latitudine a cuvintelor pe cât se poate, nu se înţelege de la sine după cum pretind d-nii Blarem­­berg şi Ghica. Dar admiţând cazul, că nu ar fi destui chi­rurgi, pentru ce regulamentul este aşa al­cătuit în­cât să-i ceară? Şi dacă sunt chi­rurgi provizori cari nu pot face parte din juriu, de ce în timp de 3 ani aproape, nu s’a publicat concursul pentru posturile lor ? Se zice, că dacă s’a retras în preziua concursului câte­va posturi de la concurs, aceasta este pentru a stabili mai bine con­curenţa. Atunci, pentru ce în publicaţia din „Monitor“ s’a pus în vederea candida­ţilor nu numai numărul de locuri, dar chiar un aliniat întreg al art. 5, prin care se prevede că concurenţii vor fi examinaţi chiar în cazul când nu va fi mai mulţi ca unul pentru un post ? Dacă s’a voit a se ţine în seamă părerea în acest sens a câtor­va ju­decători, cari data trecută au amânat con­cursul fiind­ca nu erau destui concurenţi, pentru ce nu s’a modificat regulamentul atunci, iar nu acum în preziua concursu­lui ? Pentru ce în fine, regulamentul de­­clară bune concursurile de la stat, care cu toate acestea au loc şi în cazul când nu sunt mai mulţi ca unul pentru un post, şi tot în acelaşi regulament se cere candida­ţilor la spitalele Eforiei ca să se presinte cel puţin doar pentru un post ? Din aceasta, un rău voitor, ar conchide numai­de­cât în chipul acesta : când e vorba de persoane agreate, concursul de la Stat este bun , iar când este vorba de altele, care nu prea ar fi bine văzute de administraţie, acel concurs nu mai este bun. In fine cum nu există concurenţă, când sunt 8 concurenţi pentru 7 posturi şi când acele posturi difer unul de altul prin im­portanţa lor. Ast­fel, acel ce ar dori să ocupe primul post adecă pe acel de la un spital mai central, ar avea 7 cu care să lupte ; acel ce ar obţinea pe al doilea post ca importanţă, ar avea şease şi aşa mai departe. Art. 8, zic d-nii Efori nu are nimic de a face în toate aceste, el nu a putut încă nici de aproape nici de departe lega pe cine­va cum nu a putut aici profita cui­va. Va să zică medicilor secundari, să le fie cu totul indiferent, şi chiar acelor cari au mai mulţi ani de serviciu, dacă se publică sau­ nu concurs pentru medici primari. Adecă, puţin să-i importe, daca medicii primari stau provisoriu de aproape trei ani. Cu alte cuvinte, ei­ să nu mai aspire de a deveni medici primari, ci tot să se presinte mereu la concursuri de se­cundari. Ei bine nu, aceasta este imposibil de admis, căci cine nu ştie că cine­va stă ca secundar, numai în vedere de a deveni apt pentru a ajunge primar ? Şi se ştie pe de altă parte, că sunt mai bine de 8 ani, de când concurs de medici primari şefi de serviciu nu a existat. Putem însă să vă concedem, că acest articol nu profită la nimeni, căci aţi creat celor numiţi o poziţiune, pe care dânşii singuri o găsesc că e falsă. Apoi, ce să mai zicem de numeroşii me­dici, cari cu toate studiile lor strălucite nu au nici un serviciu de spital, pe când unul de al d-voastră, graţie art. 8, este medic la două spitale ? ! Da, d-lor Efori, nu numai candidaţii la concursul de astă­zi, nu numai funcţionarii actuali ai Eforiei, dar întreg corpul medi­cal din ţară are interesul ca totul să se petreacă în regulă şi după lege, când este vorba de concursuri pentru spitalele d­v. Aci s’a format până acum şi se formează zilnic medicii pe care nu prea ’i iubiţi d­v. Toate titlurile şi studiele din străi­nătate formează un ce foarte minim, în comparaţie cu ştiinţa şi experienţa ce ca­pătă un medic în spitalele Eforiei. Asiguraţile deci, o cale regulată de a ajunge la spitale şi apoi odată ajunşi, o alta ierarchică pentru a putea progresa. Nu’i asimilaţi cu simplii slujbaşi, care dacă ’şi-au îndeplinit serviciul cu credinţă şi devotament, este tot ce aveau de făcut mai bine. Convingeţi-vâ că un medic, care con­duce un serviciu de spital, are pe lângă sarcina de a-şi îndeplini funcţia ca simplu slujbaş şi pe aceea, de a se perfecţiona în arta sa, de a înlesni studiul altora şi chiar de a lucra la progresul ştiinţei. Asiguraţile pentru aceasta, stabilitatea, şi o cale ierar­chică, demne de o ast­fel de misiune. In loc de a’l considera, înconjuraţi-vâ de ei şi serviţi-vâ de ei drept sfetnicii d­v. Şi atunci când, respectând legea şi regula­mentul, veţi avea motive de a lovi în vre­unul din ei, să loviţi fără teamă şi cu con­ştiinţa împăcată, căci toţi ca unul vă vor aproba. Administraţia, ce aveţi înalta mi­siune de a face aci, este cu mult mai im­portantă din punct de vedere moral, de­cât ori­care altă administraţie ; căci rezul­tatele ei bune sau rele se vor resfrânge materialminte asupra unui neînsemnat nu­măr de inşi, iar din punctul de vedere al sănătăţii, asupra întregei noastre societăţi. Dacă nu ar fi existat considerante de a­­ceastă natură, legiuitorul nici n’ar mai fi scris în lege pentru medici, concursul şi inamovibilitatea. Deci luaţile şi d­v. în serios şi veţi fi bine­cuvântaţi de generaţiile vii­toare. Concursul Eforiei Prin adresa către preşedintele juriului publicată în acest ziar la 30 octombre, prin diferitele procese-verbale precum şi jurnale anexate la această adresă, d-nii Efori zic că au răspuns cu prisos la toate insinuările­ din articolul, apărut tot în acest ziar şi care era privitor la, concursul anunţat la Eforie pentru ziua de 23, curent. Mai întâi­, cuvântul de­ insinuări putea să fie omis, de oare­ce singuri d-lor nu a­­trag atenţiunea asupra vre­ unuî neadevăr, care s’ar fi strecurat în acel articol. De altmintrelea, se ştie că acel articol, nu conţinea de­cât o desvoltare pe scurt a re­clamatelor, pe care le au făcut cei opt can­didaţi la juriul examinator. In ceea­ ce priveşte că, aceste cereri ar fi nedrepte şi că mai mult încă, candidaţii nici nu aveau dreptul de a le formula, spe­răm a convinge pe d-nii Efori, că însuşi argumentele d-lor îndreptăţesc aceste re­ Boală a veacului Boala care predomină clasa ţărănească astă­zi, este cea mai periculoasă a veacu­lui. Acută, este tot aşa de periculoasă ca şi oftica, ca şi pelagra. După cum oftica nu se manifestă imediat, ce cauze intru în acţiune, tot ast­fel cruda boală a vremu­rilor noastre starea economică a clasei ţă­răneşti, ca de un linţolid mortal, ca de o pânză plumburie a fost acoperită. Buba este coaptă ; corpul social căptuşit de durere, numai atins a trebuit să fie să isbucnească ici—colea şi clasa domnitoare, aci—a fost cu remediul, cu gloanţele de cari dispun de­o­cam dată, spre a îneca urmele manifestărei. Prin armamente dar şi prin toate mij­loacele de cari dispune clasa privilegiaţilor, a ţinut şi ţine strâns încătuşată clasa no­rodului. Procedură nechibzuită, tot a veacului ! Guvernele naţiunilor, capitaliştii, se în­trec pe de altă parte a oferi sume enorme savanţilor inventatori, să le deschiză calea de refugiu, să le asigure mijloacele de ba­­ricadare în fortăreţe, sus în aer, pe pământ şi sub pământ. Simţesc că pământul le fuge de sub pi­cioare.... Ei nu pricep, sau nu vor să priceapă, că nici fortăreţele cele mai strajnice din lume, nu le vor putea apăra. Nici tunurile, nici toate armamentele lor, nici gloanţele din lumea întreagă, nu vor fi suficiente să hră­nească norodul, plecat spre cucerirea re­­vendicaţiunelor sale.

Next