Magazin, iulie-decembrie 2013 (Anul 56, nr. 27-52)

2013-09-12 / nr. 37

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ La Dumnezeu nu se merge, la Dumnezeu se ajunge. Albert Camus Ш Nu există decât o singură categorie care se gândește la bani mai mult decât bogații; aceștia sunt săracii. Oscar Wilde MUR k. împărați romani infami, care au scandalizat istoria Au existat împărați romani „buni”, cum ar f Constantin cel Mare, dar și ,răi”, pentru că așa s-au caracterizat unele scrieri ale epocii, exemplul elocvent fiind Nero. E greu de analizat credibilitatea surselor istorice care au dat verdictele, tot așa cum azi e greu de găsit un echilibru între sursele contradictorii care descriu un conducător sau altul. acă cineva ar alcătui o listă a îm­păraților romani, dar și a împă­­răteselor care au fost conside­rate de unele scrieri ale epocii drept infami sau pur și simplu „nebuni”, ar trebui în primul rând să anali­zăm credibilitatea surselor, o analiză ex­trem de complicată. Nero, de pildă, care este considerat de unele scrieri ale vremii un împărat extraordinar, om de cultură, al artelor, olimpic și vizionar, a rămas în isto­rie drept nebunul care a dat foc Romei, asta doar pentru că un istoric alungat de la curte și exilat, Suetonius, a vrut să se răzbune. O răzbunare care a învins secolele și s-a transformat în truism, deși studiile recente (Davis Shorter) demonstrează că incendiul care a distrus o mare parte din Roma seco­lului al VlI-lea n-a avut nici o legătură cu Nero, cum de altfel, scrisese și Tacitus, la vremea respectivă. Domițian (24 octombrie 5-18 Septembrie 96). Acest împărat a fost ultimul al dinastiei flaviane. Domițian a fost împărat între anii 81 și 96 și în timpul domniei lui, Roma a dus câteva războaie aprige cu chatti (???), britanii și cu noi, dacii. Se spune că și-a zeificat rudele și și-a obligat supușii să i se adreseze cu apelati­vul „stăpân și zeu”. Ca urmare a politicilor lui de politeism religios și a supraestimării cultului imperial, se pare că Domițian a persecutat evreii adepți ai sectei creștine care se insinua la Roma. în anul 89 a avut loc o mare revoltă a unui guvernator roman, dar Domițian a reușit să-și salveze pielea și regatul, dar n-a putut să supraviețuiască asasinării din anul 96. Ucigașul l-a înjun­ghiat în gât pe împărat apoi, cu ajutorul altor conspiratori i-a aplicat lui Domițian alte șase lovituri mortale de pumnal. Irina din Atena (c. 725-9 au­gust 803). A fost prima împărăteasă a Bi­zanțului și ultima care a avut o șansă reală de a se lega de „Roma”. A fost împărăteasă regentă (consoartă) între 775 și 780, și apoi împărăteasă cu drepturi depline între 797 și 802; în cel puțin trei ocazii ea a avut tupeul să se numească „împărat” și nu „împărăteasă”, dar această mică infamie este depășită de alta mai mare: a făcut ceva cu totul neașteptat de la o mamă, și anume a uzurpat puterea fiului ei, sco­­țându-i ochii și aruncându-l în închisoare! Și dacă mutilarea fiului nu este destul de infamă, atunci altă infamie a pus în pericol nu doar propria domnie, dar și reunificarea cu Imperiul Roman. în două rânduri, Irina a intrat în nego­cieri pentru forțarea unei alianțe prin căsă­torie cu Charlemagne. Prima oară, în timp ce el era Regele francilor, cei doi au căzut de acord să-și căsătorească copiii. Am vă­zut mai sus ce i-a făcut băiatului ei. Apoi, se pare că și-a imaginat să se poate căsă­tori ea însăși cu Charlemagne, care între timp devenise împărat roman. Dacă ar fi reușit această manevră, consecințele pentru istoria ulterioară a Evului Mediu ar fi fost considerabile. Numai că manevra ei a eșuat, Irina a fost exilată pe insula Lesbos și astfel cele două jumătăți ale Imperiului Roman au continuat pe drumuri separate: Iustinian I cel Mare (c. 482- 14 noiembrie 565) și Teodora I (c. 500-28 iunie 548). Domnia lor poate fi considerată „comună”, cum sunt și „cri­mele” lor împotriva umanității, dacă ar fi să dăm crezare surselor istorice. Oricum, cu­plul imperial este un fel de paradox, fiindcă ei sunt în același timp „îngeri” și „demoni”, venerați și însurați. Astfel, ei sunt venerați pentru construirea în timpul domniei lor a minunatei biserici Hagia Sophia, adoptarea Codului Civil și recucerirea fostelor teritorii romane de la marea Mediterană, stăpânite de vandali și goți. Pentru aceste realizări, dar și pentru altele, Ius­tinian și Teodora sunt considerați sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, domnia lor a cunoscut catastrofe majore, de la răscoalele Nika, cele care aproa­pe au răsturnat regimul lui Iusti­nian, care ar fi­ reușit dacă n-ar fi fost sfaturile Teodorei care l-a în­curajat pe Iustinian să rămână ferm și să-și masacreze oponen­ții, până la și mai devastatoarea Ciumă a lui Iustinian care a făcut mai multe milioane de morți. Chiar și așa, sursele nu pot fi de­cât complementare. Dacă ar fi să credem o sursă mai dezechilibrată, pe Procopius și a sa Istorie secretă, cei doi erau adevărați monștri! Procopius spune, plin de ură și resentimente, că Iustinian avea puterea să facă să-i dispară capul! Cât despre Teodora, Procopius spune că dacă un bărbat îi adresa o insultă, îl obliga pe nefericit să îngenunchieze în fața ei pentru a-l pălmui „ca pe un elev neascul­tător”. Dacă aceste anecdote pot fi inven­țiile unui autor medieval care a creionat ta­bloul infam al unor conducători, ceea este sigur este că acest cuplu a realizat lucruri extraordinare într-o vreme zguduită de dezastre cataclismice. Caligula (31 august 12-24 ia­nuarie 41). Caligula ar conduce clasa­mentul celor mai infami împărați romani. Așa este descris și în filmul cu același nume, realizat în 1979 de Tinto Brass, cu scene adiționale filmate de Giancarlo Lui și fondatorul revistei Penthouse, Bob Guc­­cione. Filmul nu ocolește nici una din infa­miile puse în cârca acestui împărat excen­tric, adăugând și unele în plus, să fie masa bogată. Este descris ca un monstru în filmul în care Malcom McDowell a jucat rolul împăratului. Caligula apare până și într-un joc video pe Internet, cum altfel de­cât ca o forță distructivă. Nici filmele docu­mentare nu sunt lipsite de asemenea clișee simpliste pentru minți simple, un exemplu­­ fiind Caligula. Regatul Nebuniei. Anecdota spune că Caligula și-a făcut calul senator, că avea relații incestuoase cu surorile sale, pe una dintre ele ridicând-o la rang de zeiță. Ura poporului se spune că era atât de mare încât conspiratorii nu numai că l-au înjunghiat sălbatic, așa cum altădată fusese omorât Iulius Cesar, dar i-au mai atârnat de zid și capul fiicei lui celei mici; încă o dată, anecdotele din cărțile de istorie vechi, toate infamiile și crimele lui pot fi puse azi la în­doială. Se spune că istoriile sunt scrise de învingători, dar dincolo de sursele, credi­bile sau nu. Caligula a căzut de pe tron ca unul dintre cei mai disprețuiți conducători din istorie, nu doar de la Roma, ci de oriunde. Este soarta oricărui dictator care rupe legăturile cu poporul său și care, în ciuda unor realizări notabile, este înlăturat pentru infamiile sale. E soarta unor personalități care devin mai curând monștri mitologici decât persoane reale. SUDOKU jocul săptămânii: 37 D Fem­­ina club Pentru dumneavoastră, doamnă Trăim med bine dacă ținem cont de ritmurile Lunii è*. Dosarele frumuseții Talie­i de viespe­ jß PROTEJEAZA-TE 5 948427 000096 Biblioteca J

Next