Magazin, iulie-decembrie 2017 (Anul 60, nr. 27-52)

2017-09-21 / nr. 38

SERIE NOUA­­ 1367 • ANUL LX • 21 SEPTEMBRIE 2017 • 16 PAGINI • 2 LEI www.revistamagazin.ro E-mail. redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club 9 Pentru dumneavoastră, doamnă Sunteți mai melancolică?­­ cer, nu cumva Uitați-vă o Bună Plină? la Dosarele frumuseții Măști cu fructe de sezon Identitatea de gen, dezbătută de societate și de știință Geneticienii vor să înțeleagă secretele ,identității de gen”, o situație care apare, în cazuri rare, la câțiva ani după naștere. Dar ce se întâmplă la naștere? O­rice bebeluș are la naștere un sex bine definit, trecut în acte la rubrica gen. Așa­dar, suntem de genul masculin sau feminin, în funcție de sexul dobândit în procesul de fecundare și devenit explicit la naștere. La naștere se pot obser­va uneori și unele anomalii le­gate de sexul nou-născutului, și anume ceea ce anatomiștii nu­mesc intersex, adică prezența anatomică a trăsăturilor ambelor sexe pe același corp. în afară de această situație rară, mai există una care de-a lungul deceniilor este cunoscută sub numele de transgen (transla­ție de gen sau identitate de gen opusă, în limba română, de la trans „de partea opusă”, în opo­ziție cu cis, „de aceeași parte”) sau transsexualitate. Oricum ar fi numită, problema denotă o persoană care, indiferent de sexul cu care s-a născut (deci, indiferent de genul căruia îi aparține), optează, la o anumită vârstă, pentru genul opus. Are loc, așadar, o translație de gen, de ordin psihologic: în aceste cazuri, băiatul simte de la o anu­mită vârstă, cam după 5 ani, că este fată și vrea să se comporte ca atare, și invers. La maturitate, aceste cazuri pot încerca anumite intervenții chirurgicale de schimbare a sexului, transformându-se în ceea ce se numește transsexuali. Tulburările de gen, care nu au nimic în comun cu orientarea sexuală, motiv pentru care spe­cialiștii preferă denumirea de transgen în loc de transsexuali­tate, au intrigat de mult oamenii de știință. Cum se produce această translație psihologică de gen? Se dobândește sau este din naștere? Pentru a pătrunde mai adânc în acest mister, recent, un con­sorțiu format din cinci institute de cercetare din Europa și Sta­tele Unite studiază genomul uman, setul complet de ADN al unei persoane, pentru a găsi in­dicii cu privire la faptul dacă persoanele transgen se nasc ast­fel și care este cauza. Cercetătorii studiază de dece­nii procesele desfășurate în creier și au strâns ceva indicii privind o origine biologică a faptului de a fi transgen, dar nu au ajuns și la concluzii incontestabile, după cum transmite Agerpres. Cercetarea a fost împinsă către „cartea vie­ții”, molecula de ADN, locul în care sunt scrise toate „textele” e­­xistenței noastre. De aceea, acum, oamenii de ști­ință din consor­țiu, conduși de prof. Lea Davis, de la Institutul de Genetică Van­derbilt, din Nash­ville, SUA, s-au angajat în ceea ce ei numesc „cel mai mare studiu de acest fel, cău­tând o componentă ge­netică pentru a explica de ce oamenii cărora li s-a atribuit un sex la naștere se identifică a­­tât de persistent cu ce­lălalt, adesea foarte de­vreme în copilărie”. Cercetătorii au ex­tras ADN din probele de sânge a 10.000 de oameni, dintre care 3.000 transgen (iden­titate de gen opusă față de sexul biologic) și restul non-transgen sau cisgen (identitatea de gen corespunde cu sexul biologic). Faza următoare a proiectului prevede testarea a aproximativ 3 milioane de markeri, sau varia­ții, în genomul tuturor probelor. Prin cunoașterea variațiilor pe care le au în comun persoane­le transgen și compararea acelor modele cu cele ale subiecților cisgen din studiu, cercetătorii ar putea să înțeleagă ce rol joacă genomul în identitatea de gen. Implicații sociale Acum patru decenii, când persoanele cu probleme de iden­titate de gen se numeau fie tra­vestiți fie transsexuali, erau pri­vite cu destule reticențe în so­cietate. Erau „curiozități ale natu­rii”. Acum, în arena politică ame­ricană, de pildă, se duce o luptă susținută pentru drepturile per­soanelor transgen, mai ales de când președintele Trump a anun­țat pe Twitter că intenționează să interzică persoanelor transgen să se încadreze în armată. Părerile sunt împărțite Cercetătorii implicați în stu­diul amintit lucrează la finaliza­rea genotipului și la concluziile finale, care se așteaptă să dureze până la un an și jumătate; în pre­zent, singura modalitate de a de­termina dacă oamenii sunt transgen este ca ei să se identi­fice ca atare. Dar asta ar lăsa loc la relativizări. Neurologii au descoperit mai demult indicii în structura creierului și în activitatea per­soanelor transgen care le disting de subiecții cisgen. Un studiu efectuat în 1995, condus de neurobiologul olan­dez Dick Swaab, a descoperit diferențe structurale între creie­rul bărbaților și cel al femeilor. Munca lui a dat naștere unui nou domeniu de cercetare care astăzi este explorat cu tehnologie avan­sată de scanare a creierului vo­luntarilor transgen în viață. Pe de altă parte, studiile Ivan­­kăi Savic, profesor de neurologie de la Institutul Karolinska din Suedia, sugerează că bărbații transgen au o conexiune slabă între cele două zone ale creieru­lui care procesează percepția de sine și a propriului trup. Unii cercetători, inclusiv ge­neticieni și neurologi, presupun și ei existența unei componente biologice, în vreme ce alții au rezerve. Astfel, Paul McHugh, profesor universitar de psihia­trie la Școala de Medicină Johns Hopkins (Statele Unite), s-a impus ca una dintre principalele voci care combat ipoteza „nâs­­cut-așa” și încurajează terapia psihiatrică pentru persoanele transgen, în special pentru copii, astfel încât să accepte sexul atribuit la naștere. McHugh a câștigat susțină­tori în rândul conservatorilor din societate, care au numit persoa­nele transgen „contrafăcute”. Anul trecut, el a fost coautor al unei recenzii despre literatura științifică pe această temă, pu­blicată în revista The New Atlantis, unde afirmă că nu exis­tă dovezi suficiente care să su­gereze că orientarea sexuală și identitatea de gen sunt determi­nate biologic. Articolul a stârnit dezaprobarea a aproape 600 de cadre universitare și clinicieni. Dar McHugh a mai declarat că se îndoiește că cercetările su­plimentare vor dezvălui o cauză biologică. „Dacă ar fi fost evi­dent, ar fi găsit-o cu mult timp în urmă”, a conchis cercetătorul. Deocamdată, lucrurile sunt departe de a fi tranșate: simpla recunoaștere a apartenenței la transgen nu poate schimba ac­tele oficiale, cum ar fi certifica­tele de naștere, actele de identi­tate, de asigurări sociale etc. în plus, ca și acum patru decenii, problema se rezumă la o ches­tiune de drepturi civile și de le­giferare. MUTAȚIILE GENETICE cauzatoare de cancer

Next