Magazin, iulie-decembrie 2017 (Anul 60, nr. 27-52)

2017-10-19 / nr. 42

SERIE NOUA - 1371 ANUL LA 19 OCTOMBRIE 2017 16 PAGINI LEI E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Ш [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]Я [UNK] remina duh Pentru dumneavoastră, doamnă" Rozmarinul și performanțele creierului èb Dosarele frumuseții Băi aromate Consultații fără plată Noile tehnologii transformă imaginea istoriei 5­948427 000133 Nr.42 (3121)2 Un articol semnat de un geo­zician de la Uni­versitatea din Southamp­ton (Marea Britanie) atrăgea atenția asupra faptului că o descoperire recentă ar putea schimba în mod radical perspectiva noastră asupra celui mai faimos sit arheologic din lume, mormântul lui Tutankhamon. I­mediat după descoperirea în 1922 a mormântului lui Tutankhamon (faraon egip­tean al celei de-a 18-a di­nastii, care a domnit între 1332-1323 Î.Hr.) de către Ho­ward Carter, Egiptul și zona de­numită Valea Regilor, a devenit zona de cercetare preferata a ar­heologilor. Masca regelui Tut, aflată azi la muzeul de arheolo­gie din Cairo, dar și obiectele gasite în camera mortuara au fă­cut înconjurul lumii, devenite adevarate simboluri ale arheolo­giei. Cercetata de aproape 100 de ani, despre Valea Regilor se cre­dea ca și-a revelat toate secrete­le, numai că scanări recente ale zonei, au scos la iveala că mai există camere nedescoperite, probabil și cea a reginei Neferti­ti, Marea Soție Regală a farao­nului Akhenaton. O regină care ar fi rămas poate anonimă daca bustul ei, aflat acum la Neues Museum din Berlin, n-ar fi facut din ea cea mai frumoasă femeie a Antichității și cel mai iubit obiect al arheologiei. Așa câ nu e de mirare că noile descoperiri arheologice reușite grației unei noi tehnologii pot schimba înțe­legerea noastră asupra istoriei, conform lui Kristian Strutt, au­torul articolului amintit. Nefertiti, regina arheologiei Ultimele descoperiri s-au concentrat pe misterul și con­junctura istorica din jurul mor­mântului Marii Regine Nefertiti care a murit în anul 1330 î.Hr. Unii cercetători cred ca ea a fost înmormântata într-o camera a fiului ei vitreg din mormântul lui Tutankhamon (cunoscuta sub denumirea de KV62), deși alți experți au exprimat precauții se­rioase asupra acestei ipoteze. Oricum ar fi, Nefertiti este o fi­gura centrala în egiptologie. Se știe ca ea și soțul sau, faraonul Akhenaton, au realizat o adevă­rata revoluție religioasa în ve­chiul Egipt și probabil că a și condus Egiptul pentru o scurta perioada de timp dupa moartea lui Akhenaton, dar exista foarte puține informații certe despre viața sau moartea sa, iar rămăși­țele ei n-au fost niciodată gasite. Tocmai de aceea, descope­rirea mormântului lui Nefertiti s-ar putea dovedi decisiva în conturarea acelei perioade criti­ce în istorie și chiar schimba vi­ziunea noastră despre cât de pu­ternică și importanta a fost aceasta regină. Unul dintre ar­heologi, Nicholas Reeves, di­rector al cercetării, crede ca ma­­rimea și amplasamentul sitului KV62 semnifica faptul că mor­mântul a fost de la început con­ceput pentru o regina. Reeves s-a folosit de un radar care sca­nează suprafața solului în adân­cime (Ground Penetrating Ra­dar, GPR) pentru a cauta posi­bile anticamere ascunse care ar putea sa conțină rămășițe aparți­nând lui Nefertiti mai ales dupa ce reevaluarea relației ei cu Tu­tankhamon a dus la o creștere a interesului arheologilor pentru mormânt. Arheologie subterană Tehnicile de investigație geofizica au fost folosite pentru studierea mormântului încă din 1970. GPR emite unde electro­magnetice radar printr-o struc­tura, cum ar fi solul, pentru a măsura viteza cu care sunt re­flectate de diferite obiecte întâl­nite în cale. E ceva asemanator sonarului folosit la scanarea adâncurilor mâini^ sau al celui folosit de lilieci. In cazul solu­lui, diferite materiale și structuri reflecta undele radar cu viteze diferite, așa ca se poate folosi informația culeasa pentru a al­cătui o harta tridimensionala (3D) a structurii. In cazul mormântului KV62, harta alcătuita sugerează că exis­tă anumite spații între pereții mormântului care ar putea adă­posti anticamere nedescoperite pânâ acum. Problema cu aceste investigații moderne este câ marile speranțe aprinse de con­cluziile entuziaste aduse la cu­noștința publicului nu prea concorda cu realitatea ultimelor descoperiri. Și asta pentru ca in­formațiile culese pot fi interpre­tate uneori în moduri diferite. De exemplu, unele fisuri și spăr­turi naturale ale rocii pot crea impresia că sunt camere nedes­coperite. Scanarea unor spații relativ reduse ca suprafața a pereților unor camere individuale face di­ficila plasarea rezultatelor într-un context mai larg. Dar adunarea unui spectru mai larg de informații poate conduce la construirea pas cu pas a unei imagini mai clare a istoriei acestui sit arheo­logic. Mai sunt și alte teh­nici geofizice care pot fi folosite pentru studierea mai precisa a unor situri sau zone. Una dintre acestea es­te magnetometria, care mă­soară variațiile în câmpul magnetic al Terrei produ­se de multiplele materiale arheo­logice aflate sub sol, cum ar fi cuptoarele folosite la olărit sau materiale de construcție a locu­ințelor. Alta tehnică este cea de măsurare a rezistenței solului, care permite înregistrarea valo­rilor curentului electric care tra­versează solul. Structuri precum zidurile, pavelele sau molozul rezultat din construcții au o ma­re rezistență electrica, în vreme ce șanțurile și gropile au o rezis­tența mai mică, în măruntaiele adevăratului Stonehenge Folosind aceste tehnologii de investigație arheologica în cazul celebrului sit de la Stonehenge, a transfor­mat complet felul în care era folosit peisajul și for­mele cultului practicat de societatea neolitică. An­terior folosirii acestor tehnologii, doar un nu­măr redus de monumente ritualice din jurul impre­sionantului complex de la Stonehenge erau cu­noscute de arheologi. In­vestigația geofizică a scos la iveală sute de structuri arheologice, incluzând și 17 monumente ritualice majore. Pentru prima oară ar­heologii au putut sa sca­neze orice posibil monu­ment îngropat în peisaj, cum ar fi șanțuri, gropi, movile și canale. Asta a condus la formarea unei imagini a modului în care era organizata zona ritualică. De pilda, noile monumente desco­perite au dat la iveala aliniamen­tele astronomice care erau doar în parte sau deloc cunoscute an­terior. Investigații geofizice simila­re au fost folosite și în Italia, la Ostia Antica, ceea ce a modi­ficat drastic teoriile despre așe­zarea orașului și a portului. Cer­cetările desfășurate între 2008 și 2011 au dus la descoperirea unor depozite îngropate și a u­­nor structuri asociate, acestea fi­ind plasate în interiorul linei zi­dului de apărare, demonstrând ca orașul se întindea pe ambele maluri ale Tibrului. Asta su­gerează că cea mai mare parte a orașului era folosita ca depozit de produse, ceea ce îl facea mai important ca port în apropierea Romei decât s-a crezut. Toate aceste descoperiri demonstrează că tehnologia geofizică poate avea un rol extrem de important în arheologia deceniilor care vin.

Next