Magazin, iulie-decembrie 2017 (Anul 60, nr. 27-52)
2017-10-19 / nr. 42
SERIE NOUA - 1371 ANUL LA 19 OCTOMBRIE 2017 16 PAGINI LEI E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Ш [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]Я [UNK] remina duh Pentru dumneavoastră, doamnă" Rozmarinul și performanțele creierului èb Dosarele frumuseții Băi aromate Consultații fără plată Noile tehnologii transformă imaginea istoriei 5948427 000133 Nr.42 (3121)2 Un articol semnat de un geozician de la Universitatea din Southampton (Marea Britanie) atrăgea atenția asupra faptului că o descoperire recentă ar putea schimba în mod radical perspectiva noastră asupra celui mai faimos sit arheologic din lume, mormântul lui Tutankhamon. Imediat după descoperirea în 1922 a mormântului lui Tutankhamon (faraon egiptean al celei de-a 18-a dinastii, care a domnit între 1332-1323 Î.Hr.) de către Howard Carter, Egiptul și zona denumită Valea Regilor, a devenit zona de cercetare preferata a arheologilor. Masca regelui Tut, aflată azi la muzeul de arheologie din Cairo, dar și obiectele gasite în camera mortuara au făcut înconjurul lumii, devenite adevarate simboluri ale arheologiei. Cercetata de aproape 100 de ani, despre Valea Regilor se credea ca și-a revelat toate secretele, numai că scanări recente ale zonei, au scos la iveala că mai există camere nedescoperite, probabil și cea a reginei Nefertiti, Marea Soție Regală a faraonului Akhenaton. O regină care ar fi rămas poate anonimă daca bustul ei, aflat acum la Neues Museum din Berlin, n-ar fi facut din ea cea mai frumoasă femeie a Antichității și cel mai iubit obiect al arheologiei. Așa câ nu e de mirare că noile descoperiri arheologice reușite grației unei noi tehnologii pot schimba înțelegerea noastră asupra istoriei, conform lui Kristian Strutt, autorul articolului amintit. Nefertiti, regina arheologiei Ultimele descoperiri s-au concentrat pe misterul și conjunctura istorica din jurul mormântului Marii Regine Nefertiti care a murit în anul 1330 î.Hr. Unii cercetători cred ca ea a fost înmormântata într-o camera a fiului ei vitreg din mormântul lui Tutankhamon (cunoscuta sub denumirea de KV62), deși alți experți au exprimat precauții serioase asupra acestei ipoteze. Oricum ar fi, Nefertiti este o figura centrala în egiptologie. Se știe ca ea și soțul sau, faraonul Akhenaton, au realizat o adevărata revoluție religioasa în vechiul Egipt și probabil că a și condus Egiptul pentru o scurta perioada de timp dupa moartea lui Akhenaton, dar exista foarte puține informații certe despre viața sau moartea sa, iar rămășițele ei n-au fost niciodată gasite. Tocmai de aceea, descoperirea mormântului lui Nefertiti s-ar putea dovedi decisiva în conturarea acelei perioade critice în istorie și chiar schimba viziunea noastră despre cât de puternică și importanta a fost aceasta regină. Unul dintre arheologi, Nicholas Reeves, director al cercetării, crede ca marimea și amplasamentul sitului KV62 semnifica faptul că mormântul a fost de la început conceput pentru o regina. Reeves s-a folosit de un radar care scanează suprafața solului în adâncime (Ground Penetrating Radar, GPR) pentru a cauta posibile anticamere ascunse care ar putea sa conțină rămășițe aparținând lui Nefertiti mai ales dupa ce reevaluarea relației ei cu Tutankhamon a dus la o creștere a interesului arheologilor pentru mormânt. Arheologie subterană Tehnicile de investigație geofizica au fost folosite pentru studierea mormântului încă din 1970. GPR emite unde electromagnetice radar printr-o structura, cum ar fi solul, pentru a măsura viteza cu care sunt reflectate de diferite obiecte întâlnite în cale. E ceva asemanator sonarului folosit la scanarea adâncurilor mâini^ sau al celui folosit de lilieci. In cazul solului, diferite materiale și structuri reflecta undele radar cu viteze diferite, așa ca se poate folosi informația culeasa pentru a alcătui o harta tridimensionala (3D) a structurii. In cazul mormântului KV62, harta alcătuita sugerează că există anumite spații între pereții mormântului care ar putea adăposti anticamere nedescoperite pânâ acum. Problema cu aceste investigații moderne este câ marile speranțe aprinse de concluziile entuziaste aduse la cunoștința publicului nu prea concorda cu realitatea ultimelor descoperiri. Și asta pentru ca informațiile culese pot fi interpretate uneori în moduri diferite. De exemplu, unele fisuri și spărturi naturale ale rocii pot crea impresia că sunt camere nedescoperite. Scanarea unor spații relativ reduse ca suprafața a pereților unor camere individuale face dificila plasarea rezultatelor într-un context mai larg. Dar adunarea unui spectru mai larg de informații poate conduce la construirea pas cu pas a unei imagini mai clare a istoriei acestui sit arheologic. Mai sunt și alte tehnici geofizice care pot fi folosite pentru studierea mai precisa a unor situri sau zone. Una dintre acestea este magnetometria, care măsoară variațiile în câmpul magnetic al Terrei produse de multiplele materiale arheologice aflate sub sol, cum ar fi cuptoarele folosite la olărit sau materiale de construcție a locuințelor. Alta tehnică este cea de măsurare a rezistenței solului, care permite înregistrarea valorilor curentului electric care traversează solul. Structuri precum zidurile, pavelele sau molozul rezultat din construcții au o mare rezistență electrica, în vreme ce șanțurile și gropile au o rezistența mai mică, în măruntaiele adevăratului Stonehenge Folosind aceste tehnologii de investigație arheologica în cazul celebrului sit de la Stonehenge, a transformat complet felul în care era folosit peisajul și formele cultului practicat de societatea neolitică. Anterior folosirii acestor tehnologii, doar un număr redus de monumente ritualice din jurul impresionantului complex de la Stonehenge erau cunoscute de arheologi. Investigația geofizică a scos la iveală sute de structuri arheologice, incluzând și 17 monumente ritualice majore. Pentru prima oară arheologii au putut sa scaneze orice posibil monument îngropat în peisaj, cum ar fi șanțuri, gropi, movile și canale. Asta a condus la formarea unei imagini a modului în care era organizata zona ritualică. De pilda, noile monumente descoperite au dat la iveala aliniamentele astronomice care erau doar în parte sau deloc cunoscute anterior. Investigații geofizice similare au fost folosite și în Italia, la Ostia Antica, ceea ce a modificat drastic teoriile despre așezarea orașului și a portului. Cercetările desfășurate între 2008 și 2011 au dus la descoperirea unor depozite îngropate și a unor structuri asociate, acestea fiind plasate în interiorul linei zidului de apărare, demonstrând ca orașul se întindea pe ambele maluri ale Tibrului. Asta sugerează că cea mai mare parte a orașului era folosita ca depozit de produse, ceea ce îl facea mai important ca port în apropierea Romei decât s-a crezut. Toate aceste descoperiri demonstrează că tehnologia geofizică poate avea un rol extrem de important în arheologia deceniilor care vin.