Milcovul, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 455-529)

1971-01-14 / nr. 464

T -+<• i I -J y •*v / ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN VRANCEA AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN ANUL IV NR. 464 JOI 14 IANUARIE 1971 4 pagini — 30 bani Fabrica chimică Mărășești. Un colț din secția uscare gelatină Eficiență economică sporită în toate sectoarele de activitate Unitate modernă din cadrul ra­­murei de exploatare și industriali­zare a lemnului — C.E.I.S. Focșani a cunoscut în anii cincinalului care s-a Încheiat o dezvoltare continuă nu numai în sensul sporirii volu­mului de producție care a crescut în această perioadă cu peste 18 la sută, ci și sub raportul calității ac­tivității economice. Pîrghiile care au determinat, salturile periodice făcute de combinat au constat în dotările tehnica făcute în toate sec­toarele de activitate, în îmbunătă­țirile aduse procesului tehnologic, la care s-a adăugat munca entuzi­astă a întregului colectiv, spiritul său novator, de permanentă căuta­re. Toate acestea au creat baza spre demararea unei noi etape — cinci­nalul 1971—1975. Ceea ce s-a realizat în cincinalul care s-a încheiat, sarcinile etapei viitoare, preocupării a care există pentru îndeplinirea lor, toate le-am aflat în cadrul unui interviu cu in­ginerul Lucian Olteanu, directorul general al combinatului. — Demararea noii etape — cincinalul 1971—1975 s-a făcut cu siguranță plecîn­­du-se de la o bază deja crea­tă. In ce s-a concretizat ea ? — Cincinalul 1966—1970 a con­stituit pentru colectivul nostru o perioadă în care rezultatele de la an la an au fost tot mai bune, efi­ciența economică sporind continuu. Numai bilanțul final al ultimului an a consemnat un spor de peste 7 milioane lei la producția globală și marfă, aproape 1,5 milioane lei la producția marfă vîndută și în­casată, realizarea productivității muncii în proporție de 100,7 la sută și depășirea planului la export cu mai bine de un milion lei, la care trebuie firește, adăugate alte spo­ruri obținute în ceilalți ani din cincinalul care s-a încheiat. Calitatea muncii noastre, efortu­rile colectivului sunt ilustrate și de alte rezultate. Astfel, dacă în 1966 circa 36 la sută din produc­ția noastră de mobilă era­ destinată exportului, în 1970 ea a ajuns la 76 la sută. Saltul a fost posibil prin îmbunătățirile permanente a­­duse calității mobilei, diversifica­rea sortimentației, ridicarea pregă­tirii profesionale a personalului, în cadrul căreia anual au urmat cursu­rile de ridicare a calificării în me­die 100 de oameni. Calitatea pro­ducției de mobilă am îmbunătăți­t-o și prin introducerea finisajelor c­u lacuri carbamidice mate și dota­rea sectorului de fabricație cu noi utilaje printre care o mașină mo­dernă de aplicat furnire pe cant, alta de turnat lacuri etc. — Rezultate remarcabile au fost dobîndite și în sectoa­rele de exploatare și indus­triale ale celor două unități, ca și în cadrul complexului de prelucrare a lemnului Gu­­gești. Care sunt suporturile acestor realizări ? — La baza succeselor obținute de colectivele din cadrul sectoare­lor de exploatare a stat, alături de munca entuziastă a oamenilor, de preocupările, pentru organizarea mai bună a producției,­și interesul care a existat pe linia mecaniză­rii unor operațiuni cu un volum mare de muncă. An de an sectoare­le de exploatare au fost dotate cu noi mecanisme de doborît și scos apropiat care, pe lîngă, că au spo­rit productivitatea, au contribuit la o valorificare superioară a masei lemnoase — obiectiv ce a stat în centrul preocupărilor noastre. Astfel, în 1970, la­ nivel de combinat, am a­­tins un indice de valorificare la ru­șinoase de 90 la sută față de 88,9 la sută cît a fost planificat, la ste­jar — 72 la sută (planificat 71,1 la sută), iar la diverse specii — 59 la sută (planificat 58,9 la sută), re­zultate la care a contribuit și extin­derea unor metode eficiente de lu­cru cum ar fi exploatarea în trun­chiuri lungi și catarge. Valorificarea tot mai bună a ma­sei lemnoase rezultă și din alt e­­xemplu. Astfel, dacă în 1968 din­­tr-un metru cub de masă lemnoasă exploatată rezultau produse în va­loare de 155,29 lei, în 1970, din a­­celași volum de material lemnos, au rezultat produse în valoare de 168,15 lei. Cît privește rezultatele bune ob­ținute în sectorul de industriali­zare aș aminti că la baza lor au stat, în primul rînd, acțiunile de organizare superioară a producției și a muncii. In cadrul lor, la Com­plexul de la Gugești am reutilat secțiile de furnire și parchete care și-au sporit simțitor capacitatea de producție și îmbunătățit calitatea. — Colectivul combinatului a pășit intr-o nouă etapă 1971—1975. Ce caracteristică distinctă poartă ea ? — Noul cincinal este numit, p­e drept cuvînt, cincinalul ca­lității. El prevede nu numai sarcini mobilizatoare în zia realizării unui volum direc­sporit de producție, care în 1975 va tre­bui să crească cu 61,5 la sută față de rezultatele obținute în 1970, ci mai ales prevederi de ordin calita­tiv exprimate în creșterea produc­tivității muncii, care în ultimul an al perioadei în care am intrat ur­mează să fie cu 61,5 la sută mai mare ca cea­ consemnată în 1970, în timp ce exportul va înregistra în a­­ceastă etapă o creștere de 79,3 la sută. Adăugind la toate acestea în­datoririle care ne revin pe linia va­lorificării superioare a masei lem­noase, economiile și beneficiile prevăzute să le obținem, nu putem S­ISTRATI (Continuare în pag. a III-a) Interviu cu Inginerul LUCIAN OLTEANU, directorul general al C.E.I.S. Focșani Testul nostru: CUM NE FACEM O LOCUINȚA PROPRIETATE PERSONALA? în ansamblul măsurilor stabilite de către partid și stat, construirea­ fon­dului locativ, atît proprietate de stat cît și personală, este reglementată de o serie de acte normative. Creîn­­du-se un astfel de cadru juridic, in­­vestindu-se oficiul pentru construirea locuințelor proprietate personală (O.C.L.P.P.) cu atribuții precise, a­­cordîndu-se celor interesați posibili­tatea de a beneficia de credite prin C.E.C., în conformitate cu H.C.M. 22Ș6/1969, fondul de locuințe — pro­prietate personală — a sporit de la an la an, în municipiul nostru, în anul trecut, au fost predate proprietarilor 80 de apartamente în zona Ștrandului, res­pectiv blocurile A1, A­2, B­2 și C1. Așa stînd lucrurile, vom începe ♦estul nostru prin a sublinia condiți­ile ce trebuie îndeplinite de cetățea­nul,­ care solicită construirea unei lo­cuințe — proprietate personală. Am notat, printre altele, obligativitatea cetățeanului de a avea domiciliul în municipiu, o dovadă scrisă că nu po­sedă teren pentru construcții, că nu a beneficiat de sprijinul statului pen­tru construcții, în baza Legii nr. 9/ 1968, că nu a vîndut o altă locuință personală, după data de 1 noiembrie­ 1967, că nu are o altă locuință per­sonală etc. Răspunzînd acestor cerințe, solici­tantul devine „clientul" O.C.L.P.P., care își oferă serviciile sale: teren proiect — confortul respectiv al apartamentului — clauzele contractu­ale — și, firește, încasarea, o dată cu întreaga valoare contractată, a unui comision de 2 la sută. De acum urmează să-și spună „cu­­vîntul“ constructorul, în speță , între­prinderea județeană de construcții și montaje — Vrancea. Răsturnînd, cu bună intenție, ordi­nea factorilor răspunzători în aceas­tă filieră, a construirii locuințelor, proprietate personală — dăm cuvîn­­tul... constructorului, în persoana tov. ing. Constantin Salanți, di­rectorul I.J.C.M. : Valeriu LIȚĂ (Continuare în pag. a IlI-a) RAZE LA STEMA PATRIEI Moderna filatură de fibre sin­tetice de la Lupeni O ♦ REPORTAJ REPORTAJ + REPORTAJ + REPORTAJ + REPORTAJ + REPORTAJ + Dacă n-ar fi fost cí­mul cu gesturile și vorbele sale, cu greu ți-ai fi­ putut da sea­ma de adevărata des­tinație a încăperii. Li­niștea și lumina orbi­toare îi confereau ceva din taina sălilor de operare, în timp ce mulțimea aparatelor și a semnalelor luminoase o făcea să semene mai repede o uzină sau a post de comandă pe o navă spațială. Frazele scurte rostite de cel care stăpinea instalați­ile aveau și ele ceva tainic, căci termenii teh­nici creau­ iluzia unei limbi necunoscute: „EEVG 21... EEV 21, sunt EEVG 3. Racordați de la 168 LE­A de 15 kilovolți pe axul Gugești-Cotești...“ De undeva țimea aparatelor, din mul­venea răspunsul interlocutoru­lui nevăzut care, cu o voce puțin alterată de timpanul microfo­nului, anunța executa­rea manevrei. Știam, din explicații : re, că în acel anterior­­moment Costache Bălan, omul din țara mea, printr-o simplă aprinsese comandă constelația de lumini a unei localități. Vedeam parcă fascinanta lucire a globurilor stră­sub incandescența miilor de wați care le însufle­țiseră. Apoi, după un scurt răstimp de li­niște, o altă comandă rostită sau clipirea mă­runtă a unui bec de control aduceau o nouă manevră și undeva în noapte încă o așezare omenească își schim­­­ba înfățișarea, sub re­flexul acelor lumini de­părtate. Plimbindu-și privirile de la cadrane la păien­jenișul de linii colorate al planșelor de pe pe­reți, pe fața tînără a co­ordonatorului de manevre Costache Bălan a prins să înflorească un zîm­­bet. Totul decurgea normal- In clipele a­­celea, uriașa energie pompată de rotoarele hi­drocentralelor și termo­centralelor se scurgea prin cei peste 3 000 de kilometri de rețele ae­riene și subterane ale județului. Și pentru fie­care om se aprindea un bec, alungînd umbrele de noapte, sau se puneau în mișcare angrenajele vre-unei instalații me­nite să execute cine știe ce lucrare. Era­ una din liniștite, fără avarii senile și întreruperi cînd tînă­­rul stăpin al fulgerului încătușat in cabluri își permitea rememorări. De fapt, se bucura că dru­mul parcurs de la pri­mele cursuri ale școlii tehnice și pînă ii oferă satisfacția astăzi aces­tei poezii a muncii. Nopțile sau zilele „cu­minți“ sînt aici puține. Imensa împletire de la­ OAMENI ÎNTRE CONSTELAMI­ bluri și aparate necesi­tă adeseori omului. Și nu intervenția numai a celui din centrala stafi­ei. In încăperea asta este doar locul în care acțiunile simultane ale zecilor de salariați se centralizează, ordonîn­­du-se, Vintui aspru al iernii sau chiciura, o descărcare electrică în atmosferă sau o pulsa­ție prea puternică scă­pată de sub controlul a­­paratelor pot avarii nebănuite declanșa în ori­care punct al rețelelor încărcate cu energie. Și atunci, sub amenitatea primejdiei prezentă în­semnalele roșii ale be­curilor de alarmă, por­nește o luptă încordată împotriva tuturor defec­­țiunilor și a secundelor care se scurg. Din alte localități ale județului, tehnicieni a căror pre­zență nu putea fi bă­nuită încep să-și trans­mită un noian de indi­cații ale aparatelor. Sub indicativele stațiilor se află însă oameni. La stația de 110 kilovolți Focșani, Mang­Artur și Florea Costică, la­­ Ad­­jud Ion Lădaru, la Mă- Radu VORNICU (Cont. în pag. a II-a) I I 12.230 Q Viața de partid : ÎNTĂRIREA DISCIPLINEI - PREOCUPARE­A ÎNTREGULUI COLECTIV TRU OCHIUL MAGIC • ..PICTURILE" DE­ LA’TEA­­MEMENTO • LUMEA CĂRȚILOR .sinaa |i-a Șeful de echipă Vasile Tufănoiu de la exploatarea forestieră Zirna Mică Foto­­ N. MOLDOVEANU Ședința Comitetului executiv al Consiliului popular județean Vrancea Ieri a avut loc ședința Comitetului executiv al Consiliului popular jude­țean Vrancea care a discutat și adop­tat Decizia cu privire la convocarea celei de a IX-a sesiuni ordinare a Consiliului popular județean. Comite­tul executiv a stabilit ordinea de zi a sesiunii: proiectul de hotărîre cu privire la adoptarea planului econo­miei locale pe anul 1971 al județu­lui Vrancea ; proiectul de hotărîre cu privire la adoptarea bugetului lo­cal pe anul 1971 al județului Vran­­cea ; răspuns la Chemarea la întrecere lansată de Consiliul popular al jude­țului Neamț ; proiectul de hotărîre cu privire la adoptarea stemei județului Vrancea ; proiectul de hotărîre cu pri­vire la alegerea asesorilor populari pentru Tribunalul județean și pentru judecătoriile Focșani și Panciu ; revo­carea unui judecător de la Judecători­a Focșani și alegerea în locul acestuia a altui judecător, proiectul de­­ hotărîre privind trecerea unor activități în subordinea co­nsiliilor populare oră­șenești. Sesiunea Consiliului popular jude­țean a fost convocată pentru 23 ianu­arie 1970, ora 9, în sala Ateneului popular din Focșani 200000 Isi peste prevederi Prima decadă a lunii ianuarie c­are s-a încheiat recent, înscrie în grafi­cul realizărilor întreprinderii de in­dustrie locală din Focșani succese, meritorii. Asigurînd din timp stocu­rile necesare trecerii la producția a­­cestui an și organizînd judicios pro­ducția, s-au realizat peste prevede­rile planului cantități importante de produse din lemn, metal și împleti­turi din răchită. Astfel, valoarea produselor reali­zate în plus față de sarcina stabili­tă la secția 1 lemn se ridică la 91 000 lei, la secția de metal 83 000 lei, iar la secția împletituri 39 000 lei. Conco­mitent cu realizarea producției o a­­tenție deosebită s-a acordat și livră­rilor, ceea ce a făcut ca indicativul marfă vîndută­ și încasată la nivelul întreprinderii să se realizeze în pro­porție de 114,5 la sută. „Soțul de profesie" a fost... jignit Fiecare zi a unei aniversări este de fapt o sărbătoare, ori așa omenește vrem să credem, și în aer ar trebui să fie lumină, neapărat multă lumină și un cîntec adevărat și frumos să însemne o încredințare a liniștii plecînd din fericire. Pentru Sultana Olteanu, femeia aceea cu 5 copii pe care îi crește singură și des­pre care ziarul a mai relatat în numă­rul său din 15 aprilie 1970. Anul nou a însemnat o astfel de aniversare, tris­tă, ceva pornind din nefericire și pen­tru care ziua s-a îmbrăcat cu umbre și lacrima din ochi s-a definit ne­firesc. La­ Anul­ nou s-a împlinit un an de zile, poate­­ și alte cîtev­a în plus, dar acum ce mai contează zile­le cînd nimic nu mai este adevărat, cînd totul se întîmplă nefiresc, un an de zile de cînd Mihai Olteanu, so­țul și tatăl copiilor ei a plecat de acasă căutîndu-și­­ „fericirea" în altă parte, aiurea, cu noua­ „aleasă" a i­­nimii sale, Anicuța Pogan, destrămînd și pe această cale o altă familie,­­în urma cărora 2 copii au rămas cu ta­tăl. După mai mult decît prelungita „lună de miere", cei doi proaspeți a­­morezi, necăsătoriți însă, s-au reîn­tors „acasă“, în comuna Cîmpineanca, unde au devenit „cetățeni onorabili“. La început s-au așezat în clasa mamei „mirelui”, aceeași mamă care declara­se, în aprilie, reporterului : — Maică, dar eu n-am știit ce face el, nu m-a întrebat pe mine nimic, îmi dau seama că nu este omenește așa și la mine nu are ce căuta... Dar, după cum se vede, inima ma­mei lui M.O. s-a „îmblînzit" brusc, și fiul rătăcitor a fost primit acasă cu brațele deschise. După un anume număr de zile însă noua și tînăra „familie“ s-a mutat în altă c­asă, exact în fața lui V. Pogan, fostul soț al ce­lei­ pe care am numit-o A. P. Două case, dintre care în una cu siguranță mai sălășluia tristețea, o tristețe dreap­tă și sinceră, erau acum despărțite doar de un singur drum. Ne-am gîn­­dit, firesc și nu numai cu amărăciune, cum.de se pot întîmplă astfel de lu­cruri, cu cîtă inimă trebuie să judeci ori să privești cazul, și atunci iarăși ne-am întrebat, cine eștii dumneata, Mihai Olteanu și cu ce fel de drept al omeniei trăiești în umbra lucruri­lor, le desfaci ori le supui, falsificîn­­du-le ordinea firească ? Desigur, nu era nici un răspuns, aici și acum ar fi trebuit să spunem despre rațiune, bun simț într-un fel, dar de fapt nu exis­ta decît trista suprafață a­ lucrurilor relatate. Dar, M.O. este nemulțumit, îl „su­pără“, se pare, îl jignește vecinăta­tea celor două locuințe și, nici mai mult nici mai puțin, îl acționează în judecată, la comisia de judecată de Ion PANAIT (Continuare «n pag a H-al Desemnarea asesorilor populari Zilele trecute, au avut­ loc adunări ale salariaților și, cetățenilor din în­treprinderi industriale și agrico­­le, din cooperative agricole de pro­ducție și alte unități,­în care au fost desemnați candidați­leși asesori populari pentru a fi a­­la Tribunalul județean Vrancea și Judecătoriile Focșani și Panciu, pe perioada ani­lor 1971—1974. în aceste adunări au fost desemnați un număr de 30 de asesori populari care, conform legii, vor fi prezentați sesiunii ordinare a Consiliului popu­lar județean pentru a fi aleși. O FLACĂRĂ ANUME...­­ Cunosc un pui din Bolotești, îmi place și numele lui ș­i Sterian Roșea..Născut în 1911, are deci 60 de ani. Totuși nu pare să-i aibă. Parcă o flacără anume i s-a amestecat în fibre, în zile, întîrziindu-le trecerea. I S-au­ făcut sprinten înălțimile, riscurile. Din 1947 „moș Roșca“ e — fără nici o întrerupere — șeful formației P.C.I. din comuna Bolotești, își amintește de fie­care foc, unde, cum a fost: la Rădvan, la Buleandră, la Dogaru, la Cucoș, sau la Calin... Fiecare foc, o lecție amară, nedorită, a imprudenței unora. Dintr-o „lecție“, de la Anghel Calin, moș Sterian Roșea și l-a apropiat pe Matei Calin, lu­îndu-l în formația voluntară: — Să cunoști și tu îndeletnicirea asta mare de pompier,­­ că botezul focului văd că de-acum, vrînd-nevrînd, îl ai. Dacă se spune că flăcările au un grai aspru, moș Sterian­­ Roșea cunoaște contrareplica. O flacără anume, dragoste de om, de bunurile aspru încercate, îl face mereu prezent. Vrem să-i spunem și dumisale un „La mulți ani!" aducîn­­du-i un sincer omagiu ! îl prea merită l I A. S. ek

Next