Mişcarea, martie 1920 (Anul 14, nr. 39-64)
1920-03-26 / nr. 60
Fill lit flllilTjl NATION1 Am arătat în telegramele noastre de ieri că un mare număr de fruntaşi din Banat au subscris o adesiune prin care declară că aderă la politica naţională a partidului naţional-liberal. Iată acum şi textul acestei aderenţe a fruntaşilor bănăţeni: „Având în vedere că prin semnarea tratatului cu Austria, efectuată de actualul guvern s’a adus ştirbire nu numai independenţei şi suveranităţii statului nostru, ci s’a abandonat şi revendicarea integrităţei provinciei noastre bănăţene, consfinţită şi garantată prin tratatul nostru de alianţă de la 4 August 1916, considerând, că prin aceasta acei cari până astăzi compuneau şi reprezentau partidul naţional au încetat de a avea o unitate de convingeri, aspiraţiuni şi simţiminte, cari să le promită să continue a constitui un organ politic cu folos pentru interesele obşteşti, văzând în acelaş timp, că partidul istoric naţional-liberal a fost şi este cel mai vajnic şi intransigent apărător, al drepturilor noastre istorice, geografice şi etnice asupra integrităţii Banatului şi că prin urmre s’a indenticat cu sentimentul general al provinciei noastre pentru apărarea intereselor noastre, declarăm că aderăm şi susţinem din toată convingerea şi cu entusiasm principiile de demnitate naţională reprezentate prin programul partidului istoric naţional-liberal, precum şi cele referitoare la revendicarea şi apărarea integrităţii Banatului şi a aşezămintelor naţionale şi economice ale statului Român şi declarăm, că ne înrolăm în cadrele partidului naţional-liberal pentru realizarea acestor drepturi şi revendicări“. Aderenţa fruntaşilor bănăţeni pune încă odată în lumină punctul de vedere al partidului naţional-liberal în chestiunea integrităţii naţionale şi tenacitatea cu care şeful partidului liberal a apărat la Conferinţa păcei legitimile noastre drepturi. Trăim în plină transformare politică şi socială. Războiul, acest mare regenerator de energie, a deschis drumul acţiunilor reformatoare. A se vorbi, la noi, ca şi oriunde aiurea, de revenirea neîntârziată la normal, de limpezirea raporturilor dintre diferitele clase şi categorii sociale—ar însemna să nu recunoaştem că ne găsim abia la începutul schimbărilor care vor trebui să se întâmple şi care vor aduce acea viaţă nouă pe care o reclamă o societate întreagă. Dar dacă recunoaştem că ne aflăm într’o fază de tranziţie, căreia îi vor putea succede atâtea surprize în ordinea politică şi socială a vieţei publice,—nu putem admite încercările pe care ie fac mai cu seamă, acei oameni pe care psihologia războiului şi revolta unei demagogii de circumstanţă i-au scos la iveală—de a ridica, nici măcar principial, în viaţa noastră politică, partide politice, reprezentând revendicările şi mentalitatea unei singure clase sociale. Pentru noi naţiunea este un organism a cărui viaţă unitară nu poate fi tuburată de agitaţiile distrugătoare ale unei singure clase, oricât de numeroasă şi de importantă ar fi ea. Solidaritatea socială nu este numai un principiu abstract, ci este o realitate viguroasă, pe a cărei existenţă se sprijină întreaga organizaţiune a statului şi toată puterea de rezistenţă a unei naţiuni în lupta cu adversarii din afară. Dacă în măsura revendicărilor fiecărei grupări sociale, lupta de clase este un fapt sigur pe care nu-1 putem contesta,—nu este mai puţin adevărat că însăşi această luptă implică existenţa solidarităţii între clase. In această privinţă, partidele socialiste, a căror doctrină se sprijină exclusiv pe lupta de clase, au trebuit, mai ales de la 1914, încoace să recunoască şi să accepte principiul solidarităţii sociale în fixarea rolului pe care trebuiau să-l aibă faţă de evenimentele în curs. Verificarea aplicabilităţii principiilor socialiste, care treceau peste graniţele naţionale de dragul luptei de clase, a fost atât de edificatoare în ziua în care ia izbucnit războiul european, încât de la Pirinei la Volski, de la graniţele Prusiei la Rin, nu se auzia decât glasul solidarităţei sociale care apăra naţiunea şi diviniza patria. Revendicările de clasă se cuceresc, treptat, inegalităţile se înlătură în măsura progresului cultural la fiecare popopor, dreptatea socială, se consacră în proporţia însemnătăţii pe care o dovedesc clasele sociale, iar conducerea politică a statelor revine tuturor acelora pe care concursul forţelor politice a societăţei întregi îi arată ca reprezentanţi ai intereselor generale. De aceia, ori cât s’ar părea de paradoxal, însuşi socialismul, care ridică lupta de clasă până la valoarea unei dogme, dacă ar ajunge cândva la realizarea societăţei comuniste, n’ar putea să-şi clădească şi să-şi menţie organizaţia decât tot prin asigurarea unei trainice solidarităţi sociale. Fără îndoială că, în cazul acesta, solidaritatea socială ar gravita în jurul clasei proletare, care prin număr, importanţă şi pregătire ar avea cuvântul hotărâtor. Clasele sociale sunt părţile vii ale organismului naţional — ele nu pot fi nesocotite decât cu preţul sacrificând poporului însuşi. Negreşit că fiecare clasă îşi găseşte, în ordinea socială,—locul ce-şi merită după însemnătatea pe care o are. A armoniza aceste clase prin satisfacerea tuturor revendicărilor arătate, a rezolvi conflictele fireşti dintre dânsele ţinând socoteală de interesele statului şi ale neamului—acestea sunt şi tubuie să fie preocupările partidelor politice. Ori cât s’ar părea câ partiie politice pornesc din sânul unor anumite clase sociale, ele nu pot fi, în practica vieţei de stat, decât partide politice apărătoare a solidarităţii dintre clase. Partidul naţional liberal care îşi leagă existenţa sa de această dogmă a solidarităţei sociale şi naţionale,şa ridică cu hotărâre împotriva partidelor de clasă, a căror creaţiune se încearcă acum, şi care nu pot avea altă menire decât aceia de a propovădui vrajba şi ura între membrii aceluiaşi popor, ameninţând însăşi opera consolidărei statului întregit şi care este, pentru clipa de faţă, o poruncă a istoriei noastre naţionale. Iată de ce partidul ţărănesc pe care d. Iorga—şeful de pănă ieri a partidului naţionalist—îl confundă astăzi cu federaţia democraţiei sociale şi naţionale,— este o încercare primejdioasă pentru viaţa politică a ţarei şi hotărât dăunătoare pentru interesele superioare ale întregului neam. Nu de partide de clase şi nu de partide regionale are nevoie România mare. Politica solidarităţei naţionale şi sociale este singura politică pe care trebuie s’o facă deopotrivă toate partidele cu care ne-a învrednicit timpul şi norocul. _______________ America ameninţă Germania Havre.~ Misiunea americană din Berlin a înştiinţat guvernul geman că va retrage Germaniei orice ajutor de ■ alimentare în cazul când se va stabili un guvern sovietic ammiäfel fi j**tewrwr te sa *n&ttenm a-VswE la «ftNMftj ‚tSa\S~ fl»to Itatni & |ţ®3.W-'*-'-.r 5K% itS#j· »BS»$SS Ci paW&il» VINERI 26 MARTIE 1920 At»«« zitmc Sek DSreegraissa «iată ceadler =r=a „Egalizarea artificială“ In No. 7 al revistei „Curentul Nou“ d. H. Sanielevici publică un important articol intitulat „In contra egalizării artitificiale“, în care îndreaptă o violentă şarjă împotriva socialiştilor noştri cari „aşteaptă lumina de la răsărit", uitând că însuşi şeful socialismului român d. Dobrogeanu Gherea le impune ca datorie de fiece zi „să împingă societatea românească spre faza capitalisto-burgheză, care dânsa şi numai dânsa pregăteşte condiţiunile trebuitoare unei societăţi socialiste“. Cu o argumentare strânsă şi cu o vervă destul de sugestivă pentru a înlatura orice replică, d. Saniievici arată carii ce ar fi în ţara noastră o organizaţie comunistă — dacă prin imposibil s’ar ajunge la această experimentare — invederăndu-i absurditatea şi ridicolul prin apropierea socialismului de la noi de socialismul german, căruia Kautzky îi spunea, de la înălţimea unei autorităţi indiscutabile, că proletariatul va ajunge să ia puterea numai atunci când „va fi în stare să preia conducerea producţiei şi a întregei culturi“. Şi cu toată superioara dezvoltare la care ajunsese, social-democraţia germană nu se simţia în stare să dea asalt statului, iar când a fost chemată să-l conducă, şi a adoptat întreaga activitate condiţiilor reale în care trebuie să se dezvolte viaţa socială şi politica a poporului german... Păcat că d. Sanieltyhi, scânteietor de inteligenţă şi de simţ critic de atâtea ori, câteodată împinge prea departe originalitatea cugetării sale şi ajunge la generalizări şi atitudini pe cât de nejustificate pe atât de stranii pentru un om ca d-sa. Se dovedeşte însă din ce în ce mai munt că, pe lângă calitatea de critic literar, d. Sanicievici este şi un interesant critic al vieţei sociale, a cărei structură şi evoluţie se siteşte să se explice cât mai sugestiv şi mai original. Ad. V. Conferinţa din Londra — Chestiunea Rusă — Afacerea rusă continuă a evolua. Suntem departe de timpul când se pretindea a face război sovietelor, a îndrepta contra lor forţe nenumărate, şi a te sdropi, pe câtă vreme recunoaşterea lor oficială nu este încă definitivă. Străbatem o fază intermediară. Conferinţa de la Paris admisese ca să se reia schimburile cu Pasta prin intermediarul cooperativelor: compromis derisoriu, expedient care nu putea să înşele decât pe naivi. Conferinţa de la Londra a invitat Statiie limitrofe ale Rusiei, Estonia, Georgia, Azerbaidjan, de a se abţine de la orice agresiune contra ei. Ele trebuiau să înţeleagă ceia ce cuprindea această hotărâre. Hotărârea fermă a puterilor aliate de a nu le da nici un om, nici un ban. Apoi, mergând şi mai departe, Conferinţa de la Londra prevedea trimiterea unei comisiuni de anchetă pentru a examina, adaugă dânsa, condiţiunile interne ale Rusiei. Această comisiune desigur, precum şi numeroasele resurse ale ţarii, posibilităţile de exploatarea şi capacităţile sale de plată, toate aceste cercetări determinate în chip logic de altele în alte domenii, şi aceste alte investigaţiuni conduseră la convorbiri oficioase şi oficiale cu Sovietele. Lloyd George, care deja angajase asemenea convorbiri la Copenhaga prin mijlocirea lui O. Grady, nu stătu de loc la îndoiala în faţa precisiunilor. Dl Nitti, preşedintele consulului italian, care presa parlamentul său era de aceiaşi părere. Nici Japonia, nici Germania, cari primiră oficiile de pace ale lui Cicerin, nu erau greu de convins. Singură Franţa rămăsese neînduplecată. Dl Millerand rămâne păzitorul docrinei cari, moştenită de la D-nii Clemenceau şi Pirhon, interzise orice tratare, ca culpabilă şi umilitoare, cu rerevoluţia sovietică. Şi astfel, afacerea rusă, cu toate că aspectul său a evoluat din nou, n’a fost încă regulată de Conferinţa de la Londra. PAEAMIÎfflfl Tratativele între guvern şi grupările politice.—Demisiile Preşedinţilor Corpurilor Legiuitoare.— Un nou bloc parlamentar. Mâine joi, se redeschidă Parlamentul, în faţa căruia se va prezenta guvernul d-lui general Averescu. In timpul vacanţei parlamentare au urmat tratative intre membrii guvernului şi diverse grupări politice, pentru a se clarifica situaţiunea politică în sensul stabilirei unui acord între actualul cabinet şi majoritatea parlamentului, pentru ca atât guvernul cât şi parlamentul sa poată lucra cu armonie la înfăptuirea reformelor şi la consolidarea situaţiunei generale a ţârii, atât în politica internă cât şi cea externă. , După relatările telegrafice de astăzi, demiterea d-lui Iorga din preşidenţia Camerei va atrage demisiunea întregului birou. L. P. Bujor şi-a anunţat şi demisiunea din preşidenţia Senatului, astfel că ambele Corpuri ar urma sâ-şî aleagă noul preşedinţi şi noui biurouri. In ce priveşte concursul pe care guvernul l’ar avea de la actualul Parlament, este cert că el se va putea sprijini pe onouă majoritate puternică din care ar lipsi parlamentarii ţărănişti şi socialişti cari se certeleazâ în aceiaşi acţiune de opoziţie şi de agitaţie în ţară. Corespondentul nostru din Bucureşti ne telegrafiază astăzi o serie de fapte importante cari complectează buletinul situaţiunei politice în ajunul redeschidem Parlamentului. Noile ptunuri facute in admnistratia vişinii Bucureşti prin fir telegrafic. Ieri s’au făcut primele numiri în administraţia de Iaşi. Numirile făcute de guvern au fost propuse de către secţia din Iaşi a „Dgea Poporului“. Tabloul a fost prezentat d-lui Averescu de către d. P. Dragomirescu. D. Matei Cantacuzino, care păstrează încă o atitudine rezervată faţă de guvern, nu a făcut nici o recomandare în încredinţarea noior demnitari. * D. P. Pogonat, a fost numit prefect al judeţului. D-sa a depus ieri jurământul la ministerul de interne. * Comisiunea interimară din Iaşi a fost astfel alcătuită: D. Henri Suţu preşedinte, d. Lucian Roiu vici-preşedinte; membri d-nii: Cilibidache, d-na Petrovici şi d-na maior Popovici, d-nii G. Scutaru, V. I. Radu, colonel Nădejde, Willi Goldsein, Grigoriu comerciant, ş. a. * Efori la casa Sf. Spiridon au fost numiți d-nii prof. Dim. Alexandrescu, dr. Bacaloglu și institutorul Zamvel, Ceresp. Ocuparea Constantinopolului de către forţe aliate Constantinopol 16.— Constantinopolul a fost ocupat în mod provizoriu de către forţele aliate. Corindantul forţelor aliate a dat o procaraţie în care arată opera subversivă înreprinsă de comitetul „Uhuie şi Progres“ şi termină astfel 1. Ocupaţia e provizorie. 2. Putrile Antantei nu au intenţia să distrugă autoritatea Sultanului. Îe contra, puterile doresc să întărească această autoritate în toate" punctele »care vor rămâne sub administraţiune otomană. 3. Puterile antantei persită în intenţiunea de a nu lua turcilor Constantinopolul dar, dacă din nefericire ar surveni răscoale generalizate sau masacre, aceasta decisiune s’ar modifica desigur. 4. La această oră critică, fiecare are datona de a-şi vedea de afacerile sale, concurând astfel la menţinerea siguranţe! generale, fără a se lăsa influenţaţi de către aceia a căror rătăcirea tinde să distrugă ultima speranță de a clădi peruihile vechiului imperiu. 6. Turcie nouă ; într’un cuvânt, fiecare are datoria de a asculta de ordinele ce vin de la Sultanat. 5. Anumite persoane implicate In mişcările despre care s’a vorbit mai sus, au fost arestate, la Constantinopole. Ele vor avea desigur să răspundă de actele lor, şi de consecinţele ulterioare ce ar putea produce aceste acte. a Toţi d-nii avocaţi din Iaşi sunt rugaţi să binevoiască au lua parte la adunarea generală a Corpului, ce are loc Duminică 23 Martie a. c. orele 2 p. m. când urmează a se supune spre aprobare bugetul pe anul viitor. Cu această ocazie se vor discuta şi o sumă de chestiuni în legătură cu profesiunea şi propune, unele modificări ce trebuesc aduse legei pentru organizarea Corpului de Avocaţi. — In primele două zile ale lansărei prospectului noului împrumut intern, s’a subscris la băncile principale din Iaşi suma de 16.000.000 iei. — Ştirea despre incitarea din viaţă a artistului liric N. Leonard nu se confirmă. Talentatul artist, într’adevăr grav bolnav de o gripă injecţioasă, a intrat în convalescenţă. Boala d-sale a îngrijorat mult publicul Capitală, unde alaltăieri s’a răspândit ştirea pe care suntem mulţumiţi de a odesminţi astăzi, urând lui Leonard deplina şi grabnica însănătoşire. — P. S. S. Arhiereul Şerban locţiitor de episcop al Râmnicului, se află grav bolnav în Iaşi, unde sosise de căteva, zile. Urăm prea distinsului Prelat o grabnică şi deplină însănătoşire! — Dl Eugen Petit, prefect de poliţie, a primit ieri după amează pe funcţenarii superiori ai prefecturei. D-sa a declarat că a’ primit delegaţiunea de prefect, ştiind de mai înainte munca devotată ’ şi buna reputaţie de care se bucura poliţia din Iaşi. Roagă pe toţi să-l considere drept colaborator şi nu ca şef. — La Cercul Didactic va avea loc în astă seară o şedinţă importantă. Intre altele membrii cercului vor discuta transferarea la Bucureşti al examenului de capacitate pentru latină şi germană, examen ce după rege urmeaza să aibă foc în Iaşi. — Comandantul Corpului 4 Armata aduce vii mulţumiri d-lui Artasexe Ţăranu din Botoşani care a contribuit pentru orfanii de Râzboiu de la Reg. 37 Infanterie cu suma de lei 100 lunar pentru întreţinerea şi spălatul rufelor, orfanilor, precum şi de suma de lei una mie pentru ajutorarea de a se cumpăra rechizite şcolare pentru acei orfani. Fapta lăudabilă a d-l . Artasexe Ţăranii ne face a crede că va fi meritată şi da alţi oameni buni binefăcători. — D. Em. Cernătescu, fost magistrat a fost numit delegatul ministerului de interne, în comisiunea de judecată a despăgubirilor de răsboi pe lângă Curtea de Apel.__________________