Mişcarea, martie 1920 (Anul 14, nr. 39-64)

1920-03-26 / nr. 60

Fill lit flllilTjl NATION1 Am arătat în telegramele noastre de ieri că un mare număr de frun­taşi din Banat au subscris o ade­­siune prin care declară că aderă la politica naţională a partidului naţio­­nal-liberal. Iată acum şi textul acestei ade­renţe a fruntaşilor bănăţeni: „Având în vedere că prin semna­rea tratatului cu Austria, efectuată de actualul guvern s’a adus ştirbire nu numai independenţei şi suverani­tăţii statului nostru, ci s’a abando­nat şi revendicarea integrităţei pro­vinciei noastre bănăţene, consfinţită şi garantată prin tratatul nostru de alianţă de la 4 August 1916, considerând, că prin aceasta acei cari până astăzi compuneau şi repre­zentau partidul naţional au încetat de a avea o unitate de convingeri, aspiraţiuni şi simţiminte, cari să le promită să continue a constitui un organ politic cu folos pentru intere­sele obşteşti, văzând în acelaş timp, că parti­dul istoric naţional-liberal a fost şi este cel mai vajnic şi intransigent apărător, al drepturilor noastre isto­rice, geografice şi etnice asupra in­tegrităţii Banatului şi că prin urm­re s’a indent­­icat cu sentimentul gene­ral al provinciei noastre pentru a­­părarea intereselor noastre, declarăm­ că aderăm şi­ susţinem din toată convingerea şi cu entusiasm princi­piile de demnitate naţională repre­zentate prin programul partidului istoric naţional-liberal, precum şi cele referitoare la revendicarea şi apărarea integrităţii Banatului şi a aşezămintelor naţionale­ şi economice ale statului Român şi declarăm, că ne înrolăm în cadrele partidului na­­ţional-liberal pentru realizarea aces­tor drepturi şi revendicări“. Aderenţa fruntaşilor bănăţeni pune încă odată în lumină punctul de ve­dere al partidului naţional-liberal în chestiunea integrităţii naţionale şi tenacitatea cu care şeful partidului liberal a apărat la Conferinţa păcei legitimile noastre drepturi. Trăim în plină transformare politică şi socială. Războiul, acest mare regene­rator de energie, a deschis drumul acţi­unilor reformatoare. A se vorbi, la noi, ca şi oriunde aiurea, de revenirea ne­întârziată la normal, de limpezirea ra­porturilor dintre diferitele clase şi cate­gorii sociale—ar însemna să nu recu­noaştem că ne găsim abia la începutul schimbărilor care vor trebui să se în­tâmple şi care vor aduce acea viaţă nouă pe care o reclamă o societate întreagă. Dar dacă recunoaştem că ne aflăm într’o fază de tranziţie, căreia îi vor putea succede atâtea surprize în ordinea politică şi socială a vieţei publice,—nu putem admite încercările pe care ie fac mai cu seamă, acei oameni pe care psi­hologia războiului şi revolta unei dema­gogii de circumstanţă i-au scos la ivea­­lă—de a ridica, nici măcar principial, în viaţa noastră politică, partide politice, reprezentând revendicările şi mentalita­tea unei singure clase sociale. Pentru noi naţiunea este un organism a cărui viaţă unitară nu poate fi tubu­­rată de agitaţiile distrugătoare ale unei singure clase, oricât de numeroasă şi de importantă ar fi ea. Solidaritatea socială nu este numai un principiu abstract, ci este o realitate vi­guroasă, pe a cărei existenţă se sprijină întreaga organizaţiune a statului şi toa­tă puterea de rezistenţă a unei naţiuni în lupta cu adversarii din afară. Dacă în măsura revendicărilor fiecărei gru­pări sociale, lupta de clase este un fapt sigur pe care nu-1 putem contesta,—nu este mai puţin adevărat că însăşi acea­stă luptă implică existenţa solidarităţii între clase. In această privinţă, partidele socialis­te, a căror doctrină se sprijină exclusiv pe lupta de clase, au trebuit, mai ales de la 1914, încoace să recunoască şi să accepte principiul solidarităţii sociale în fixarea rolului pe care trebuiau să-l ai­bă faţă de evenimentele în curs. Veri­ficarea aplicabilităţii principiilor­ socia­liste, care treceau peste graniţele naţio­nale de dragul luptei de clase, a fost atât de edificatoare în ziua în care ia izbucnit războiul european, în­cât de la Pirinei la Volski, de la graniţele Prusiei la Rin, nu se auzia decât glasul solida­rităţei sociale care apăra naţiunea şi diviniza patria. Revendicările de clasă se cuceresc, treptat, inegalităţile se înlătură în mă­sura progresului cultural la fie­care po­­po­por, dreptatea socială, se consacră în proporţia însemnătăţii pe care o dove­desc clasele sociale,­­ iar conducerea politică a statelor revine tuturor ace­lora pe care con­cursul forţelor politice a societăţei întregi îi arată ca reprezen­tanţi ai intereselor generale. De aceia, ori cât s’ar părea de para­doxal, însuşi socialismul, care ridică lup­­ta de clasă până la valoarea unei dog­me, dacă ar ajunge cândva la realizarea societăţei comuniste, n­’ar putea să-şi clădească şi să-şi men­ţie organizaţia de­cât tot prin asigurarea unei trainice so­lidarităţi sociale. Fără îndoială că, în cazul acesta, solidaritatea socială ar gra­vita în jurul clasei proletare, care prin număr, importanţă şi pregătire ar avea cuvântul hotărâtor. Clasele sociale sunt părţile vii ale organismului naţional — ele nu pot fi nesocotite de­cât cu preţul sacrificând poporului însuşi. Negreşit că fie­care clasă îşi găseşte, în ordinea so­cială,—locul ce-şi merită după însemnă­tatea pe care o are. A armoniza aceste clase prin satisfa­cerea tuturor revendicărilor arătate, a rezolvi conflictele fireşti dintre dânsele ţinând socoteală de interesele statului şi ale neamului—acestea sunt şi tubuie să fie preocupările partidelor politice. Ori cât s’ar părea câ part­ii­­e politice por­nesc din sânul unor anumite clase so­ciale, ele nu pot fi, în practica vieţei de stat, de­cât partide politice apărătoare a solidarităţii dintre clase. Partidul naţional liberal care îşi leagă existenţa sa de această dogmă a solida­rităţei sociale şi naţionale,­şa ridică cu hotărâre împotriva partidelor de clasă, a căror creaţiune se încearcă acum, şi care nu pot avea altă menire de­cât a­­ceia de a propovădui vrajba şi ura între membrii aceluiaşi popor, ameninţând în­săşi opera consolidărei statului întregit şi care este, pentru clipa de faţă, o po­runcă a istoriei noastre naţionale. Iată de ce partidul ţărănesc pe care d. Iorga—şeful de pănă ieri a partidului naţionalist—îl confundă astăzi cu fede­raţia democraţiei sociale şi naţionale,— este o încercare primejdioasă pentru viaţa politică a ţarei şi hotărât dăună­toare pentru interesele superioare ale în­tregului neam. Nu de partide de clase şi nu de par­tide regionale are nevoie România mare. Politica solidarităţei naţionale şi so­ciale­ este singura politică pe care tre­buie s’o facă deopotrivă toate partidele cu care ne-a învrednicit timpul şi no­rocul. _______________ America ameninţă Germania Havre.~­ Misiunea ame­ricană din Berlin a în­ştiinţat guvernul ge­man că va retrage Germaniei orice ajutor de ■ alimen­tare în cazul când se va stabili un guvern sovietic ammiäfel fi j**tewrwr te sa *n&ttenm a-VswE la «ftNMftj ‚tSa\S~ fl»to Itatni & |ţ®3.W-'*-'-.r 5K% itS#j· »BS»$SS Ci­ paW&il» VINERI 26 MARTIE 1920 At»«« zitmc Sek DSreegraissa «iată cead­ler =r=a „Egalizarea artificială“ In No. 7 al revistei „Curentul Nou“ d. H. Sanielevici publică un important ar­­­ticol intitulat „In contra egalizării arti­­tificiale“, în care îndreaptă o violentă şarjă împotriva socialiştilor noştri cari „aşteaptă lumina de la răsărit", uitând că însuşi şeful socialismului român d. Dobrogeanu Gherea le impune ca dato­rie de fiece zi „să împingă societatea românească spre faza capitalisto-bur­­gheză, care dânsa şi numai dânsa pre­găteşte condiţiunile trebuitoare unei so­cietăţi socialiste“. Cu o argumentare strânsă şi cu o vervă destul de sugestivă pentru a înla­­tura orice replică, d. Sani­ievici arată carii ce ar fi în ţara noastră o organi­zaţie comunistă — dacă prin imposibil s’ar ajunge la această experimentare — invederăndu-i absurditatea şi ridicolul prin apropierea socialismului de la noi de socialismul german, căruia Kautzky îi spunea, de la înălţimea unei autorităţi indiscutabile, că proletariatul va ajunge să ia puterea numai atunci când „va fi în stare să preia conducerea producţiei şi a întregei culturi“. Şi cu toată superioara dezvoltare la care ajunsese, social-democraţia germană nu se simţia în stare să dea asalt sta­tului, iar când a fost chemată să-l con­ducă, şi a adoptat întreaga activitate condiţiilor reale în care trebuie să­­ se dezvolte viaţa socială şi politica a po­porului german... Păcat că d. Sanieltyh­i, scânteietor de inteligenţă şi de simţ critic de atâtea ori, câteodată împinge prea departe ori­ginalitatea cugetării sale şi ajunge la generalizări şi atitudini pe cât de nejus­­tificate pe atât de stranii pentru un om ca d-sa. Se dovedeşte însă din ce în ce mai munt că, pe lângă calitatea de critic li­terar, d. Sanicievici este şi un interesant critic al vieţei sociale, a cărei structură şi­ evoluţie se­ siteşte să se explice cât mai sugestiv şi mai original. Ad. V. Conferinţa din Londra — Chestiunea Rusă — Afacerea rusă continuă a evolua. Sun­tem departe de timpul când se pretin­dea a face război sovietelor, a îndrep­ta contra lor forţe nenumărate, şi a te sdro­pi, pe câtă vreme recunoaşterea lor oficială nu este încă definitivă. Străbatem o fază intermediară. Conferinţa de la Paris admisese ca să se reia schimburile cu Pasta prin in­termediarul cooperativelor: compromis derisoriu, expedient care nu putea să înşele de­cât pe naivi. Conferinţa de la Londra a invitat Statiie limitrofe ale Rusiei, Estonia, Georgia, Azerbaidjan, de a se abţine de la ori­ce agresiune contra ei. Ele trebuiau să înţeleagă ceia ce cuprindea această hotărâre. Hotărârea fermă a puterilor aliate de a nu le da nici un om, nici un ban. Apoi, mergând şi mai departe, Con­ferinţa de la Londra prevedea trimite­rea unei comisiuni de anchetă pentru a examina, adaugă dânsa, condiţiunile in­terne ale Rusiei. Această comisiune de­sigur, precum şi numeroasele resurse ale ţarii, posibilită­ţile de exploatarea şi capacităţile sale de plată, toate aceste cercetări determina­te în chip logic de altele în alte dome­nii, şi aceste alte investigaţiuni condu­seră la convorbiri oficioase şi oficiale cu Sovietele. Lloyd George, care deja angajase a­­semenea convorbiri la Copenhaga prin mijlocirea lui O. Grady, nu stătu de loc la îndoiala în faţa precisiunilor. Dl Nitti, preşedintele consulului italian, care presa parlamentul său era de ace­iaşi părere. Nici Japonia, nici Germania, cari primiră oficiile de pace ale lui Ci­­cerin, nu erau greu de convins. Singură Franţa rămăsese neînduple­cată. Dl Millerand rămâne păzitorul docrinei cari, moştenită de la D-nii Cle­­menceau şi Pirhon, interzise orice tra­tare, ca culpabilă şi umilitoare, cu re­­revoluţia sovietică. Şi astfel, afacerea rusă, cu toate că aspectul său a evolu­at din nou, n’a fost încă regulată de Conferinţa de la Londra. PAEAMIÎfflfl Tratativele între guvern şi grupările politice.—Demisiile Preşedinţilor Corpurilor Legiuitoare.— Un nou bloc parlamentar. Mâine joi, se redeschidă Parlamentul, în faţa căruia se va pre­zenta guvernul d-lui general Averescu. In timpul vacanţei parlamentare au urmat tratative intre membrii guvernului şi diverse grupări politice, pentru a se clarifica situaţiunea politică în sensul stabilirei unui acord între actualul cabinet şi majori­tatea parlamentului, pentru ca atât guvernul cât şi parlamentul sa poa­tă lucra cu armonie la înfăptuirea reformelor şi la consolidarea situa­­ţiunei generale a ţârii, atât în politica internă cât şi cea externă. , După relatările telegrafice de astăzi, demiterea d-lui Iorga din pre­­şidenţia Camerei va atrage demisiunea întregului birou. L­. P. Bujor şi-a anunţat şi demisiunea din preşidenţia Senatului, astfel că ambele Corpuri ar urma sâ-şî aleagă noul preşedinţi şi nou­i biurouri. In ce priveşte concursul pe care guvernul l’ar avea de la actualul Parlament, este cert că el se va putea sprijini pe o­­nouă majoritate puternică din care ar lipsi parlamentarii ţărănişti şi socialişti cari se certelea­zâ în aceiaşi acţiune de opoziţie şi de agitaţie în ţară. Corespondentul nostru din Bucureşti ne telegrafiază astăzi o serie de fapte importante cari complectează buletinul situaţiunei politice în ajunul redeschidem Parlamentului. Noile ptunuri facute in admnistratia vişinii Bucureşti prin fir telegrafic. Ieri s’au făcut primele numiri în administraţia de Iaşi. Numirile făcute de guvern au fost propuse de către secţia din Iaşi a „Dgea Poporului“. Tabloul a fost prezentat d-lui Averescu de către d. P. Dragomirescu. D. Matei Cantacuzino, care păs­trează încă o atitudine rezervată faţă de guvern, nu a făcut nici o re­comandare în încredinţarea noi­­or demnitari. * D. P. Pogonat, a fost numit pre­fect al judeţului. D-sa a depus ieri jurământul la ministerul de interne. * Com­isiunea interimară din Iaşi a fost astfel alcătuită: D. Henri Suţu preşedinte, d. Lu­cian Roiu vici-preşedinte; membri d-nii: Cilibidache, d-na Petrovici şi d-na maior Popovici, d-nii G. Scutaru, V. I. Radu, colonel Nă­dejde, Willi Goldsein, Grigoriu co­merciant, ş. a. * Efori la casa Sf. Spiridon au fost numiți d-nii prof. Dim. Alexandre­­scu, dr. Bacaloglu și institutorul Zamvel, Ceresp. Ocuparea Constantinopolului de către forţe aliate Constantinopol 16.— Constantinopolul a fost ocupat în mod provizoriu de către forţele aliate. Cor­­indantul forţelor aliate­ a dat o procaraţie în care arată opera subver­sivă înreprinsă de comitetul „Uhuie şi Progres“ şi termină astfel 1. Ocupaţia e provizorie. 2. Put­rile Antantei nu au intenţia să distrugă autoritatea Sultanului. έe con­tra, puterile doresc să întărească această autoritate în toate" punctele »care vor ră­mâne sub administraţiune otomană. 3. Puterile antantei persită în inten­­ţiunea de a nu lua turcilor Constantino­­polul dar, dacă din nefericire ar surveni răscoale generalizate sau masacre, a­­ceasta decisiune s’ar modifica desigur. 4. La această oră critică, fiecare are datona de a-şi vedea de afacerile sale, concurând astfel la menţinerea siguranţe! generale, fără a se lăsa influenţaţi de către aceia a căror rătăcirea tinde să distrugă ultima speranță de a clădi pe­­ruihile vechiului­ imperiu. 6. Turcie nouă ; într’un cuvânt, fie­care are datoria de a asculta de ordinele ce vin de la Sultanat. 5. An­um­ite persoane implicate In miş­cările despre care s’a vorbit mai sus, au fost arestate, la Constantinopole. Ele vor avea desigur să răspundă de actele lor, şi de consecinţele ulterioare ce ar putea produce aceste acte. a­ Toţi d-nii avocaţi din Iaşi sunt rugaţi să bine­voiască au lua parte la a­­duna­rea­­ generală a Corpului, ce­ are loc Duminică 23 Martie a. c. orele 2 p. m. când urmează a se supune spre aprobare bugetul pe anul viitor. Cu această ocazie se vor discuta şi o sumă de chestiuni în legătură cu pro­fesiunea şi propune, unele modificări ce trebuesc aduse legei pentru organizarea Corpului de Avocaţi. — In primele două zile ale lansărei prospectului noului împrumut intern, s’a­ subscris la băncile principale din Iaşi suma de 16.000.000 iei. — Ştirea despre incitarea din viaţă a artistului liric N. Leonard nu se con­firmă. Talentatul artist, într’adevăr grav bolnav de o gripă injecţioasă, a intrat în convalescenţă. Boala d-sale a îngri­jorat mult publicul Capitală, unde alal­tăieri s’a răspândit ştirea pe care sun­tem mulţumiţi de a o­­desminţi astăzi, urând lui Leonard deplina şi grabnica însănătoşire. — P. S. S. Arhiereul Şerban locţiitor de episcop al Râmnicului, se află­ grav bolnav în Iaşi, unde sosise de căte­va, zile. Urăm prea distinsului Prelat o grab­nică şi deplină însănătoşire! — Dl Eugen Petit, prefect de poliţie, a primit ieri după amează pe funcţe­­narii superiori ai prefecturei. D-sa a declarat că a’ primit delegaţi­­unea de prefect, ştiind de mai înainte munca devotată ’ şi buna reputaţie de care se bucura poliţia din Iaşi. Roagă pe toţi să-l considere drept colaborator şi nu ca şef. — La Cercul Didactic va avea loc în astă seară o şedinţă importantă. Intre altele membrii cercului vor dis­cuta transferarea la Bucureşti al exame­nului de capacitate pentru latin­ă şi ger­mană, examen ce după rege urmeaza să aibă foc în Iaşi.­­ — Comandantul Corpului 4 Armat­a aduce vii mulţumiri d-lui Artasexe Ţă­­ranu din Botoşani care a contribuit pen­tru orfanii de Râzboiu de la Reg. 37 In­fanterie cu suma de lei 100 lunar pentru întreţinerea şi spălatul rufelor, orfanilor, precum şi d­e suma de lei una mie pen­tru ajutorarea de a se cumpăra rechizite şcolare pentru acei orfani. Fapta lăudabilă a d-l . Artasexe Ţă­ranii ne face a crede că va fi meritată şi da alţi oameni buni bine­făcători. — D. Em­. Cernătescu, fost magistrat a fost numit delegatul ministerului de interne, în comisiunea de judecată a des­păgubirilor de răsboi pe lângă Curtea de Apel.__________________

Next