Mişcarea, august 1920 (Anul 14, nr. 164-187)

1920-08-02 / nr. 165

A ANUL XIV No. 165 50 Bani MttMlt*SI8¥IÉ8r1 Wp. m few teas* In« *w« sc msMmmm SS-4» tei. fisî &d ifeâiîcţts şl fern, iata )M Ste. «.S2 «. m, fi niaSJi Amtacf&rl si Recisme $£ fgte?» fes essâSSesî dted ta Â4sratetostfei «SaraM, lați Piața Ifefcss «. DwwesHSie« prS» toate ageapa« de pttfeSt&ste. ' zrilfUC Ssb Dsrec$öfsea tmsi cornet de Reéacfk> LUNI 2 AUG: ST 1320 Bani Bittjwn*1 \ UHWtRSrtM» \ lAS< mm írni muci * . CI RIMMA ABBAU Chestiunea agrară a fost din nou dezbătută în Parlament cu prilejul cuvântărei pe care d. I. Mhalache a ţinut-o la Mesaj, zilele trecute. O problemă socială atât de importantă pentru ţara noastră, evident, poate fi pentru orice împrejurare, un subiect serios de discuţie, iar în jurul ei oricine poate avea un succes de tribună, de pe urma căruia să rezulte apoi, de multe ori, consacrări exagerate şi comentarii lipsite de măsură şi de obiectivitate. Mai ales, la noi, de jumătate de vese, chestiunea ţărănească serveşte necontenit de piedestal pentru acei cari se cred chemaţi să participe la viaţa publică a ţărei, fiind în această privinţă, calul de bătaie al tuturor impostorilor şi demagogilor care caută să-şi creeze situaţiuni politice printr-o acţiune tendenţioasă, lipsită de orice scrupule şi falsă prin însăşi interpretarea dată fondului ei iniţial. Dar problema pământului, în ceasul de faţă, este cu atât mai atrăgătoare pentru doritorii de popularitate ieftină şi pentru toţi reprezentanţii improvizaţi ai celei mai nouă „democraţii“—cu cât, astăzi, această reformă a intrat pe calm înfăptutrel ei finitve. In asemenea momente negreşit, iubitorii de popor şi de dreptate sânt mai numeroşi ca oricând şi solicitudinea lor pentru clasa obijduita a ţărănime! trebue să ia propoţii de o însemnătate deosebită... * Concurenţa e mare—şi, după cum se întâmplă totdeauna, acei cari revendică mai multe merite şi fac mai mare zgomot în jurul unor astfel de triumfuri,— pentru că rezolvarea ori cărei probleme sociale importanţa este un triumf — nu surd acei cari au dus greul şi au consacrat în fapt, opera, ci dinpotrivă sunt acei pe care nimic nu-i îndreptăţeşte, nici să critice trecutul şi nici să pretindă recunoaşteri de înfăptuitori ai reformei respective cu care n’au nici o legătură. In această lumină apare aşa numitul partid ţărănesc care, astăzi, când reforma agravă este realizată de alţii, revendică pentru sine, rolul de a reprezenta ţărănimea şi de a apara interesele. * * * Învăţătorul de la Topolcani, care a vorbit la Cameră zilele trecute, în numele partidului ţărănesc, a făcut toate greşelile pe care le putea face cineva care, desconsiderând adevărul şi agnorând condiţiunile evoluţiei noastre sociale, voieşte să concentreze, în jurul unei creaţiuni potire de circumstanţă, întreaga importanţă a problemei agrare. Din lungul discurs al d-lui Mihalache, reţinem, deocamdată, două chestiuni. D-sa a făcut o largă expunere istorică a problemei ţărăneşti pentru a arata că rezolvarea ei se putea face de muită vreme şi că nu s’a făcut din cauza aşa zisei cigarui care n'a acceptat'o nici odata. Apoi, fiind nevoit să constate Înfăptuirea ei, care a început încă din 1914, Mihalache a afirmat că „reformele au fost impuse de timp şi că în această privinţă nimeni nu poate avea nici un merit". Ne vom permite o analiză sumară a acestor două chestiuni ridicate de dl. I. Mihalache, pentru a dovedi cât de puţin temeinice sunt susţinerile sale şi cât de mari pot fi erorile pe care cineva le face atenei când e grăbit să stabilească anumite încheieri, sortite să sprijine înjghebări politice prin nimic îndreptăţite. Istoricul chestiunei agrare... Cunoaştem troria. Se poate auzi ori de câte ori discuţia e lipsită de unfond serios de idei sau de fapte sigure. Cine poate nega că reforma agrară este de actualitate pentru ţara noastră, de mai mult de jumătate de veac ? Cine poate nega adevărul că reforma aceasta nu s’a realizat de cât parpal şi cu multe greutăţi de la 1864 încoace ? Cine poate nega rizistenţa clasă proprietarilor care nu voiau şi nici nu puteau să primească uşor, o reformă menită să le micşoreze rolul pe care o aveau în viaţa socială a ţarei? Evident că aceste adevăruri nu pot fi contestate de nimeni, pentru că ele se confundă cu însăşi evoluţia socială a - ; - di cenui încoace. Dar nu critica acestor fapte, pe cari ni k artă it pria mostră socială, nu e..ie şi nu poate fi justificată. Pe tracă disvoltana und sochtăţl nu esti o chestiune curentă, can să poată fi schimbată şl InfLisnţată, de la o zi la alta, de dorinţtie initiv z iar răzleţi; perdrucă «voinţa socială rău poate fi pusă în formei algebrice, pentru că niciodată o societate omenească nu-şi poate realiza reforme necesare, şi nu-şi poate crea instituţiile de care are nevoe, fără rezistenţă şi fără o îndelungată luptă cu acele categorii sociale care trebuie, până la urmă, să fie înfrânte.. Aaste consideraţiuni sânt de altfel, adevăruri pe care nimeni nu le poate rostesta. Ele se verifică în orice ţară şi fac parte din însăşi stuctura voţi sociale —fiind atât di finşti, încât se poate spune că istoria nu cunoaşte nicătri reforme de orice natură, care să nu fi săr.r.t o îndelungată împotrivire de la acei în contra cărora se îndreptau. Exemple ? Ne putem mărgini la unul singur. Şi ştie că reforma electorală în Anglia a trebuit să aştepte aproape tot veacul 19 ha pentru a se putea înfăptui. Votată parţial la 1832, după discuţii care ţinuse un an jumătate, ea provocă căderea minsterului Russel-Gladstone care la 1866 voise s’o lărgească, pentru ca la 1867, în urma uni agitaţii extraordinare a opiniei publice, reforma electorală să capete o bază mai democratică sub conservatorul Disraeli, care, cu un an înnădite, nic nu voia să audă de aşa ceva. Dar reforma nu era încă întreagă, pentru că elementele sociale care îşi vedeau situaţiile perduse, se opuneau cu înverşunare la citivirea la viaţa politică a păturilor adânci ale poporului. La 1885, Gladstone complectă însă legea electorală, dindangiid un sufragiu aproape universal şi realizând, astfel, programat de la 1832. Şi totuşi reforma nu era cu desăvârşire realzată. Votul universal fără rod o restricţie —abia in zilele noastre a trebuit să se acorde. A foit cineva însă în Argila care să creadă că are dreptul să facă procesul unui întreg trecut, pentru că reforma aceasta s’a înfăptuit după aproape un sicol de frământări şi de opuneri dai partea acilor catigorii sociale care se vedeau lovite îi situaţii pe care le aveau? Şi evoluţia interioară a Angiiei a fost ea primejduită că reforma electorală, ca şi celelalte reforme, s’au făcut numai după cm întregi de discuţii ? Dar, în actastă direcţiune, argumentarea îoastră nu poate fi nouă decât pentru d. M halai.hr, care, în prezumţia sa, că totul e rău în adastă ţară, nu s’a Ci 'Zuit obîgat să se orienteze şi asupra condiţiilor în care se înfăptuiesc reformele mir’an stat. De aceia, vorbind de problema agrară a făcut un istoric al chestiune!, cunoscut de toată lumea şi care nu dovedeşte ftlîcevadi'câ! preocup&rea constantă m păturilor conducătoare din această ţară tie a înfăptui o reformă, p cerc eu consltsrsi’o eaestialâ, pentru toată dezvoltarea nosstră viitoare. Şi această preocupare e cu atât mai remarcabilă, cu cât ea se observă chiar din cele dintâi zile ale formării statului român, căruia îi lipsise o evoluţie continua şi care a trebuit să împrumute unui fond quasi feodal, toate Instituţiile civilizaţiei contimporani?. Critica d-lui Mihalache, O asemenea împrejurări se reduce la importanţa pe curs o poate avea o simplă protestare, împotriva unui trecut care a determinat, totuşi înfăptuirea reformei agrare, şi care până astâzi n’a cunoscut nici concursul şi nici competenţa învăţătorului de la Topoloveni. ■I Rămână să vedem ce valoare prezintă şi cea de a doua afirmare a „sociologului“ ţărănist că „reformele au fost impuse de, timp şi că nimeni nu are nici un merit în înfăptuirea lor“. Dar despre aceasta, într’un număr viitor, V. î. Primo! Budgelul Ruaniei Mari Cine este autorul lui? — Din Bucureşt de la corespondentul nostru BUC.— Se împinesc curînd două luni de cînd noul Parlament funcţionează în permanenţă cu Citi două şi trei şedinţe pt zi—fără ca să pot ni înregistra o singură acţiune, posîtivă, un singur act de interes obştesc. După numeroase scene şi scandaluri, după nenumărate polemici personale şi discutări cari au consumat ce mai violente expresii, după comunicări şi intitplări cari au atras acte reprobabile,— în Cameră continuă în discuţia sa la Adud, la timp ce proieede de legi, care reclamă urgenţă, aştapta în cartoane. latre aceste se află şi proectul de budget genral al datului. * Este de prisos a releva importanţa ce o printă budgetul, în timpul de faţă, cînd consolidarea financiară a ţării instituie una din ele mai grele şi mai complicate probleme. Prostul budgetului,—aşa cum a fost adus in cameră—a fost analizat în coloanele ziarului nostru, făcându-se observaţiuni asupra concpţiei financiare greşite ce rezidă de însuşi modul cum e fost alcătuit. Ceea ce trebuie însă precizat, este faptul de a şt şti cine este autorul lui : D-l C. Argetoianu ,fostul ministru de finanţe ? sau d. N. Toluh,cu a dualul ministru de finanţe? Ori d-l T. lonescri, ministrul Interim al finanţei ? ❖ D-l C. Argetoîanu ţ’a ocupatt şi d-sa de budgetul statulul, dar n’a făcut trimîe pozitiv şi nu dovadă e că nici nu sa adus în Parlament ştiind că nu d-sa va remînea titularul definitiv al Finanţ-clor. D-l Titelescu nu a fost în Bucureşti ct cît 2-3 zile şi deci nu a avut timpul să se gân-jeascâ macar la chestiunea budgetului, necum să-l mai studieze şi să-l întocotlască. Autorul budgetului este treei d. Take lonerc.. Aceasta rezultă petreo parte din feptul că d-l Take Ionescu a luat imediat interimaatul Finanțelor, iar pe de alta din făptui că budgetul actual reprezintă respectus budgetelor „să le tiefe“ cari au fost întodeauna caracteristica d-lui Tke lonescu. . . ......... . Faptul acesta trebue nţinut întru cît alcătuirea celui dintăi budget genere! fel Romîniei Mari insdtuie un set istoric—pe e&A d l T. Ionescu îl ilustrează cu budgetul „lăîbAtic“ pe care l« adus în Cameră. CORESP. Conferinţa de la Spa. Da cuvânt al d-lisi, Poincare Fostul preşedinte al P publică franceze, d. Palmond Poincare scrie în ie „Matin“, următoarele cu privire la Conferinţa de la S.a : Iată der Fanţa la Spa. Ea are bucuria de a fi primiă de BAgta cu acea fidelă smpatis a cărei mărturii se reînciise în fiecare zi; ea, însă, nu ignorează nimic din teriffikle dificutăţi cari o aşteaptă in oraşul de apă unde Europa bolnavă vine de-şi cdictă sănătatea. Aceasta nu e Franţa care a avut idita acestei cure neobicinuite. Era răspuns, din diferenţă, la Invitarea aliaţilor ei. El va face loial tot cdace va d pinde de dânsa pentru ca consultat mnea gin,raid şi extraordinară pt cari au provocat’oi să aducă rezultate satisfăcătoare. Dar, a doua zi după un răsbomn p care ea zadarnic s’a încercat să-l înlăture, şi după o victorie pe cars Franţa a plat’o atât de scump, ea nu vrea ca acordul, să stabilească propriei sale păgubiri şi să-l se ceară de a sacrifica în intreni altuia drepturile pt care le ţine de la un tratat semnat de lumea întreagă... ...Nu mai mult astăzi de cât ori, Franţa nu s’a gândit o clipă la cucerire. Dacă ea vrea sâ descriuze G mania, să fi oare pentru a avea libertatea ca să se arunce asupra ei ? Aceasta pentru a fi totodată în siguranţă şi pentru a putea ndaos propriile sale împovărări militare. Dacă ea aşteaptă să primaica indemnizare pintru daune, să fie oare aceasta dorinţa pentra a sărăci şi umili Germania ? Acea fi numai, pentru a fi in măsură de a se ridica pr. ea însăşi. Ea nu e însfliţită ci un spirit de răzbunare. Ea îşi exercită duplul său şi dmtul nu cunoaşte răzbunarea. La 11 Noimbrie 1918 ea ar fi putut continua războiul, să pătrundă în ţara inamică şi să aplice populaţiunilor chile, pedeapsa masacrelor şi devastării, de cari s’au făcut vinovaţi, la rol, armat, k germane. Franţa a interzis aceste represalii. Dar, renunţând, prin noh eţe de suflet, la legea taitonii ui, ea nu s’a condamnat lăsând deschse rănii făcute justiţiei. Aceasta ar fi o desomare pentru civilizaţiunea contemporană dacă după o agresiune fără scuză şi atâtea nelegiuiri făptuite în timpul războului Germania s’ar achita astăzi de afacere părăsind prisosul său unei naţiuni pe care îşi propuse s’o distrugă. Ea trebuie să repare integral nedreptăţile sale. Numai la acest preţ se vor restabili între ea şi noi reaţiuni normale, profaţă necesară a unoi colaborări economice. La Berlin, preşedintele Ebert a schimbat, cu ambasadorul nostru, d. Carlos Launni, cuvinte de înaltă curtoazie care sunt de o ferizită prevestire pentru visitor. Dar maiîntâi prezentul. Azi Germania începe prin a depune arunde şi prin a plăti. Noi n’avem trebuinţă să cunoaştem intenţiunile sale reale, de a locui la Spa în timpul unui întreg sezon de apă. Noi vom fi repede fxaţi şi după atitudinea sa, vom regala acţiunea noastră. La ordinea zilei • 8S3SSfcKEKiTK.I Comercianţii şi Controlul Prezenţa în localitate a d-lui Maior Orleanu delegat cu supravegherea controlului contra spulei, a pus în mişcare autorităţile, liga consumatorilor şi pe cei vizaţi direct,pe negustori. De aici a urnat în cursul săptămânei , consfătuiri între autorităţi, vericarea preţurilor din pieţele publice şi de prin prăvălii, fixarea din nou, de către administraţia comunală, a preţurilor maximale, procese verbale de darea în judecată a unora dintre negustori cari au menţinut preţuri mai mari decât alţii—şi, în consecinţă consfătuirea convocată de „Uniunea Sindicatelor Comercianţilor“ care, pentru prestigil comerţului,— singurul motiv serios ce ar putea fi invocat —cer suprimarea acestui control şi libertatea definitivă a operaţiunilor de comerţ. Memoriul pe care-l vor prezenta comercianţii, oricât ar fi de justificat, va avea în fond o mare lacună, aceea că nu se va indica modalitatea suprimărei sau cu puţin a controlărei speculei. Toate vexaţiunile pe cari le-au suportat comercianţii prin diversele m.~ suri luate, provine de acolo că scumpetea a criscut în proporţii fantastice, fără ca negustorii să ia măsuri. Din această cauză au apărut că comercianţii improvizaţi cam în setea de a realiza beneficii enorme, au lovit ln comerţ şi la public, exercitând o speculaţiune care determină cele mai drainice măsuri de control. De aceea acţiunea pe care o încearcă acum negustorii, nu este legitimată. Până ce comercianţii nu vor reprima ei singuri pe speculatori, nu pot avea nici simpatia publicului şi nici dreptul de a se plânge împotriva măsurilor ce se iau pentru apărarea publicului împotriva jafului ce se practică în deplină libertate. laşul caritabil , casa de corecţiune Int dura din frumoasele vile situate în regiunea Copoului d In apropiere de Iaşi se va instala în curând o casă de concţiune pentru orfanii din răsboi. Iniţiativa se datoreşte principesei Giga Siu'dza, activa şi vigilenta prezidentă a societăţii, a căre operă cantabilă a trecut de mult peste barierele Iaşului şi care conduce cu atâta interes şi competenţă importanta instituţiune destinată „orfanilor din răsboi“. Este interesant a cunoaşte motivul, sau împrejurarea, care a inspirat pncipesei Sturza idea de a cea o casă de coecţiune specială pentru micii orfani. Intensându-se zilnic ,şi îndeaproape de creşterea, întreţinerea şi educaţiunea copiilor din orfelinat, principesa Olga Strdza a constatat că unul dintre eiani avea obiceiul să fure diverse lucuri din orfelinat. Pontul repetându-se copilul a fost adus principesei Olga Sturdza care cu dragoste părintească a început să-', moralizeze. Dar buna prezidentă a orfanilor a fost în totul surpinsă, când orfanul i-a făcut mărturisirea că are dorinţa expresă „de a se face hoţ* ca să poată fura ceea ce nu are.. Faptul acesta a inspirat principesei Olga Sturdza ideia de a crea o case de corecţiune specială pentru orfenni. D-na Sturdza n’a ezitat mult. Vila „Daniel“ din regiunea Copoutul a fost cumpărătă in acet scop, iar de la toamnă se va crea „Casa de corecţiune“ în care orfanii îşi vor primi educațiunea, pentru a deveni bune elemente ale societăţii. Opera d-nei Olga Sturdza cinsteşte cu prisosinţă tradiţia laşului caritabil. în urma acuzărilor aduse vecinului regat de către d. Vaida- Voevod şi în urma celor spune de d. general Averescu asupra relaţiunilor politice dintre d-sa şi d. Ion I. C. Brătianu, un redactor al ziarului nostru a întrebat pe şeful partidului naţional-liberal dacă nu er de necesar să răspundă unora şi altora. D. Brătianu ne-a declarat că una din cauzele absenţei sale din parlament e tocmai grija de a se feri de ispita de a interveni în discuţiuni care, fără preocuparea datoriei ce se impune, se fac cu atâta belşug în dauna interesului superior al concentrărei tuturor energiilor pentru a stăpâni hotărâtoarele nevoi ale prezentului. De aceia în faţa unor asemenea chestiuni pentru un moment, Brătianu se mărgineşte a face cele mai exprese rezerve şi-şi păstrează dreptul de a expune desfăşurarea politicei din trecut, atunci când fură pagubă pentru siguranţa şi organizarea noului regat ea se va putea face, în serviciul adevărului şi în folosul educaţiunei şi conştiinţei politice a României întregite. „ Viitorul" — Un ziar anunţă că d. Mihai Negruleş, preşedintele Comisiei interimare a oraşului, a stat de vorbă cu d. Take lonescu. Dacă actualul preşedinte al Comisiunei interimare a Iaşului , ar fi autorul articolului din „Cuvântul" de acum şapte ani, — „Un om de prisos"—convorbirea sa cu d. Ta-+ fee lonescu ri ar avea altă semnificare decât acela a repurtărilor care ■ pot exista între un primar şi un ministru de finanţe, iar relevarea ci ri ar mai justifia şi alte constatări. Dar aşa.., trebue să recunoaştem că d. Negrutzi s’a încredinţat şi d-sa că pe lumea aceasta nimeni nu poate fi de prisos... ■ — Societatea „Udei“ a lucrătorilor tipografi îşi va serba Luni ca o deosebită solemnitate patronul. Dimineaţa toţi membri vor participa în corpore la sericiui divin de la biserica Sf. Constantin, iar la ora 12 va avea loc un banchet in grădina „ Salcie° (Nicolina).