Munca, octombrie 1962 (Anul 18, nr. 4637-4662)

1962-10-10 / nr. 4644

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R. P. R Anul XVIII. — nr. 4644 Miercuri 10 octombrie 1962 4 pagini 20 bani Să încheiem anul cu un bilanţ cît mai bogat Am păşit în ultimul trimestru al anului. Au trecut 9 luni de muncă rodnică. Desfăşurind întrecerea so­cialistă, pe baza Directivelor C.C. al P.M.R., tot mai multe colective de întreprinderi au reuşit, cu sprijinul organelor sindicale şi administrative, sub conducerea organizaţiilor de partid, să înscrie noi şi însemnate succese în realizarea planului şi a angajamentelor luate în întrecerea socialistă. Numeroase sunt colectivele care au raportat partidului îndeplinirea înainte de termen a planului pe 9 luni şi a angajamentelor în întrece­rea socialistă. Siderurgiştii de la „Oţelul Roşu", regiunea Banat, au realizat planul pe cele trei trimestre ale anului în curs cu 20 de zile mai devreme, dînd peste plan 738 tone laminate uşoare şi 958 tone tablă subţire sub 4 mm. Fabrica de ţevi din Roman a dat peste plan în această perioadă produse în valoare de peste 40.000 000 lei, colectivul de aici obţi­­nînd astfel mai mult decît îi reve­nea din angajamentul anual pentru această perioadă. Realizări însemna­te au obţinut şi alte colective din celelalte ramuri de producţie. Mine­rii din bazinul carbonifer Valea Jiu­lui au dat în mai puţin de 9 luni de zile peste 94.000 tone de cărbune cocsificabil şi energetic peste plan, iar petroliştii de la Trustul de foraj Moineşti au realizat planul de foraj cu 9 zile mai devreme. Muncitorii din întreprinderile forestiere şi uni­tăţile de industrializare a lemnului din cadrul Direcţiei regionale a eco­nomiei forestiere Maramureş au raportat şi ei îndeplinirea planului pe această perioadă înainte de ter­men, dînd în plus din aceeaşi canti­tate de masă lemnoasă 7.000 m.c lemn de lucru. înainte de termen au realizat planul pe primele trei tri­mestre ale anului şi întreprinderile „Vitrometan“ şi „8 Mai“-Mediaş, fa­brica de ciment „Bucureşti“, Trustul regional de construcţii Bacău, Trustul de foraj extracţie Ploieşti şi multe alte întreprinderi din ţară. Succesele obţinute confirmă că în aceste întreprinderi, sindicatele, sub conducerea organelor de partid au organizat mai bine întrecerea socia­listă, au orientat efortul maselor în jurul unor obiective concrete, au sprijinit conducerile administrative în crearea unor condiţii tehnico-or­­ganizatorice corespunzătoare, care să ducă la îndeplinirea planului şi a angajamentelor înainte de termen. Spiritul gospodăresc şi iniţiativa creatoare a maselor au găsit astfel un timp propice de manifestare, un sprijin efectiv şi au condus la obţi­nerea unor noi şi însemnate reali­zări. Socotind angajamentele în întrece­rea socialistă o datorie de onoare, tot mai multe colective muncesc cu elan pentru îndeplinirea exemplară a planului pe 1962 la toţi indicii. Ele au înţeles că nu este de ajuns a fi realizată doar producţia globală şi producţia-marfă. Ele au împletit strîns lupta pentru realizarea canti­tativă a planului cu cea pentru rea­lizarea unor produse de calitate su­perioară, care să răspundă exigenţe­lor sporite. Au întreprins acţiuni susţinute pentru creşterea continuă a productivităţii muncii, realizarea unor însemnate economii şi beneficii peste plan. Cu sprijinul organelor sindicale şi administrative, sub con­ducerea organizaţiilor de partid, ele au reuşit să descopere şi să pună în valoare însemnate rezerve interne, să aplice metode înaintate, care să asigure înfăptuirea celorlalţi indici de plan. La Uzina mecanică Cîm­­pina productivitatea muncii a crescut cu 20 la sută faţă de anul trecut şi calitatea s-a îmbunătăţit în bună parte datorită aplicării unor metode­­înaintate. Aici, pe baza procedeului de turnare în forme întărite cu bio­xid de carbon au fost executate 88 tone piese. Alte 130 tone piese s-au turnat în cochile, iar 900 tone piese au fost forjate în matrițe. La trustul de foraj Tîrgu-Jiu 63,3 la sută din volumul de lucrări de foraj s-au efec­tuat cu turbina. Aceasta a permis ca viteza de lucru planificată să fie sporită cu, 2,2 la sută, cheltuindu-se pe metrul forat cu 55 lei mai puţin decît prevederile din deviz. Rezultate asemănătoare s-au obţi­nut în marea majoritate a întreprin­derilor din oraşele şi regiunile pa­triei noastre. Ele poartă semnul pro­fundului patriotism de care dă dova­dă clasa muncitoare, sînt un rezultat al atitudinii noi, socialiste, faţă de muncă şi dovedesc mult respect şi simţ de răspundere pentru cuvîntul dat, pentru realizarea angajamente­lor luate în întrecerea socialistă. In perioada care a trecut s-a îm­bogăţit şi experienţa organelor sin­dicale şi administrative, a colective­lor de muncitori, tehnicieni şi ingi­neri.­A face din realizările­­ obţinute, din experienţa de pînă acum o bază sigură şi punct de plecare pentru obţinerea unor realiză­ri şi mai mari, este o sarcină de căpetenie a or­ganelor sindicale. Cît de necesar este acest lucru s-a arătat în mod deo­sebit în adunările ce s-au ţinut pe ramuri de producţie, la regiuni, cu prilejul dezbaterii cifrelor de plan pe anul 1963. Cele 9 luni ce au trecut din acest an constituie un bun prilej de a tre­ce în revistă realizările obţinute, ex­perienţa dobîndită, dar şi de a ana­liza cu profunzime şi spirit de răs­pundere activitatea desfăşurată în această perioadă, lipsurile ce s-au manifestat şi cauzele care le-au de­terminat, pentru a se putea lua din vreme măsuri de lichidare a lor. Nu­mai astfel se poate asigura îndepli­nirea planului la toţi indicii şi, toto­dată, crearea condiţiilor pentru buna desfăşurare a producţiei în anul vii­tor. La ora actuală mai există încă unele unităţi industriale care au ră­­mîneri în urmă în ce priveşte reali­zarea sarcinilor de plan. Unele, deşi au realizat şi chiar depăşit planul producţiei globale şi al producţiei­­marfă, nu au realizat sarcina de re­ducere a preţului de cost. Altele nu au realizat productivitatea planifi­cată sau nu şi-au îndeplinit sarci­nile de plan privind calitatea şi sor­timentele. Aşa, de pildă, întreprin­derea „Libertatea“ din Arad a pro­dus în acest an loturi de încălţă­minte care, datorită defectelor de fabricaţie, au fost respinse pe bună dreptate de unităţile comerciale, în­treprinderile textile Galaţi nu au realizat sarcina de creştere a pro­ductivităţii muncii. In situaţia ne­­realizării unor indici de plan sunt şi alte întreprinderi ca fabrica „Teba" din Arad şi altele. Cauzele neîndeplinirii în unele în­treprinderi a tuturor indicilor de plan îşi au izvorul în defectuoasa aprovizionare şi organizare a locu­rilor de muncă, în slaba preocupare pentru introducerea tehnologiei a­­vansate şi îmbunătăţirea indicilor de utilizare a maşinilor, necrearea con­(Continuare in pag. 2-a) Produse peste plan în valoare de 125.000.000 lei In întrecerea socialistă pentru în­deplinirea planului anual la toţi in­dicii, oamenii muncii din regiunea Ploieşti înscriu succese tot mai fru­moase. Bilanţul încheiat la sfîrşitul celor nouă luni ce au trecut din anul în curs confirmă pe deplin acest lucru. S-au realizat în plus faţă de plan produse în valoare de 125.000.000 lei. Din acestea cităm mii de tone de produse petroliere, 1.765 tone îngrăşăminte chimice, 450 tone detergenţi, 48.000 tone cărbune etc. Cele mai frumoase succese au fost înscrise de colectivele de muncă de la Uzina metalurgică Sinaia, rafină­riile Ploieşti, Teleajen şi Cîmpina, schelele Boldeşti şi Cîmpina, Uzina de detergenţi Ploieşti şi altele. (Coresp. „Munca“) -080 La Fabrica de postav din Buhuşi sunt mulţi acei ce obţin rezultate deosebite în întrecerea socialistă. Printre aceştia se numără şi ţe­­sătoarea Maria Cosma, fruntaşă în întrecerea socialistă. în fiecare lună, ea depăşeşte sarcina de plan cu 10—15 la sută, dînd în acelaşi timp şi ţesături de cea mai bună calitate. Foto : P. COZIA Filă de carnet »DOI­N­A"2" are o lungime de mai bine de 15 km şi e destul de veche. Ea aparţine de întreprinderea forestieră Broşteni. Traseul este izolat şi străbate văile păduroase şi pline de frumuseţe ale munţilor de prin partea locului. Trenul face cursa de cîteva ori pe zi. Lemnul adus este legat în plute şi minat la vale pe Bistriţa pînă la barajul lacului de acumulare Bicaz. De acolo mai departe... Şeful „reţelei" feroviare din a­­ceastă parte a locului este mecani­cul Eugen Fortini. L-am cunoscut după ce aflasem multe lucruri des­pre dînsul. Un om cu­ experienţă, priceput în meserie şi hotărît să facă faţă şi pe o locomotivă „Pa­cific". Sfătos, potrivit de statură şi vînjos la cei peste 50 de ani pe care îi are, mecanicul Fortini lucrează de 34 de ani pe locomotiva „Doina-2", singura de fapt pe această linie, li poartă părinteşte de grijă. Mereu îşi găseşte de lucru la ea. Cînd nu e prea zor la transport o bagă în reparaţii operative cu ridicarea de pe osii. „Bricheta“, cum îi spune me­canicul Fortini, îl ascultă şi de fie­care dată porneşte la drum cu forţe noi. Zilnic parcurge 60—80 km. — Am fost pensionat, dar nu mă îndur să mă despart de meserie. M-am obişnuit cu „Doina" şi n-o pot lăsa pe mîini străine. Mecanicul Eugen Fortini în înde­lungata activitate desfăşurată aici, în creier de munte, n-are nici un accident. Circulaţia se desfăşoară în deplină siguranţă, în ciuda faptului că nu se cere şi nu se dă cale li­beră. Nu este necesar acest lucru. Eugen Fortini a parcurs cu „Doina" o distanţă egală cu aproape 20 tu­ruri în jurul pămîntului. Oamenii din sat îl stimează şi-l apreciază pe feroviarul lor. Mărturie este şi fap­tul că­­ au ales deputat în Sfatul popular al regiunii Suceava. Mecanicul Eugen Fortini mi-a po­vestit mai multe despre viaţa şi munca lui. Cît stătusem de vorbă locomotiva fusese alimentată pentru drum „lung". Urcîndu-se pe „bri­cheta“ lui, mecanicul ne-a invitat să-l mai vizităm, să facem o călăto­rie spre Hîrtop. Un fluier scurt, a­­poi cîteva învîrtituri nervoase de roţi pe loc şi „Doina-2" se puse în mişcare, pufăind zgomotos, vesel, îm­­proşcînd din cilindri, în dreapta şi-n stînga, nori de aburi. Trenulețul dispăru după cotitură, lăsînd în urmă bucle de fum cenu­şiu. După puţin timp se auzi fluie­rul „brichetei". Ecoul rătăci cîteva clipe, pierzîndu-se apoi în liniştea munţilor din jurul Barbarului. N. GRUNZII Trenuleţul nu plecase de mult. Peste vale abia se destrămase o ceaţă de fum. Din depărtare se auzi un fluier de locomotivă, care îşi ră­tăci ecoul printre văile munţilor în­veliţi de păduri bătrîne. — Pe cînd... alt tren ? Omul de la „biroul de informații", un tînăr care spărgea lemne de foc, fără să se oprească din lucru, îmi dădu un răspuns neliniştitor. — Altul ?!... E singurul tren. Se duce cu vagoanele goale și peste cîteva ore e înapoi. Aduce lemnul de la Hîrtop... Calea ferată forestieră care por­nește din marginea satului Barbar spre Hîrtop — punctul terminus — Tinerii Csire Ladislau si Nyéki Alexandra sunt cunoscuţi ca doi harnici strungari din secţia prelucrări mecanice a uzinelor „Înfrăţirea“-Oradea. Depăşind lunar norma în medie cu 15—20 la sută şi dînd lucru de bună calitate, ei se situează printre fruntaşii in întrecerea socialistă. Fotó: ST. ALBES­CU Vizita tovarăşilor Gheorgh­e şi Ion Gheorghe Maur in DJAKARTA 9 (Agerpres). — De la trimişii speciali : In continuarea vi­zitei in Indonezia, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej împreună cu to­varăşii Ion Gheorghe Maurer şi Cor­­neliu Mănescu au vizitat mărfi insu­la Bali, cunoscută în întreaga lume pentru frumuseţile ei naturale, vege­taţia luxuriantă şi măiestria artistică a meşteşugarilor, cîntăreţilor şi dan­satorilor populari. De-a lungul celor peste 100 d­e ki­lometri parcurşi pe teritoriul insulei, mii şi mii de oameni şi-au exprimat sentimentele de prietenie faţă de poporul român, cu aceeaşi însufleţi­re ca pretutindeni în cursul vizitei prin Indonezia a înalţilor oaspeţi ro­­mîni. Prinse pe înalte tulpini de bambus, se înşiruiau, prin locurile vi­zitate, împletituri artistice, cele mai multe de forma soarelui, urare sim­bolică tradiţională, semnificînd do­rinţa ca oaspetele să se bucure de sănătate şi prosperitate. In drum oaspeţii s-au oprit pentru puţin timp pe culmea muntelui Ba­­tur. Aici, la 1.800 de metri altitudi­ne, este un climat asemănător primă­verii de la noi. Cît vezi cu ochii, pînă la ţărmul lacului Batur, coaste­le muntelui au fost arse de lava unei erupții vulcanice care s-a produs în anul 1928. Aici, în zona muntoasă a Indoneziei am întîlnit pentru prima oară parcele cultivate cu porumb, dar dominante sunt tot terenurile cul­tivate cu orez. Orezăriile sînt așeza­te în terase, pe povîrnişuri. Ţăranii cu pălării de paie sau cu frunze d­e palmier pe cap, cu picioarele pînă la genunchi în apă, folosind milenarele pluguri de lemn, pregăteau terenu­rile pentru cultivarea orezului. In timpul opririi pe culmea Batur, preşedintele Sukarno a explicat că în Indonezia există condiţii foarte favo­rabile pentru cultivarea bumbacului şi, de aceea, una din insulele arhipe­lagului va fi afectată acestei culturi. Înainte de cotropirea colonială — a spus dr. Sukarno — existau mari te­renuri cultivate cu bumbac şi o dez­voltată industrie textilă meşteşugă­rească. Dar colonialiştii erau intere­saţi să vindă propriile lor produse textile. Industria indoneziană a decă­zut şi cultivarea bumbacului a dis­părut, luîndu-i locul plantele în a căror cultivare erau interesaţi colo­nialiştii. In prezent, Indonezia impor­tă 90 la sută din bumbacul şi fibre­le care se prelucrează în întreprin­derile naţionale şi, în afară de a­ceas­ta, importă şi textile. A fost vizitat apoi satul Kintamani, situat în mun­ţii cu acelaşi nume. Casele sínt îm­prejmuite de ziduri din pămînt ars sau cărămidă, aşa cum sínt, de alt­fel, în întreaga insulă. In interiorul curţilor, în afară de locuinţe, sínt construite mici temple, în marea lor majoritate cu un volum de cel mult 2 metri cubi. Casele de pe insulă sínt aproape toate din bambus şi sínt acoperite cu frunze de palmier. Locuitorii satului Kintamani se a­­flau cu tolii pe şosea pentru a-i salu­ta pe înalţii oaspeţi. O orchestră populară a prezentat un scurt pro­gram artistic. Conducătorii statului român au ple­cat apoi la Dem Pasar, oraşul de re­şedinţă al insulei Ball, renumit cen-tru al turismului internaţional. A fost vizitată o­­expoziţie locală de artizanat şi pictură. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a elogiat realismul şi valoarea artistică a multor lucrări. Oaspeţii au putut ur­mări felul în care lucrează în ate­lierul alăturat expoziţiei meşteşuga­rii foarte îndemînatici şi dotaţi cu un simţ artistic remarcabil. La Sanur, după ce au vizitat o şcoală nou construită, oaspeţii ro­­mâni şi gazdele lor indoneziene au rămas două ore într-un pavilion si­tuat chiar pe plaja Oceanului Indian, asistînd cum prind pescarii peştete adus de refluxul oceanului. Seara, la Tampaksiring, un adevă­rat centru al cîntecului, dansului şi portului balinez, a fost prezentat în cinstea oaspeţilor români un specta­col popular, care a cuprins, printre altele, dansul Kijak, astfel conceput incit se dansează numai la apusul soarelui. Străbătînd drumurile acestei insu­lte, a cărei frumuseţe o face să meri­te pe deplin denumirea de „Insula Paradisului“, vezi, ca şi în alte părţi ale Indoneziei, sate vechi de secole, ţărani trudind pe ogoare cu unelte din moşi strămoşi, şi alături şcoli noi, luminoase, construite în ultimii ani. Aşa înţelegi mai bine dorinţa arzătoare a acestor oameni harnici de a lichida greaua moştenire a co­lonialismului, p­entru ca ţara lor fru­moasă şi bogată să păşească mereu înainte. In după-amiaza zilei de marţi, la palatul Tampaksiring, reşedinţa oas­peţilor români şi a preşedintelui Su­karno pe insula Bali, au continuat convorbirile oficiale începute la Djakarta. Vizita la şantierul hidrocentralei de la Djatiluhur Foto: AGERPRES i articole de uz casnic din mase plastice Industria maselor plastice din tara noastră a realizat în ultimul timp noi produse de uz casnic re­zistente, cu un colorit viu, plăcut. Intre altele au fost introduse in fa­bricaţie „seturi de bucătărie“, for­mate din perdele, faţă de masă, husă pentru scaune, din acelaşi ma­terial şi desen, din foi de masă plas­tică. Ele sunt uşor de curăţat, ceea ce uşurează mult munca gospodine­lor. Foile de policlorură de vinil, care au o largă utilizare în indus­tria confecţiilor şi obiectelor de os casnic, se produc acum într-un nu­măr de 60 variaţiuni de culori şi nu se decolorează. Creatorii au realizat totodată din mase plastice o serie de noi obiecte ca râzătoare pentru fructe, muştarieră cu capac, solniţă cu capac, suport pentru ghivece de flori, flori artificiale şi altele. In ul­timul timp, cu masele plastice au fost înlocuite mînerele de lemn ale cuţitelor, precum şi unele repere ale maşinilor de tocat şi măcinat fabri­cate în ţară. (Agerpres) Simpozion de endocrinologie la Sibiu La Sibiu a avut loc un simpozion na­ţional pe tema: „Diagnosticul hiper­­tiroidismului incipi­ent“. Au participat academicieni, profe­sori universitari, me­dici primari şi spe­cialişti din ţară. Au prezentat comunicări acad. Şt. Milcu, conf. dr. I. Goia şi dr. A. Pană. (Agerpres) Expoziţie de artă plastică La Galeriile din Timişoara ale Fondului Plastic s-a deschis o expo­ziţie de artă plastică cu lucrări ale artiştilor amatori din Banat selec­ţionate pentru faza regională a celei de a 3-a expoziţii bienale de artă­­oso­plastică. Cele 168 de exponate —■ pictură, grafică, sculptură, artă de­corativă aplicată — redau cu talent aspecte din viaţa de azi a oameni­lor muncii din Banat, realizările ob­ţinute în această parte a ţării în opera de desăvîrşire a construcţiei socialismului în patria­­noastră. In prezent în regiunea Banat acti­vează 14 cercuri de artă plastică or­ganizate la cluburi, cămine cultu­rale şi case raionale de cultură. La expoziţiile organizate anul acesta pe cercuri şi raioane au fost expuse cca. 600 de lucrări aparţinînd unui număr de 400 de artişti amatori. (Coresp. „Munca“) în excursie de documentare De curînd, un grup de 46 tovarăşi, muncitori, tehnicieni şi ingineri frun­taşi în întrecerea socialistă şi activi­tatea obştească, au plecat într-o ex­cursie de documentare de 3 zile. Excursia a fost organizată de comi­tetul sindicatului de la uzinele „E­­lectroputere“-Craiova şi a avut urmă­torul itinerariu: oraşul Bucureşti, Muzeul Doftana, oraşul Braşov, Mu­zeul Bruckenthal din Sibiu şi staţiu­nile Călimăneşti şi Predeal. (Coresp. „Munca”) In aceste zile în portul Cons­tanţa se amenajează un chei mo­dern, unde vor acosta vase co­merciale de mare tonaj. O parte din uriaşele macarale care vor încărca şi descărca mărfurile au şi fost montate, urmînd ca în curînd să se termine şi lucrările de finisaj a falezei. In clişeu , linia noilor macarale gata pen­tru a intra în funcţiune. Foto : S. EMIL La odihnă, şi tratament La Consiliul local al sindicatelor Braşov şi mai ales la comite­tele sindicatelor din întreprinderi aproape zilnic sosesc vederi din cele mai pitoreşti staţiuni din ţară. Ex­peditorii sunt oameni ai muncii plecaţi la o­­dihnă şi tratament. A­­nul acesta numărul lor a crescut. Numai în primele nouă luni, prin sindicat, au fost tri­mişi în diferite sta­ţiuni nu mai puţin de 10.180 muncitori, ingi­neri, maiştri şi func­ţionari din care 5.900 la tratament. (Coresp. „Munca") LA DATORIE Coboară seara. O seară răcoroasă de septembrie. Controlorul de con­ducte Gheorghe Oprea pornise pe­­ cărarea ce-o bate de ani de zile ve- i ghihc „drumul“ ţiţeiului de la sche­lă spre rafinărie. Deodată o pată neagră. Era ţiţei. Nu era timp de pierdut. Orice minut de întîrziere însemna tone de ţiţei risipit, o opri­re la una din instalaţiile rafinăriei. Intr-un suflet a ajuns la primul telefon. Prin întuneric o echipă formată din săpători, montori şi su­dori, condusă de maistrul Ion Popa, de la întreprinderea de transport ţiţei prin conducte-Ploieşti, a ple­­cat imediat pe traseele conducte­lor. In scurtă vreme locul cu pricina a fost descoperit. O fisură de cîţiva milimetri a dat frîu liber ţiţeiului. Pămîntul din jur se îmbibase. Tre­buia acţionat repede. Săpătorii îm­preună cu montorii şi sudorii au lu­crat de zor. Să sape degrabă o groapă de doi metri adîncime pînă la conductă, nu-i tocmai uşor. Au intrat apoi în funcţie aparatele de sudură. Totul e în ordine. Pe con­ductă a început din nou să curgă ţiţei. Cei de la rafinărie nici n-au observat această întrerupere. Inter­venţia făcută în condiţii puţin obiş­nuite a durat cîteva ore. Ea n-a influenţat cu nimic asupra bunu­lui mers al instalaţiilor din rafină­rie. . . A doua zi de dimineaţă la pano­ul de onoare al întreprinderii sub un titlu scurt cu litere mari „La datorie“ au apărut fotografiile celor 2 fraţi Leca — Gheorghe şi Nicolae — ale lui C-tin Dima, Aurel Zamfi­­rescu, Constantin Răducan care au contribuit din plin la înlăturarea pierderilor de ţiţei. L. BĂRBIERI

Next