Munca, februarie 1967 (Anul 23, nr. 5980-6003)
1967-02-23 / nr. 5999
. Şi răbdarea pescarilor are o triei Uşoare ne-au promis că o să ia măsuri pentru a se produce un sortiment variat de unelte de pescuit. De atunci a trecut aproape un an şi aprovizionarea cu articolele amintite lasă încă de dorit. Şi noul sezon de pescuit se apropie! Pe cind promisiunea va deveni faptă ? IOAN AGAVRILOAIE preşedintele filialei A.G.V.P.S. Piatra Neamţ Rubrică realizată de MIRCEA NOVAC In ultimii ani, numărul acelora care au îndrăgit pescuitul a crescut considerabil. Ei nu pot practica în bune condiţiuni acest sport preferat din cauza deficienţelor existente în aprovizionarea cu unelte de pescuit. Lipsesc ace de undiţă de toate mărimile, ancore, linguriţe, mulinete. îmi amintesc că la o plenară a A.G.V.P.S., ţinută în primăvara trecută la Bucureşti, reprezentanţii Ministerului Indus Aim] XXIII nr. 5999 joi 23 II 1967 4 pagini 25 bani OPINIA De ce ieftin, cind se poate... scump De multă vreme ne gîndim să ridicăm o problemă pe care o considerăm foarte importantă. Iată despre ce e vorba. Termocentrala Doiceşti — mare consumatoare de cărbune — se află la aproximativ 6 kilometri distanţă de cea mai apropiată şi la 60 kilometri de cea mai depărtată mină a întreprinderii ploieştene. Toate aceste exploatări pot să-i asigure cu prisosinţă combustibilul necesar. Totuşi noi îl livrăm în momentul de faţă numai 30 la sută din necesarul ei de consum. Restul de 70 la sută îl primeşte din alte regiuni, în timp ce combustibilul Cu cîteva zile în urmă, lăcătuşul de revizie Ion Corici şi electricianul Helmuth Schneider, de la revizia de vagoane din Reşiţa, verificând vagoanele de călători care au sosit cu trenul 1139, au găsit o sacoşă în care se aflau bani şi obiecte în valoare de peste 10 000 lei. Fără să stea pe gînduri, cei doi muncitori s-au dus cu pachetul la şeful lor de tură. întreprinderii noastre pleacă la alte termocentrale, ridicîndu-se astfel preţul de cost la tona de cărbune. Şi e foarte rău ! Asemenea plimbări inutile costă. Bine ar fi dacă Ministerul Minelor ar aproba ca întreprinderea noastră să livreze toată producţia sa termocentralei Doiceşti. S-ar face o economie la cheltuielile de transport de peste 7 milioane lei pe an. E o sumă care trebuie luată în seamă !... DUMITRU MITREA controlor şef la întreprinderea minieră din Ploieşti împreună au aflat apoi despre numele păgubaşului. Intîlnirea lor cu Irina Petcu, din comuna Caraşova, a fost de-a dreptul emoţionantă. E o faptă obişnuită a unor ceferişti, dar care nu se uită uşor. De aceea am şi scris aceste rînduri la rubrica de faţă. ION BAUSTEANU Reşiţa Fapta din trenul 1139 Mobilă de Rădăuţi.. La începutul lunii octombrie, Maria Cogălniceanu a cumpărat prin O.C.L.Brăila o garnitură de mobilă tip „Putna“ sosită de la întreprinderea de industrie locală din Rădăuţi. Cind a desfăcut-o, a văzut că unele cuie de la ambalaj pătrunseseră prin şipci direct în mobilă, zgîriind-o şi desfăcîndu-i furnirul. La cea mai mică mişcare, spătarele scaunelor cădeau. Picioarele de la servantă şi vitrină erau deja descleiate, iar pe la încheieturile canapelei şi fotoliilor puteai să introduci degetul. A sosit la faţa locului delegatul întreprinderii constructoare. Concluziile lui, scrise într-un registru aproape plin cu asemenea procese verbale, spuneau, fireşte, că mobila trebuie schimbată. Cei de la întreprinderea de industrie locală din Rădăuţi, care timp de peste trei luni n-au dat nici un semn de viaţă, îşi închipuie că tăcerea le poate acoperi lipsa de răspundere ? ION V. MARIN tehnician C.I.L.-Brăila * MASELE PLASTICE IŞI REVENDICĂ LOCUL CUVENIT ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI (II) Ing. Porstman, şeful serviciului producţie din Direcţia Generală Industrială a Chimiei Organice, Ministerul Industriei Chimice : Cerinţele şi criticile constructorilor de maşini la adresa noastră sunt întrutotul îndreptăţite. — Cum se explică faptul că unităţile chimiei refuză comenzile unor uzine constructoare de maşini ? — Problema refuzului are aspecte multiple. O primă dificultate în ce priveşte onorarea tuturor cererilor este capacitatea redusă a matriteriilor noastre. Cu forţele de care dispunem, nu putem confecţiona şi matriţele necesare seriilor mici de repere, de 3000—4000 bucăţi, care de altfel sunt nerentabile pentru noi. Iată de ce neglijăm piesele de serie mică. — Ce soluţii vedeţi ? — Fie ca uzinele constructoare de maşini să-şi creeze secţii anume pentru prelucrarea maselor plastice, fie chimia să-şi dezvolte capacitatea de realizare a matriţelor şi, paralel, să organizeze secţii speciale pentru serii mici la fabricile existente. A doua cauză este aceea că, dotarea uzinelor prelucrătoare de mase plastice cu maşini de injecţie s-a făcut într-un ritm nesatisfăcător faţă de nevoi. — Ce v-a reţinut ? — Faptul că nu putem cunoaşte din vreme aceste nevoi, adică atunci cînd urmează să fie comandate maşinile respective, într-o zi, în sfîrşit, am vrea să ştim care e necesarul de repere din mase plastice pînă în 1970 şi, pe această bază, să dotăm unităţile, am observa că nu e oportună nici o dezvoltare, întrucît nimeni nu ne poate spune precis ce intenţii certe are şi aceasta deoarece proiectanţii din construcţiile de maşini introduc masele plastice pe campanii. Dacă ne dezvoltăm, o facem pe răspunderea noastră şi, ca atare, trebuie să fim prudenţi. Anchetă realizată de ION VĂDUVA (Continuare în pag. 3-a) 4B1 Proletari din toate ţările, initivă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA CABINETELE DE MEDICINĂ A MUNCII Cabinetele de medicină a muncii se înscriu printre mijloacele de mare importanţă pentru investigarea şi valorificarea integrală a capacităţii de muncă a omului, pentru apărarea sănătăţii lui. In prezent, în policlinicile de pe lingă marile întreprinderi şi combinate industriale sau în cadrul celor ce deservesc grupuri de întreprinderi sunt organizate şi funcţionează 40 de cabinete de medicină a muncii, cu perspectiva sporirii numărului lor. Aceste cabinete sunt deservite de medici clinicieni, instruiţi în problemele de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, patologie profesională, igienă, legislaţia muncii etc. Unităţile de acest gen din policlinicile uzinelor de tractoare şi uzinelor „Steagul Roşu“ din Braşov, portul Constanţa, combinatelor Hunedoara şi Reşiţa, uzinelor de utilaj petrolier din Tîrgovişte şi altele au dobîndit o bună experienţă, abordînd cu perseverenţă problematica medicală a fiecărei întreprinderi în parte. Cabinetele de medicină a muncii se ocupă de studiul cauzelor morbidităţii, a influenţei noxelor profesionale asupra organismului şi fac propuneri pentru înlăturarea lor. Ele îndrumă angajaţii spre forme şi locuri de muncă potrivite posibilităţilor lor psihofiziologice. Totodată au în vedere evaluarea capacităţii de muncă a muncitorilor cu diferite afecţiuni cronice, supravegherea medicală activă a celor cu deficit funcţional, recuperarea şi reintegrarea lor în producţie, în raport cu posibilităţile de prestaţie. Desfăşurîndu-şi activitatea după planuri de muncă întocmite la început de an, acestea cuprind principalele obiective specifice tematicilor de studiu, rezultate din profilul şi dinamica morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă, dinamica stărilor de invaliditate, incidenţa bolilor şi intoxicaţiilor profesionale, gravitatea şi frecvenţa traumatismelor. Din planurile de studii ale cabinetelor se des prinde de cele mai multe ori, grija de a aborda cu toată competenţa profesională şi cu perspectiva unei eficienţe maxime, problemele cele mai actuale care influenţează capacitatea de muncă. Extragem de pildă, din planul de muncă al cabinetului de medicină a muncii al uzinelor de tractoare Braşov, următoarea temă de lucru : cercetarea oxicarbonismului cronic la muncitorii şi tehnicienii din secţiile calde (turnătorie, forjă şi tratament termic). Anul trecut au fost examinaţi clinic şi prin probe de laborator un număr de 991 de muncitori şi tehnicieni, de către cabinetul de medicină a muncii, împreună , cu celelalte servicii de specialitate. Concluziile practice au vizat înlăturarea, prin mijloace tehnice, a condiţiilor nefavorabile de lucru care facilitau pătrunderea toxicului în orga-Dr. EMILI ISTRATESCU şeful serviciului medicina muncii din Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale (Continuare în pag. 3-a) Harnicii oţelari din brigada condusă de Nicolae Farcaş, fruntaş în întrecerea socialistă de la uzinele „Oţelul Roşu“, pregătind elaborarea unei noi şarje de oţel CERCETAREA ŞTIINŢIFICA ÎN LABORATORUL UZINAL Laboratorul de cercetări, prin rolul şi specificul său, are menirea să contribuie la rezolvarea operativă şi eficientă a problemelor legate de activitatea productivă a uzinei, să sprijine orice iniţiativă ce vizează ridicarea nivelului tehnic şi economic al activităţii de producţie, perfecţionarea proceselor tehnologice ale instalaţiilor de fabricaţie, descoperirea rezervelor interne etc. Tematica activităţii de cercetare în cadrul uzinei noastre, ca rezultat al colaborării între toate cadrele tehnice din secţiile productive şi serviciile funcţionale, reflectă problemele majore ale uzinei. Cele 8 teme cuprinse în planul de cercetări pe 1966 au urmărit în primul rînd rezolvarea unor probleme legate de îmbunătăţirea calităţii fluosilicatului de sodiu, prin reducerea impurităţilor, la nivelul cerinţelor beneficiarilor. O altă direcţie a preocupărilor noastre în 1966 a constituit-o studiul posibilităţilor de îmbunătăţire funcţională a utilajelor principale, urmărindu-se creşterea randamentului şi eficacităţii tehnologice ale acestora. Astfel, putem aminti studiile efectuate, atît în laborator cît şi în instalaţiile industriale, privind îmbunătăţirea constructivă a malaxorului de superfosfat, şi respectiv, determinarea limitei superioare de temperatură admisibilă la prăjirea piritelor cuprifere în pat fluidizat. Activitatea de cercetare în uzina noastră a înregistrat realizări frumoase în anul 1966, contribuind la rezolvarea unora din problemele importante ale uzinei. Astfel, putem vorbi despre îmbunătăţirea calitativă a tehnologiei de fabricaţie la prelucrarea fosforitelor. In urma cercetărilor efectuate, în strînsă colaborare cu colectivul tehnic al secţiei de superfosfat şi cu cercetătorii de la ICECHIM, s-a realizat o îmbunătăţire calitativă a tehnologiei de fabricaţie, ceea ce s-a concretizat prin creşterea însemnată a randamentelor de utilizare a materiei prime, media anuală a indicelui de consum realizat în 1966 fiind cu 14,4 la sută redusă în comparaţie cu cea din 1965. Această reducere a consumului specific echivalează cu cca. 3 200 tone substanţă activă economisită, din care s-a realizat o producţie de peste 17 000 tone superfosfat pulbere. Se mai pot da şi alte exemple din care reiese că activitatea de cercetare în uzină a contribuit la realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan pe anul 1966. Laboratorul nostru desfăşoară o largă colaborare cu institutele de cercetări şi ale învăţămîntului superior, legătura cu unele dintre acestea devenind deja tradiţională. Trebuie arătat însă că, în ce priveşte colaborarea, pe linie de cercetare, cu Ing. şef N. POPESCU şef serviciu cercetări Ing. LORINCZ GR. Uzina de superfosfaţi şi acid sulfuric Năvodari (Continuare în pag. 2-a) Sfioasele de la marginea pădurii.. I • ANTRACT: „Patimi" de Paul Everac I • START | 1 ■ g • Din patru puncte cardinale | Extinderea uzinei „Electroprecizia“ Uzina „Electroprecizia" din Săcele, specializată in echipamente electrice pentru tractoare, autocamioane şi alte genuri de autovehicule, este in curs de extindere. De citva timp, aici a început construcţia unei mari hale de fabricaţie. Agregatele moderne şi utilajele de înaltă productivitate ale noii unităţi, realizate în cea mai mare parte in ţară, vor asigura o mecanizare complexă a procesului de producţie. Planul mai prevede construirea unei sculării şi a unui pavilion administrativ care va adăposti serviciile tehnice şi de concepţie, laboratoarele şi diferitele servicii ale uzinei. COMPLEX SOCIAL PENTRU STUDENŢII IEȘENI La Iaşi se construieşte un mare complex social pentru studenţi. Amplasat în Bulevardul Tudor Vladimirescu, el va cuprinde 8 cămine cu o capacitate de aproape 3 200 de locuri, o cantină modernă, unde vor putea lua masa simultan 600 de studenţi, un punct medical şi anexe. O atenţie deosebită va fi acordată confortului şi eleganţei camerelor. (Agerpres) Instalaţie de energie pneumatică La Exploatarea minieră Uricani a intrat în probe tehnologice un turbocompresor de mare capacitate — 270 m. c. aer comprimat pe minut — care va alimenta cu energie pneumatică activitatea subterană desfăşurată în două sectoare ale minei. Prin intrarea în exploatare a noului turbocompresor — cel de al treilea de acest tip montat în Valea Jiului — debitul de aer comprimat din sectorul I și II al minei va crește cu 40 la sută. (Coresp. „Munca") LA CLUBUL SINDICATULUI FABRICII „ADESGO* Scaune goale în umbra firmei de neon Aş fi dorit să găsesc un program afişat, care să anunţe manifestările culturale de azi, de mîine, de poimîine... De fiecare dată însă — şi am fost cîteva zile în şir, la ore diferite (între 16-20,30) — am găsit uşa cînd cu lacăt, cînd fără lacăt, dar totdeauna încuiată. Intr-o zi, în sfîrșit, am întîlnit-o pe tovarășa Elena Rotaru, directoarea clubului. — Aici nu mai e clubul fabricii „Adesgo“ ? — Este, dar... — Dar 7 — N-avem portar. Și biblioteca e la etaj, biroul la fel, nu putem lăsa uşa deschisă să intre oricine. Şi, vedeţi... Am văzut. Clubul dispune de o sală de spectacole, o sală de repetiţii, bibliotecă. Trecînd prin aceste săli am avut impresia că mă aflu într-o casă din care de multă vreme gospodarul OCTAVIAN NICA (Continuare în pag. 3 a) eeBiBESBBSBeBPf 148 I BUCURIE ! GHEORGHE TOMOZEI Erau „la o bere". Un bărbat gras, cărunt, cu gesturi extrem de rapide şi un altul tinăr, inuit, deşirat, molatic. Am înţeles că Grasul urma să plece in concediu şi că Tînărul urma să-i ţină locul. Vreau să memorez — şi pentru tine, cititorule — cuvintele cu care ei vorbeau despre uneltele muncii lor (erau, cred, lucrători la un atelier de reparaţii) despre pofta cu care desenau in aer scene de ritual milenar (mina ridicind ciocanul, ochiul măsurind tipare etc...) Convorbirea lor semăna cu cea a doi bucătari care işi împărtăşesc tainele meşteşugului lor într-un compartiment de tren cu oameni flămânzi... Nu văd prozatorul (de poet nici nu mai vorbesc !) în stare să sufle colbul banalităţii de pe uneltele, de altfel de toţi ştiute: cuie, pile, ciocan sau daltă... Ei bine, oamenii aici evocaţi izbuteau să te atragă, să facă — miraculos — să răsară in ochii lor bucurii de copil. ..Fixezi rama cu două șuruburi, da' știi, d-alea bune și..." Spunea bine cu gura plină de parcă (Continuare în pag. 2-a)