Munca, februarie 1967 (Anul 23, nr. 5980-6003)

1967-02-23 / nr. 5999

. Şi răbdarea pescarilor are o triei Uşoare ne-au pro­mis că o să ia măsuri pentru a se produce un sortiment variat de u­­nelte de pescuit. De atunci a trecut aproape un an şi aprovizionarea cu artico­lele amintite lasă încă de dorit. Şi noul sezon de pescuit se apropie! Pe cind promisiunea va de­veni faptă ? IOAN AGAVRILOAIE preşedintele filialei A.G.V.P.S. Piatra Neamţ Rubrică realizată de MIRCEA NOVAC In ultimii ani, numărul acelora care au îndrăgit pescuitul a crescut con­siderabil. Ei nu pot prac­tica în bune condiţiuni a­­cest sport preferat din cauza deficienţelor exis­tente în aprovizionarea cu unelte de pescuit. Lipsesc ace de undiţă de toate mărimile, ancore, lingu­riţe, mulinete. îmi amintesc că la o plenară a A.G.V.P.S., ţi­nută în primăvara trecu­tă la Bucureşti, reprezen­tanţii Ministerului Indus­ Aim] XXIII nr. 5999 joi 23 II 1967 4 pagini 25 bani OPINIA De ce ieftin, cind se poate... scump De multă vreme ne gîndim să ridicăm o pro­blemă pe care o conside­răm foarte importantă. Iată despre ce e vorba. Termocentrala Doiceşti — mare consumatoare de cărbune — se află la apro­ximativ 6 kilometri dis­tanţă de cea mai apro­piată şi la 60 kilometri de cea mai depărtată mină a întreprinderii ploieşte­­ne. Toate aceste exploa­tări pot să-i asigure cu prisosinţă combustibilul necesar. Totuşi noi îl li­vrăm în momentul de fa­ţă numai 30 la sută din necesarul ei de consum. Restul de 70 la sută îl primeşte din alte regiuni, în timp ce combustibilul Cu cîteva zile în urmă, lăcătuşul de revizie Ion Corici şi electricianul Helmuth Schneider, de la revizia de vagoane din Reşiţa, verificând vagoa­nele de călători care au sosit cu trenul 1139, au găsit o sacoşă în care se aflau bani şi obiecte în valoare de peste 10 000 lei. Fără să stea pe gînduri, cei doi muncitori s-au dus cu pachetul la şeful lor de tură. întreprinderii noastre pleacă la alte termocen­trale, ridicîndu-se astfel preţul de cost la tona de cărbune. Şi e foarte rău ! Asemenea plimbări inuti­le costă. Bine ar fi dacă Ministerul Minelor ar a­­proba ca întreprinderea noastră să livreze toată producţia sa termocentra­lei Doiceşti. S-ar face o economie la cheltuielile de transport de peste 7 milioane lei pe an. E o sumă care trebuie luată în seamă !... DUMITRU MITREA controlor şef la întreprin­derea minieră din Ploieşti împreună au aflat apoi despre numele păgubaşu­lui. Intîlnirea lor cu Iri­na Petcu, din comuna Caraşova, a fost de-a dreptul emoţionantă. E o faptă obişnuită a unor ce­ferişti, dar care nu se uită uşor. De aceea am şi scris aceste rînduri la ru­brica de faţă. ION BAUSTEANU Reşiţa Fapta din trenul 1139 Mobilă de Rădăuţi.. La începutul lunii oc­tombrie, Maria Cogălni­­ceanu a cumpărat prin O.C.L.­Brăila o garnitură de mobilă tip „Putna“ sosită de la întreprinde­rea de industrie locală din Rădăuţi. Cind a des­făcut-o, a văzut că unele cuie de la ambalaj pă­trunseseră prin şipci di­rect în mobilă, zgîriind-o şi desfăcîndu-i furnirul. La cea mai mică mişcare, spătarele scaunelor că­deau. Picioarele de la servantă şi vitrină erau deja descleiate, iar pe la încheieturile canapelei şi fotoliilor puteai să intro­duci degetul. A sosit la faţa locului delegatul întreprinderii constructoare. Concluziile lui, scrise într-un registru aproape plin cu asemenea procese verbale, spuneau, fireşte, că mobila trebuie schimbată. Cei de la întreprinderea de industrie locală din Rădăuţi, care timp de peste trei luni n-au dat nici un semn de viaţă, îşi închipuie că tăcerea le poate acoperi lipsa de răspundere ? ION V. MARIN tehnician C.I.L.-Brăila * MASELE PLASTICE IŞI RE­VENDICĂ LOCUL CUVENIT ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI (II) Ing. Porst­man, şeful serviciului producţie din Direcţia Generală Indus­trială a Chimiei Organice, Ministerul Industriei Chi­mice : Cerinţele şi criticile constructorilor de maşini la adresa noastră sunt în­­trutotul îndreptăţite. — Cum se explică fap­tul că unităţile chimiei refuză comenzile unor u­­zine constructoare de ma­şini ? — Problema refuzului are aspecte multiple. O primă dificultate în ce priveşte onorarea tuturor cererilor este capacitatea redusă a matriteriilor noa­stre. Cu forţele de care dispunem, nu putem con­fecţiona şi matriţele nece­sare seriilor mici de repe­re, de 3000—4000 bucăţi, care de altfel sunt nerenta­bile pentru noi. Iată de ce neglijăm piesele de serie mică. — Ce soluţii vedeţi ? — Fie ca uzinele con­­structoare de maşini să-şi creeze secţii anume pentru prelucrarea maselor plasti­ce, fie chimia să-şi dezvol­te capacitatea de realizare a matriţelor şi, paralel, să organizeze secţii speciale pentru serii mici la fabri­cile existente. A doua cauză este aceea că, dotarea uzinelor prelu­crătoare de mase plastice cu maşini de injecţie s-a făcut într-un ritm nesatis­făcător faţă de nevoi. — Ce v-a reţinut ? — Faptul că nu putem cunoaşte din vreme aceste nevoi, adică atunci cînd urmează să fie comanda­te maşinile respective, într-o zi, în sfîrşit, am vrea să ştim care e nece­sarul de repere din mase plastice pînă în 1970 şi, pe această bază, să dotăm u­­nităţile, am observa că nu e oportună nici o dezvol­tare, întrucît nimeni nu ne poate spune precis ce in­tenţii certe are şi aceasta deoarece proiectanţii din construcţiile de maşini in­troduc masele plastice pe campanii. Dacă ne dezvol­tăm, o facem pe răspunde­rea noastră şi, ca atare, trebuie să fim prudenţi. Anchetă realizată de ION VĂDUVA (Continuare în pag. 3-a) 4B1 Proletari din toate ţările, initi­v­ă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA CABINETELE DE MEDICINĂ A MUNCII Cabinetele de me­dicină a muncii se înscriu printre mijloacele de mare importanţă pentru investigarea şi va­lorificarea inte­grală a capacităţii de muncă a omului, pentru apărarea sănătăţii lui. In prezent, în policlini­cile de pe lingă marile în­treprinderi şi combinate in­dustriale sau în cadrul ce­lor ce deservesc grupuri de întreprinderi sunt organi­zate şi funcţionează 40 de cabinete de medicină a muncii, cu perspectiva spo­ririi numărului lor. Aceste cabinete sunt deservite de medici clinicieni, instruiţi în problemele de expertiză medicală şi recuperare a ca­pacităţii de muncă, patolo­gie profesională, igienă, le­gislaţia muncii etc. Unităţile de acest gen din policlinicile uzine­lor de tractoare şi uzi­nelor „Steagul Roşu“ din Braşov, portul Constanţa, combinatelor Hunedoara şi Reşiţa, uzinelor de utilaj petrolier din Tîrgovişte şi altele au dobîndit o bună experienţă, abordînd cu perseverenţă problematica medicală a fiecărei între­prinderi în parte. Cabinetele de medicină a muncii se ocupă de studiul cauzelor morbidităţii, a in­fluenţei noxelor profesio­nale asupra organismului şi fac propuneri pentru în­lăturarea lor. Ele îndrumă angajaţii spre forme şi locuri de muncă potrivite posibilităţilor lor psiho­­fiziologice. Totodată au în vedere evaluarea capacităţii de muncă a muncitorilor cu diferite afecţiuni cronice, supravegherea medicală ac­tivă a celor cu deficit func­ţional, recuperarea şi rein­tegrarea lor în producţie, în raport cu posibilităţile de prestaţie. Desfăşurîndu-şi activita­tea după planuri de muncă întocmite la început de an, acestea cuprind prin­cipalele obiective specifice tematicilor de studiu, rezul­tate din profilul şi dina­mica morbidităţii cu inca­pacitate temporară de mun­că, dinamica stărilor de in­validitate, incidenţa bolilor şi intoxicaţiilor profesio­nale, gravitatea şi frecvenţa traumatismelor. Din planurile de studii ale cabinetelor se des­ prinde de cele mai multe ori, grija de a aborda cu toată competenţa profesio­nală şi cu perspectiva unei eficienţe maxime, proble­mele cele mai actuale care influenţează capacitatea de muncă. Extragem de pildă, din planul de muncă al cabine­tului de medicină a muncii al uzinelor de tractoare Braşov, următoarea temă de lucru : cercetarea oxicarbo­­nismului cronic la munci­torii şi tehnicienii din sec­ţiile calde (turnătorie, forjă şi tratament termic). Anul trecut au fost examinaţi clinic şi prin probe de la­borator un număr de 991 de muncitori şi tehnicieni, de către cabinetul de me­dicină a muncii, împreună , cu celelalte servicii de spe­cialitate. Concluziile prac­tice au vizat înlăturarea, prin mijloace tehnice, a condiţiilor nefavorabile de lucru care facilitau pă­trunderea toxicului în orga-Dr. EMILI ISTRATESCU şeful serviciului medicina muncii din Ministerul Să­nătăţii şi Prevederilor Sociale (Continuare în pag. 3-a) Harnicii oţelari din brigada condusă de Nicolae Farcaş, fruntaş în întrecerea socia­listă de la uzinele „Oţelul Roşu“, pregătind elaborarea unei noi şarje de oţel CERCETAREA ŞTIIN­ŢIFICA ÎN LABORATO­RUL UZINAL Laboratorul de cercetări, prin rolul şi speci­ficul său, are menirea să contribuie la rezolvarea operativă şi eficientă a problemelor legate de activitatea productivă a uzinei, să sprijine orice iniţiativă ce vizează ridicarea nivelului tehnic şi economic al activităţii de producţie, perfecţio­narea proceselor tehnologice ale instalaţiilor de fabricaţie, descoperirea rezervelor interne etc. Tematica activităţii de cercetare în cadrul uzinei noastre, ca rezultat al co­laborării între toate cadre­le tehnice din secţiile pro­ductive şi serviciile func­ţionale, reflectă probleme­le majore ale uzinei. Cele 8 teme cuprinse în planul de cercetări pe 1966 au urmărit în primul rînd rezolvarea unor probleme legate de îmbunătăţirea ca­lităţii fluosilicatului de so­diu, prin reducerea impuri­tăţilor, la nivelul cerinţelor beneficiarilor. O altă direcţie a preocu­părilor noastre în 1966 a constituit-o studiul posibi­lităţilor de îmbunătăţire funcţională a utilajelor principale, urmărindu-se creşterea randamentului şi eficacităţii tehnologice ale acestora. Astfel, putem a­­minti studiile efectuate, atît în laborator cît şi în in­stalaţiile industriale, pri­vind îmbunătăţirea con­structivă a malaxorului de superfosfat, şi respectiv, determinarea limitei supe­rioare de temperatură ad­misibilă la prăjirea pirite­lor cuprifere în pat flui­dizat. Activitatea de cercetare în uzina noastră a înregis­trat realizări frumoase în anul 1966, contribuind la rezolvarea unora din pro­blemele importante ale uzi­nei. Astfel, putem vorbi despre îmbunătăţirea cali­tativă a tehnologiei de fa­bricaţie la prelucrarea fos­­foritelor. In urma cercetă­rilor efectuate, în strînsă colaborare cu colectivul tehnic al secţiei de super­fosfat şi cu cercetătorii de la ICECHIM, s-a realizat o îmbunătăţire calitativă a tehnologiei de fabricaţie, ceea ce s-a concretizat prin creşterea însemnată a ran­damentelor de utilizare a materiei prime, media a­­nuală a indicelui de con­sum realizat în 1966 fiind cu 14,4 la sută redusă în comparaţie cu cea din 1965. Această reducere a consu­mului specific echivalează cu cca. 3 200 tone substanţă activă economisită, din care s-a realizat o producţie de peste 17 000 tone superfos­fat pulbere. Se mai pot da şi alte exemple din care reiese că activitatea de cer­cetare în uzină a contribuit la realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan pe anul 1966. Laboratorul nostru desfă­şoară o largă colaborare cu institutele de cercetări şi ale învăţămîntului superior, le­gătura cu unele dintre aces­tea devenind deja tradiţio­nală. Trebuie arătat însă că, în ce priveşte colaborarea, pe linie de cercetare, cu Ing. şef N. POPESCU şef serviciu cercetări Ing. LORINCZ GR. Uzina de superfosfaţi şi acid sulfuric Năvodari (Continuare în pag. 2-a) Sfioasele de la marginea pădurii.. ­ I • ANTRACT: „Patimi" de Paul Everac I • START | 1 ■ g • Din patru puncte cardinale | Extinderea uzinei „Electroprecizia“ Uzina „Electroprecizia" din Săcele, specializată in echipamente electrice pentru tractoare, auto­camioane şi alte genuri de autovehicule, este in curs de extindere. De citva timp, aici a început construcţia unei mari hale de fabricaţie. Agrega­tele moderne şi utilajele de înaltă productivitate ale noii unităţi, realizate în cea mai mare parte in ţară, vor asigura o mecanizare complexă a pro­cesului de producţie. Planul mai prevede cons­truirea unei sculării şi a unui pavilion adminis­trativ care va adăposti serviciile tehnice şi de concepţie, laboratoarele şi diferitele servicii ale uzinei. COMPLEX SOCIAL PENTRU STUDENŢII IEȘENI La Iaşi se construieşte un mare complex social pentru studenţi. Ampla­sat în Bulevardul Tu­dor Vladimirescu, el va cuprinde 8 cămine cu o capacitate de aproape 3 200 de locuri, o canti­nă modernă, unde vor putea lua masa simultan 600 de studenţi, un punct medical şi anexe. O aten­ţie deosebită va fi acor­dată confortului şi ele­ganţei camerelor. (Agerpres) Instalaţie de energie pneumatică La Exploatarea mi­nieră Uricani a intrat în probe tehnologice un turbocompresor de mare capacitate — 270 m. c. aer comprimat pe mi­nut — care va alimenta cu energie pneumatică activitatea subterană desfăşurată în două sec­toare ale minei. Prin in­trarea în exploatare a noului turbocompresor — cel de al treilea de acest tip montat în Va­lea Jiului — debitul de aer comprimat din sec­torul I și II al minei va crește cu 40 la sută. (Coresp. „Munca") LA CLUBUL SINDICATULUI FABRICII „ADESGO* Scaune goale în umbra firmei de neon Aş fi dorit să găsesc un program afişat, care să a­­nunţe manifestările cultu­rale de azi, de mîine, de poimîine... De fiecare dată însă — şi am fost cîteva zile în şir, la ore diferite (între 16-20,30) — am găsit uşa cînd cu lacăt, cînd fără la­căt, dar totdeauna încuiată. Intr-o zi, în sfîrșit, am în­­tîlnit-o pe tovarășa Elena Rotaru, directoarea clu­bului. — Aici nu mai e clubul fabricii „Adesgo“ ? — Este, dar... — Dar 7 — N-avem portar. Și bi­blioteca e la etaj, biroul la fel, nu putem lăsa uşa des­chisă să intre oricine. Şi, vedeţi... Am văzut. Clubul dispune de o sală de spectacole, o sală de repetiţii, bibliotecă. Trecînd prin aceste săli am avut impresia că mă aflu într-o casă din care de multă vreme gospodarul OCTAVIAN NICA (Continuare în pag. 3­ a) eeBiBESBBSBeBPf 148 I BUCURIE ! GHEORGHE TOMOZEI Erau „la o bere". Un bărbat gras, că­runt, cu gesturi ex­trem de rapide şi un altul tinăr, inuit, de­şirat, molatic. Am înţeles că Grasul ur­ma să plece in con­cediu şi că Tînărul urma să-i ţină locul. Vreau să memorez — şi pentru tine, ci­titorule — cuvintele cu care ei vorbeau despre uneltele mun­cii lor (erau, cred, lucrători la un ate­lier de reparaţii) despre pofta cu care desenau in aer scene de ritual milenar (mina ridicind cio­canul, ochiul măsu­­rind tipare etc...) Convorbirea lor se­măna cu cea a doi bucătari care işi împărtăşesc tainele meşteşugului lor în­tr-un compartiment de tren cu oameni flămânzi... Nu văd prozatorul (de poet nici nu mai vor­besc !) în stare să su­fle colbul banalităţii de pe uneltele, de altfel de toţi ştiute: cuie, pile, ciocan sau daltă... Ei bine, oa­menii aici evocaţi iz­buteau să te atragă, să facă — miraculos — să răsară in ochii lor bucurii de copil. ..Fixezi rama cu două șuruburi, da' știi, d-alea bune și..." Spunea bine cu gura plină de parcă (Continuare în pag. 2-a)

Next