Munca, septembrie 1968 (Anul 24, nr. 6470-6494)

1968-09-17 / nr. 6483

CONSUMURILE SPECIFICE NU SE REDUC CU JUSTIFICARI • TALPA LA PANTOFI SE SUBŢIAZĂ. DE CE SE ÎNGROAŞĂ CONSUMURILE ? • PLEDOARIE PENTRU ÎNCĂLŢĂMINTE CU FEŢE NECORECTATE • SE CERE ÎNLOCUIREA OPTICII LA CAPITOLUL ÎNLOCUITORI DE PIELE • DE CÂND SUNT MUNCITORII ŞI CONTABILI ? • SOLUŢII EXISTA. SA FIE VALORIFI­­ CATE ! Este un fapt îndeobşte cunoscut că în industria noastră uşoară cresc efor­turile dirijate spre spori­rea volumului de mărfuri puse la dispoziţia popu­laţiei, concomitent cu asi­gurarea unui sortiment tot mai larg de produse, care să satisfacă cele mai di­verse necesităţi. In calitate de cumpărători, vrem să ni se ofere mărfuri multe, diverse, trainice, frumoase şi ieftine. Este nu numai o dorinţă de ordin subiec­tiv, ci şi un imperativ economic. Numai astfel produsele obţinute vor fi recunoscute ca valoare pe piaţă, numai astfel ele vor fi cumpărate. Paralel cu acţiunea pre­zentată în mod succint mai sus, se urmăreşte şi reducerea continuă a cos­tului produselor. Introdu­cerea progresului tehnic — caracteristică a economiei noastre — trebuie să se reflecte în diminuarea cheltuielilor materiale de producţie, în creşterea pro­ductivităţii muncii, care se vor concretiza în scăde­rea preţului de cost şi, ul­terior, a preţurilor de vîn­­zare. Oare peste tot costurile de producţie scad ? Cău­­tînd răspunsul acestei în­trebări am vizitat zilele trecute una din întreprin­derile industriei uşoare: FABRICA DE ÎNCĂLŢĂ­MINTE „DÎMBOVIŢA" din Bucureşti. In totalul cheltuielilor de producţie ale acestei întreprinderi materiile pri­me şi materialele repre­zintă circa 80 la sută. Să ne continuăm deci analiza, îndreptîndu-ne atenţia a­­supra materiilor prime. Nivelul preţului de cost complet pe kilogram la talpă crupon flexibil, spre o situaţie aproape ase­mănătoare găsim şi la pro­dusul talpă crupon pentru cusut. Vedem deci că, în primul rînd, la o bună parte din produse, cheltu­ielile prevăzute în planul anului curent sînt mai mari decît cele din 1967. In al doilea rînd, că la multe din ele costul lor este chiar din planul tri­mestrial mai mare decît prevede planul anual. In al treilea rînd, că s-au de­păşit la unele produse cheltuielile planificate, exemplu, se prezintă ast­­a fel: si mai apare o întrebare şi anume cum va reuşi între­prinderea să se încadreze în costul planificat total pe an, dacă cu bună ştiinţă stabileşte planuri trimes­triale mai mari ? Tovarăşul inginer DU­MITRU POPESCU, şeful serviciului tehnic, ne ex­plică : — La tăbăcăria vegeta­lă, unde fabricăm talpa crupon pentru cusut, cea flexibilă şi­­alte cîteva sor­timente se lucrează cu piei brute primite de la terţi. Trebuie să spunem că nu le primim după o structu­ră optimă. Din acest motiv e nevoie să prelucrăm mai mult, să subţiem pieile prin operaţia de spălţuire şi, desigur, sunt afectate con­sumurile specifice. Această situaţie fiind o realitate, se impune valo­rificarea superioară şi com­plexă a pieilor. Toate ca­drele tehnice cu care am discutat opiniu pentru confecţionarea de încălţă­minte cu feţe din piele ne-ŞERBAN SIMEDREA (Continuare în pag. 3­ a) Pentru ca obligaţiile şi răspunderile în protecţia muncii să fie pe deplin în­ţelese, pentru a se crea un climat favorabil exercitării obligaţiilor stipulate prin lege, în majoritatea între­prinderilor din industria chimică s-au depus şi se depun multe eforturi. Mă­surile aplicate în scopul ocrotirii muncii şi sănătăţii, salariaţilor au făcut ca şi în chimie, industrie cu pro­cese tehnologice prin exce­lenţă nocive, să se consem­neze o scădere a accidente­lor şi îmbolnăvirilor profe­sionale. Faptul a fost subliniat şi în cuvîntul participanţilor la şedinţa de analiză tri­mestrială a direcţiei gene­rale celuloză şi hîrtie din Ministerul Industriei Chi­mice. Prezent la dezba­teri, delegatul Ministerului Muncii a arătat că laudele reciproce şi felicitările li­niştitoare (cu care cei pre­zenţi s-au copleşit) pot a­­dormi spiritul de răspun­dere şi vigilenţa. Previziunile, din păcate, s-au adeverit. După nu­mai cîteva zile, la Combi­natul de celuloză şi hîrtie Călăraşi, în timpul descăr­cării unei cisterne, a sur­venit un accident de mun­că în urma căruia 16 oa­meni s-au intoxicat cu clor. Unul din ventilele cister­nei s-a defectat, iar clorul lichid a ţîşnit cu presiune, ameninţînd odată cu sănă­tatea oamenilor şi Integri­tatea combinatului. Cau­zele accidentului: lipsă de competenţă în organizarea operaţiei de golire a cister­nei, nerespectarea norme­lor de protecţia muncii pentru recipienţii cu tran­sport lichid. Pe întreaga filieră de la director şi inginer şef (care nu au organizat procesul din punct de vedere al pro­tecţiei muncii) pînă la maistru, care a sesizat pe­ricolul în fază incipientă (scăpări de clor la ventil) dar nu a făcut nimic spre a-l evita, dezinteresul şi indiferenţa şi-au spus cu­vîntul. Prin instrucţiuni şi nor­me obligatorii este stabilit că, atunci cind se depis­tează asemenea fenomene (care de regulă preced ac­cidente), muncitorii trebuie să sisteze lucrul şi să anun­ţe conducerea, care va ape­la la echipe speciale de in­tervenţie. Aşa glăsuieşte legea !! Imperativele ei nu au fost însă cunoscute la Călăraşi, unde măsurile stipulate s-au aplicat din păcate, după accident. Ancheta iniţiată de or­ganele Inspectoratului de protecţia muncii a arătat (cu probe evidente) că: operaţia nu a avut pregă­tire prealabilă, s-a desfă­şurat neorganizat şi la o oră nepotrivită. Că prevederile şi instruc­ţiunile de protecţia muncii au fost străine lucrătorilor, că personalul conducerii n-a făcut nimic pentru a crea un cadru propice e­­xercitării obligaţiilor stipu­late prin lege, se poate de­monstra uşor. Mulţi muncitori şi-au a­­mintit că situaţii asemă­nătoare (scăpări de clor la ventil) au fost şi altă dată sesizate dar pentru că nu s-au soldat cu accidente nu au fost luate în considera- CLARA SMITH (Continuare în pag. 3-a) TELEGRAME Cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Orientale a Uruguayului, Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliu­lui de Stat al Republicii Socialiste România, a trimis un mesaj de felicitare preşedintelui Uruguayului, Jorge Pacheco Areco. In răspunsul său, Jorge Pacheco Areco mulţumeşte pentru felicitările şi urările transmise şi adresează, la rîndul său, urări cordiale de prosperitate pentru poporul român şi pentru fericirea personală a preşedintelui Con­siliului de Stat al Republicii Socialiste România. Proletari din toate ţările, uniti-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6483 marţi 17 IX 1968 6 pagini 30 bani Recoltă bogată de po­rumb pe ogoarele C.A.P. din comuna Ileana, jud. Ilfov Aspect de la Combinatul de cauciuc sintetic din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej Foto 9 C. BUTA .......... ii,■■ Mimii■wwiii iiimiii iu I ii T p-ârTniinniiTiiP7^7iTrini'Trrrri*'’ifi|'iiiT~'*iTYijyiTtnTTTrHIH F­ORJA CRITICII Sl AUTOCRITICII IN DINAMIZAREA OMULUI Orînduirii noastre socialiste îi sunt proprii forţe motrice specifice, care favorizează și sti­mulează progresul social în ascendenţa sa isto­rică. In contextul acestor elemente de dinamică a vieţii sociale, un rol important revine criticii şi autocriticii,­factor obiectiv ce marchează ten­dinţa de continuă perfecţionare şi autodepăşire, prezentă atît la nivelul marii colectivităţi, cît şi la nivelul vieţii individuale. Omul este angajat pe peri­metrul celor opt ore pro­ductive — şi în afara lor — într-o permanentă luptă cu inerţia, cu tot ceea ce devine vechi şi perimat, tinzînd să promoveze, să valorifice noul, din domeniul său de activitate. In acest sens, el foloseşte critica şi autocritica — nu ca scop în sine — ci ca mijloc eficient, privind accepţia reală de forţă mo­trice a progresului social. Critica şi autocritica dez­voltă personalitatea umană, modelînd-o după noile ce­rinţe pe care epoca istorică le anunţă, indicînd poziţia reală cu limitele reale, pe care individul e chemat să le depăşească. Este ştiut că oricît de sem­nificative ar fi roadele mun­cii depuse, mai întîlnim şi probleme ce-şi aşteaptă rezolvarea, neajunsuri ce re­clamă stabilirea unor chib­zuite măsuri de îndreptare. Există încă, în edificarea construcţiei socialiste —ori­unde şi oricînd — impor­tante valenţe de perfecţio­nare a muncii, de o mai ju­dicioasă folosire a poten­ţialului uman şi a rezerve­lor materiale încă nevalori­ficate deplin, dar care folo­site corspunzător, pot duce la obţinerea în toate dome­niile de activitate ale vieţii noastre a unor­­ rezultate superioare celor obţinute pînă acum. Pentru aceasta însă, este necesară o matură chib­zuinţă în care, fără a ig­nora succesele dobîndite de individ ori colectivitate, re­cunoaşterea sinceră, profund principială a lipsurilor exis­tente, să se îmbine cu mij­loacele şi metodele cele mai indicate remedierii lor. Iată de ce dialectica dez­voltării vieţii noastre so­ciale reclamă ca o condiţie sine qua non prezenţa actu­lui critic şi autocritic în activitatea de zi cu zi a fie­cărui ins sau colectiv de muncă. Obiectivitatea actului cri­tic şi autocritic, notele lui definitorii, reliefate de com­plexitatea relaţiilor existente la nivelul fiecărui micro­­grup social — iată tema unei investigaţii sociologice, efec­tuate recent, într-un număr de intreprinderi ale jude­ţelor Gorj şi Hunedoara, ale cărei rezultate le consem­năm în rîndurile ce ur­mează. Cunoscuta zicală populară „bate fierul cît e cald“, nu-şi desminte oportunitatea, nici în problema supusă discu­ţiei noastre. Este ştuit că ea — critica ■— vine să răs­pundă unor ceriţe, adresea­ză propuneri şi soluţii celor chemaţi să rezolve anumite situaţii, depistează carenţe şi anomalii — uneori aflate abia în germene. Pentru ce să aşteptăm oare agravarea­­ unei stări de fapt nedorite sau permanentizarea aces­teia, cînd opinia colectivă poate interveni eficient, de la bun început ? Un aseme­nea răspuns am primit de la foarte mulţi dintre cei chestionaţi. Bineînţeles că n-au lipsit nici concretizările respective de la diferite locuri de muncă. Iată cîteva dintre ele. „Viaţa fabricii oferă des­tule aspecte în ceea ce pri­veşte rolul educativ pe care-l joacă o critică sănă­toasă prezentă atunci cînd trebuie. Sub­ influenţa unei asemenea critici, inginerul Dorin S. manifestă astăzi, o meritorie comportare în re­laţiile cu colegii şi subal­ternii lui". (C. Jurea — se­cretarul comitetului sindi­catului de la Fabrica de frigidere Sadu). „Șeful sectorului IX C.F.I., maistrul I.C. — ne relata AUREL CODREANU TEODOR GEAMANU D. M. BIRLIBA (Continuare în pag. 2­ a) ANCHETĂ SOCIALĂ • Tovarăşul Mae Ceauşescu l -­ a primit pe ministrul afacerilor externe al Belgiei, Pierre Harmel Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socia­liste România, Nicolae Ceauşescu, a primit luni di­mineaţa, la Palatul Repu­blicii, pe ministrul afaceri­lor externe al Belgiei, Pier­re Harmel. La primire a participat Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. In cadrul convorbirii ca­re a avut loc, au fost abor­date probleme privind rela­ţiile bilaterale şi unele pro­bleme internaţionale. Cons­tatâ­ndu-se cu satisfacţie e­­voluţia pozitivă a colaboră­rii dintre cele două state în interesul ambelor părţi, au fost subliniate posibilităţile existente de dezvoltare a colaborării româno-belgie­­ne. A fost evidenţiată do­rinţa ambelor state de a-şi aduce în continuare o con­tribuţie eficientă la cauza păcii şi destinderii interna­ţionale, întrevederea s-a desfăşu­rat într-o atmosferă de cor­dialitate. In încheierea întrevederii, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a înmînat ministrului afaceri­lor externe belgian, Pierre Harmel, ordinul „Tudor Vla­­dimirescu“ clasa I, acordat pentru merite deosebite şi contribuţia adusă la pro­Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii So­cialiste România, Nicolae Ceauşescu, a oferit luni un dejun în onoarea ministru­lui afacerilor externe al Belgiei, Pierre Harmel. Au participat Ion Gheor­­ghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Maxim Berghianu, preşe­dintele Comitetului de Stat al Planificării, Corneliu Mănescu, ministrul aface­rilor externe, Adrian Di­­mitriu, ministrul justiţiei, Pompiliu Macovei, preşe­dintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi promovarea cauzei păcii şi co­laborării internaţionale, precum şi la dezvoltarea re­laţiilor de prietenie dintre Regatul Belgiei şi Republi­ca Socialistă România.­tă, Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe, Alexandru Lăză­­reanu, ambasadorul Româ­niei numit la Bruxelles. Au luat parte Jan Adri­­aenssen, ambasadorul Bel­giei la Bucureşti, Louis Colot, ambasador, însărci­­­­nat cu problemele păcii şi dezarmării în M.A.E., Etie­nne Davignon, şeful de ca­binet al ministrului aface­rilor externe, Philippe de Schoutheete, şeful servi­ciului de presă din M.A.E., Robert van Overberghe, consilier al Ambasadei Belgiei la Bucureşti. Dejun oferit de preşedintele Consiliului de Stat 000000000000000000000000000000* Reprezentanţii sala­riaţilor în comitetele de direcţie, simpli executanţi de sarcini? Convorbire cu ALEXANDRU BREJAN, preşedintele Consiliului municipal al sindicate­lor Tg. Mureş Participarea reprezentan­ţilor salariaţilor la activita­tea comitetelor de direcţie se înscrie pe linia măsurilor adoptate de partid în vede­rea adincirii continue a de­mocratismului vieţii econo­mice. De la această posi­bilitate, să o numim teore­tică, pînă la realitate, dru­mul ar trebui să fie foarte scurt şi foarte drept. — Aşa şi este, în cele mai multe cazuri. Majorita­tea reprezentanţilor salaria­ţilor din întreprinderile mu­nicipiului Tîrgu Mureş au cîştigat prestigiu în faţa maselor (care i-au desem­nat în aceste funcţii), în ur­ma activităţii bogate des­făşurate în comitetele de direcţie. — Este un merit, în ex­clusivitate, personal ! — In mare măsură, da. Pentru că, un om lipsit de personalitate — care nu are deci curajul opiniei pro­prii, îndrăzneală şi o pregă­tire profesională şi gene­rală excepţională — nu se va putea afirma, oricît l-ar împinge alţii de la spate. In acelaşi timp, afirmarea nu e posibilă decît într-un a­­numit cadru, prin respec­tarea unor condiţii „exteri­oare“. Mă refer la condiţi­ile oferite reprezentanţilor salariaţilor pentru a se pu­tea consulta cu colectivul de muncă, a se informa, a se înarma cu punctul de ve­dere înaintat al acestuia, a se pregăti din timp util pen­tru şedinţa comitetului de direcţie. — Ce înţelegeţi prin „timp util“ ?. Formularea, întîlnită şi în regulamen­tele de funcţionare a comi­tetelor de direcţie, mi se pare că suferă de impreci­zie. Vasile Cohuţ, de la fa­brica de zahăr, îmi relata că hotărîrile adoptate în comi­tetul de direcţie prevăd că „se vor lua măsuri în cel mai scurt timp posibil..." pentru introducerea apei calde la vestiare sau pen- Discuţie consemnată de PAUL URDEA (Continuare în pag. 5-a) Ca in fiecare an la ju­mătatea auriului septem­brie, ieri dimineaţă clo­poţelul a sunat vesel, a­­nunţînd marele eveni­ment­­ al acestei luni — deschiderea şcolilor. Mare eveniment pentru toate vîrstele, pentru că nu se poate şti cine este mai e­­moţionat — copilul care-şi pune în spate primul ghiozdan, sau dascălul a­­flat la al treizecilea an de catedră, părinţii care au pregătit totul de cu seară, sau bătrinul care în dimi­neaţa încălzită de soarele blind al toamnei contem­pla nostalgic primăvara revărsată pe străzi la po­runca magicului clopoţel. Ieri dimineaţă s-au des­chis, aşadar, şcolile. In­tr-un cadru sărbătoresc, copiii, părinţii şi cadrele didactice au inaugurat un nou an şcolar. Urarea „Bine aţi venit!“, prezen­tă la intrarea şcolilor, era adresată tuturor, de la ta­tăl care ţinea fiul de mină pînă la directorul care şi-a dres vocea gîtuită de emoţie înainte de a spune cîteva cuvinte pline de căldură, de la copilul in­trat prima dată într-o şcoală şi pînă la tînărul profesor care abia a pără­sit băncile facultăţii. Un „Bine aţi venit!“ rostit din toată inima, cu toată dragostea. In toamna aceasta însă, deschiderea şcolilor este un eveniment cu rezonan­ţe multiple. Anul şcolar 1968—1969 debutează sub semnul generos a două documente de importan­ţă vitală pentru învăţă­­mintul românesc — este primul an în care se apli­că Directivele Comitetu­lui Central al Partidului Comunist Român privind dezvoltarea invăţămîntu­­lui de toate gradele şi noua Lege a invăţămîntu­­lui. Amplu program de perspectivă, completul pe care-l formează aceste documente stabileşte ma­rile direcţii de dezvoltare ale şcolii noastre, de per­fecţionare şi modernizare a învăţămîntului româ­nesc. Scopul suprem este integrarea organică a a­­cestei activităţi de primă însemnătate în structura marii opere de edificare socialistă. Că toate preve­derile vor fi aplicate, vor fi puse în practică, stau mărturie rezultatele de pină acum. Cifrele sînt mai grăitoare decît ori­­cînd , ieri s-au deschis 15 700 de şcoli în faţa ce­lor aproape 4 000 000 de elevi care vor fi îndru­maţi de circa 180 000 de cadre didactice. Elevii şi studenţii laolaltă alcătu­iesc aproape un sfert din populaţia ţării! In viaţa şcolilor, anul 1968—1969 va fi marcat de aplicarea a două impor­tante prevederi : în acest an în clasa I vor fi cu­prinşi pentru prima dată copii de 6 ani ; apoi, este anul primei promoţii de absolvenţi ai liceului teo­retic de 12 clase. Cei mai „vîrstnici“ şi cei mai ti­neri elevi s-au întîlnit ieri dimineaţă în pragul şco­lilor înmănunchindu-și MIRCEA IORGULESCU (Continuam în pag. 2­ a)

Next