Munca, septembrie 1968 (Anul 24, nr. 6470-6494)
1968-09-17 / nr. 6483
CONSUMURILE SPECIFICE NU SE REDUC CU JUSTIFICARI • TALPA LA PANTOFI SE SUBŢIAZĂ. DE CE SE ÎNGROAŞĂ CONSUMURILE ? • PLEDOARIE PENTRU ÎNCĂLŢĂMINTE CU FEŢE NECORECTATE • SE CERE ÎNLOCUIREA OPTICII LA CAPITOLUL ÎNLOCUITORI DE PIELE • DE CÂND SUNT MUNCITORII ŞI CONTABILI ? • SOLUŢII EXISTA. SA FIE VALORIFI CATE ! Este un fapt îndeobşte cunoscut că în industria noastră uşoară cresc eforturile dirijate spre sporirea volumului de mărfuri puse la dispoziţia populaţiei, concomitent cu asigurarea unui sortiment tot mai larg de produse, care să satisfacă cele mai diverse necesităţi. In calitate de cumpărători, vrem să ni se ofere mărfuri multe, diverse, trainice, frumoase şi ieftine. Este nu numai o dorinţă de ordin subiectiv, ci şi un imperativ economic. Numai astfel produsele obţinute vor fi recunoscute ca valoare pe piaţă, numai astfel ele vor fi cumpărate. Paralel cu acţiunea prezentată în mod succint mai sus, se urmăreşte şi reducerea continuă a costului produselor. Introducerea progresului tehnic — caracteristică a economiei noastre — trebuie să se reflecte în diminuarea cheltuielilor materiale de producţie, în creşterea productivităţii muncii, care se vor concretiza în scăderea preţului de cost şi, ulterior, a preţurilor de vînzare. Oare peste tot costurile de producţie scad ? Căutînd răspunsul acestei întrebări am vizitat zilele trecute una din întreprinderile industriei uşoare: FABRICA DE ÎNCĂLŢĂMINTE „DÎMBOVIŢA" din Bucureşti. In totalul cheltuielilor de producţie ale acestei întreprinderi materiile prime şi materialele reprezintă circa 80 la sută. Să ne continuăm deci analiza, îndreptîndu-ne atenţia asupra materiilor prime. Nivelul preţului de cost complet pe kilogram la talpă crupon flexibil, spre o situaţie aproape asemănătoare găsim şi la produsul talpă crupon pentru cusut. Vedem deci că, în primul rînd, la o bună parte din produse, cheltuielile prevăzute în planul anului curent sînt mai mari decît cele din 1967. In al doilea rînd, că la multe din ele costul lor este chiar din planul trimestrial mai mare decît prevede planul anual. In al treilea rînd, că s-au depăşit la unele produse cheltuielile planificate, exemplu, se prezintă asta fel: si mai apare o întrebare şi anume cum va reuşi întreprinderea să se încadreze în costul planificat total pe an, dacă cu bună ştiinţă stabileşte planuri trimestriale mai mari ? Tovarăşul inginer DUMITRU POPESCU, şeful serviciului tehnic, ne explică : — La tăbăcăria vegetală, unde fabricăm talpa crupon pentru cusut, cea flexibilă şialte cîteva sortimente se lucrează cu piei brute primite de la terţi. Trebuie să spunem că nu le primim după o structură optimă. Din acest motiv e nevoie să prelucrăm mai mult, să subţiem pieile prin operaţia de spălţuire şi, desigur, sunt afectate consumurile specifice. Această situaţie fiind o realitate, se impune valorificarea superioară şi complexă a pieilor. Toate cadrele tehnice cu care am discutat opiniu pentru confecţionarea de încălţăminte cu feţe din piele ne-ŞERBAN SIMEDREA (Continuare în pag. 3 a) Pentru ca obligaţiile şi răspunderile în protecţia muncii să fie pe deplin înţelese, pentru a se crea un climat favorabil exercitării obligaţiilor stipulate prin lege, în majoritatea întreprinderilor din industria chimică s-au depus şi se depun multe eforturi. Măsurile aplicate în scopul ocrotirii muncii şi sănătăţii, salariaţilor au făcut ca şi în chimie, industrie cu procese tehnologice prin excelenţă nocive, să se consemneze o scădere a accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale. Faptul a fost subliniat şi în cuvîntul participanţilor la şedinţa de analiză trimestrială a direcţiei generale celuloză şi hîrtie din Ministerul Industriei Chimice. Prezent la dezbateri, delegatul Ministerului Muncii a arătat că laudele reciproce şi felicitările liniştitoare (cu care cei prezenţi s-au copleşit) pot adormi spiritul de răspundere şi vigilenţa. Previziunile, din păcate, s-au adeverit. După numai cîteva zile, la Combinatul de celuloză şi hîrtie Călăraşi, în timpul descărcării unei cisterne, a survenit un accident de muncă în urma căruia 16 oameni s-au intoxicat cu clor. Unul din ventilele cisternei s-a defectat, iar clorul lichid a ţîşnit cu presiune, ameninţînd odată cu sănătatea oamenilor şi Integritatea combinatului. Cauzele accidentului: lipsă de competenţă în organizarea operaţiei de golire a cisternei, nerespectarea normelor de protecţia muncii pentru recipienţii cu transport lichid. Pe întreaga filieră de la director şi inginer şef (care nu au organizat procesul din punct de vedere al protecţiei muncii) pînă la maistru, care a sesizat pericolul în fază incipientă (scăpări de clor la ventil) dar nu a făcut nimic spre a-l evita, dezinteresul şi indiferenţa şi-au spus cuvîntul. Prin instrucţiuni şi norme obligatorii este stabilit că, atunci cind se depistează asemenea fenomene (care de regulă preced accidente), muncitorii trebuie să sisteze lucrul şi să anunţe conducerea, care va apela la echipe speciale de intervenţie. Aşa glăsuieşte legea !! Imperativele ei nu au fost însă cunoscute la Călăraşi, unde măsurile stipulate s-au aplicat din păcate, după accident. Ancheta iniţiată de organele Inspectoratului de protecţia muncii a arătat (cu probe evidente) că: operaţia nu a avut pregătire prealabilă, s-a desfăşurat neorganizat şi la o oră nepotrivită. Că prevederile şi instrucţiunile de protecţia muncii au fost străine lucrătorilor, că personalul conducerii n-a făcut nimic pentru a crea un cadru propice exercitării obligaţiilor stipulate prin lege, se poate demonstra uşor. Mulţi muncitori şi-au amintit că situaţii asemănătoare (scăpări de clor la ventil) au fost şi altă dată sesizate dar pentru că nu s-au soldat cu accidente nu au fost luate în considera- CLARA SMITH (Continuare în pag. 3-a) TELEGRAME Cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Orientale a Uruguayului, Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a trimis un mesaj de felicitare preşedintelui Uruguayului, Jorge Pacheco Areco. In răspunsul său, Jorge Pacheco Areco mulţumeşte pentru felicitările şi urările transmise şi adresează, la rîndul său, urări cordiale de prosperitate pentru poporul român şi pentru fericirea personală a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Proletari din toate ţările, uniti-va! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6483 marţi 17 IX 1968 6 pagini 30 bani Recoltă bogată de porumb pe ogoarele C.A.P. din comuna Ileana, jud. Ilfov Aspect de la Combinatul de cauciuc sintetic din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej Foto 9 C. BUTA .......... ii,■■ Mimii■wwiii iiimiii iu I ii T p-ârTniinniiTiiP7^7iTrini'Trrrri*'’ifi|'iiiT~'*iTYijyiTtnTTTrHIH FORJA CRITICII Sl AUTOCRITICII IN DINAMIZAREA OMULUI Orînduirii noastre socialiste îi sunt proprii forţe motrice specifice, care favorizează și stimulează progresul social în ascendenţa sa istorică. In contextul acestor elemente de dinamică a vieţii sociale, un rol important revine criticii şi autocriticii,factor obiectiv ce marchează tendinţa de continuă perfecţionare şi autodepăşire, prezentă atît la nivelul marii colectivităţi, cît şi la nivelul vieţii individuale. Omul este angajat pe perimetrul celor opt ore productive — şi în afara lor — într-o permanentă luptă cu inerţia, cu tot ceea ce devine vechi şi perimat, tinzînd să promoveze, să valorifice noul, din domeniul său de activitate. In acest sens, el foloseşte critica şi autocritica — nu ca scop în sine — ci ca mijloc eficient, privind accepţia reală de forţă motrice a progresului social. Critica şi autocritica dezvoltă personalitatea umană, modelînd-o după noile cerinţe pe care epoca istorică le anunţă, indicînd poziţia reală cu limitele reale, pe care individul e chemat să le depăşească. Este ştiut că oricît de semnificative ar fi roadele muncii depuse, mai întîlnim şi probleme ce-şi aşteaptă rezolvarea, neajunsuri ce reclamă stabilirea unor chibzuite măsuri de îndreptare. Există încă, în edificarea construcţiei socialiste —oriunde şi oricînd — importante valenţe de perfecţionare a muncii, de o mai judicioasă folosire a potenţialului uman şi a rezervelor materiale încă nevalorificate deplin, dar care folosite corspunzător, pot duce la obţinerea în toate domeniile de activitate ale vieţii noastre a unor rezultate superioare celor obţinute pînă acum. Pentru aceasta însă, este necesară o matură chibzuinţă în care, fără a ignora succesele dobîndite de individ ori colectivitate, recunoaşterea sinceră, profund principială a lipsurilor existente, să se îmbine cu mijloacele şi metodele cele mai indicate remedierii lor. Iată de ce dialectica dezvoltării vieţii noastre sociale reclamă ca o condiţie sine qua non prezenţa actului critic şi autocritic în activitatea de zi cu zi a fiecărui ins sau colectiv de muncă. Obiectivitatea actului critic şi autocritic, notele lui definitorii, reliefate de complexitatea relaţiilor existente la nivelul fiecărui microgrup social — iată tema unei investigaţii sociologice, efectuate recent, într-un număr de intreprinderi ale judeţelor Gorj şi Hunedoara, ale cărei rezultate le consemnăm în rîndurile ce urmează. Cunoscuta zicală populară „bate fierul cît e cald“, nu-şi desminte oportunitatea, nici în problema supusă discuţiei noastre. Este ştuit că ea — critica ■— vine să răspundă unor ceriţe, adresează propuneri şi soluţii celor chemaţi să rezolve anumite situaţii, depistează carenţe şi anomalii — uneori aflate abia în germene. Pentru ce să aşteptăm oare agravarea unei stări de fapt nedorite sau permanentizarea acesteia, cînd opinia colectivă poate interveni eficient, de la bun început ? Un asemenea răspuns am primit de la foarte mulţi dintre cei chestionaţi. Bineînţeles că n-au lipsit nici concretizările respective de la diferite locuri de muncă. Iată cîteva dintre ele. „Viaţa fabricii oferă destule aspecte în ceea ce priveşte rolul educativ pe care-l joacă o critică sănătoasă prezentă atunci cînd trebuie. Sub influenţa unei asemenea critici, inginerul Dorin S. manifestă astăzi, o meritorie comportare în relaţiile cu colegii şi subalternii lui". (C. Jurea — secretarul comitetului sindicatului de la Fabrica de frigidere Sadu). „Șeful sectorului IX C.F.I., maistrul I.C. — ne relata AUREL CODREANU TEODOR GEAMANU D. M. BIRLIBA (Continuare în pag. 2 a) ANCHETĂ SOCIALĂ • Tovarăşul Mae Ceauşescu l - a primit pe ministrul afacerilor externe al Belgiei, Pierre Harmel Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit luni dimineaţa, la Palatul Republicii, pe ministrul afacerilor externe al Belgiei, Pierre Harmel. La primire a participat Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. In cadrul convorbirii care a avut loc, au fost abordate probleme privind relaţiile bilaterale şi unele probleme internaţionale. Constatându-se cu satisfacţie evoluţia pozitivă a colaborării dintre cele două state în interesul ambelor părţi, au fost subliniate posibilităţile existente de dezvoltare a colaborării româno-belgiene. A fost evidenţiată dorinţa ambelor state de a-şi aduce în continuare o contribuţie eficientă la cauza păcii şi destinderii internaţionale, întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă de cordialitate. In încheierea întrevederii, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a înmînat ministrului afacerilor externe belgian, Pierre Harmel, ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa I, acordat pentru merite deosebite şi contribuţia adusă la proPreşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a oferit luni un dejun în onoarea ministrului afacerilor externe al Belgiei, Pierre Harmel. Au participat Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Maxim Berghianu, preşedintele Comitetului de Stat al Planificării, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Adrian Dimitriu, ministrul justiţiei, Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi promovarea cauzei păcii şi colaborării internaţionale, precum şi la dezvoltarea relaţiilor de prietenie dintre Regatul Belgiei şi Republica Socialistă România.tă, Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe, Alexandru Lăzăreanu, ambasadorul României numit la Bruxelles. Au luat parte Jan Adriaenssen, ambasadorul Belgiei la Bucureşti, Louis Colot, ambasador, însărcinat cu problemele păcii şi dezarmării în M.A.E., Etienne Davignon, şeful de cabinet al ministrului afacerilor externe, Philippe de Schoutheete, şeful serviciului de presă din M.A.E., Robert van Overberghe, consilier al Ambasadei Belgiei la Bucureşti. Dejun oferit de preşedintele Consiliului de Stat 000000000000000000000000000000* Reprezentanţii salariaţilor în comitetele de direcţie, simpli executanţi de sarcini? Convorbire cu ALEXANDRU BREJAN, preşedintele Consiliului municipal al sindicatelor Tg. Mureş Participarea reprezentanţilor salariaţilor la activitatea comitetelor de direcţie se înscrie pe linia măsurilor adoptate de partid în vederea adincirii continue a democratismului vieţii economice. De la această posibilitate, să o numim teoretică, pînă la realitate, drumul ar trebui să fie foarte scurt şi foarte drept. — Aşa şi este, în cele mai multe cazuri. Majoritatea reprezentanţilor salariaţilor din întreprinderile municipiului Tîrgu Mureş au cîştigat prestigiu în faţa maselor (care i-au desemnat în aceste funcţii), în urma activităţii bogate desfăşurate în comitetele de direcţie. — Este un merit, în exclusivitate, personal ! — In mare măsură, da. Pentru că, un om lipsit de personalitate — care nu are deci curajul opiniei proprii, îndrăzneală şi o pregătire profesională şi generală excepţională — nu se va putea afirma, oricît l-ar împinge alţii de la spate. In acelaşi timp, afirmarea nu e posibilă decît într-un anumit cadru, prin respectarea unor condiţii „exterioare“. Mă refer la condiţiile oferite reprezentanţilor salariaţilor pentru a se putea consulta cu colectivul de muncă, a se informa, a se înarma cu punctul de vedere înaintat al acestuia, a se pregăti din timp util pentru şedinţa comitetului de direcţie. — Ce înţelegeţi prin „timp util“ ?. Formularea, întîlnită şi în regulamentele de funcţionare a comitetelor de direcţie, mi se pare că suferă de imprecizie. Vasile Cohuţ, de la fabrica de zahăr, îmi relata că hotărîrile adoptate în comitetul de direcţie prevăd că „se vor lua măsuri în cel mai scurt timp posibil..." pentru introducerea apei calde la vestiare sau pen- Discuţie consemnată de PAUL URDEA (Continuare în pag. 5-a) Ca in fiecare an la jumătatea auriului septembrie, ieri dimineaţă clopoţelul a sunat vesel, anunţînd marele eveniment al acestei luni — deschiderea şcolilor. Mare eveniment pentru toate vîrstele, pentru că nu se poate şti cine este mai emoţionat — copilul care-şi pune în spate primul ghiozdan, sau dascălul aflat la al treizecilea an de catedră, părinţii care au pregătit totul de cu seară, sau bătrinul care în dimineaţa încălzită de soarele blind al toamnei contempla nostalgic primăvara revărsată pe străzi la porunca magicului clopoţel. Ieri dimineaţă s-au deschis, aşadar, şcolile. Intr-un cadru sărbătoresc, copiii, părinţii şi cadrele didactice au inaugurat un nou an şcolar. Urarea „Bine aţi venit!“, prezentă la intrarea şcolilor, era adresată tuturor, de la tatăl care ţinea fiul de mină pînă la directorul care şi-a dres vocea gîtuită de emoţie înainte de a spune cîteva cuvinte pline de căldură, de la copilul intrat prima dată într-o şcoală şi pînă la tînărul profesor care abia a părăsit băncile facultăţii. Un „Bine aţi venit!“ rostit din toată inima, cu toată dragostea. In toamna aceasta însă, deschiderea şcolilor este un eveniment cu rezonanţe multiple. Anul şcolar 1968—1969 debutează sub semnul generos a două documente de importanţă vitală pentru învăţămintul românesc — este primul an în care se aplică Directivele Comitetului Central al Partidului Comunist Român privind dezvoltarea invăţămîntului de toate gradele şi noua Lege a invăţămîntului. Amplu program de perspectivă, completul pe care-l formează aceste documente stabileşte marile direcţii de dezvoltare ale şcolii noastre, de perfecţionare şi modernizare a învăţămîntului românesc. Scopul suprem este integrarea organică a acestei activităţi de primă însemnătate în structura marii opere de edificare socialistă. Că toate prevederile vor fi aplicate, vor fi puse în practică, stau mărturie rezultatele de pină acum. Cifrele sînt mai grăitoare decît oricînd , ieri s-au deschis 15 700 de şcoli în faţa celor aproape 4 000 000 de elevi care vor fi îndrumaţi de circa 180 000 de cadre didactice. Elevii şi studenţii laolaltă alcătuiesc aproape un sfert din populaţia ţării! In viaţa şcolilor, anul 1968—1969 va fi marcat de aplicarea a două importante prevederi : în acest an în clasa I vor fi cuprinşi pentru prima dată copii de 6 ani ; apoi, este anul primei promoţii de absolvenţi ai liceului teoretic de 12 clase. Cei mai „vîrstnici“ şi cei mai tineri elevi s-au întîlnit ieri dimineaţă în pragul şcolilor înmănunchindu-și MIRCEA IORGULESCU (Continuam în pag. 2 a)