Munca, mai 1970 (Anul 26, nr. 6986-7010)

1970-05-30 / nr. 7009

Proletari din toate tarile, unifi-va! ORGAN Al CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVI nr. 7009 9 Sîmbătă 30 mai 1970 9 6 pagini 30 bani VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ÎN JUDEŢUL IALOMIŢA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tova­răşii Paul Niculescu-Mizil şi Ilie Verdeţ au făcut ieri o vizită de lucru în judeţul Ialomiţa. Secretarul gene­ral al partidului şi ceilalţi conducători de partid şi de stat au vizitat lucrările ce se desfăşoară în incinta în­­diguită Borcea pentru a stăvili apele Dunării în creş­tere, precum şi întreprinderi industriale, unităţi agri­cole de stat şi cooperatiste, au stabilit la faţa locului măsurile ce trebuie luate în continuare pentru apă­rarea de inundaţii, pentru ridicarea activităţii econo­­ mice la nivelul şi cerinţelor impuse acestui ultim an al cincinalului. Mii şi mii de oameni au întîmpinat pe conducătorii de partid şi de stat cu un puternic entu­ziasm, i-au aclamat îndelung, exprimîndu-şi dra­gostea, încrederea neţărmurită faţă de Partidul Comunist Român, hotărîrea lor fermă de a contribui cu toate forţele la recuperarea grabnică a daunelor pricinuite de calamităţi, pentru a îndeplini planul pe acest an, asigurînd astfel o temelie trainică viitoru­lui cincinal. Acu­m, cînd aşternem pe hîrtie reportajul acestei zile, cînd ne străduim să selec­ţionăm din nesfîrşitul şir al faptelor, al impresiilor pe cele mai grăitoare, ni se im­pune o puternică imagine : aceea care înfăţişează po­porul nostru ca o unică şi trainică familie, sudată prin voinţa unanimă de a munci cu­ dăruire, cu abnegaţie pentru progresul neîntre­rupt al patriei, prin dragos­tea profundă şi neţărmurita încredere in partidul nostru comunist, în secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceaulşescu. De-a lungul di­gurilor ce se ridică în calea apelor Dunării, in halele uzinelor moderne, care ri­dică la putere fertilitatea din totdeauna a Bărăganu­lui conferindu-i dimensiu­nea industrială, în fermele cooperativelor agricole de producţie şi a întreprinde­rilor de stat, pe schelele şantierelor pe care se dese­nează cu beton , şi oţel vii­toarea hartă a judeţului Ia­lomiţa, pe tot traseul stră­bătut în timpul vizitei am simţit bătăile unei uriaşe şi generoase inimi, inima po­porului român. Inima al că­rei puls s-a simţit cu­ aceeaşi intensitate în Transilvania şi în Maramureş, în Moldo­va şi în Muntenia, în toate ţinuturile care, în ultimele săptămîni l-au primit pe conducătorul partidului şi statului nostru. Ţara, întreagă, asigură că partidul, prin secretarul său Bărăganul, vatra de pîine a ţării, ţinut al lanurilor r­esfirşite, ipostază solară a pămîntululi românesc, trece, în anii socialismului, prin general, — iar asigurarea poartă un nume concret: munca — că tot ceea ce ne-am propus înainte ca forţele oarbe ale naturii să se dezlănţuie, că tot ceea ce am vrut să înfăptuim în acest ultim an al cincina­lului vom înfăptui, spectaculoasă prefacere. Orizontala cîmpie şi-a cîşti­­gat dreptul la cea de-a tre­ia dimensiune, cea care ii conferă, alături de atribu­­tele roadelor pămîntului, şi pe acelea ale retortelor chi­miei, ale halelor industriale. La Călăraşi, s-au­ ridicat noi întreprinderi ale indus­triei chimice, industriei u­­şoare şi materialelor de construcţii. La Feteşti, a in­trat nu de mult în funcţie o modernă fabrică de conser­ve. La Slobozia pe lingă noua fabrică de ulei, care valorifică bogăţia de mate­rii prime din judeţ, se ridi­că două noi întreprinderi : o filatură de bumbac care va produce 4 600 tone fire pe an şi Combinatul de îngră­şăminte chimice cu­­ o capa­citate de 600 000 tone anual, şi altele pentru care s-au investit an de an sume tot mai mari. Numai în acest an, pentru dezvoltarea eco­nomică a judeţului s-au in­vestit peste 2 miliarde lei sumă de aproape două ori mai mare decit cea investită în 1969. Realizarea acestor mari obiective industriale, la care se vor adăuga cons­trucţiile viitorului cincinal, vor spori, în 1975, produc­ţia globală a judeţului de 2,1 ori faţă de cea realizată la sfîrşitul anului trecut. A­­ceste moderne obiective in­dustriale, de mare impor­tanţă pentru economia na­ţională, ridicate în această zonă sunt expresia vie a preocupării partidului şi statului nostru de a asigura dezvoltarea multilaterală armonioasă a tuturor judeţe­lor şi localităţilor ţării, de a repartiza proporţional for­ţele de producţie şi a valo­rifica plenar forţa de muncă pe întregul teritoriu, de a ridica din punct de vedere economic, social, cultural toate judeţele ţării. E o dimineaţă caldă, cu soare văratic, cum nu ne-a fost dat să mai avem în această lună mai, încă de la primele ore, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ,şi ceilalţi conducători de partid şi de stat se îndreaptă spre me­leagurile Ialomiţei. Sub o­­chiul de lumină al ferestre­lor elicopterului, totul se vede foarte bine : cîm­pii întinse, învăluite în verdele crud al griului şi porumbu­lui. Pe măsură ce ne apro­piem de pămînturile ialo­­miţene, apar ici-colo, pe cîmpuri­le pline de rod, o­­chiuri de apă, mai mari, tot mai mari, pînă cînd cu­prind în viitoarea lor sate, şosele, livezi, Lunca, Brăiliţa, Piua Petrii — trei sate se suc­ced aproape unite de apele Ialomiţei, refuzate de prea plinul Dunării. Elicopterul aterizează chiar în această zonă, pe un drumeag înălţat, unde apele nu au putut ajunge. Sîntem în faţa sediului fer­mei nr. 4 a întreprinderii agricole de stat Vlădeni — mare unitate de producţie, ale cărei pămînturi se află în zona indiguită dintre Dunăre şi Braţul Borcea. In întîmpinarea tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat, au sosit aici tovarăşii Vasile Marin, prim-secretar al Comitetu­lui judeţean Ialomiţa al P.C.R., T. Manţ, secretar ge­neral al Ministerului Agri­culturii şi Silviculturii, in­ginerul Valentin Georgescu, directorul I.A.S. Secretarul general al partidului se interesează de măsurile care au fost luate pentru apărarea acestei in­cinte îndiguite, de situaţia actuală. Se porneşte de îndată, la bordul unei şalupe, la cer­cetarea stării digului care împrejmuieşte ogoarele în­treprinderii, ferindu-le de năvala­ apelor. Cit vezi cu ochii, de-a lungul malului Borcei, mii şi mii de saci de polietile­nă plini , cu nisip sau pă­­mînt, stivuiţi cu grijă, în unele locuri depăşind înăl­ţimea de 1 metru. De fapt, digul adevărat, nu se mai vede, apele sînt demult la înălţimea sa. De cîteva zile, cota undelor Borcei este de 714 centimetri, cea mai înaltă cunoscută pînă acum. In unele locuri, pe dig, se lucrează. Vîntul puternic , care a stîrnit valuri grele zilele trecute a erodat stă­­vilarul înălţat de oameni, dar breşele se astupă re­pede, printr-o muncă fără istov, de zi şi noapte, în care sînt concentrate mari forţe umane şi materiale — lucrători ai întreprinderii, ostaşi, maşini puternice. Pretutindeni domneşte cal­mul, ordinea, hotărîrea. Ce apără cu atîta îndîr­­jire cei din Vlădeni ? O simplă privire panoramică în spatele acestui dig te face să înţelegi totul. Imen­se întinderi cultivate — pes­te 12 000 hectare, aflate cu cîţiva metri sub nivelul ape­lor care lovesc digul, sunt a­­meninţate de fu­ria revărsă­ (Continuare în pag. 3-a] Bărăgan = agricultură + industrie Conducătorii de partid şi de stat vizitînd zona indiguită dintre Dunăre şi Braţul Borcea In incinta ogoarelor din Vlădeni ★ Cele 33 de ore pe care le-am petrecut între cer şi apă, distrugerile pe care le-au provocat puhoaiele revărsate ne-au lăsat multă amărăciune în inimi. Dar şi dîrzeni­e. Eu locuiam pe str. Morii din Tg. Mureş. Aveam o casă, mobilă, ra­dio, televizor, maşină de spălat rufe, aspirator, co­voare, haine, tablouri, tot ce poate strînge omul în 32 de ani de muncă cinsti­tă. Acum nu am decît hai­nele care se află pe mine, 2 braţe încă sănătoase şi, după cum am putut să mă conving, sprijinul cel mai preţios din partea tu­turor celor peste 20 de mi­lioane de concetăţeni. Am simţit în fiecare clipă so­lidaritatea umană a între­gii ţări, grija părintească pe care partidul ne-o poartă. Şi iată acum o nouă şi convingătoare dovadă a acestei griji şi solidarităţi. Hotărîrea luată de parti­dul­ şi statul nostru, pri­vind unele măsuri de aju­toare a populaţiei şi a coo­perativelor agricole de pro­ducţie care au avut de su­ferit de pe urma calamită­ţilor, îi ajută pe cei si­nistraţi în mod substanţial şi multilateral. Ne vom pu­★ Citesc ziarele cu regula­ritate. Chiar şi cînd apele au fost mari aveam la în­­demînă ziarele. Erau atît de necesare ! Prin interme­diul lor ştiam ce se în­­tîmplă în ţară. Prin inter­mediul lor au pătruns pînă la noi primele raze ale speranţei. Radio nu a­­veam. L-a luat apa, îm­preună cu casa, cu tot ce aveam în ea. Şti­am însă că­­nu sîntem singuri. Greutăţi am avut destule. Dar din prima clipă după ce am fost salvaţi de furia apelor dezlănţuite, am pri­mit alimente, îmbrăcămin­te. Am primit multe aju­toare de la semenii noştri. Am fost şi eu printre miile de sătmăreni care l-au ascultat pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cînd a luat cuvîntul la adunarea populară din faţa Comite­tului judeţean de partid. Am plecat spre case, mai bine zis spre ruinele fos­­telor noastre­­case,—îmbăr­bătaţi, mai plini de hotă­­rîre de a face totul pentru a reconstrui întreprinderile, oraşele şi străzile noastre. Aş vrea să spun aici că pînă acum am simţit din plin solidaritatea semeni­lor noştri. Am primit haine pentru copii, hrană caldă, asistenţă medicală. Mai mult, cu familia mea am primit şi un cort în care ne-am instalat provizoriu. Nu am putut însă să-mi reţin cîteva lacrimi de ★ Apa furioasă mi-a dărî­­mat casa, mi-a devastat gospodăria, a distrus tot ce am agonisit cu trudă. Eu şi familia mea am rămas numai cu ce am avut pe noi. Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Co­munist Român, a Consiliu­lui de Miniştri şi a Consi­liului Naţional al Frontului, Unităţii Socialiste publicată ieri in ziare constituie nu numai o nouă dovadă a gri­jii cu care sîntem înconju­raţi, ci şi o chezăşie că ră­nile lăsate de furia apelor vor fi în curînd vindecate. Dea reclădi din nou viaţa, la fel ,ca mai înai­nte. Eu sînt un om în vîrstă şi de aceea mă gîndesc dacă n-ar fi mai bine să mă mut în­­tr-un bloc ce se va con­strui pentru sinistraţi. Ştiu că acolo, la bloc, va fi mai confortabil. E drept, că la fosta mea casă aveam o grădină cu trandafiri, cu multă verdeaţă. Dar de trandafiri şi de pomi mă pot ocupa şi dacă voi lo­cui la bloc. Mai­ mă gîn­desc şi în cîteva zile voi alege. Important este că acum, prin munca noastră, cu răbdare şi voinţă, cu a­­jutorul statului şi al între­gului popor, putem reface totul mai uşor, mai repede, mai bine. Eu şi familia mea, tovarăşii mei de mun­că sîntem din inimă recu­noscători partidului, con­ducerii sale pentru grija ce ne-o poartă. Noi ne an­gajăm să răspundem aces­tei griji prin înzecirea efor­turilor noastre, prin spori­rea contribuţiei pe care o vom aduce la lichidarea grabnică a urmărilor cala­mităţilor naturale. IOSIF BERBECARU muncitor la Fabrica de conductoare Tg. Mureş * bucurie citind in ziare ho­tărîrea Comitetului Cen­tral al partidului, a Consi­liului de Miniştri şi a Con­siliului Naţional al Fron­tului Unităţii Socialiste pri­vind măsurile de ajutorare a populaţiei care a avut de suferit de pe urma calami­tăţilor naturale. Vom pu­tea deci să ne reclădim în curînd casele. De ajutorul pe care ni-l acordă parti­dul, statul, voi beneficia nu numai eu, ci şi toţi ceilalţi locuitori de pe strada Ba­­riţiu, unde nu a mai ră­mas în picioare nici o casă. Unii dintre noi îşi vor con­strui noile case pe aceeaşi stradă, poate ceva mai sus, cum se va stabili, în pla­nul de sistematizare. Alţii se gîndesc să se multe în blocuri. Stăm şi chibzuim, oare, cum va fi mai bine- In orice caz toţi sîntem ho­­tărîţi să nu stăm cu mîinile încrucişate. Vom munci din toate puterile să ridicăm­­şi­ blocurile şi­­case indi­vi­­duale. Doar tot ale noastre sînt. Cu toţii sîntem recu­noscători partidului şi gu­vernului că ne ajută să ne refacem un cămin în care să ne adăpostim împreună cu familiile noastre. Cit de mult se adevereşte azi, prin fapte, că marea familie a poporului se îngrijeşte de familia fiecărui cetăţean. CAROL FAGYAF muncitor zidar — Satu Mare Sprijinul generos, multila­teral primit din partea par­tidului şi statului, sprijin sosit în cel mai scurt timp şi cînd aveam cea mai mare nevoie, îl primim cu bucurie şi recunoştinţă. Din Hotărîre am reţinut, în­deosebi, pasajul unde se arată că cetăţenilor din me­diul rural, ale căror lo­cuinţe proprietate persona­lă au fost distruse, li se a­­cordă, în vederea construi­rii de noi case, un ajutor bănesc care împreună cu despăgubirile ADAS va putea ajunge pînă la 15 000 lei. Posibilitatea de a pu­tea procura materiale de construcţii la preţuri de livrare, fără impozitul pe ci­rculaţia mărfurilor, scu­tirea de taxă pentru obţi­nerea autorizaţiei de con­strucţie, precum şi celelalte măsuri reprezintă un mare ajutor pentru noi, dovedind grija părintească pe care partidul ne-o poartă. Am ci­tit hotărîrea din ziar, împreună cu tovarăşii mei de muncă Petru Oprea, Hening Mihai, Zaiţa Gheor­­ghe, Ionaşcu Vasile, Ili­e Silvestru — cu care mun­cesc la autocoloana de ma­şini din Orăştie. Intrucît locuiesc în mediul rural îmi voi reface casa tot a­­colo. Tovarăşii mei m-au asigurat că vor pune umă­rul şi pină la toamnă voi avea casa în picioare. De altfel, toţi muncitorii din Orăştie ne-am angajat că vom face totul ca în în­treprinderile unde lucrăm, în satul Celmar sau la fer­ma zootehnică a I.A.S.-ului activitatea să intre în nor­mal în cel mai scurt timp. Exprimînd cele mai calde şi sincere mulţumiri con­ducerii partidului şi sta­tului nostru pentru grija cu care ne înconjoară, ne angajăm să muncim neobo­sit pentru ca satele şi ora­şele noastre, casele şi în­treprinderile noastre să fie clădite pe temelii şi mai puternice, să fie şi mai fru­moase ca înainte. AUREL BECA muncitor la întreprinderea de Transporturi Deva — autocoloana Orăştie Din adîncul inimii RECUNOŞTINŢĂ PENTRU SPRIJINUL ACORDAT DE PARTID ŞI GUVERN IUBIM OAMENII, iubim munca şi liniştea fiecărei zile O societate poate fi puternică şi viabilă în măsura în care membrii ei sunt uniți. E cazul nos­tru. O societate în care durerea se propagă cu viteza fulgerului, de la primul om lovit de va­luri pină la conducătorul statului, este o societa­te unită. E cazul nostru. Cunoaște cineva o au­toritate mai bine în­temeiată decit autori­tatea născuta din grija pentru binele tuturor ? Și o organizare mai durabilă decît aceea în care un om nu se sim­te pe deplin bucuros de confortul de care dispune atît timp cit un alt om ba pierdut pe al său? Poate fi o simţire mai a­leasă decît aceea pornită din speranţa de a fi folositor ? Şi un sens mai omenesc al e­­moţiei decît acela care începe şi se opreşte la binele celuilalt ? E normal ca ecoul u­­nui eveniment la care asistă sau pe care-l trăieşte să fie cu atît mai adine in conştiinţa unui individ cu cit acel eveniment este mai im­portant, mai grav, influ­enţează asupra bunăstă­rii tuturor. Te poţi sus­trage calamităţii in si­ne dar nu poţi să nu-i înţelegi pe cei care au suferit calamitatea. Şi să fii alături de ei. Aşa sim­te în aceste zile o ţară întreagă — poporul nostru — şi este cu ne­putinţă să te sustragi li­nei răsuflări atît de a­­dînci. Calamitatea ne inundase sufletele, cu toată încărcătura ei de tragedie şi nu se putea să nu stîrnească ener­giile care s-o atenueze in efectele ei imediate şi de durată, s-o absoar­bă, s-o înlăture fărimi­­ţată în milioane de mici cantităţi. De unde a­­ceastă reacţie instanta­nee şi energică împotri­va unei calamităţi care ne-a tulburat liniştea şi munca noastră de fieca­re zi ? Pofta ne vine de acolo că iubim munca şi liniştea fiecărei zile. Că ceea ce am clădit am făcut-o cu sudoarea frunţii şi cu puterea min­ţii noastre. De aceea sîntem atît de hotăriţi să apărăm ce am făcut şi să reclădim ce s-a dis­trus. De unde acest spirit de unitate ? Dacă cala­mitatea care ne-a lovit ne-a găsit atît de uniţi, ne-a găsit pentru că sîn­tem uniţi în jurul par­tidului, a politicii sale profund devotate po­porului. Apa a ultragiat li­niştea şi munca are fie­care zi a unor oameni uniţi indisolubil prin cre­dinţa comună intr-un i­­deal neîntinat de su­ferinţă şi durere. Cre­dem în viitorul nostru comunist prea mult pen­tru a ne simţi înfrînt. Convingerea noastră că putem clădi o viaţă şi o lume mai frumoasă este prea înaltă pentru a ne copleşi apa . Încre­derea în puterile noastre, în concepţiile noastre umanitare sunt prea sus pentru a fi atinse de va­lurile negre, Într-adevăr, evenimentul a fost prea violent pentru a nu naş­te întrebări esenţiale, în­trebări care să primeas­că răspunsurile esenţi­ale. Şi le-a primit prin fapte, prin milioane de fapte, care adunate la un loc, formează un sin­gur răspuns : iubim oa­menii, iubim munca şi liniştea fiecărei zile. STELIAN DOROBANŢU ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI MUNCĂ, ABNEGAŢIE, DĂRUIRE TOTALĂ! Deşi nu a fost confrun­tat cu inundaţii de am­ploarea şi dramatismul ce­lor din alte zone ale ţării, judeţul Botoşani a simţit totuşi mai acut ca ori­inol, în ultimele 20 de zile, fu­ria apelor. Unităţile eco­nomice din judeţul nostru au suferit şi ele pagube din cauza învolburării apelor. Pe malul Prutului, minerii de la Mi­or­cani n-au intrat două zile la sat fiind ne­voiţi să apere cu îndîrjire galeriile de puhoaiele dez­lănţuite. La uzina textilă „Moldova“, din cauza creş­terii conţinutului în fier al apelor industriale, finisa­jul n-a putut lucra 3 zile şi 3 nopţi în şir, ceea ce în­seamnă 360 000 m. p. ţesă­turi mai puţin prelucrate­ De asemenea, au avut de suferit şi unele unităţi a­­gricole. Acum, la unison cu ţara întreagă, salariaţii din ju­deţul Botoşani şi-au sufle­cat voiniceşte mînecile şi cu toate puterile, însufle­ţiţi de hotărîrea de­ a recu­pera cît mai grabnic pagu­bele produse, desfăşoară zi şi noapte o muncă fără preget.. Pe ansamblul jude­ţului, ca răspuns la chema­rea Comitetului Executiv şi Consiliului Central al U.G.S.R., angajamentele au fost suplimentate pină in prezent cu 14 milioane lei. Sindicatele au ajutat colectivele de muncă să pună în valoare noi rezer­ve interne, să-şi organizeze mai temeinic producţia. Cei 9 000 de salariaţi din întreprinderile industriale ale judeţului au hotărît ca pină­ la finele anului, in afara timpului normal de lucru, — duminica şi în schimburi prelungite — să efectueze 700 000 ore/om. Se vor produce astfel, peste angajamentele iniţiale, 140 tone ,de fire bumbac, 50 000 mp ţesături, confec­ţii în valoare de 3 milioane lei, 725 t­ var, 1 milion că­rămizi, 10 000 bucăţi cahle teracotă, 1 400 t, nisip pen­tru sticlă, diverse piese de schimb, instalaţii de irigat etc. Ca urmare a producţiei suplimentare ce urmează a se obţine, precum şi prin reducerea consumurilor specifice şi a celorlalte cheltuieli de producţie, pre­conizăm obţinerea unor beneficii suplimentare in valoare de peste 4 milioane lei. Pentru ca aceste cifre să devină cît mai curînd fap­te, sub conducerea organe­lor şi organizaţiilor de partid, sindicatele din ju­deţ desfăşoară o susţinută activitate la nivelul grupe­lor sindicale, pe fiecare loc de muncă, acolo unde se hotărăsc de fapt reali­zările în producţie. Rezul­tatele au şi început să se vadă. La Combinatul Tex­til, bunăoară, după ce au (Continuare în pag. a 2-a) GHEORGHE ZALA preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor Botoşani

Next