Munca, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 7089-7113)

1970-09-17 / nr. 7102

Pagina a 2-a Concursul şi Festivalul internaţional „GEORGE ENESCU“ De vorbă cu DORU POPOVICI Despre mesaj şi adevăr — Dintre toate artele, muzica are cea mai mare putere de expresie şi exercită o înrîurire directă asupra sensibilităţii ascultătorilor. In ciuda specificului său ceva mai abstract, ea reflectă cu o gigantică forţă de expresie bucuria şi durerea, definindu-se ca o coordonată de prim ordin in viaţa spirituală a umanităţii. Deci, in ce anume consideraţi că rezidă forţa emoţională a muzicii, cea inefabilă intre toate artele? — Gradul de impresionablitate, elocinţa majoră a muzicii provine din mesajul pe care îl poartă aceasta. Muzica fără mesaj, fără o idee fundamentală care să pună in mişcare spiritul omenesc asemenea unui „ordin“ suprem, nu reprezintă decit o aventură sonoră. — Am ascultat aseară lucrarea dv., Simfonia a II-a „Spielberg“ ,şi mărturisesc că m-a impresionat tensiunea înaltă la care s-a menţinut muzica, ceea ce ne-a sugerat o frămintare, o nestinsă aspiraţie spre „ceva“, inţelegind insă că aspiraţia se naşte din durere. — Lucrarea aceasta este un omagiu pe care am încercat să-l aduc celor ce şi-au dat viaţa pentru ideea de libertate la castelul Spielberg din Brno. Aici au fost încercaţi vitejii luptători împotriva imperiului austro-ungar, in frunte cu poetul italian Pellico. Istoria dramatică a acestui loc s-a scris, şi in timpul celui de al doilea război mondial, cind luptătorii antifascişti au pătimit pentru idealurile lor inalte. — înţeleg, din ceea ce îmi spuneţi despre „Spielberg", că şi prin această piesă demonstraţi înclinaţia spre abordarea temelor mari ale umanismului, exprimată în lucrările dv. anterioare. — Şi „Prometeu“ şi „Mariana Pineda", sau, cantatele „Noapte de august“ şi „Porumbeii morţii“ reliefează idealuri umaniste, opuse lumii obscure a silniciei care oprimă ideea de progres şi pe aceea, atit de rivnită, a libertăţii. — Simfonia a II-a are trei părţi distincte: o passacaglia gravă, o fugă dinamică şi o improvizaţie tragică care în final se înseninează. Bineînţeles că schimbarea „tonului", ce implică şi schimbarea modalităţilor de exprimare, relevă fidelitatea materialului sonor faţă de ideile afective ce sunt transmise în decursul simfoniei. Am remarcat că partitura dv. este prin excelenţă o partitură a nuanţelor celor mai subtile. — Aţi reuşit să sesizaţi aceasta şi datorită măiestriei dirijorului Iosif Conta. Relaţia, colaborarea dintre creator şi interpret — în care eu cred atit de mult — se dovedesc, încă o dată, a fi de primă importanță. Iosif Conta a izbutit să imprime suflul de tensiune al lucrării, excelînd mai cu seamă în gradarea punctelor culminante. De vigoarea tonifiantă și de dragostea cu care maestrul Conta interpretează muzica autohtonă avem atîta nevoie noi, creatorii!on.jA ¦■*»?» ALINA POPOVICI Agendă VA RECOMANDĂM SPECTACOLELE SERII : • Sala Mare a Palatului Republicii Socialiste România — ora 21 London Symphony Orchestra — dirijor : André Previn, solist : Radu Lupu. In program : Robert Simpson : Simfonia a IlI-a ; Ludwig van Beethoven : Concert nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră ; Igor Stravinsky : Pasărea de foc l a Ateneul Român — ora 18; Jean Pierre Rámpái (flaut) ; Albert Guttman (pian). In program : Georg Friederich Händel : Sonata ; Johann Sebastian Bach : Sonata pentru flaut solo ; Ludwig van Beethoven : Duo Serenade, op. 41 ; Francisc Poulenc ; Sonata ; George Enescu : Cantabile şi Presto ; Claude Debussy : Syrinx pentru flaut solo ; Arthur Honegger : Dansul căprioarei ; Béla Bartók: Suită ţărănească. La ora 20 : Giuseppe Verdi — Don Carlos ; dirijor : Bogo Lescovic ; regia : Eugen Gropşanu ; scenografia : Roland Laub. In distribuție : Nicola Rossi-Lemeni, Cornel Stavru, Nicolae Herlea, Ioan Hvorov, Virginia Zeani, Viorica Cortez. ACORDUL GLOBAL (Urmare din pag. l-a) muncitor, iar acum nivelul atins este de 11000 de lei. — Creşterea productivităţii muncii în medie cu 10 la sută în echipele ce lucrează în acord global — ne spunea tovarăşul Nicolae Moraru, şeful biroului organizare şi planificare — dăruirea şi responsabilitatea cu care se acţionează au determinat şi reducerea cheltuielilor. La unul din blocurile nou construite manopera la finisajele exterioare a fost redusă de la 184 000 la 176 000 lei, iar la cele interioare a scăzut de la 25 400 la 23 100 de lei. Sporirea ritmurilor de execuţie, grija pentru calitatea lucrărilor efectuate au creat condiţiile ca la decontarea lucrărilor angajate garanţiile constituite pe palmaresul lunilor să fie restituite muncitorilor. O imagine concludentă asupra multiplelor avantaje ce rezultă din aplicarea noii forme de cointeresare se desprinde şi din posibilităţile de cîştig mult mărite. Şeful de echipă Mihai Toth înainte de a lucra un acord global realiza un cîştig lunar de 2 400 de lei. Acum obţine lunar 2 640 de lei, iar zidarul Marcel Seravniceanu din echipa sa realizează un spor de la 1 800 la 2 400 de lei, în echipa de instalatori condusă de Vasile Groza salariile au crescut de la 1 900 la 2 400 de lei, iar în cea de zugravi condusă de Petraş Petru de la 2 500 s-a ajuns la 2 900 de lei. Utilizarea judicioasă a timpului de muncă a determinat productivităţi înalte şi in consecinţă obţinerea unor cîştiguri băneşti frumoase şi pe celelalte şantiere ale I.C.S.H. în acelaşi timp s-au redus cheltuielile cu manopera între 15—20 la sută, iar termenele de predare a obiectivelor nominalizate prin plan au fost riguros respectate. Avantajele reciproce ce decurg din aplicarea acordului global se cer acum mai bine fructificate. Se cer asigurate condiţii ca un număr tot mai mare de muncitori să fie cuprinşi în echipe care să execute lucrări pe bază de contract. Pornind de la ideea că în primul semestru al anului 1971 marea majoritate a muncitorilor vor lucra în acord global se impune necesitatea coordonării activităţii lor. Asigurarea din timp a documentaţiilor şi a amplasamentelor, aprovizionarea tehnică materială condiţionează în mod real posibilitatea extinderii muncii in acord global, constituie armătura ce dă soliditate, certitudine, măsurilor organizatorice ce se iau în cadrul formaţiilor de lucru. La şantierul de locuinţe, unde lucrează cele mai multe echipe în acord global, se resimt şi acum întîrzierile cu care au fost predate documentaţiile de execuţie pe 1970. Acest colectiv trebuie să „apese pe accelerator“ şi să realizeze de aci încolo în fiecare lună o producţie suplimentară. Probleme similare se ridică şi pentru şantierele ce construiesc obiective industriale. La Uzina „Victoria“ Călan dintr-un plan de 68 milioane de lei pentru 1971, se întrevede asigurarea cu documentaţii pînă la sfîrşitul anului doar pentru lucrări în valoare de 25 milioane de lei. Or, în aceste condiţii extinderea muncii in acord global rămîne o simplă dorinţă, un punct în planul de muncă. Insistăm asupra acestor aspecte deoarece asigurarea documentaţiilor, a amplasamentelor se grefează pe un complex de probleme ce ţine de organizarea locurilor de muncă. Comparativ cu 1969 cind întreprinderea executa în afara oraşului Hunedoara 4,9 la sută din planul anual, ponderea acestor lucrări a crescut în 1970 la 27,1 la sută, iar în anul ce vine valoarea lucrărilor executate în exterior (obiective industriale la Caransebeş, Aiud, Simeria) va fi de 35 la sută din planul anual de construcţii-montaj. De asemenea productivitatea muncii va creşte faţă de 1970 cu 5 la sută. In acest context acordul global trebuie să-şi îndeplinească menirea de instrument preţios, capabil să determine folosirea cu maximum de randament a timpului de lucru, a maşinilor şi utilajelor şi a forţei de muncă la fiecare lot, la fiecare şantier. Timpul care a mai rămas se cere utilizat cu maximum de folos de către Comitetul de direcţie, astfel incit problemele legate de documentaţii, amplasamente, aprovizionarea cu materii şi materiale a tuturor punctelor de lucru, corelarea capacităţilor de executat cu cele de transport a lucrărilor de construcţii cu cele de montaj să servească dezideratului major — înfăptuirea ireproșabilă a sarcinilor de viitor. MUNKA Zile frumoase de început de toamnă în renumita staţiune Olăneşti Foto : ŞT. MARINESCU JUDECĂTOR -colectivul de muncă Prin însăşi raţiunea lor, comisiile de judecată sunt instanţe de afirmare a opiniei publice. Ele realizează creşterea rolului colectivităţii în condamnarea manifestărilor antisociale şi asigurarea legalităţii. Cei ce apar în faţa acestor instanţe simt dezaprobarea publică a faptelor lor. Dincolo de sancţiunea propriu-zisă, aceasta exercită o puternică influenţă asupra celui implicat şi totodată asupra întregii colectivităţi. Fireşte, împlinirea unui asemenea rol educativ depinde în mare măsură şi de modul cum se desfăşoară judecata, de publicitatea organizată în jurul ei, de participarea activă a colectivului la dezbateri. O privire asupra activităţii comisiei de judecată de la Combinatul de bumbac nr. 1, unitatea Dacia , ne-a dat convingerea că aici se întreprinde pentru fiecare caz o cercetare atentă şi cuprinzătoare în scopul evidenţierii adevărului pentru care pledează opinia publică şi stabilirea unor sancţiuni judicioase, ceea ce a contribuit la creşterea prestigiului comisiei şi influenţei sale educative. Astfel, la secţia finisaj — atelierul de imprimerie — s-au judecat public de curînd faptele, maistrului Vasile Pop, ajutorului de maistru Florica Popescu şi muncitorului Aurel Dejan, care făcînduse vinovaţi de neglijenţă in serviciu au degradat peste 1 000 m ţesături. In şedinţa de judecată, Aurel Dejan, a declarat că pasta de colorat ce trebuia aplicată pe ţesătura respectivă avea diferenţe de nuanţe şi că a atras atenţia maistrului, dar acesta nu a întreprins nimic pentru remediere, asumîndu-şi întreaga „răspundere". In cuvîntul lor, participanţii au dezaprobat atitudinea maistrului Vasile Pop, arătînd că pagubele materiale puteau fi evitate dacă acesta respecta disciplina tehnologică, aşa cum avea obligaţia, şi dacă Florica Popescu şi Aurel Dejan ar fi manifestat răspundere faţă de munca lor. Dincolo de pedepsirea materială a celor vinovaţi, judecata publică a acestui caz a prilejuit manifestarea dezacordului uninim al întregului colectiv, care şi-a exprimat astfel înalta conştiinţă faţă de muncă, intransigenţa faţă de cei care se abat de la normele de disciplină în producţie. Este interesant de remarcat că aici comisia de judecată nu consideră încheiată misiunea sa prin pronunțarea hotărîrii. Cu sprijinul comitetului sin- _ dicatului se organize??;^ - o amplă publicitate -*• prin afişarea măsurilor luate ca urmare a judecării abaterilor respective, comentarea lor la staţia de radioamplificare — care contribuie la înţelegerea şi cultivarea respectului faţă de preceptele noastre morale. Este semnificativ cazul muncitoarei Melia Guţă, care adresa frecvent insulte şi jigniri colegelor sale. Recent, ea s-a prezentat la comisia de judecată reclamînd că Ştefania Olăieru ar avea o comportare necivilizată faţă de ea. In stabilirea adevărului, de mare importanţă au fost intervenţiile în dezbaterea tovarăşelor lor de muncă Maria Moise, Ana Dat, Maria Ghibu şi altele, care au subliniat că cea vinovată nu e pirita, ci chiar reclamanta, care adeseori provoca incidente la locul de muncă. Prin cuvîntul lor, participantele şi-au manifestat dezacordul faţă de actele lipsite de respect şi responsabilitate ale Meliei Guţă. Mai mult chiar, prin atitudinea lor fermă au căutat să o facă să înţeleagă că un asemenea comportament nu se tolerează intr-un colectiv de muncă. In cadrul organizat al şedinţelor de judecată, opinia publică a colectivităţii se manifestă ca o instanţă activă. Ea capătă astfel vigoarea şi intransigenţa necesară în combaterea tuturor manifestărilor antisociale şi apărarea legalităţii. Avînd caracter formativ asupra întregii colectivităţi, opinia de masă modelează personalitatea muncitorilor conform cerinţelor şi exigenţelor societăţii noastre. PAULAIORDACHE PERSIDA GĂLUŢ BIROUL JURIDIC IOAN FRANCU — Burdujeni, judeţul Suceava. După cum ştiţi, durata concediului, de odihnă este determinată pe baza vechimii în muncă. Legea nr. 26/ 1967 stabileşte 7 tranşe de vechime cărora le corespunde un anumit număr de zile de concediu. Trecerea de la o tranşă de vechime, la tranşa imediat superioară — în cazul dv. de la 17-20 ani la peste 20 ani — are loc în anul calendaristic în care împliniţi vechimea de 20 de ani şi o zi. Cum aceasta se va întîmpla în ianuarie 1971, veţi beneficia de un concediu de 24 de zile lucrătoare începind cu anul 1971. VICTOR BOCA — Cîmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava. Potrivit prevederilor HCM nr. 779/1961, stagiul efectuat in funcţii militare se echivalează cu stagiul în funcţii civile (economice, tehnice sau administrative, după caz) şi se ia în considerare la încadrarea sau promovarea în funcţii civile. Echivalarea stagiului respectiv se dovedeşte cu adeverinţă ce se eliberează de către Centrul militar în evidenţa căruia figuraţi. VARVARA COJOCARII — comuna Pantelimoni Bucureşti. Pentru a beneficia de pensie integrală pentru limită de vîrstă, legea stabileşte pentru femei condiţia de a avea vîrsta de 55 de ani şi 20 de ani vechime în muncă. Ne mărturisiţi că aveţi 37 de ani munciţi şi, deci condiţia de vechime este îndeplinită cu prisosinţă. Mai rămîne vîrsta. Articolul 10 al legii nr. 27/1966 prevede că beneficiază de o reducere a vîrstei de pensionare cu trei ani femeile care au născut 5 copii sau mai mulţi şi i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani. Dv. spuneţi că sînteţi mamă a 11 copii, din care vă trăiesc 4. Dacă aţi crescut cel puţin 5 pînă la vîrsta de 10 ani, atunci puteţi cere scoaterea la pensie pentru limită de vîrstă la 52 de ani. Fabrica de morărit şi panificaţie „23 AUGUST" din Bucureşti Calea Plevnei, nr. 145 muncitori cocători de pîine neagră, cu calificare în meserie, precum şi gestionari cu vechime de cel puţin 2 ani in funcţia de gestionar. Pentru solicitanţii fără buletin de Capitală asigurăm cazarea in incinta fabricii, în dormitoare comune RAMURI VEŞTEDE IN VIGUROASA încrengătură a Borzeştilor (Urmare din pag. l a) diferite perioade, fără să o poată menţine...". După cum este şi firesc, întrebarea se naşte ca un corolar: „Oare nu au fost în stare inginerii şi inovatorii de aici, o veritabilă şi demonstrată forţă în materie de chimie industrială, să pună la punct aceste instalaţii?“ Am fi nedrepţi dacă am ocoli adevărul. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă. Şi nu numai inginerii... — Dacă acum instalaţia de acid monocloracetic merge mult mai bine decit la începutul anului, cu toate că încă nu a atins parametrii normali—ne spunea tovarăşul ing. VICTOR ADOMNICAI, secretarul comitetului de partid al Grupului — aceasta se datoreşte în primul rînd eforturilor susţinute ale comuniştilor din organizaţia de bază de la monomer - secretar, Vasile Sava — ale inginerului şef de sector, Valentin Anastasiu ale serviciului de inginerie chimică al grupului, ale însuși directorului uzinei chimice, inginerul Has. — Am procedat la schimbări structurale — completează ing. Anastasiu — la modificări ale procesului tehnologic, am înlocuit conductele obișnuite cu conducte emailate. Căutăm în continuare noi soluţii, deoarece unele piese nu rezistă la coroziune decit 7-8 ore. Aici ar trebui să ne ajute mai mult cercetătorii. Ne-au recomandat ventile din duroplex, dar acestea nu rezistă la temperaturi înalte... ...Avem în faţă trei cifre: 20 000 000 lei, 3 300 tone şi... 1 900 tone. Toate se referă la producţia de alcooli graşi. Prima reprezintă minusul de producţie din acest an, datorat nefuncţionării instalaţiei la capacitatea proiectată. Acest produs , ale cărei fracţii superioare sunt utilizate în industria detergenţilor, iar cele inferioare la plastifianţi — constituie, după expresia directorului general, unul dintre „cuiele lui Pepelea“ în producţia gigantului de pe Trotuş. Lipsa materiei prime tinde să se perpetueze. In 1971 sunt necesare 3 300 tone acizi graşi şi nu se poate conta decât pe circa 1 900 tone. Era normal ca la semnalele conducerii Grupului, întărite şi în adunările de dezbatere a cifrelor de plan pe anul 1971 şi cincinalul viitor, referitoare la aprovizionarea cu acizi graşi, Ministerul Industriei Chimice să intervină energic, în proiect se specifică clar: „materia primă va fi asigurată în întregime în ţară“ — lucru confirmat şi de ing. Constantin Cîrlogan, directorul IPROCHIM. Dar iată că sunt întimpinate greutăţi. — N-ar fi un impediment lipsa acizilor graşi sintetici, materia primă ideală — este părerea tovarăşului ing. Adomnicăi. Putem merge pe acizi graşi naturali, dar ar mai fi nevoie de o fază in plus de predistilare. La noi s-au făcut experimentări şi cu toate că acizii naturali nu sunt cei mai corespunzători procesului, poate fi modificată instalaţia. Dar nici din aceştia fabricile „Stela" şi „Azur“ nu ne asigură necesarul. La minister, am discutat această problemă cu tovarăşul ing. PETRU IOAN, directorul Direcţiei planificării şi urmăririi producţiei. Iată ce ne-a declarat : „ Intr-adevăr, în proiect s-a prevăzut ca acizii graşi să fie asiguraţi din ţară. Dar fabrica „Sin" lucrează la capacitate... — Şi nu poate fi suplimentată această capacitate? — Ba da, dar nu în Bucureşti. Noi şi aşa ne gîndim să o transferăm din Capitală pentru că a devenit o sursă de poluare a aerului nu numai în marile cartiere apropiate — Titan, Berceni — ci în întregul oraş. In ceea ce priveşte acizii naturali, care se asigură din grăsimi naturale, aici au intervenit unele greutăţi: schimbarea structurii la export, prin creşterea numărului de animale vii, şi apoi condiţiile impuse de industria alimentară care percepe impozit pe circulaţia mărfurilor indiferent dacă produsul merge la prelucrare sau la consum. Personal, nu ştiu ce rentabilitate ascunde acest procedeu, cert este că preţul devine „prohibitiv“, ceea ce ne determină să ne abţinem de la dezvoltarea producţiei de acizi graşi. Am cerut explicaţii şi în legătură cu situaţia creată la Fabrica chimică din Mărăşeşti care, în primul an al cincinalului viitor, nu va avea asigurată decît 43 la sută din cantitatea de oase necesară şi 30 la sută din cea de deşeuri de piele, ceea ce echivalează cu un minus de producţie, la sortimentul clei de oase şi derivate, în valoare de aproape 24 milioane lei. — La fabrica de la Mărăşeşti sunt folosite scame de piele, aşa numitul ..snalt“ —, explică tovarăşul ing. Ioan. Or, se răspîndeşte metoda şpaltuirii de piei cromate, iar şpaltul cu crom nu mai este bun; pe de altă parte, şpaltul cromat este utilizat ca piele inferioară în industria uşoară... Iată că explicaţii există. Un singur lucru nu putem înţelege. De vreme ce procedeele moderne de prelucrare a pieilor nu mai permit asigurarea unei aprovizionări ritmice cu materie primă, de ce s-au prevăzut pentru Fabrica chimică Mărăşeşti investiţii suplimentare? Sigur, nu se poate pretinde ca planul central de stat să vizeze fiecare instalaţie sau atelier ale fiecărei unităţi în parte. Dar asta nu înseamnă că nu pot fi luate în seamă semnalele, sugestiile, propunerile venite din partea întreprinderilor, din partea masei de salariaţi, care dezbat de cel puţin două ori pe an soarta producţiei de care sunt legaţi prin mii de fire. Ziarul nostru a mai publicat asemenea probleme ridicate la Borzeşti. Era de aşteptat să se ia măsuri. Iată că se discută în curînd cincinalul şi nici Ministerul Industriei Chimice şi nici C.S.P. nu au dat încă răspunsurile aşteptate. Deoarece pentru anul viitor nu sunt asigurate 50 000 tone de ţiţei (care şi aşa, după cum arăta ing. Paul Struloviei, adjunctul şefului serviciului producţie al G.I.P. Borzeşti, „ne vine cam ce prisoseşte prin altă parte“), una dintre instalaţiile de cracare catalitică va sta 90 de zile, instalaţia de cracare termică 51 zile, iar „solventarea“ 59 zile. Ţiţeiul costă maximum 12 000 000 lei, iar producţia pierdută din jur de 25 000 000 ! Capacităţi pierdute cu toate eforturile depuse de specialişti, de inovatorii dei la Borzeşti. Şi în acest ultim domeniu, ministerula rămas dator. „Conducerea uzinei, sindicatul, cercul inovatorilor, fruntaş pe judeţ, se străduiesc să atragă cut mai mulţi salariaţi in mişcarea de inovaţii, în special in direcţia creşterii indicilor de utilizare a instalaţiilor şi reducerii consumurilor specifice — spunea tovarăşul TEOFIL DAN, preşedintele comitetului sindicatului de la G.I.P. Borzeşti. Oamenii sunt descurajaţi de încetineala cu care se rezolvă, la minister problema recompenselor. Fondul alocat este prea mic faţă de volumul şi eficienţa inovaţiilor aplicate la noi. Suntem în restanţă cu mai mult de 240 000 lei, recompense neplătite. Poate că nu asta este esenţialul, dar a apărut ca o problemă“. Iată cîte aspecte îmbracă numai una dintre laturile producţiei — utilizarea la maximum a capacităţilor proiectate. Iar petrochimiştii vor discuta din nou, vor critica cu ascuţime, pentru că nu permit ramuri veştejite în viguroasa încrengătură a instalaţiilor din cuprinsul marelui Grup industrial din Valea Trotușului. Joi 17 septembrie 1970 Radiografia pământului (Urmam din pag. l-a) poate avea un nomenclator. Ea se situează la graniţa dintre tehnica de rutină şi cea experimentală...“ îmi atrage atenţia inginerul şef al întreprinderii, Nicolae Ionescu. Noul este aici condiţie banala a muncii. Cu intensul său consum de inteligenţă. În ultimii cinci ani, noul, cristalizat în peste 200 de dispozitive, instalaţii, echipamente şi intervenţii asupra metodologiei, are o echivalenţă valorică de 8 milioane de lei. Ar trebui să amintesc cîteva nume. Dintre cele ale celor 69 de „veterani“ printre care se numără şi inginerul Alexandru Balesco, autorul unei ultramoderne electrode de carotaj radioactiv cu două canale, sau şoferii Ion P. Nicolae şi Florea Pop, care au „făcut", în 20 de ani, peste 1 milion de kilometri transportînd, către puncte neverosimil de singuratice, staţiile de carotaj. Dar ca să intru în amănuntele muncii unor astfel de oameni nu mi-ar fi posibil. Fie şi numai pentru faptul că însăşi titulatura diferitelor grupe de preocupări este compusă din nume stranii — foraj dirijat, măsurători de deviaţie, operaţii cu trasori radioactivi... Toate, supuse unei frecvenţe operaţionale declanşată la un banal apel elefonic adresat dispeceratului central al întreprinderii : „... în zona (urmează un nume, oricare de pe cîmpurile petrolifere româneşti) este ne-voie de efectuarea unei operaţii de carotaj pentru determinarea caracteristicilor geologice şi petrofizice...“ Dispecerul, Constantin Vulcan, de pildă, notează totul, conştiincios, stenografie Şi după o analiză minuţioasă, după o pregătire aproape pedantă, dar absolut necesară, spre locul indicat porneşte staţia de carotaj. La bord, cu oameni pe care nu ştiu cum să-i definesc mai bine — cercetători sau oameni ai unei producţii efective. Dacă stau bine şi mă gîndesc, cele două noţiuni se suprapun, creind, de 20 de ani, aici, la întreprinderea de ca-rotaj şi perforare din” Ploieşti specialişti cu un profil aparte — practicieni şi, în acelaşi timp, exploratori ai unor tehnici ce abia îşi dezvăluie tainele.. PENTRU BIBLIOTECA SI DISCOTECA DVSPERSONALA ADRESATI-VA : Librăriei „CARTEA PRIN POŞTA« care vă expediază la domiciliu, prin colet poştal, cărţile şi discurile preferate. Plata se face la primirea coletului.