Munca, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 7114-7140)

1970-10-19 / nr. 7129

Pagina a 2-a IN CLUBURI SI CASE DE CULTURĂ * „A ruginit frunza din vii“ Activitatea artistică de amatori cunoaşte în m­anis­cendenţă, întreţinută de prestigioase manifestări culturale iniţiate pe plan­­local. A fost Festivalul de muzică uşoară continuat printr-un con­curs lunar organizat la casa de cultu­ră a sindicatelor intitulat­­»Piramide a speranţelor“ , a fost :»Sărbătoarea teiu­lui“ şi dialogul artistic ,f Faţă-n faţă“. Şi, bineînţe­les, recentul: „Festival E­­minescu..." Sîmbătă şi du­minică pe scena casei de cultură a sindicatelor a debutat o nouă întrecere — faza municipală a festi­valului de folclor „A rugi­nit frunza din vii“, în ca­drul căruia au evoluat or­chestre şi echipe de dan­suri populare, solişti vocali şi instrumentişti, aparţi­­nînd sindicatelor şi aşeză­mintelor culturale. ,,Scopul acestui ultim Festival­­ ne-a informat Nicolae Grunzu, membru in biroul executiv al Consiliului ju­deţean al sindicatelor Iaşi ,­ este de a asigura o per­manentă îmbunătăţire a repertoriului tuturor for­maţiilor, de a promova în ansamblul activităţii de a­­matori noi talente şi înde­osebi de a realiza un înalt nivel interpretativ pieselor folclorice şi dansurilor moldoveneşti“. VALERIU TUDOR Animaţie la Craiova Cine a venit sîmbătă seara mai tîrziu la Casa de cultură a sindicatelor cu greu a mai putut intra —­ dacă a mai intrat — în sala de spectacole. Concer­tul de muzică populară, intitulat „Mugur, mugu­rel“, susţinut de către An­samblul folcloric „Nicolae Bălcescu“ al Consiliului judeţean al sindicatelor a atras aici un mare număr de oameni ai muncii, care au ţinut să fie prezenţi în sală cu mult înainte de ora începerii spectacolului. A­­plauzele care au consem­nat succesul Ansamblului pot constitui, pentru con­ducerea Casei de cultură, un îndemn la programarea şi pe viitor a unor mani­festări asemănătoare. După ce ieri dimineaţa, a fost urmărită cu mult in­teres o expunere asupra semnificaţiilor grevei ge­nerale din 1920, în continu­area căreia a fost proiectat filmul artistic „Lupeni ’29“, şi după „pauza“ necesară vizionării la televizor a meciului Rapid—Universi­tatea Craiova (cu „hai ai noştri!“), seara a stat din nou sub semnul unei mari animaţii. Concertul de es­tradă pe care l-a susţinut formaţia Casei de cultură s-a remarcat prin ţinuta calitativ superioară a re­pertoriului şi prin inter­pretarea plină de acurateţe a fiecărei bucăţi. Programe de brigadă cu... revenire Sîmbătă la ora cînd primul schimb îşi încheia activitatea, iar cel urmă­tor se pregătea să îi ia locul, la Unitatea 1 a Fa­bricii „Bumbacul* din Ti­mişoara, brigada artistică a comitetului sindicatului a prezentat timp de circa 10 minute un interesant pro­gram intitulat­ „Să vedem cum stăm*. Întregul pro­gram a fost de fapt o reve­nire asupra celui prezentat cu 3 săptămîni în urmă, la aceeaşi oră şi în acelaşi loc, dar care fusese intitulat „De luni pînă sîmbătă*. Şi dacă in primul pro­gram brigada artistică de a­­gitaţie prezentase anumite aspecte pozitive şi negative întilnite in procesul de pro­ducţie, satirizind pe cei care au avut abateri de la disciplina muncii, în cel de al doilea program, aşa cum o spune şi titlul, s-au reluat aspectele critice care persistă. Dar, cei care între timp „s-au îndreptat“ au avut prilejul de astă dată, să-şi audă numele rostite cu laudă. Alţii au fost din nou subiectul unei satire şi mai usturătoare. Brigada a reuşit, după cum ne-a re­latat tovarăşa Eleonora Zai­­coni, preşedintele comitetu­lui sindicatului de la Fa­brica „Bumbacul“ să spo­rească considerabil eficien­ţa activităţii sale, pusă cu prioritate in slujba produc­ţiei. I­­NITU­ ţii populare din localitate. Este evident că, după o critică intens repetată în coloanele presei, progra­mul modernei case de cul­tură din Suceava a început să capete consistenţă, să fie mai divers. Remarcăm ciclurile de manifestări ,,In întîmpinarea semicentena­rului P.C.R.“, „Agenda Ştiinţa pentru toţi“,­ „Ti­neret — muncă — viaţă“. Dar, casa de cultură rămî­­ne încă datoare tineretului sucevean în domeniul ac­tivităţii distractive, limita­tă deocamdată la serile de dans. OVIDIU BIRSAN Păpuşarii în concurs Pe scena Casei de cul­tură din Roman (ca şi în numeroase alte centre din ţară) s-a desfăşurat dumi­nică faza judeţeană a con­cursului formaţiilor tea­trale de păpuşi aparţinînd sindicatelor şi aşezăminte­lor culturale. O bună im­presie a făcut fort­iaţia de păpuşari a sindicatului în­­văţămînt din Piatra Neamţ cu piesa „Dumbrava mi­nunată", cea a sindicatului Fabricii de cărămizi „Zori noi“, din aceeaşi localitate, cu spectacolul „Varietăţi păpuşereşti“, precum şi formaţia Casei de cultură Roman cu piesa „Arvinta şi Pepelea“. Pe baza aprecierilor ju­riului urmează să fie de­semnate formaţiile care vor reprezenta judeţul Neamţ la faza republicană a întrecerilor. IACOB LUPU Muzică şi poezie Sîmbătă după-amiază, la clubul uzinelor ,,Indepen­denţă“ din Sibiu, colectivul propriu de recitatori a prezentat un recital de ver­suri din creaţia unor au­tori de astăzi. Acţiunea, organizată în colaborare cu biblioteca, a avut ca scop popularizarea şi mai buna cunoaştere a poeziei româneşti contemporane. Seara, atit virstnicilor, cit şi tinerilor, li s-a oferit prilejul unei necesare des­tinderi după o săptămînă de m­uncă : intr-un cadru adecvat, s-a dansat şi s-a ascultat muzică uşoară de bună calitate. Ca un răs­puns direct la multiplele rosturi ale existenţei unui club, dimineaţa zilei de duminică a fost consacrată celor mici. Copiilor li s-a dat ocazia unei minunate „călătorii“ în lumea bas­mului, atît prin lecturi cit şi prin prezentarea filmu­lui artistic românesc .„Ti­nereţe fără bătrîneţe“­ Pro­gramul de sfirşit de săptă­mînă s-a încheiat cu o sea­ră de dans, la care şi-a dat concursul formaţia de mu­zică uşoară Echo. GEORGETA MUNTEANU I PETRE LUSCALOV 49 IUBIRE INTERZISĂ — ROMAN DE SPIONAJ — CAPITOLUL IV FASCICOLUL 13 In sfirșit, Helen Gray apăru în ușa terasei, îmbrăcată in­­tr-un halat de voal roz și înaintă spre Clark, cu mina întinsă. — Bună dimineața, spuse ea zîmbind, dar ce vi s-a in­­timplat, domnule Clark ? — Doamnă... Doamnă, o nenorocire... strigă Clark, în timp ce se repezea să îi sărute mina.. — Dar sînteți speriat de-a binelea, zise ea... mă dezamăgiți, domnule Clark... Tocmai dumneata... „Eroul de la Tobruk" ? — De la... Tobruk, îngăimă mașinal Clark... Helen Gray se trînti veselă intr-un şezlong. — Din cite știu, în tinereţe purtaţi un nume mai puţin en­glezesc. Călăreaţi un tanc în diviziile lui Rommel şi cîntaţi „Lily Marlene" cit vă ţinea gura în fața Tobrukului... Ce v-a putut speria acum atît de tare ? Clark îşi scoase batista din buzunar şi îşi tamponă fruntea îmbrobonată de sudoare. Ea arătă amuzată cu capul spre Kim, care stătea cu aerul lui ceremonios în ușa terasei. —— Și domnul Kim a luptat la Tobruk... continuă ea rîzînd... Numai că nu vom ști niciodată de partea cui... Nu-i așa, dom­nule Kim ? Kim se înclină cu un zîmbet sarcastic, fără să răspundă. Ea întoarse din nou capul spre Clark : — Ştiu ce vreţi să-mi spuneţi, domnule Clark... Că Vernescu Triptic sucevean Dintre acţiunile cultural­­artistice organizate la sfîr­­şitul săptămînii trecute în sălile casei de cultură a sindicatelor ne-au reţinut în mod deosebit atenţia : spectacolul în premieră „Catiheţii din Humuleşti“, dramatizare după Ion Creangă de I. I. Mirones­­cu, prezentat la Teatrul Naţional din Iaşi, expozi­ţia de pictură şi grafică a profesorului Dumitru Rusu, şi conferinţa „Efectelor ca­renţelor din familie asupra copiilor“, cu care profe­soara Minodora Onica a inaugurat cursul „Pedago­gia familiei“ al Universită­ Relief cultural din loc de linişte Recunoaştem, in ciuda opţiunii pentru permanenţa, „un sezon de vîrf" al activităţii cultural-artistice. Acesta a început sau începe. Este sezonul care însumează în timp lunile toamnei, ca unghi deschis către perioadă de îmbelşugată aşezare a iernii, cu repercusiuni de favoare în programul cluburilor şi caselor de cultură. In bolta pădurii, verdele copt ples­neşte in candelabre multicolore , de fapt, o declanşare la întrecere intre membrii cercurilor de artă plastică. Pe cîţiva i-am intîlnit ieri furind culorile toamnei, reflectate în tresăririle bătrînului Olt, mai sus de Călimăneşti. Cine­­clubiştii sindicatului sanitar din Rm. Vîlcea filmau sub cupola de linişte a toamnei, la gura Lotrului, încă o ima­gine adăugată monografiei despre Cetatea luminii, con­turată ambiţios pînă la obirşia rîului, aproape de Petroşani. Un afiş improvizat anunţă la Ciineni stagiunea permanentă a teatrului popular vîlcean. Cîteva autobuze staţionau mai sus, intr-un răgaz de vizită, la Turnul Roşu. Excursionişti - oaspeţi din toată ţara aflaţi la odihnă şi tratament în prea renumitele staţiuni de pe Valea Oltului, Sibiu. In curind — sintem­ avertizaţi — se sistează în­scrierile la cursurile tehnico-economice ale universităţii populare. Mai sint vacante doar cîteva locuri... Precizare : aceste preocupări „de sezon* sunt, deocam­dată un început, dar un început care se cere afirmat în continuare. OCTAVIAN NICA MUNKA Ansamblul folcloric al Clubului uzinelor de autocamioane Braşov, la cel de-al 1000-lea spectacol Ansamblul „AMAS" , Ploieşti Ansamblul artistic „A­­vas“ al sindicatelor din o­­raşul Miskolc, R. P. Un­gară, ansamblu emerit, a fost oaspete, timp de două zile, al judeţului Prahova. Sîmbătă seara, în sala Teatrului de stat din Plo­ieşti, artiştii maghiari au prezentat un frumos spec­tacol. Programul, sub con­ducerea artistică a lui Ti­bor Galambos şi muzica semnată de Peter Gombos, a cuprins cele mai caracte­ristice dansuri şi cîntece populare tradiţionale din ţara vecină şi prietenă, in­spirate din muzica lui Liszt, Bartók, Kodály. In timpul şederii pe me­leagurile prahovene artiştii maghiari au vizitat muzeul Doftana şi alte instituţii de artă şi cultură de pe Valea Prahovei. L. BĂRBIERI început de an la UNIVERSITĂŢILE POPULARE . La Casa de cultură din Petroşani a avut loc deschiderea festivă a Uni­versităţii populare, la care au participat peste 400 de cursanţi, salariaţi ai unită­ţilor economice din Petro­şani. In acest an, în cadrul universităţii vor funcţiona 30 de cursuri, cu 12 mai mult decît în anul trecut, căpătînd o extindere mai mare cercurile şi cursurile de pregătire şcolară, cele de predare a limbilor stră­ine, de artă şi estetică, de legislaţie şi îndeosebi cele de organizare şi conducere a producţiei miniere. • Sîmbătă a avut loc la Constanţa deschiderea fes­tivă a cursurilor Universi­tăţii populare. Cu acest prilej au rostit cuvîntări prof. univ- Vladimir Robu, preşedintele Comitetului pentru cultură şi artă al judeţului Constanţa, şi prof. Adrian Rădulescu, di­rectorul Muzeului de arhe­ologie, rector al Universi­tăţii populare a oraşului. Participanţii la adunarea festivă au vizionat apoi, în încheiere, spectacolul „Sfîntu Mitică Blajina“ în interpretarea colectivului de dramă şi comedie al Teatrului de stat din loca­litate. • Universitatea popu­lară din Oradea şi-a des­chis ieri cursurile, la care s-au înscris peste 3 000 de cursanţi. Profilul acestei instituţii culturale, care şi-a cîştigat un meritat prestigiu, este orientat că­tre educarea gustului este­tic al maselor, răspunzînd totodată şi problemelor de stringentă actualitate din economie, învăţămînt, artă şi literatură. Cele 35 de cursuri şi cercuri se adresează oame­nilor de diverse preocu­pări şi categorii, care gă­sesc aici o largă şi cuprin­zătoare informaţie despre ştiinţă şi tehnică, biologie şi medicină, pedagogie, mu­zică şi arte plastice. Un loc distinct ocupă în cadrul tematicii universi­tăţii populare cursurile ca­re vin în ajutorul cadrelor de specialişti din econo­mie. ALEX. NAGY C. SERAC D. GHEORGHE /­ 50 IUBIRE INTERZISA nu a apărut la pavilionul din pădure... Clark continuă să iși tamponeze fruntea cu batista . — Dimpotrivă, doamnă... nu numai că a apărut, dar a și reușit să plece de-acolo... Acum mă caută... Tinera femeie îl privi surprinsă pe Clark. — A fost totuși... murmură ea, și-apoi adăugă după o clipă de tăcere, scoțînd un pachet de țigări din buzunarul halatului... Deci este așa cum am bănuit... brutal și orgolios... Clark rămase încremenit cu batista în aer. — Ce să înțeleg „prin a fost totuși", doamnă ? Ea scoase cu un gest nervos o țigară din pachet. — Nimic altceva, decit că am sosit la timp in România ca să evit o catastrofă, domnule Clark... Cine este acest Ver­nescu ? Clark o privea cu gura căscată . — Cum cine, doamnă ? Helen Gray scăpără, cu un gest de minte, bricheta și ii aruncă lui Clark o privire tăioasă care îl făcu să înghețe, după care îl întrebă, în timp ce își aprindea ţigara : — Cine il cunoaște personal pe Vernescu ? Dumneata ? Lu­dovic Gregor ? Konrad ? — întrebă ea, întorcîndu-se apoi spre Kim... Apropo, domnule Kim, i-ai cerut lui Steinberg să-mi tri­mită pe cineva care-l cunoaște personal pe Vernescu ? — Curierul a plecat ieri dimineață — ii spuse Kim... In trei — patru zile omul va sosi în țară... Clark privea spre Helen Gray cu o expresie de parcă pri­mise o lovitură de măciucă în cap. — Dar bine, doamnă... bîigui el intr-un tîrziu... Durand l-a condus pe Vernescu la avion... iar Ludovic Gregor l-a primit la aeroport și l-a urmărit pînă la hotel... Vernescu a sosit cu un „Boeing“... Nu putea să se volatilizeze la 10 000 de metri înălțime. Ea se ridică în picioare şi aruncă bricheta pe o măsuţă din apropiere : — Și vrei să împuşti un om pe o simplă ipoteză, domnule PETRE LUSCALOV 51 Clark î......Durand l-a condus la avion"... De unde știți ? Cine a văzut ? Cine v-a spus ? — Dar este probabil, doamnă, că Durand... bîigui din nou Clark privind spre Kim, ca și cum salvarea trebuia să sosească din direcția aceea... Tinera femeie trase un fum din țigara și îl măsură dis­prețuitor din cap pînă in picioare : — Ipoteze... mereu ipoteze. Acum îmi este limpede de ce securitatea română nu v-a arestat încă... Sînteţi o comoară la casa omului... Din curtea vilei, răzbătu pe terasă zgomotul de frîne al unei mașini. Helen Gray făcu un gest spre Kim : — Trebuie să fie David... O fi sosit de la Ploiești... Intîm­­pină-l, domnule Kim, și fă un așa fel ca să nu pătrundă aici„. — Am înțeles, doamnă... spuse Kim şi inclinîndu-se uşor pă­răsi terasa. Clark îşi despături batista şi îşi şterse faţa leoarcă de su­doare. — Credeţi că Emil Vernescu este un agent al securităţii . Ea întoarse brusc capul spre el . — Cine v-a spus acest lucru, domnule Clark ? — Credeam... — Un singur lucru este cert, domnule Clark... continuă ea... Nimeni din noi nu deţine dovada că acest Vernescu este în­suşi Vernescu... Dar în cîteva zile voi şti adevărul... Acţiuni de spionaj militar nu se construiesc pe „poate" şi pe „dacă"... La naiba, domnule Clark... Aici avem de-a face cu una din cele mai bune securităţi din Europa ! In clipa aceea Kim apăru în cadrul uşii şi anunţă ce­remonios, aruncînd o privire plină de bucurie răutăcioasă spre Clark. — Nu, a sosit excelența sa... Domnul Emil Vernescu. II caută pe domnul Clark... Ce să-i spun, doamnă ? Că este aici ? Luni 19 octombrie 1970 TV COMENTAR Şi capra, şi varza înainte de toate, aş vrea să răspund - prin interme­­°jul comentariului de faţă — unei invitaţii lansate săp­­tămîna trecută de redacţia sportivă a micului ecran, in­vitaţie pe care, din motive independente de voinţa mea, n-am putut-o onora. Despre ce este vorba ? Preocupaţi de ridicarea nivelului calitativ al emisiunilor sportive, redactorii rubricii au iniţiat un soi de masă­ rotundă, la care au invitat — printre alţii — şi un număr de tele­cro­­nicari, dintre aceia care au scris la viaţa lor şi cite ceva despre programele sportive. Dat fiind numărul foarte mare de telespectatori interesaţi de acest gen de emisi­uni, ni s-a părut foarte utilă iniţiativa secţiei de sport a televiziunii, şi vom căuta în rîndurile ce urmează să sin­tetizăm cîteva păreri pe care le-am fi exprimat dacă am fi răspuns „pe viu amabilei invitaţii a lui Cristian Ţopescu. N-am vrea sa intrăm în „culisele“ transmisiilor fotba­listice, atit de solicitate de telespectatori. S-a ajuns, se pure, la o soluţie de compromis, care îi apacă şi „capra“ şi „varza ... Ştim că intenţiile redacţiei sportive se lovesc adesea de interesele federaţiei de fotbal, pe de altă parte împărtăşim „grija federaţiei de a face tot posi­bilul pentru păstrarea spectatorilor pe stadioane Solu­ţii, după cum se vede, există... Să intrăm, insă, în „cu­lisele" altor transmisii, unde „problema spectatorilor“ se pune exact invers. Nu prea ţinem minte să fi avut vreodată posibilitatea de a asista la transmisia unor derby-uri din campionatele naţionale de hochei, bas­chet, handbal, volei sau rugbi. Or, la toate aceste spor­turi, nu se prea pune problema „pierderii spectatorilor“. Dimpotrivă, suntem­ convinşi că tele-transmisiile de ho­chei, de pildă, pentru că sezonul rece e in actualitate, ar contribui - indirect - la mărirea numărului de spec­tatori chiar la un joc precum Agronomia Cluj-I.P.G.G. care se desfăşoară de obicei doar în prezenţa rudelor, a citorva fanatici şi a cîtorva rătăciţi... Interesele spec­tatorilor, ale televiziunii, ale federaţiei — în astfel de cazuri — se conjugă. Sînt toate şansele să fie împăcată şi capra şi varza. Atunci ?... Asta ar fi o problemă. Alta ar privi anumite suprapuneri de evenimente sportive pe scheletul programelor tradiţionale. Suntem­ de acord că nu trebuie sacrificate emisiuni importante de dragul unor fantezii tele-sportive , dar, tot în funcţie de impor­tanţa lor, pot fi amînate, sau decalate, anumite emi­siuni comune cînd la concurenţă cu ele se află eveni­mente sportive, mari competiţii internaţionale. In acest sens, ar fi de semnalat o rigiditate puţin cam „provin­cială” a micului ecran.­­ Pe scurt, de alte, cîteva, notaţii : telejurnalele de sea­ră şi de noapte pot fi, şi trebuie să fie, mai consistente la capitolul „sport", încercînd să sintetizeze, cu ajuto­rul imaginilor (cînd e posibil) ştirile zilei ; de acord, de asemenea, cu dezbaterile preconizate de realizatori, cu intenţiile lor de a analiza, in emisiuni speciale, mai apli­cat şi mai profund, anumite comportări sportive de in­teres naţional. Aici ar fi de făcut cîteva precizări : nu cred că tonul unei polemici sentenţioase, care a cam pus stăpinirea pe presa scrisă, ar folosi cuiva­­ dimpo­trivă , dar de la tribuna micului ecran se pot lansa opi­nii foarte utile sportului românesc pe ansamblul său. Micul ecran nu se poate mulţumi să rămînă „la coada evenimentelor" , dată fiind recunoscuta sa eficienţă, le poate influenţa, le poate direcţiona. Avem toată încre­derea în „Sufletul* emisiunilor sportive. Cristian Ţopes­cu, a cărui activitate o apreciem în mod deosebit. S-ar putea înşira aici o serie întreagă de consideraţii pri­vind calitatea transmisiunilor sportive, dar ne lăsăm cu ochii inchişi pe mina lui Belphegor, care combate de minune.„ CĂLIN CALIMAN »rwwwwwwwwwwwwwwv" Premierele săptămînii Frumoasa Varvara basm pe care micii specta­tori ai cinematografului Doina îl vor urmări cu plăcere. Dar şi cu regretul că ei rămin, în continuare, cei mai neglijaţi „consuma­tori“ de peliculă, filmele bune pentru copii sunt o a­­devărată raritate... Omul ras in cap Filmul, realizat­ de către André Delvaux in 1965 (şi distins, în 1966, cu Premiul Tinerei Critici la Festiva­lul de la Pesaro, şi cu Ma­rele Premiu la Festivalul Tînărului Cinema de la Hyéres), propune urmărirea fluxului vieţii interioare a unui om retras în singură­tatea propriei fiinţe. Omul ras in cap este, din acest motiv, o adevărată epopee psihologică, alcătuită din­­tr-un şir fluid, mereu schimbător, de imagini de o remarcabilă frumuseţe, fiind, in acela? timp, o ope­ră reprezentativă pentru unele tendinţe ale artei ci­nematografice mondiale. In sfirşit, repertoriul fil­melor pentru copii se îmbo­găţeşte cu o lucrare nouă. Frumoasa Varvara, produc­ţie sovietică în regia lui Alexandr Rou, este un 52 IUBIRE INTERZISA Clark deveni alb ca varul. Tinera femeie il liniști cu un gest și apoi întrebă, intorcind din nou capul spre Kim. — Spui că a venit domnul Vernescu ?... unde l-ai lăsat î —• Domnul Vernescu așteaptă un salon, doamnă... Vă previn că pare foarte furios... . Ea ridică mindră și sfidătoare capul spre el ! — Eu nu mă numesc Clark, domnule Kim... Trecînd pe lingă el, Helen Gray părăsi terasa și pătrunse in salon. Zărind-o intrind, Cernea se prefăcu surprins . — Dumneavoastră î — Da, domnule Vernescu... da... o mică surpriză... nu î Stătea in fața lui dreaptă, încordată ca o strună de vioară . Lui Cernea i se părea și mai frumoasă, in halatul ei de voal roz, ce lăsa să se ghicească, intr-un joc de umbre pastelate li­niile pure, delicate, aproape feciorelnice ale trupului ei. — De fapt era inevitabil să ne reîntilnim... continuă ea. In­­vitîndu-l pe Cernea să ia loc pe un taburet, Cernea rămase în picioare. — Ah ! da­, uitasem... spuse el cu o uşoară ironie în glas... Ţiganca de lingă Barcelona... v-a ghicit cumva, și unde se află domnul Clark ? — Dar ce aveți cu domnul Clark ? replică ea zîmbind rece... Doriți să-i oferiţi un Picasso... ? — Da, doamnă, răspunse tăios Cernea... și încă unul dintr-o perioadă foarte albastră... — Este aici . Ea ii înfruntă privirea cu o minte ușor stăpinită. — Domnul Clark se află sub protecția mea... — Nu mai spuneți... o ironiză Cernea, fixînd cu privirea pa­pucii ei roz, cu pompoane mari de puf alb... Helen Gray observă privirea lui. —­ Vă supără papucii mei roz, domnule ? *- Nu, doamnă... răspunse el dar încerc să înțeleg in ce fel mă voi putea opri să ajung la domnul Clark... (Continuare in ziarul nostru de sîmbătă 24 octombrie).

Next