Munca, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 7268-7293)

1971-04-20 / nr. 7284

Pagina a 2-a în anul trecut — din iniţiativa Comitetului U­­niunii sindicatelor din întreprinderile indus­triei uşoare şi comitetul sindicatului — a început la Combinatul de pielă­rie şi încălţăminte nr. 2 din Bucureşti o între­cere de masă între croi­torii în piele şi ştanţo­­rii din cele cinci între­prinderi pe profil ale combinatului. Zilele tre­cute s-a desfăşurat o veritabilă finală între cîştigătorii fazei pe în­treprinderi, care a de­partajat pe cei mai buni dintre cei buni, pe locul I croitorul în piei TANASE VASILE, de la „Progresul-Bucureşti, şi ştanţorul FLOREA MICU (în clişeu), de la „Carmen“ -Bucureşti. Ciştigătorilor li s-au acordat, o dată cu titlul, şi un premiu indivi­dual de cite 1500 lei. Dar nu numai ei au cîş­­tigat, ci întreg colecti­vul. Căci în primul tri­mestru al anului 1971, s-au obţinut economii pe Combinat de 2 470 mp piele şi 16 tone de talpă. Foto : ST ALBESCU MUNKA tribuna economică Asistenţa tehnică pe schimburi— condiţie a calităţii producţiei si a muncii ■ 9­7 In Industria uşoară — ra­mură în care se lucrează in­tr-un regim de două, trei sau chiar patru schimburi — nu se poate concepe în pre­zent o conducere competen­tă şi eficientă a producţiei şi a muncii fără asigurarea asistenţei tehnice pe fiecare activitate şi schimb. Ches­tiunea este cu atît mai preg­nantă, cu cit specificul pro­ducţiei ramurii presupune o frecventă modificare a sorti­mentului, cu toate proble­mele tehnice şi tehnologice ce le incumbă. Plecînd de la aceste considerente, in între­prinderile industriei uşoara au fost luate an de an mă­suri care să ducă la o îm­bunătăţire a asistentei teh­nice, atit pe secţii de acti­vitate, cit si pe schimburi. Cu toate acestea trebuie să arătăm că pinâ în prezent nu s-a ajuns la o repartizare corespunzătoare a cadrelor­­tehnice pe activităţi si schimburi. In ceea ce priveş­te primul aspect­ , elemente concludente ne oferă faptul că, pe total minister, in 1970, 27,8 la sută din ingineri şi 19,6 la sută din tehnicieni lucrau in secţiile de bază, iar 8,4 la sută din ingineri şi 9,7 la sută din maiştri activau în secţiile auxiliare, pe cind 63,8 la sută din ingineri şi 70,7 la sută din tehnicieni îşi desfăşurau munca in ser­viciile tehnice, economice şi cele administrative. Remar­căm deci, că cea mai mare parte a cadrelor de ingineri şi tehnicieni lucrează in ser­viciile tehnico-economice şi administrative. Considerăm că o asemenea situaţie necorespunzătoare are la bază mai multe ele­mente. Dintre acestea, men­ţionăm concentrarea unui important număr de ingineri la întreprinderile din marile centre urbane, cu implicaţii asupra folosirii lor. Spre exemplu, la COMBINATUL TEXTIL IAŞI exista un nu­măr de 181 ingineri, ceea ce reprezintă un indice mediu de 17 ingineri la mia de muncitori, faţă de 11 ingineri la mia de muncitori medie pe ramura industriei textile. De asemenea, la COMBINA­TUL DE PIELĂRIE NR. 2 BUCUREŞTI exista un nu­măr de 11 ingineri la mia de muncitori, faţă de 7 ingineri la mia de muncitori, medie pe întreaga ramură a indus­triei de pielărie-blănărie­­incălţăminte. Totodată, lipsa de cadre cu studii economice — medii şi superioare — face ea în unele posturi economice — şef serviciu plan, serviciu salarizare, serviciu aprovi­zionare, director de personal, etc. — să fie utilizaţi ingi­neri şi tehnicieni. Iar la a­­ceasta trebuie adiţionat fap­tul că există un număr mare de indicatori de plan şi sta­tistici care trebuie urmărite, iar lipsa unui sistem infor­mational perfecţionat face ca multi ingineri si tehni­cieni să fie utilizaţi în mun­ca de birou. Aceleaşi concluzii sunt va­labile şi la nivelul unităţilor din ramurile arătate mai înainte, in sensul că in unele combinate cadrele teh­nice sunt repartizate în mod diferit pe secţii de activitate, în timp ce la COMBINA­TUL TEXTIL SIGHIŞOARA peste 73 la sută din numărul inginerilor şi circa 41 la sută din tehnicieni lucrează în secţiile de bază şi auxi­liare. la COMBINATUL TEXTIL NR. 1 TIMIŞOARA ponderea acestora reprezintă numai 17 la sută şi respec­tivn forţa lor, cifrele a­­cestea ne probează existenţa unei „aglomerări“ a cadrelor tehnice, in special ingineri, în primul schimb, cu impli­caţii negative asupra folosi­rii superioare a capacităţilor de producţie în celelalte ore de lucru. Faptul că, spre exemplu, în industria cau­­ciucului­ maselor plastice, in schimbul II, lucrează numai 3 ingineri şi 5 tehnicieni la mia de muncitori, în indus­tria sticlăriei-porţelanului­­faianţei, 1 inginer şi 4 tehni­cieni la o mie de mun­citori, ajungînd în industria de pielărie-blănărie-încălţă­­minte la 1 inginer şi 2 teh­nicieni la o mie de munci­tori, este CU TOTUL NE­­CORESPUNZĂTOR. Ne pu­tin 26,4 la sută. La COMBI­NATUL DE PIELĂRIE NR. 2 DIN BUCUREŞTI, cel mai mare număr de cadre teh­­nico-inginereşti lucrează în serviciile tehnico-economice şi administrative, fapt ce caracterizează folosirea ne­raţională a unora din aces­te cadre. Aceeaşi tendinţă este de remarcat şi la COM­BINATUL DE PIELĂRIE NR. 1 BUCUREŞTI. Acest lucru dovedeşte încă o dată că nu toate combina­tele din industria uşoară au dus aceeaşi politică de folo­sire cu prioritate a cadrelor tehnice in secţiile de pro­ducţie de bază, unde ele îşi pot valorifica cel mai bine cunoştinţele căpătate in şcoli şi în viaţa practică. Concluzii asemănătoare re­zultă şi din analiza reparti­zării pe schimburi a cadrelor tehnice, a cărei situaţie o prezentăm mai jos. nem întrebarea : oare în ce­lelalte 16 ore de muncă nu se acţionează asupra unor maşini cu aceeaşi tehnicitate ca şi în schimbul I ? Este clar că da, însă situaţia ne demonstrează că nu puţine conduceri ale combinatelor au lăsat asistenţa tehnică pe plan secundar. De aceea, conducerea Mi­nisterului Industriei Uşoare a emis nu de mult o serie de directive pentru remedierea acestor deficienţe, însă cei care trebuie să traducă în viaţă aceste principii sunt conducătorii combinatelor industriei uşoare. Astfel, se impune trecerea unor cadre inginereşti şi de tehnicieni din cadrul unor servicii teh­nico-economice (precum cele de aprovizionare, salarizare, planificare) în activitatea de conducere directă şi nemijlo­cită a activităţii secţiilor de producţie. Prima această mă­sură se poate neauza pe Ungă o asistenţă tehnică operativă şi eficientă a producţiei în secţii şi un cadru mai bun ridicării nivelului profesional al muncitorilor. Desigur, nu am epuizat cu aceste punctări direcţiile pe care trebuie acţionat la ve­derea îmbunătăţirii asistenţei tehnice pe schimburi. Credem­ însă că , în lumina docu­mentelor Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din România , conducerile com­binatelor pot fi sprijinite de către sindicate în problema ce o discutăm. Prin consul­tarea salariaţilor, se pot sta­bili acele sectoare de muncă unde asistenţa tehnică tre­buie neapărat îmbunătăţită, se poate realiza un grafic­­program pentru toate cadrele tehnico-inginereşti. Căci a rezolva asemenea problemă este mai mult decit necesar. ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU doctor in economie, director adjunct în Ministerul Industriei Uşoare Schimbul Ramura industrială Total 1 Tî­r7Î iv , ingineri 100,0 91,3 5,7 3,0 — Textile tehnicieni 100,0 84,1 10,6 5,6 — maiștri 100,0 49,0 28,0 23,0 — . ... . . ingineri 100,0 88,7 11,3 — — Pielane-blanăne tehnicieni 100,0 87,0 13,0 — — încălțăminte maiștri 100,0 64,1 35,2 0,7 — .. . , ingineri 100,0 90,0 6,6 3,4 — Sticlă-porţelan tehnicieni 100,0 58,0 26,0 16.0 — faianţa maiştri 100,0 61,3 22,7 14,1 1,9 Prelucrarea caii- ingineri 100,0 84,2 9,3 6,5 — ciucului-maselor tehnicieni 100.0 75.7 15,3 9.0 — plastice maiştri 100.0 57.1 25.6 16.7 0.6 Imagine de la una din modernele secţii ale Combinatului textil din Odorheiul Secuiesc. Pe şantierele de construcţii din judeţul Bistriţa - Năsăud Ca­mercul... printre grămezi de materiale risipite Pe şantierele de construcţii din judeţul Bistriţa-Năsăud îşi desfăşoară activitatea do­uă organizaţii: întreprinde­rea judeţeană de construcţii­­montaj (I.J.C.M.) şi Grupul de şantiere­ Dej, pendinte de întreprinderea de construcţii­­montaj Cluj, a Ministerului Construcţiilor Industriale. Ambele unităţi au încheiat primul pătrar al anului cu minusuri la capitolul reali­zări. Deşi n-au respectat in­dicaţiile conducerii superioa­re de partid de a planifica în mod echilibrat volumul de lucrări pe tot anul, ele n-au reuşit să-şi onoreze nici an­gajamentele minime pe care şi le-au luat. Aşa, de exem­plu, şantierele I.J.C.M. în loc de 18 procente din planul anual, cit şi-au prevăzut, n-au realizat decît 13 la su­tă, iar cele aparţinind I.C.M. Cluj, 16 la sută. In medie pe judeţ s-a realizat 14,4 la sută la total investiţii şi 14,6 la construcţii-montaj Cu mult sub mediile pe ţară. Dorinţa de a găsi „necu­noscutele“ acestei probleme ne-a călăuzit mai întîi in zo­na industrială aflată in par­tea de nord-vest a oraşului de reşedinţă. Pe această plat­formă sunt în construcţie în etapa actuală trei obiective noi: Fabrica de textile neţe­sute, Complexul de prelucra­re a lemnului şi întreprinde­rea de utilaje pentru mate­riale de construcţii. Stadiile fizice sunt la diferite nivele, de cota finală, apropiindu-se doar „Textila“. De altfel, in această unita­te, trimestrul IV a.c. va fi „trimestrul probelor tehnolo­gice“, în anul viitor fiind pla­nificată pentru conectare la circuitul economic. Pe șanti­erul fabricii, unde ne aștep­tam să luăm contact cu un ritm alert de muncă, am găsit... linişte, lipsă de miş­care. Oamenii, deşi prezenţi la punctele de lucru, se a­­flau in expectativă. Ne-am îndreptat spre primul grup. Aici, Bálint Ion, (vetera­nul şi tatăl şefului brigă­zii de zidari, Balint Ár­pad), ne-a declarat că deşi programul este de 10 ore, efectiv nu se lu­crează decît 3 — 4 ore din ca­uza lipsei de materiale, în cazul de faţă a cărămizii. „De 12 ani lucrez in construc­ţii — a ţinut să ne informe­ze Augustin Mureşanu — dar atlta dezorganizare ca aici n-am văzut nicăieri. Echipa mea de zidari stă de două ore fiindcă n-avem cărămidă“. Conducătorul unei brigăzi de betonişti, Toader Leon ne-a arătat cofrajele pregă­tite din timp pentru turna­rea bet­on­ului. Numai că be­tonul „se incăpăţina" să în­tîrzie. Exemple similare am întîlnit la tot pasul pe acest şantier. Şi la celelalte două obiective, aflate tot în antre­priza Grupului din Dej, si­tuaţia era identică. întrucît termenul cel mai apropiat de intrare în funcţi­une îl are „Textila", am dorit să cunoaştem atît opinia in­ginerului Gheorghe Vaida, şeful acestor puncte de lu­cru, cit şi a inginerului Du­mitru Mocănescu, directorul fabricii. Cu toate insistenţele noastre, două zile la rînd, din conducerea şantierului n-am reuşit să găsim pe nimeni. In schimb, am primit acelaşi răspuns, repetat invariabil: „Sunt pe teren“ sau „sunt la şedinţă, la Cluj“. Pe tovară­şul inginer D. Mocănescu l-am găsit însă la datorie. La întrebarea noastră dacă exis­tă certitudinea că noua unita­te va intra în funcţiune la • Realizarea racordului de cale ferată, a drumurilor de acces, nivelarea „dunelor“, care împiedică deplasarea mijloacelor auto şi a oameni­lor pe şantiere, înfăptuirea acestor măsuri se impune cu atît mai mult cu cit unele utilaje din im­port au și început să soseas­că și neamplasarea lor la termen va împiedica începe­rea probelor, în cadrul cărora beneficiarul s-a angajat să realizeze în acest an 400 tone de produse. ...Șantierul nr. 2 SIN­­GEORZ-BAI , aparţinind I.J.C.M.. Aici, sînt în con­strucţie două complexe sana­­toriale: unul de 900 locuri al Consiliului popular judeţean, cu termen de dare în exploa­tare în trimestrul IV - 1972, şi altul de 600 locuri, din fon­durile Consiliului Central al U.G.S.R., al cărui termen de şi a unei doze de ramificaţie, am întrerupt lucrul“. Conse­cinţa? Stadiile fizice la am­bele edificii sunt mult rămase în urmă. Tovarăşul Nicolae Chivu, directorul Complexu­lui de 600 locuri ne spunea că au de tencuit interior o su­prafaţă echivalentă cu 5 hec­tare, dar nu au zidari tencu­­itori. Sunt necesari peste 200 (în prezent sunt 10). Para­doxal. Nu au mină de lucru, iar cea de care dispun nu este utilizată raţional (!?). La I.J.C.M. există însă şi alte ciudăţenii. Pe şantierul de locuinţe Viişoara, din Bistri­ţa, se află o macara­ tură care stă nefolosită din 1970, (chiria fiind de 116 lei pe oră) în timp ce la Sîngeorz-Băi, după spusele tehnicianului Emilian Ceucă, şeful serviciului teh­­nic-producţie al şantierului acest utilaj este de o strin­gentă necesitate, este solicitat cu fiecare prilej, dar nimeni nu se încumetă să-l mute din Bistriţa la Sîngeorz. Ce părere are tovarăşul ing. Nicolae Vizireanu, directorul I.J.C.M.? Că „fără 10 ingineri cu experienţă pe care să-i plantez în posturi-cheie nu se poate schimba faţa lucruri­lor“. Dar schema este com­pletă. Am fi dorit să ne spu­nă ce intenţii are dînsul în ceea ce priveşte folosirea mai judicioasă a specialiştilor din întreprindere, despre răspun­derea pentru neregulile exis­tente în compartimentele un­de lucrează fiecare inginer sau maistru. Dacă spiritul gospodăresc ar fi ridicat la rang de principiu, cu siguran­ţă că aici s-ar produce revi­rimentul mult aşteptat. Discuţiile purtate cu tova­răşii Virgil Lorinţiu, preşe­dintele Consiliului judeţean al sindicatelor şi Gheorghe Şanta, membru in birou cu problemele economice, au reliefat faptul că au existat şi există preocupări ale or­ganelor sindicale în direcţia îmbunătăţirii activităţii pe şantiere, însă, nu totdeauna au dat roadele pe care s-a scontat. De aceea, Consiliul judeţean al sindicatelor şi-a propus ca, în lumina sarcini­lor izvorîte din Rezoluţia Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor, să iniţieze îm­preună cu sindicatele din în­treprinderi, acţiuni bine gîn­­dite şi judicios desfăşurate, contribuind astfel la crearea unei puternice opinii colecti­ve împotriva celor care nu-şi îndeplinesc cu conştinciozita­­te îndatoririle, astfel incit ideea de ordine şi disciplină, de înaltă responsabilitate să caracterizeze pe fiecare sala­riat. P. IANCULESCU INVESTIŢII—1971­­ datele prevăzute în grafic, dînsul ne-a declarat: „Dacă nu se va produce un reviri­ment în activitatea construc­torilor, adică să se dinamize­ze actualul ritm de execuţie, termenul, care deja la ora actuală se află sub semnul întrebării, nu va fi respectat. Sistematic, începînd de la 18 noiembrie 1970 sesizez condu­cerea I.C.M. Cluj, în scris, asupra neajunsurilor şi pro­pun măsurile concrete ce trebuie luate. Din păcate, în loc să crească ritmul, a cres­cut numărul şedinţelor". într-adevăr, aici există un şir de deficienţe care îşi pun amprenta pe activitatea con­structorilor. Staţia de beto­­nare se află la... 10 km de şantier, dar mutarea ei pe platformă şi sporirea capaci­tăţii la 350 mc pe zi întârzie nejustificat. Apoi, o seamă de probleme sunt încă neso­luţionate, cu toate că am tre­cut în a doua parte a lunii aprilie. Iată cîteva: • Organizarea lucrului în două şi chiar trei schimburi, asigurarea supravegherii exe­cuţiei şi asistenţei tehnice in fiecare tură. • Impulsionarea lucrărilor de alimentare cu apă şi ca­nalizare a zonei industriale, deoarece sunt mult rămase în urmă faţă de grafice ,iar fără apă „Textila" şi centrala ter­mică nu vor putea intra în probe şi, respectiv, în funcţi­une în trimestrul IV, după cum sunt planificate. • Primirea documentaţiei de execuţie de la furnizorii de utilaje­­pentru maşini şi instalaţii în valoare de 4,5 milioane lei, constructorii nu dispun de proiecte), predare, revizuit, este trimes­trul I - 1973. Primii paşi pe şantier îţi produc o impresie deplorabilă. Granulit ameste­cat cu nisip, pietriş amestecat cu pămînt, scînduri degrada­te, beton şi mortar împrăşti­at, ciment pietrificat, bitum înţepenit în forme bizare — demonstraţii elocvente că nu­mai­­ dezinteresul şi mîna ri­sipei pot desăvîrşi un astfel de spectacol. Mult am dorit să stăm de vorbă cu şeful şantierului. Dar n-a fost de găsit. (O fi vreun obicei ciudat în acest judeţ !) Credem că totuşi nu ne-ar fi fost de vre­un folos, deoarece, după cîte am aflat ulterior, deţine această, funcţie numai de o lună. ,,In trei ani — remarca în discuţia purtată ing. Iosif Hodja, diriginte de şantier la Complexul de 600 locuri — s-au schimbat şapte şefi de şantiere“. Neîndoios că în această si­tuaţie nu ne mai poate mira harababura existentă aici. Staţia de betoane începe să lucreze la 8:30 — 9 în timp ce formaţiile de zidari, betonişti, mozaicari stau de la ora 7, programul fiind de 10 ore. „Sîmbătă, 3 aprilie a.c. noi, mozaicarii — ne spunea cu amărăciune Vasile Moraru, şef de echipă — n-am primit mortal decît la ora 10. Dacă le-aş spune oamenilor din echipă că vom cîştiga numai jumătate din salariul de ba­ză, ar pleca cu toţii“. In ace­laşi spirit ne-a vorbit şi maistrul Andrei Mong, şeful instalatorilor. „Datorită lipsei unui cot de o jumătate de tol Mării 20 aprilie 1971 La I.A.S. Ograda — Ialomiţa Tehnologii care nn angaja de prestigiu După consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din agricul­tura de stat, colectivul de muncă al I.A S. OGRADA — Ialomiţa — unitate căreia zilele trecute i-au fost de­cernate de către Consiliul Central al U.G S.R. Steagul şi Diploma de întreprindere fruntaşă pe ramura ceralie­­ră, pentru rezultatele obţi­nute în întrecerea socialistă pe anul 1970 — s-a angajat să realizeze 4 000 kg GRÎU LA HECTAR, 6 000 kg PO­RUMB BOABE LA FIECA­RE HECTAR NEIRIGAT şi 10 000 kg PORUMB IN TE­REN IRIGAT, şi să depă­şească cu 200 kg LA HEC­TAR producţiile planificate de OREZ, FLOAREA SOA­RELUI şi SOIA. Fără îndoială că cifrele susţin un angajament de prestigiu. Cum va fi el rea­lizat ? In ziua următoare festivităţii de decernare a sus-amintitelor distincţii, la care tovarăşul inginer CON­STANTIN GIB, directorul întreprinderii, a repetat an­gajamentul luat, ne-am de­plasat pe tarlalele mai mul­tor ferme ca să cunoaştem cum se concretizează în a­­ceastă perioadă cu vin­­ul co­lectivului de aici Am cons­tatat că lucrătorii întreprin­derii au terminat de însă­­mînţat culturile din epoca a I-a (450 hectare cu mazăre, 130 cu ovăz, 100 cu sfeclă furajeră, aproape 900 cu lu­­cernă, 280 cu borceaguri şi 2 200 hectare cu floarea soa­relui). Paralel cu incorpora­rea în sol a acestor seminţe, fermele au pregătit patul germinativ pentru porumb şi au reuşit să şi însămîn­­ţeze pînă în prezent peste 4 000 hectare adică circa 87 la sută din suprafaţa plani­ficată. Totodată, au fost ni­velate şi pregătite solele in suprafaţă de 1 800 hectare, teren rezervat culturii de soia. După cum am remarcat, lucrările in cîmp sint destul de avansate. Ceea ce consi­derăm însă mai interesant de scos în evidență, este faptul că la toate fermele se pune un accent deosebit pe aplicarea tehnologiilor avansate în lucrarea pămîn­­tului, probleme ce consti­tuie de altfel obiectul prin­cipal al planurilor tematice alcătuite de comisia ingine­­rlor și tehnicienilor de pe lingă comitetul sindicatului. Aşa se face că pentru reali­zarea la un nivel calitativ corespunzător a volumului mare de lucrări care trebuie să fie încadrate într-o pe­rioadă calendaristic scurtă, desfăşurarea procesului de producţie este organizat pe ferme, iar in cadrul acesto­ra responsabilităţile şi sar­cinile sunt repartizate pe tehnicieni, şefi de echipe şi mecanizatori. Planurile de măsuri şi tehnologiile ela­borate, analizate împreună cu şefii fermelor, au consti­tuit o bază ştiinţifică pentru stabilirea dozelor de îngră­şăminte şi ierbicide, ampla­sarea culturilor şi solurilor, alegerea densităţilor optime şi aplicarea celor mai cores­punzătoare lucrări agroteh­nice Cât priveşte fertiliza­rea cu îngrăşăminte chimi­ce, dozele au fost determi­nate diferenţiat în funcţie de însuşirile fiecărei catego­rii de sol, extrase din lucră­rile de cartare executate in ultimii doi ani, de cerinţele specifice a culturilor şi soiu­rilor, de destinaţia produc­ţiei şi sistemul de raf­­ură, irigat sau nu. Administrarea îngrăşămin­telor la porumb se face în trei etape şi anume : la arătura de bază se aplică întreaga cantitate de super­­fosfat şi 30 la sută îngrăşă­minte pe bază de azot , la pregătirea patului germina­tiv 40 la sută, din baza de îngrăşăminte azotoase, iar restul de 30 la sută azotat de amoniu sau uree se ad­ministrează în timpul vege­taţiei, când porumbul are 3-4 frunze. La culturile irigate, dozele­ sunt calculate în func­ţie de producţia propusă a fi realizată. In condiţiile de neirigare se ţine seama şi de rezerva de apă din sol, care, în condiţiile Bărăganu­lui, constituie factorul limi­tativ al producţiei. Trebuie să menţionăm şi faptul că din suprafaţa de peste 4 000 hectare cu griu, 500 hectare sunt lot semin­­cer, cu sămînţă din soiul Bezostaia 1, categorie bio­logică originală, întreaga suprafaţă a fost însămînţa­­tă pe un agrofond cu mare capacitate de producţie şi respectind cu stricteţe agro­tehnica specifică laturilor semincere. Realizarea producţiilor mari de porumb la hectar este pregătită, de asemenea, printr-un complex de mă­suri agrotehnice. Precizăm că lucrările de bază ale so­lului, de fertilizare, de între­ţinere a ogoarelor ca şi cele de pregătire a patului ger­minativ se execută diferen­ţiat pe sole, urmărindu-se executarea unei arături de bună calitate, care să asi­gure condiţii optime pentru activitatea microorganisme­lor care participă la proce­sele de nitrificare din sol Creşterea continuă a pro­ducţiei de porumb, la I.A S. Ograda, este asigurată şi prin extinderea suprafeţelor ierbicidate, măsură care ex­clude praşilele şi înlătură consumul de substanţe hră­nitoare şi apă de către bu­ruieni. Realizarea producţii­lor de porumb stabilite este fără îndoială condiţionată şi de folosirea de către fiecare fermă a celor mai productivi hibrizi, cum sunt HS-400, HS-330 şi HD-405, care ocu­pă de fapt 90 la sută din to­talul suprafeţei cultivate la această unitate. Dar creşte­rea producţiei medie la hec­tar este condiţionată şi de numărul plantelor recolta­­bile pe unitatea de supra­faţă, unde s-au stabilit în mod diferenţiat pe sole şi hibrizi numărul de plante recoltabile — şi anume 55 000 la porumb irigat şi 45 — 50 000 la porumb culti­vat in teren neirigat. Măsurile organizatorice luate de conducerea între­prinderii agricole de stat Ograda — începînd de la arătură, pregătirea patului germinativ, insăminţarea, „prăşitul“ chimic, precum şi recoltarea mecanică cu com­bine autopropulsate, care vor dubla productivitatea muncii pe tona de produs şi vor permite reducerea pre­ţului de cost la mai puţin de 500 lei pe tona de po­rumb — constituie un spri­jin puternic în întrecerea cu toate celelalte întreprin­deri din ramura cerealieră, pentru cucerirea locului fruntaș și in 1971. M. NOVAC Cînd fiecare muncitor preţuieşte chiar şi gramul de metal (Urinar* din pag. 1­ a) tru tractorul S-­ 500. Cu toate acestea, rezultă in fi­nal unele fîşii care de obi­cei se aruncau la lada de deşeuri. Pentru a pune ca­păt acestei situaţii, ne-am înţeles între noi să între­buinţăm orice „petic" de metal la confecţionarea u­­nor repere auxiliare ca, de pildă, suporţii de sprijin ai cutiilor de viteză. Zis şi făcut. După o socoteală pri­mară, vom izbuti să reali­zăm lunar economii de me­tal în valoare de 28 550 lei. Desigur, e ceva ! Aceeaşi preocupare îi a­­nim­ă şi pe lăcătuşii de la atelierul de stingătoare ca­rosabile. — Cuvintul ,,deşeu.” ar trebui eliminat din vocabu­larul nostru — spunea lă­cătuşul NICOLAE CĂLIN, organizator de grupă sindi­cală. Gramul de metal se cere protejat. De ce să-i dăm chip de deşeu ? Cine ne împiedică să nu-l pre­ţuim ? Pentru a-şi sublinia ade­ziunea la aceste afirmaţii, maistrul TEODOR CIOCU­­LESCU, membru în comi­tetul sindicatului, ne înfă­ţişează avantajele folosirii ştraifurilor la confecţiona­rea inelelor de fund şi a suportului furtun, soldate, în luna trecută, cu o econo­mie de 610 kilograme de tablă de 4 milimetri. — Dobîndim economii substanţiale, relata interlo­cutorul nostru, dar din pă­cate mai suntem­ „corijenţi", la capitolul evidenţă. Nu se urmăresc cu rigurozitate e­­conomiile obţinute la ni­velul atelierului sau secţiei şi lucrul acesta se răsfrîn­­ge negativ în munca noas­tră­ Mai mult, lipsa eviden­ţei creează greutăţi la cal­culul recompensei prevăzu­tă de lege. Discuţiile pe care le-am purtat la Uzina mecanică din Buzău au scos în relief şi aportul m­işcării inovato­rilor în acţiunea de redu­cere a consumurilor speci­fice. Majoritatea inovaţiilor prezentate de cabinetul tehnic îşi propun drept o­­biectiv gospodărirea mai judicioasă a metalului. în primul trimestru al acestui an, inovaţiile axate pe mic­şorarea consumului de me­tal deţin o valoare antecal­­culată de 860 000 lei. Reducerea continuă a normelor de consum pe măsura îmbunătăţirii con­diţiilor tehnico-organizato­­rice constituie o sarcină majoră pentru colectivul de muncă de la Uzina mecani­că din Buzău. Ancheta pe care am întreprins-o aici evidenţiază preocuparea crescândă a organelor sin­dicale de a mobiliza un număr cit mai mare de muncitori, ingineri, maiştri în acţiunea de economisire a metalului, de a sprijini ac­tiv şi fructuos realizarea măsurilor stabilite în acest sens de comitetul de direc­ţie.

Next