Munca, ianuarie-martie 1983 (Anul 39, nr. 8683-8694)
1983-02-04 / nr. 8687
PREGĂTIREA PROFESIONALĂ -un obiectiv prioritar întreprinderea „Sinterom“ din Cluj-Napoca se numără printre unitățile economice puternic racordate la progresul tehnic, prin tehnologiile de vîrf, ce-i permit să atingă înalți indici de productivitate. Chiar in condițiile în care unitatea s-a confruntat cu probleme deosebite, oamenii nu au stat cu brațele în sin, ci au acționat în continuare pentru îmbunătățirea calității producției. în acest scop, în centrul preocupărilor s-a aflat ridicarea nivelului de pregătire profesională. Așa cum ne-au arătat inginera Mariana Molon și instructorul Ioan F.nciu, din cadrul biroului „personal-învățămînt-retribuire“, au fost repartizate cele mai bune cadre spre a îndruma practica in producție a tinerilor, s-au organizat cursuri de calificare și perfecționare profesională pentru cei din secțiile sinterizare și sîrmă sau pentru C.T.C.-iști, după care a fost deschis un curs pentru muncitorii din secția bujii-pompe. A fost organizat și un curs de perfecționare pentru maiștri, care vor susține proiecte de „examen“ inspirate nemijlocit din cerințele producției, fapt menit să-i antreneze efectiv la mai buna organizare a locurilor de muncă, modernizarea tehnologiilor, dezvoltarea creației tehnice de masă. Iar sindicatul ? Așa cum ne-a informat Cornel Miron, președintele sindicatului, după planificarea tuturor acestor cursuri, „au avut loc dezbateri largi în grupele sindicale, pentru ca oamenii să înțeleagă importanța acțiunii și să participe activ la efortul ce se face pentru mai buna lor pregătire profesională“, în toate comisiile de examinare, ca și in comisia de organizare a concursurilor de meserii, faza pe întreprindere, comitetul sindicatului a avut reprezentanți care au contribuit efectiv la buna desfășurare a acestor manifestări“. Contribuții ? Da. Care sunt însă „preocupările proprii“ ? în planul de muncă al consiliului de educație politică și activitate cultural-sportivă (președinte maistrul Ioan Roșea) întilnim cîteva obiective generale legate de „urmărirea modului cum se desfășoară prelegerile la învățămîntul politic, verificarea modului de aplicare a inițiativelor muncitorești, efectuarea unui control asupra modului de ținere a evidenței fruntașilor în întrecerea socialistă, împrospătarea programului brigăzii artistice“ etc. Nimic, însă despre acest imperativ — pregătirea profesională — atât de important, pentru o întreprindere cu secții noi, cu utilaje noi, cu oameni tineri, pentru care cultura tehnică, faptul de a invăța, deprinderile circumscrise unei inalte conduite profesionale sunt importante ca insăși viața lor. „Ce s-ar putea face în plus 7“ ne-au întrebat aceia cu care am stat de vorbă. Răspunsul ni l-au dat... cîțiva tineri muncitori pe care i-am solicitat să se gîndească la acțiunile ce le-ar fi organizat ei, dacă ar fi răspuns de munca politico-educativă și culturală din întreprindere. Ștefan Varga, muncitor pregătitor : „Și eu am urmat un curs de perfecționare. Acum pot spune că știu mai bine tehnologia, sînt mai ambițios cu munca mea, cu calitatea producției pe care o realizăm. Ar fi bine să organizăm câte o masă rotundă, la care să participe cei mai buni absolvenți ai acestor cursuri, cum sunt muncitorii Marinei Matei, Emil Chițan, Dorina Mădălean, Emil Prunean etc. și tinerii din întreprindere. Cred că și în programele brigăzii și la gazeta de perete trebuie să vorbim mai des despre cum lucrăm, despre competența fiecăruia, despre grija față de utilajele astea ultramoderne și față de folosirea tehnologiilor de vîrf“. Szász Carol, reglor : „Eu cred că la aceste întîlniri simple, dar convingătoare, ca schimburi de idei, de atitudini și de experiență, ar trebui antrenați și muncitorii cu bune rezultate în economia de materiale și calitatea producției, ca Gheorghe Tărăbuță, Alexandru Călian, regiorii Bodi Zoltán, Alexandru Hermesi, Emil Ciorbă sau unii muncitori respectați în toată întreprinderea pentru modul cum sunt pregătiți profesional, așa ca Maria Budeanu, Livia Mureșan, Vasile Dan, Ioan Bercea etc. Poate că și unii absolvenți ai școlii profesionale, a căror muncă este apreciată aici, ca loan Rusu, Virgil Sav, Viorel Copaciu, ar trebui să fie solicitați și cooptați printre educatori, printre participanții la dialogurile despre cum ne pregătim pentru a munci mai bine“. Pornind de la imperativele actuale și de la exigențele activității productive, așa cum au fost ele evidențiate la Conferința Națională a P.C.R., și antrenînd, totodată, pe cei mai buni muncitori la conceperea și desfășurarea activității politico-educative în sprijinul îndeplinirii sarcinilor de plan se impune ca programul propriu elaborat de consiliul de educație politică și activitate culturalsportivă să vizeze pregătirea profesională ca un obiectiv de frunte, determinant pentru afirmarea unei noi calități în munca oamenilor. Iar în locul enunțurilor generale, din cuprinsul propagandei vizuale, sau al enumerărilor monotone, din cadrul materialelor prezentate in adunările de grupă sindicală, să-și facă loc tot mai des gindurile și aprecierile sincere, mature, convingătoare ale oamenilor, despre colegii lor de muncă și despre ei Înșiși. Ion VALERIU „PORTRET DE MUNCITOARE FRUNTAȘA", ulei, de Doina Dănescu, tehniciană-Brașov MUNCĂ, EDUCAȚIE, CULTURĂ CARNET Un poet al culorilor Lăudabilă inițiativa edililor din unele stațiuni montane de a oferi oamenilor muncii sosiți aici momente de artă autentică : seri de poezie și muzică, spectacole teatrale, expoziții de artă plastică. Zilele trecute au participat la vernisarea unei expoziții de pictură în holul hotelului „Sinaia“ din stațiunea cu același nume, expoziție ce se înscrie în cadrul fertil al manifestărilor festivalului „Cîntarea României“. Autor : inginerul bucureștean Alexandru Popescu-Ban, unul din acei oameni pătrunși de frumoasa neliniște a creației. De cîțiva ani, pseudonimul AlBan și-a găsit loc in inimile iubitorilor de artă. După expozițiile personale de la Casa de cultură din Cîmpina, Muzeul de istorie Ploiești, Casa de cultură „Petőfi Sándor“ și foaierul Operei române din București (cu expoziția „Omagiu plastic literaturii române“) am fost acum martorii unei pătimașe pledoarii pentru poezia culorilor. De la portrete, la tablourile „cu temă“ și la cele „de atmosferă“, de la colecțiile de flori mirifice, la naturile moarte ori peisajele ușor de regăsit in naratura patriei, întregul univers este o translație a metaforei poetice spre țărmul culorilor. Cind solar, senin sau înfierbintat, cind învăluit de cețuri, în văluri pontice sau în furtuni neprevăzute, universul pictural e de o rară expresivitate. Culorile vin din adîncuri și poartă semnul unei inspirații îndelung prelucrate. Piese ca „Peisaj din Covasna“, „Geneză“, „Caii cosmici“, „Floarea soarelui“, „Autoportret“, „George Bacovia“ sau „Flori I“ sunt o rafinată logodnă a poeziei ,cu lumea culorilor.Dealtfel, AlBan este și poet, apărut cu ani în urmă, cu volumul „Vesparele“, și aflat în curs de apariție la editura „Cartea românească“, cu volumul „Semănătorii de fîntîni“). De aceea, o dată mai mult,noua sa prezență in lumea artelor plastice îl definește, fără nici o exagerare, ca pe un poet al culorilor. Pavel PERFIL Prima impresie Muppet... la circ MUPPET („S“-ul care arată pluralul s-o fi pierdut pe undeva, prin recuzita scamatorilor !) SHOW... LA CIRC este, in ce privește ideea și unitatea spectaculară, cel mai legat și mai consecvent divertisment comic-muzical-coregrafic din istoria recentă a arenei. — Marin Moraru, text. Autorii Ionescu, regie, au compus, Costel cu ajutorul celebrelor păpuși, remarcabil, spiritual imitate, un vesel fir conducător pentru o seamă de numere de virtuozitate și atracție. Copiii se bucură, nuci și aplaudă... ca la circ (nici părinții’însoțitori nu manifestă vreo reținere !) pentru că Gonzo și Pigg V fac trăznăi de tot hazul, pentru că cimpanzeii familiei Okowinski din Varșovia sunt caraghioși la culme, pentru că frumosul șarg al Allei Tigankova din Moscova are o ținută ireproșabilă, pentru că trupa Constantin — premiul Oscar al circului — comite curajosul salt în coloană de cinci, care i-a adus faima, pentru că șerpii bendresați de Paula Vasilov sunt de-a dreptul fascinanți, pentru că trupa Rollers din Budapesta (se detașează Eva Lagdos, excelent jongler !) și Keharovi din Sofia știu să amestece tensiunea acrobației cu voioșia (poate că și clovnii Siminică și Robin vor învăța, în sfîrșit, ce-i acela gag de la... trapeziști !) Spectacolul are mare succes, biletele se vînd integral cu mult înainte de ziua reprezentației. Un succes meritat ! MUNCA - pag. S-o „Ca in sectoarele " # Omul care aduce cartea la locul de muncă • Ca sa recomanzi trebuie să cunoști • Eficiența: numărul cititorilor # Pricepere dar și pasiune • Interesul poate fi format Acum 23 de ani, cînd și-a început munca de bibliotecară la clubul „Patria“, al Șantierului naval din Drobeta-Turnu Severin, Silvia Cistelecan nu știa dacă va rămine sau nu aici. Dar a rămas, îmi zice : „In meseria asta se perindă mulți, dar puțini rămîn. Ca la sectoarele calde din fabrici. Pentru că nu-i ușor. Trebuie să fii mereu pregătit pentru efort, să nu „păcălești“ munca. Să nu te plîngi că n-ai tot ce-ți trebuie, că de la colectură nu ți se dau cărțile dorite, că trebuie să te duci zi de zi în fabrică și la cămin, ca să știi cum merg lucrurile la bibliotecile volante, că trebuie să răspunzi mereu prezent la marile evenimente politice și culturale din viața țării“. Cele mai multe acțiuni dintre cele dedicate evenimentelor socialpolitice sau popularizării documentelor de partid — expoziții tematice însoțite de prezentări ale cărții politice, recitaluri de poezie, întîlniri cu publiciști, scriitori, oameni de cultură din Mehedinți etc. — își află, în Silvia Cistelecan, organizatorul competent și pasionat, a cărei vastă experiență nu o scutește de pregătirile minuțioase. I-am văzut conspectele, listele bibliografice, volumele de versuri alese pentru exemplificări, pasaje de critică literară, extrase din reviste și colecții. „Așa m-am deprins a mă pregăti și nu m-am schimbat în cei 23 de ani de muncă la bibliotecă“. Are de gînd să organizeze și o seară dedicată muncitorilor-cititori fruntași, printre care Pavel Glonț, Margareta Burducescu și Ion Ciochină. „Ca să vorbească ei înșiși despre rostul lecturii, astăzi, în educația și pregătirea multilaterală a muncitorului“. Iar pentru ei, pentru muncitorii din fabrică, are astăzi la dispoziție 4330” volume. Pe fișele ei din 1932 sunt înscriși peste 3 000 de cititori, indicele de circulație a cărții, peste 1, situîndu-se printre cele mai bune din bibliotecile sindicale din țară, înmulțind media anuală a cititorilor, cu anii ei de muncă, aflu că aproape 60 000 de cititori s-au bucurat de roadele muncii sale oneste. In egală măsură pasionată, generoasă și competentă, pe care o desfășoară aici, la bibliotecă. Despre ea, Ioan Pătrașcu, muncind și el nu mai puțin de 20 de ani ca director al clubului, îmi spune : „De fiecare dată, cînd alcătuim programul lunar, din ea este aceea care propune să facem și mai multe acțiuni cu cartea, la club, în secții, la căminul muncitoresc, ori să participe efectiv, ca propagandistă, la unele manifestări instructiv-educative pe teme politice și culturale, privind istoria patriei și a partidului, valorile artei și culturii românești etc. Atunci cînd ușa bibliotecii s-a închis, seara tirziu, ea se mai află încă, adeseori, în club, spre a primi tinerii veniți la discotecă. Nu lucrează după ceas, ci din pasiunea de a se face cit mai utilă activității culturale. Mulți spun că în această activitate e greu să lucrezi cu colaboratori obștești. Ea are un colectiv foarte bun de astfel de colaboratori, printre care muncitoarea Florica Râdulescu, electricianul Dumitru Iacob, montorul Ion Săceanu, Inginerii Dinuț Busuioc și Alexandru Mareș și alții. Asta pentru că tăria și competența unui asemenea colectiv depind de acela care îl conduce, de inițiativa și pasiunea pe care el le stîrnește in fiecare activist obștesc“. La ora cînd apar aceste rînduri, biblioteca de la clubul „Patria“ trăiește intens, prin acțiuni de rezonanță, dezbateri, seri de poezie dedicate partidului, patriei noastre, eroilor ei de ieri și de astăzi. Organizatorul lor, fie că are în fața sa, la club, un „public“ de zeci și sute de oameni, fie că este ascultat, la cămin, de 10—20 de tineri muncitori, își face datoria cu aceeași răspundere, cu aceeași pasiune, cu aceeași dragoste față de carte și de oameni, ca acum 23 de ani. Pentru că în conștiința și în faptele sale, tinerețea insăși se definește ca o stare de spirit, de răspundere și de competență. Ion PARHON Silvia Cistelecan, între cititorii și cărțile sale. Alt... Love story Cum se produce un film de succes care să facă reclamă muzicii simfonice ? Se adună mulți bani, mai întîi, apoi se ia un pianist de geniu, nenorocos, un tată de sacrificiu, altă pianistă de geniu, cu picioare perfecte — care picioare par copiate după cele ale tinerei sale profesoare — se mai adaugă un italian, un mulatru și un dirijor în stilul Bogart, se adaugă un sfîrșit amar, însiropat gros, se amestecă bine de tot cu Imperialul lui Beethoven și un Prokofiev spectaculos (cum de-o fi scăpat Ravel ?) și se dă la filmat, cel mult două ceasuri. Dacă rețeta a fost respectată, iese COMPETIȚIA, film american pentru care-i înghesuială mare la casele de bilete. Noul „Love story“ muzical este bine făcut, la meserie. Acest film cu Amy Irving și Richard Dreyfuss este o excelentă propagandă pentru concertele simfonice. Ceea ce nu e puțin lucru ! Superproducție... Directorul de scenă (și nu numai !) Horea Popescu, de la Teatrul Național din București, ne-a obișnuit cu montări mamut, cu sute de figuranți, cu decoruri gigantice. Nici recenta premieră de la Sala Mică (sau Italiană) a sus-numitului teatru nu dezamăgește din acest punct de vedere. PLOȘNIȚA lui Maiakovski a devenit in miinile reputatului regizor, pe rînd, o civilizație astrală de anvergura marilor filme saiăns-ficșăr (cum scriu colegii de la „Suplimentul Scinteii tineretului“) un tirg pitoresc din perioada imediat următoare revoluției din octombrie, dar un tîrg-tîrg, cu zeci de mujici, marinari, chilipirgii, mir lițieni, etc., cu dughene și străzi, (habar nu aveam cite încap intr-o singură scenă !), o nuntă bogată, în stil panoramic (nu știi adică, la ce actor să te mai uiți, fiecare avînd show-ul lui, gagurile lui, simultane cu ale celorlalți , ne-am gindit chiar să revedem spectacolul de cîteva ori, pentru a putea urmări fiecare creație actoricească in parte !), cu țigani, cu dans și cu bătaie, o defilare a unei companii de pompieri in efectiv complet și alte, și alte asemenea performanțe . Incontestabil, această hipermontare are farmec, are și haz, are și năstrușnicii ; culoarea ei, de tot pestriță, bucuria de-a juca și a se juca a regiei și a actorilor sunt adesea încîntătoare. Dar ceva s-a pierdut în acest iureș decorativ și comic, in șuvoiul de glume, în desișul de teatralitate năucitor, debordant , puternica satiră a lui Maiakovski. Păcat. Radu Anton ROMAN Vineri, 4 februarie 1983