Lajos Kassák (Galerile Etaj, 1999)

LAJOS KASSAK 1887 • Se naşte la 22 martie, la Érsekújvár (azi Nové Zámky, Republica Slovacia) 1900-1908 • Părăsind şcoala se angajează ca ucenic lăcătuş. După anii de învăţătură în meserie lucrează mai întâi în oraşul său natal, apoi la Győr şi la Budapesta, ca muncitor metalurgist. Se integrează în mişcarea muncitorească, organizează greve, îi apar primele poezii. 1909 • Traversează Austria, Germania şi Belgia, mergând mai mult pe jos, pentru a ajunge la Paris. în cursul acestui drum, la Bruxelles participă la o întrunire anarhistă. Este arestat şi expul­zat. Ca persoană periculoasă este expulzat şi din Germania. Trecând graniţa ilegal, ajunge în capitala franceză. în decembrie se întoarce la Budapesta. 1912 • Publică în cotidiene budapestane nuvele. Sub titlul „Plângerea vieţii” (Életsiratás) i se editează primul volum de nu­vele. 1913 • La Budapesta, cu ocazia unei expoziţii internaţionale iti­nerante cunoaşte arta futuristă şi expresionistă. Sub influenţa unei lucrări de Carlo di Carra scrie o nuvelă intitulată: „înmor­mântarea anarhistului” (Anarchista temetés). Termină primul său roman, „Regatul lui Misillo” (Misillo királysága). 1915 • Apare la Budapesta primul său volum de poezie: „Epos în masca lui Wagner” (Eposz Wagner maszkjában). Strânge în jurul său pe tinerii scriitori şi artişti, ce se împotriveau războiului şi întemeiază o revistă şi o mişcare având acelaşi nume: „A Tett” (Fapta). 1916 • După interzicerea revistei „A Tett” iniţiază o nouă re­vistă: „Ma” (Azi), în poeziile sale exprimă conştientizarea prole­tariatului, forţa sa creativă şi ideea internaţionalismului­­ într-un nou limbaj formal. Ca redactor al revistei „Ma” şi conducător al mişcării maghiare de avangardă organizează expoziţii, matineu­­ri literare, editează cărţi, în revista sa şi în expoziţii prezintă printre alţii pe Mattis­ Teutsch, Lajos Tihanyi, Béla Uitz, Sándor Bortnyik, János Kmetty, József Nemes Lampérth. în paginile re­vistei „Ma” apar pictură, grafică şi sculptură de V. Benes, Franz Marc, Max Pechstein, Pablo Picasso, André Derain, Umberto Boccioni ca şi lucrări muzicale de Béla Bartók, Zoltán Kodály şi László Lajtha. 1919 • în timpul Republicii Maghiare a Sfaturilor se angajează într-o dispută acută în privinţa problemei aprecierii avangărzii cu Béla Kun, conducătorul acestei Comune. Kassák sprijină dictatu­ra proletariatului, dar consideră ca o sarcină principală a artei şi li­teraturii atingerea unui ţel mai îndepărtat prin realizarea unor ide­aluri morale, socialiste. Ca urmare a acestui conflict oficialităţile Comunei nu autorizează apariţia pe mai departe a revistei „Ma”. 1920 • După căderea Comunei este închis, apoi se refugiază la Viena. Redactează în continuare revista „Ma”, în poemul său „Rugurile cântă” (Máglyák énekelnek) sintetizează şi interprete­ază imaginea victoriei şi înfrângerii revoluţiilor maghiare, în poe­ziile sale exprimă într-un limbaj dadaist tragicele sentimente şi experienţe, precum şi temerile resimţite din cauza căderii şi a destinului de emigrant. Jubileul /1927

Next