Patria, februarie 1920 (Anul 2, nr. 21-45)

1920-02-21 / nr. 37

Sâmbătă 21 Febril DIRECTOR: ION A­GÂRB­ICI REDACȚIA ȘI ADMI CLUJ, STR. RE<­ ANUNȚUL PRIMEȘTE A­T AGENȚII Numărul 80 fineri IA­ȘI •CITATE. ORGAN AL PARTIDULUI NAȚIONAL ROMÂN Anul II. Numâris 37 PRIM-REDACTOR: BAGU QRAGNEA ABONAMENTUL: PE UN AN 90 LEI — 180 COR. O PM V. AN 45 LEI — 90 COR PS */* AN 38 LEI — 40 COR TELEFON­­ IM** ÎFCS ÍS c... :± : b'riul­ui la Imnirie, pa când se aștept» deschi­derea Congresului n»ficn­l b's ripesc în Si­biu pentru a a­ege pe mitropolitul ortodox al Ardealului, n-arm trezit o - o capetâ din S­iriu, pri care ni se aiurea la cunoștință amâ­narea Congresului, „la ordin m-ri înalt“. Mirilrsm­ adevărul că «zonei înca nu ne pute­m da seama de unde si fi gasit acel ordin mai Înalt, care să aibă puterea de a opri Congresul convocat în * *oaU regala, ai oitor membri deputați rasesir,­­alișt după cum prescrie Statutul org’nic șagnnîan. S’a zis atunci, el d­ându sa o explicare ordinului mai înalt, că « consult să ce facă tet­i alegerea mitropolitului primat, ți mai pa urmii a mitropolit doi din Ardeal. Dar alegerea aceasta s'a fost, după prin se­țt’e. I. . S. Sa Miron Cris’ea, cu esentimental intrigai bisarici ortodoxe româ­ne a arest s’annul da mitropolit primat, și totuși nu s’a grăbit ea convocarea congresu­­lui pentru alegerea mitropolitului din S­iria. In loc de ace­stă convocere ne am tre­zit na un proi­ct de leg­e, treziufet de mini­strul de cult a săratului prin c­­re se de­lară unirea bisericei ortodoxa române din întreg cuprins A României mari, și se stabilește că autoritățtr­a supremă a bisericei este și ră­mâne, Sf. sinod al bisericii autocefale ro­mâne, în e­ra întră și arhiereii noailor pro­vincii. Totodată se completează consstoriul superior bisericesc prin membri de­ si con­­s­eioara lor de pe lângă scaunele episcopiști din conice p­rvincii. In urma acestui proeot de lege re f­or­ma ca 'p* epis ortodox; român din nou la prov noü să fie «ieși de același far ca și cei din va hnl Regat, și tot așa și mitropolitul dela Sibiu. detffî s’a l­uat lumină asupra ,ordinu­lui mai înaltŭ care amânase Congresul bise­­ricesc convocat în Sibiu pe Iisusr Dară si îndronea Congresul, tim» ca mitropolitul or­todox din Transilvania să fie ales după Sta­­tutul organic; dacă proeriul m­inism­ului de culte sir deveni lge, el ar fi sie? după con­stituția bîs»r»ce»soă dir verhiol Regst, delfin­­» Sf.dn­a­. In acest panel, Statut i orgatio a lui Sagues Pupertat prezentat, și chiar votat de S'u*t, după infoamațiile os­e le avem, ar fi fo­t­a­g't­t de factorii b­serice­ti din verhiul Reg*t, petrava, cel poțin n tragere* *-l­e­­resí­oi* și fie aceeași lege pentru între­aga biserică ortodoxă română. Se ințelege, în cazul acesta legea unitira ar fi cea din vec­hiul Regat. Împotriva acestui proett ds lege, s’a ridicat întreaga opinie publică din Ardeal mai ales, și ni ee p*re­g& on drept cuvânt. De altfel t­ebuie să apunem ca partidul na­tional n’a avut nici o cunoștință de ei, și că însuși preșidectul acestui partid, a visat de­spre el, a rugat guvernul să nu se gră­bească cu prezentarea lui. Din ospul locului trebuie să spunem, că acest pro­ect de lege nu era necesar, du­­pa ce biseri­­ fa ortodoxă română, fiind o bise­rică națională, prin însăși prescripțile ca­noanelor bisericești, a devenit una magară in* dați după proclamarea uniiei poitee a nou’lor provincii cu patria-naamt. Aceasta unire a fost apoi recunoscută de conferința episijorillor orto­oxi ținuți­ la Sinaia. Ce erste trebuie consfințit prin o ’ege­nie unirea ierarhică, nu nu» canonică, ci con­stituția unitară a b’sericei, însăși această constituție trebuie făcută di biserică și ♦»»* de stat, corpurile legiuitoare având numai căderea de a ridica la valoare de legi, ob­­i­gatoare și pentru stat, a noui con t­tații. Aceasta o cere independența bisericei, care, o putere spirituali fiind, treb­uie să aibi dreptul de a­și face en­g­iră leg­le după OfiTi se administrează, statul având numai­­ dreptul d -a se crima acele pîrți din consti­­tu­ția bisericească ce ar fi împotri intereselor sfatului. Pornind de la acest principiu, care pe viitor trebuie să se valid teza atît pentru bi­nele b­sericei cât și pentru acria el statului, urmează ca biserica să și facă o constituție tmitsr­, pe care Corpurile legiui­toare să o ridice la valoarea de 1 ga. Se știe că pentru noua constituție toate­­ cercurile biseri­ești și chiar laice dela noi, Ș­tind că St­­atul organia să fie punctul de­­ plecare. Numai așa se poate ajunge la o bi­­­­serică anton­i"­, și nici­decum adoptându-se constituția din vechiul Regat, care aservește aurului biserica orto­doxă români. Unele cercuri bisericești din vechiul Re­ ji g­t se pare ca, prin pros­tal p:e­ent«t,ar fi voit »a­re puni prefeci ch­ar validitării Statutului organic in noua const­ruție b­iac­­rice a loi prin ictor venirea st­at­ului. ""* Dorin­a justt a tuturor românilor orto­­­­doxi de î» noi trebuie să t­e jucit în con­s­­­­derare, până la o nouă organizare uni- I­feri a b’sericei, trebuie să ținem în vigoare­­ la noi Statutul organic șuganian. Proșotul de > kg? s’ân va trebui să se rectifice în acest înțeles, sau, va trebui să fie retras, zicei. Aceasta o pretinde independența b's. A. Letopiseți In râul C­olorabia din America s’a mni*­i­puit un cws­muit un pește care avea două I guri norm«­ d­­ avoliata și prevăzute ca nu- î marni complect de d­eți. Se zice că în cercurile specialiștilor ‘ o»ze1 a fâcnt mare zgomot. Greutatea 608- trai pește­i de doisprezece fi­nți. Sa Vu­de că în lames pes­ üor nu s­a­uta­­ mizerie ca alimentața. Scobipniți-vă ne- i xo­ o­ures pe ei de s’ar­ig născut om și nu­­ pețfte. * Sa comunică din Estonia om din ossza » gerd­ai care a domnit Inna tronată în acele­­ părți ș’au uni­t moartea mai multe mii de oameni.• Parlamentul republicii Sud Americane , E­nador a vota­­t să vândi Statelor Unite i insulele Galapagos, deb intrarea canalului­­ Panama. Numitul stat își acoperă prin vân­­­­zarea aceasta datoriile interne și externe. * Frid­jof Nincen, vestitul explorator al polului nordic a’a călătorit acum în Cristia­nia în vârsta frumoasă d­e 58 ani. Se vede că marele prib??g­e râtul da cutreier. Un exemplu de urmat — Gestul patriotic al muncitorilor din lași — „Unirea* din I și ne adaos o veste îmbucurătoare: Muncitorii de’a fabrisa da tu­tun din hsi, solidarizâ­ndu -e în „Sindicatul Național R. M. S “, au pas capat propa­gandei de ga­zaraie în faptă formală a munci­torilor roșii din fa­lori­a sas numită. Cu câ­­teva zile în urmă a ??ut lo­c o mare întru­­nire la s»­a G­ăzii Cot­științei Naționale. Au fost da față aproape toți muncitorii fabricei, care în urma cuvântărilor olor Pancu, Pascu, Apostol etc, su­­nat botărîrea, să dîlature d­a sinul lor pa toți suma, care au luat parte la m­șnea roș­u. S’au celăturat toți evreii, cara, ca In tot locul, au luat parte la inițiativa roșilor. Prin gestul asesti, muncitorimea din Iași a dovedit că e convinsă despre perico­lul ce nu amenință din partea socialiști­or degenerați în bolșevism. Ar­e de dorit, ca toți muncitorii care sunt Români și simțesc românește, să urmeze exemplul muncitorilor de la Iași. Exemplul „Gârdei Con­ființei Naționale” di­n Iași este imitat tu toata localitățile unde internaționala cata să și facă lo? Inceputul a fost foca­­la Iași. Duminecă 8 Februarie s’a ținut acolo o mare întrunire cu membrii locali ai .G­r­­osi Conștiinței Națona’«“ din Huși la Iara au fost nvitati și delegați fi G­­zei națio­nale d­e Iași în frunte cu dl C. Panou pre­ședintele societății. De asemenea au fost parte un mare nmmtir de delegați, bărbați și femei ai sindicatelor n­aționale din în­­treaga țară. Un vânt da­r deșteptare națională în tot c­upr­usul României reîntregita. Efemeridele zilei Cum sa fac milioane!® U.o m­illis , cava­ v i agii, promisiuni, isvor de lapte și miere ! cifră plică do­­ ănd zi ! un milion ai impresia că ai cuven­t o țară sau ai scă­pat de un dușman puternic. Ci­vén­ul în sine exprimă bogății, protecții, mărire, închipuiți-vă că cineva are un milion de bulgări de aur sau un milion de pogoane de pă­mânt, sau un milion de... prietini. Acest om e demn de toată invidia. Acum să vedem cum se poate ajunge In po­sesia unui milion de lei mai mult ca simplu ; un om sărac care vrea cu orice preț să devie mi­lionar, mănâncă numai odată pe zi și atunci cind se cui­ fi, nu-și mai calcă pantalonii niciodată și ca ocupație face schimb de bani, adoofi mută Rusia în Ungaria, Torontalul în Basarabia și dolarul american U­duca In stepa Kukizilor, nu exagerez de loc. ARISTARO & COMP. Manifestații antifranceze la Berlin Băle. — Duminica trecută au avut loc la B ilin mari si tumultoase manife­stații contra extra­dării vinovaților. Asociația ad­i­ților a declarat, că aceasta e o rușine insuportabilă pentru poporul german. Astfel de manifestații au avut loc în întreagă țara. La München mai multe mii de persoane au făcut manifestații ostile îna­intea hot­lului unde era înc­artirată comisia erit ntei. Sa strigat: Jos Franța I as împotriva centralizării forțate Prom­otcl de lege care se pregătește la București cu privire la mutarea imediată a directoratelor de la Cluj pe lângă guvernul central, a stârpit în cer­ur­le conducătoare de aici o serioasă îngrijorare. Convingerea ge­­nerală a cond­uctorilor de frâul norm­al a­ fosrilor publi­c este că unificarea nu se poate face în mod frpsc, muțând deodată toate serviciile la București înte’v­reme când vieața cea nouă Încă de s’a putut orga­niza deâtul de solii și când greutățile de toate categoriile (comunicație, telefon, tele­graf, valută etc.) sunt atăt de numeroase și de mari. Convinși de grevala care se pregătește la București și conștientă de răspunderea pe care o au în fața viitorului, funcționarii su­periori de la Resortul antistiei publice, cari sunt cei mai în m­ăsură să cunoască situația uneia dintre cea mai importantă romi ai vi­eții publice, au remis ieri o adresă chiai dr Ialin Maniu la București, adresă pe care au trimis-o și dici ministrii Borda și diai N. Iorga, președintele Camerei, punându-le în vedere că pentru cbzul maturii imediate a directoratului de culte la București, ei nu iau nici o răspundere pentru urmări și vor trage consecințele convingerii lor, adacă nu vor merge la București. De asemenea, a trimis o adresă plină de îngrij­orare și revizorii școlari din Tran­silvania, a nat ei părțile «ngorene, cari sunt întruniți la Cluj ia o cor feritiv. Din n­oi aceste două adrese, ca docu­mente : Adresa funcț­onarilor superiori de la Resortul de Culte D­ui Dr It Fu Maniuțreș. Cons. Dir. Dini I Borcza, ministru de culte. Dlui N. Iorga, preșa Camerei. Față de proiectar p­­­un ee­>tra­izarea imediată a d­reptoratilor provinciale la Bo­u­­rești, subsemnații ne simțim obl­gați­a Va face cunoscut că eccarta măsura în ace­ste clipe critice ar aduce tu site o zdruncinare totală a învăța mântuiri romania? ab a­nni­ ha­bit Dios eventual pentru oiferate racuur, ale vieții publice de aici s’ar putea găsi ar­gumente în favorul centralizării, pentru în­vățământ astfel d­e argumente d­ecamdata nu pot să existe. Inviți­mântul românesc, cu to­a­te sforțările depuse de noi în anul din urmă, n’a p­tat fi pus până a uma pe baze destul de rezistente, nici din pun­ct de vedere pe­dagogic, nici administrativ; el suferă de o mulțime de lipsuri. Școala românească n’a putut ajunge nici pe departe la nivelul școalilor confesio­nale ungurești și săsești, oari au tradiție veche și rîdboini puternice Dacă nu sa va mai lucra o vreme oarecara asupra învățământului nostru d­e imediata apropiere el sa va dero’gan­ta, a­­jungând 'ntr’o pen­silă inferior ti e fată de cel naromân* s­i, ceeace ar con­titui o rușine pentru neamul nostru. Ingrijiți da viitorul acestui înv­­­mânt in acesta d­­e critice, ne simțim dtitori să vă facem cunoscut, că pentru căzu­, oi”, direc­toratul s’ar muta la Bucu­rești, unde în con­dițiile grele da acum nu se poate face p­a­­tru învât­mânt oceane (rob­ie, n­oi ne simțim deslegați de orice răspund­re și vom festa toata pocsecintele pe urma acestei prnvin­­geri a noastre. Va rugăm a adaos aceata­ la cunoștința celor în drept. Dr. Onisifor Ghibu, secretarul ganetal al Res. Cu­telor și Iuslr , Dr Ioan Ui«uț di­rectorul învițimântulu superior, Ganl P­e­­cap, d­rectorul înv țîm­­ântului ceru dir, Dr. Pavel Roșca, directorul învîțâm­ântului nor­­mal, Victor Stanciu di­rectorul învâțâmâ­ntului profesional și civil, Dr loan Mits­u, directo­rul învățământului primar. Adresa revizorilor școlari din Tran­silvania Revizorii molari din Transilvania, Ba­nat și părțile ungorene ad­mit in conferință U Civj, aderă d­n inimă li unificarea co­ntră completă națională, îți exprima însă tem«rta, să o­ganizaț­i abia începută a șo<v­iei romana de aici prin o permutare b­un ia a organelor și oDra de organizație și conducere într’un lud prea îndepărtat de mediul școalelor și instituțiunilor culturale ale a i’.firipate ar aduce o stagiare, dasă nu ch­ar «liatrugere a lucrărilor incepute, pan ca am rămânea in inferioritate față de ș­oalele neromânești cu an trecut vechia și organ­z­ația puternică, de aceea se roagă si vă intrepuneți la faci­­­i competenți, ca directoratul ș­oalelor noi vtre să fimâna deocamdată in Ou­j fn nei s­auit contact cu noi și cu școala noastră. Revizoru jud.: Dr I. S.Io­a; Pib­in ; Gu. Tulbure, B.üor; I. Madovan, A au;­­ia. Colțea, Fugiră;*; Daria Rop, Satu-Mire; Dr Gh. Wilt, Cojoana; Aurel I. Popa, Tâ­n­va- Mare ; L. Gm.a, Tâ­nava M­oi:­lița Mantă, IDraș Severin; Marian Sasi, Alba de Jos; Ioan Pavel, Bistrița-Nâsaad; Teodor S­osa, Măramurfiș; Ieronim Puia, Muraș-Turda; Toma Rose, Turda-Ar­eș; Nicolae Lateș, Ci&o; Eugen Popes­c, Treiscaune; Ioachim Nistor, Ciorheiu; Romei Frațeș, Timișoara- Torontal; Andrei Galea, S­enoc-Dobica ; Ioan Mango, Sălaj ; Valeriu Pană, Hunedoara. Negustorii români care ne vin în ajutor —­ Un om demn de laudă — N'sid! în Bucovina, absolvent al fa­­cul­­­ții de drept din Cernăuți, dl T. Iacobean a servit în simeza austriacă 26 de ani, cu rangul de maior, conducând manutanța armatei. In urma evenimentelor ce s’au des­fășurat, d sa s’a retras din armată și a între­prins in Clujul nostru furnizarea cărnii pentru institut­le sanitare ale orașului. Dispauâui de capital și de prio pore în branșa aceasta, dsa și-a lu­a­t cercul de furnizare zi de zi, ajungând astfel să coboare prețurile cămărilor, prin concurența ce i o făcea bazarelor. In modul acesta a ajuns la rezul­tatul frumes, că carnea din Cluj se vinde­­a mult mai bcl­io decât în toate orașele ardelene. Populația Clujului Si e recunoscătoare pentru ușurarea trasului, care la zilele noa­stre a ajuns o eli­ni­e grea. Djr dl Iacob esau ia încercarea pe care a ficat o de a jefuni trainl, printr'un negoț românesc cinstit pe o piață plină de stranii, cu foc ca să întâmpine titorul Românilor, a avut regretul da a vedea că i se pun chiar piedeci. Este de datoria autorităților româ­nești da a înlesni negoțul nostru, spre a stânge stăpâni pe casa mijlocie Pictură bizantină O. Snficih9lschi: ,Invierea“, — „m­ăîțara a 81 — , Schimbarea la f»țâ*‘ — „Pogorâ­rea Duhului Sfânt” — „I­vanggiiștii“ Inferior, ca crear­e „Naștrei“ și „Ri­­i slîgnirei“, e­ fie­ cui ,scrierea‘. De o parte, sunt franceza do­i lespezi grozwe, care mai ’na­nte cu câteva minute, au servit de capac, mormintulni, pa­pi trele a­e­te, sti blindat Nazarineau și b:no­uvâeti norodul, oare mirat prive-te la Isis, cu lacrimi da bucurie. Pe gera păscată, ne’gri, a unui mormânt, prosternut cu evlavie, Iorif, cutre­murat, cată la Isus M?r­a, mimi, îngr­jat­, treminând, pac’că nu-i vino să crează câste în față pe fiul ei; fața i se ilumineeză de-o fîuturira de zâmbet, or­­i ei blijini ceri lacrimi, și s’raU cu pasiune fița lui Hri­­sto. Ivr j­e fe d­e pesemsto, resemnate ad apostol lo- și InvSță pe fer, abia trece o rază de ba­rre, care in tiua următoare se to­pește, în nourul se b­ăzieazâ frunțile gân­ditoare s­e ’ăoil­­or sfinți. Au venit în slăvită ,laviere“, chier și ImpSra’i și miăritesc,— cari până mai ieri, biruiau divin­istea lui Isus, dar astăzi când 11 vad înviat, cad și ei in genunchi, aktori de pescari și alți prole­­tari își j­oaca pepetele încorondte,” duc manile la piept și plâng și ei de bucurie. Croniica artistică Decât ,Iav­erea* te ’mpresionează mai mult minunata și îndmoșătoarea fcrisă ,In»l­țarea*: Pe un fond mohorât (cerat), pe care plttise nouri etic,verzii, Hr.sios, ridicat de doni iegeri, se imiți la cer. Norodul rămâne năimit, cu ochii pierduți în gol, cu lacrima împietrita in gene, ce o văd ti dintre, și a­­mară părere de rău, în sufletele lor desnă­­dăjiuite și pe femnțile lor întunecate. Maria rămâne sfe­r<iti, în aiurare, cu ochii intor­ni re­ci, sticloji ca de mort, cu privirea etranie, pierduta în vâzduh, cu palmele încrucișate pe piept. Un C2s­tin plânge ca hohot, ridică brazele spre d­r, par’că ar vrea sa prindă pe Hr­stos. Un înger frumos, ca ochii înrou­rați, ii lase atent, îl adomole­ze ca pe un co­pil îndărătnic, par’că s’aude glasul de argint al îngerului. O, nu plânge popor pravoslav­nic. Cel ce se’nalță azi la ceruri, va veni în m­­­ocul vostru, oare­ cândva, tot așa, în mă­rire și străluc­ie va coborî, și atunci, pre­cum il vedeți acum, înălțându-ee la cer . . . Un zâmbet trist, trece peste fața noro­­dului, cere mârghiat, și închină la cuvântul înțelept al îngerurii. Incontestabil, că atât Invierea cât și la Darea, nu se pot compara ca originalitate­­ și creație, cu feoaour.le Nașterea și Rîslig­­i z­ gairea. Cu toate aceste, e și în tresorrile în­vierea și sa lvarea, ceva rupt din sufletele noastre românești, împărații gârboviți, cu bărbih de siânt, cu o­chii ageri, de vultur, cu coroane simple în cap, cari au venit să vadă învierea, îți fie impresia că sunt voi­vozii noștri viteji, de pe vremuri, și în clipă, umbrele «linte » lui Mircea, M­iu­, Ștefan, și a unei p­eiade nestricta de voivozi, ți-se înșirue în f­ața ta. Iar îm­pîr­­fesele încoronate, ce au osie­­tenit și ele, la înviere, sent­ifr­ că suavele, grațioasele Domnițe, de pe vremurile vechi, atit de bogata în eroism Noroiul, care a­­leargă pe urma lui Hrist­os, la In vier­e și Initrare, îți fene impresia, că sânt țărani de ai nostri, cu trupul istovit de greul man­ei­­, cu fe­ele pârlite da soare, cu fracț­ia lor zilcta de chin, cu ochii misterioși, enig­­matici, cu or­ih­i­r izvor de lacrima durerii... Așa sunt sfinții pictorului Smighelschi, și tomnai pentru aceasta, pictura dânsului, prezintă un deosebit interes, pentru noi Ro­mânii. Mai resl și plin de vieață, e firescul „Schmbarea la față“. In neantul de ultra­­vitrină, pe care să alintă nouri smaraldini, își ridică capul chel un munte srdmiu, pe munte, pe o pa­­iză mare de raze de aur, apare Isus, în haină albă, longi, și binecu­­vântă cu dreapta. De două parți, apar spec­­trale lui Mo­se și Uie, cu hârle lungi patri­arhale, și își plecă cucernicii, evlavioși, cape­­tele lor de argint, . Iar cei trei apostoli, cari au însoțit pa­­ Isus, cad cu toții la poala muntelui. Unul j geme, și își apasă fața și ochii în palme, altul cutremurat închide ochii, întoarce capul către Isus, iar manile amândouă, le întindje spre Iris, perioa s’ar ap­­ra da o ved­nie Apostolul al 8-lea, fei pop­ie, ia barba în piept, murmură ceva ta­ine, înăbușit, iar pal­mele și ia­r dină de­asupra capului, temân­­du-se par’că să nu cadă neantul și cerul asupra lui. Frescul acesta, te înfioară, te ‘cutre­­mură, ta zguduie, firește, dacă spectatorul știe să citească tainele ce clocotesc în șefie­­tele acestor trei apostoli. Te mișcă și te impresionează foarte mult și frescul „Pogorârea Duhului’Sfânt“ : Flăcări de aur tremura, șerpuesc, de­asupra capetelor celor 12 apostoli, dint­e cari, anul gesticulează teatral, alții duc mâna la inim­ă, la gură, neștiind ce să creadă, ce să spună. Un apostol își lasă obosit palmele încopeiate, pe g­âHQuch, apoi ușurat, ridică privirea la cer, privirea r­aională i se pierde in văzduh. Al, apostol, trimește homa vecinului, care rămâne năimit la cuvântul sirii­ti, înțeles și de mintea lui. Un altul, rămâne uluit o clipă, ridică apoi un br­aț și priziran la cer, izbuc­nind, par­că. O, Doamne, măreți eate puterea .. . Un sij­gir apostól, nu-i în fresuul acesta, cara ar sta imposibil, ori ar fi lipsit de vieață, îl scare întreabă, vorbește, răspun­de, să m­ră, sau gesticulează, din fiecare cap, braț, oohio, transpiră o energ­e, o vieață pună de fapte. Pa QtUpiteazmă, de-asupra frescului . Pogorârea Duhului Sfânt, sunt pictați doui­­­­ dintre evangheliști. „Evanghelistul loan”: Degetele tremu­ I­rătoare ale moșneagului evanghelist, răsfoesc­­ pe inne ele, filele unei pârți, alunecă filă după filă, fi­la să privească ia­­l­ o, căci abea își l­­n ochii vidi și, e de pr­os să i mai deschidă, căci cel or­re a spr­s o știe ca; te» pe din afară. Nici o mișcare, totul e mort în trupul lui, numai gândirea ur așa, adăpostitâ după cutele adânci de pe frun­ea sa. te în­deamnă să ur­zi ci palpită o ii­mă aleasă, bună în acest om: mormânt. Vulturul, — semnul distinctiv al evanghelistului loan, — I din văzduh, par’că s’a coborât tocmai acum, I și-i da­rul minții și gândirii obosite, sie 1 moșneagului filosof. Am privit mult tu fața­­ acestui moșneag ursaz, o putere tainică mă­­ fascina, să stau Încremenit în fața lui, s’­­ pătrund în casa m­uții lui, să șt­ii ce omi 1 nou torturează mintea aceasta obosita Și j iătî, cum îl privesc, o­chii par’că i se de­­s­hhid, mă privesc cu o blândețâ părintească, I pari cu îmi șoptește eu glas si­ns cuv­inele­­ pline de hrpsobc și enigmatice. La început 1 era cuvântul, și cuvântul era la Duomezeu,­­ și Dumnez­eu era cuvânt­ul . . . „Evangh­listei Luca* : O lumină tai­­nisă îi lumineazâ fața, fruntea adânc,tu *n gândiri, pe câul condeiul ii aluneca pe fila albă a cărții ce-o ține pe genam­ir Evan­ghelistul scrie înainte, ca o tar­ie, surie­rus- i leu, și din ce sin­e, fața par'cà i so îlumi­­­­ne­zâ tot m­i mult. Li. spatele evangh uliu­­i lei, o vaca, s m­iui lui Lava, cu aripele în­­c hnse spre soor, culcată, bi*­­nă, cu ocini în­ I ele și, gânditoare, poate ca Li o sofează ș. ea

Next