Patria, septembrie 1920 (Anul 2, nr. 187-209)

1920-09-21 / nr. 203

Politica Franţei faţă de Rusia Paris, 9 Septemvrie, 1920. Intr’adevâr este greu pentru streină- Ute ca să-şi dea seama despre cauzele, cari l’au hotărât pe dl Millerand ca sâ lanseze în lume, chiar ca o lovitură de fulger, recunoaşterea de către guvernul francez a generalului Wrangel. Parlamen­tul, fiind în concediu pentru câteva luni, primul-ministru nu poate face declaraţii înaintea parlamentului, refuzând totodată de a d­a explicaţiuni presei şi din aceasta încăpăţânare voiită trebuie să înţelegem că dl Mil­eracci aşteaptă rezultatul convorbi­rilor diplomatice începuse între Quai­d Orsay şi Foreign Office. Dar, ceea ce probează că min­strul preşedinte I­rocez nu are teamă de o criză a alianţei franco-engleze, este faptul că după ce a făcut un angajament anterior solemn, a început un voiaj de două săptămâni cu scopul de a vizita pro­vinciile eliberate ale Franţei Cu ocaziunea uneia dintre aceste vizite el a spus: „Greutăţile ce se pot isca între aliaţi, tovarăşi de luptă de ieri, tovarăşi de luptă mâine, aceste deosebiri de vederi vă afirm că nu ating esenţialul, nu scade întru ni­mic convingerea reciprocă, profundă şi statornică, că susţinerea alianţelor noastre este o datorie morală şi totodată o nece­sitate a vieţei lor. Chiar în acel moment când semnalăm diverginţa, fiindcă este o datorie de-a le semnala, se ştie bine, se simte, că mâine vom merge mână în mână, ca şi ieri, spre acelaş scop, de-a susţine dreptatea în lume“. . . Dl Millerand a dat aici explicaţiunea atitudinei sale. El a scos-o la iveală prin­­tr'un act, că vrea să sfârşească cu dife­­renţierile ce separau cele două ţări, Franţa şi Anglia faţă de republica Sovietelor. In timp ce dl Lloyd George asigura că va aştepta rezultatele conferinţei ruso­­poloneze, îi sfătuia pe polonezi ca să se supună pretenţiunilor bolşeviste. Dl Millerand n’a voit să admită jocul acesta, şi cum un chirurg taie rana că este gata a se cangrena, aşa şi dânsul i-a făcut o tăietură de bisturiu. In acest mo­ment rana mai supurează încă, dar totul lasă a se crede că alianţa franco engleză va scăpa teafără din această operaţiune. Dl Millerand ştia bine, că lucrând astfel va da loc acuzărilor că Franţa este cel din urmă refugiu al Europei şi aceasta nu numai In streinătate, dar chiar şi în ţara noastră proprie. îndată ce şi-a trimis învoiala ecla­tantă generalului Wrangel, ziarele socia­liste din Paris au început atacuri violente contra preşedintelui învinovăţindu-l că a­­runcă ţara într’un nou răsboi, iar consiliul directorilor al part­iului unificat, ca semn de protest, a trimis camarazilor ruşi măr­turisiri de simpatie; această manifestaţie însă este destul de platonică, de­oarece majoritatea socialiştilor din Franţa nu a­­dera la teoriile sovietice. Ba chiar şi ace­lora, cari din instinct aderau la programul internaţionalei ruse,­­ s’a­ roeit zelul, as­cultând vorbirile dlor Oachin, deputat şi Frossard, secretar general al partidului uni­ficat reintor şi din Rusia. Aceştia au co­mentat legile de fier ale republicei din Moscova în termeni atât de trişti încât multe speranţe s’au prăbuşit. Toate aceste consideraţiuni nu am­piedecă însă ca gestul dlui Millerand să nu fie de o mare gravitate, dar atunci când cunoaştem pe ministrul preşedinte, atât de măsurat şi stăpân pe sine, suntem siguri că nu a făcut ec­est lucru fără să se gân­dească. De când dl Millerand este la putere, grija zilnică a sa, din punct de vedere ex­tern, a fost să se folosească cât mai bine de tratatul ce­­ avea în mâini, şi de­ a se opune unei revizu­­ri, căutată de Germania prin toate mijloacele. Polonia realistă prin tratatul de la Versailles, nu poate fi suprimată fără ca una din clauzele esen­ţiale ale tratatului să dispară. Aceasta ar fi răsturnarea echilibrului Europei centrale, ar fi Germania victorioasă, ar fi hege­monia prusiacă reînviată. Toate aceste ca­tastrofe sunt de temut! Opinia câtorva oa­meni politici francezi este aceasta: Ger­manii au legături strânse cu Rusia, repre­zentată in acest moment prin armata sa, ai cărei şefi sunt vechii generali ai impe­riului. Odată Polonia soviet­­ată, Germania, de acord cu comandamentul rus, se va oferi ca să oprească valurile roşii în schim­bul unor recompenzaţii din partea Aliaţi­lor. Acesta ar fi sfârşitul tratatului din Versailles! Dl Millerand vrea ca să răstoarne a­­cest plan. Câteva ziare italiene scriau, cu Nauen, — Cu­ privire la situa­ţia po­litică şi muitele chestiuni politice şi eco­nomice arzătoare, precum şi in conside­raţia convocărei Reichstagului la 18 Oc­­tomvrie, comitetul central al social demo­craţilor independenţi a hotărât a convoca o părere de bine, neprefăcută, că gestul deja la 12 Octoravrie congresul lor. dlu­i Millerand izolează Franţa, o scoate a­fără din concertul european şi că va trebui să se procedeze la o regrupare a alianţelor. Insă şi în politică, ca şi în dragoste, nu trebuiesc luate lucrurile dorite ca lucruri realizate. Anglia nu se va despărţi de noi, pre­cum nu ne-am despărţit deci noi când cu incidentele din Frankfurt. In anumite cea­suri ale istoriei popoarelor revin necesităţi, cari nu pot fi evitate. Noi văzurăm Statele Unite punându-se alăturea cu noi, totodată în apărarea Poloniei, ca naţiune, ca şi m­­aţţ­unea noastră contra bolşevism­ului ... cu care Franţa cu siguranţă nu vrea să facă experienţe. Acest ajutor al Statelor­ Unite trebuia să vină, era aşteptat de emi­nenţii oameni de stat din Varşovia. Dl Paderewsky însă spunea o fată: „Polonia şi-a pus toată speranţa în Franţa şi Ame­rica“. Şi unul şi altul s-au ţinut de anga­jamentele făcute. Toată lumea de aici ur­măreşte evenimentele militare din Poradis, fiindcă chestiunea poloneză face parte de multă vreme din tradiţiunile sentimentale ale politicei noastre. Am fost cu mult mai neliniştiţi de soarta Poloniei, ca de a ali­anţei franco-engleze... care nu este ameninţată, în ciuda tuturor duşmanilor Franţei. In ce priveşte pe amicii săi, e nece­sar a le spune, că Franţa nu este mai re­acţionară astăzi, decât ieri, dar că îşi aduce aminte că bolşevismul este un produs adus din Elveţia şi transportat în vagoane nem­ţeşti şi această amintire nu o încurajează nicidecum ca să recunoască sovietele. Aceasta este în lumina cea mai clară punctul de vedere al guvernului francez. Jean Vignaud, data „Le Petit Parisien“. jwmnmr* Marţi 21 Septemvrie 1920 Numărul 50 bani Anul II. Numărul 203 REDACT CLUJ, Str ANUNŢUR PRIMEŞTE­, ISTRAŢIA ŞI AGENŢIILE DE PUBLI­­-• CITATE OMAN AL PARTIDULUI NAŢIONAL EOMJIH ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN ... . 60 LEI PE */­ AN ... . 30 LEI TFT FFHM /Redacţia 13-31 lCLcruiN Itipoorapia 13—33 Intre noi şi Sârbi Ministru plenipotenţiar al României la Belgrad a fost numit dl Teodor Emandi, care a şi plecat să-şi ocupe postul. Dsa, la plecare, a făcut câteva declaraţii unui ziar din Capitală, în care îşi arată spe­ranţa că între noi şi Sârbi se va putea pune temeiul unei depline Înţelegeri. Dşa a spus, vorbind despre noi şi Sârbi: „Nu ne-am bătut niciodată şi din a­­cest râsboi am ieşit biruitori şi ca fraţi de arme. Neînţelegerile cari s’au ivit la masa verde nu pot fi decât trecătoare. Interese mari şi comune, consolidarea a tot ce am dobândit prin victoria armelor cu imense sacrificii ale popoarelor noastre, ne dic­tează imperios o îndelungată şi perma­nentă conlucrare, o sinceră prietenie, ne impun menţinerea legăturilor din timpul răsboiului şi în perioada de pace. De ce ar fi dificil să ne înţelegem cu Serbia asupra acestei politici, unica in­dicată a nu asigura şi Întări tot ce am cucerit prin jertfele popoarelor? Aceasta este şi va trebui să fiu pretutindeni prima preocupare a diplomaţiei“. Ţinem să spunem că „neînţelegerile cari sau ivit la masa verne“ numai aşa vor putea fi „trecătoare“, dacă va fi tre­cătoare şi nedreptatea ce ni s'a făcut cu stabilirea frontierelor în Banat, nedreptate la care Sârbii au contribuit din toate pu­terile, şi pe care au acceptat-o pe lângă toate argumentele din trecut, care ar fi trebuit sa­­ îndemne să nu o accepte. Şi mai ţinem­ să spunem că „neînţeles gerile vor fi trecătoare“, dacă Sârbii vor înţelege, pe lângă acceptarea unei două delimitări de graniţe în Banat, sâ respec­­teze tratatul cu minorităţile, iscălit şi de ei, şi acest tratat să­­ aplice nu numai la noua supuşi români, ci şi la Românii cari trăesc de mult în Sârbia veche. După ştiri precise pe cara le avem insă, în Iugoslavia minorităţile etnice nici drept de vot nu au, iar Românii de pe valea Timocului sunt consideraţi, pur şi simplu, ca Sârbii, fără nici un gând de a li se respecta drepturile cuprinse în tra­tatul minorităţilor. Aşteptăm ca ministrul României la Belgrad să arate, de la început, clar şi ho­tărât, guvernului sârbesc, sub ce condiţii se pot întări legăturile dintre cele două ţări Politica Internă a Germaniei Unificarea Bisericei Sâmbătă s’au întrunit la Bucureşti reprezentanţii bisericei ortodoxe, din întreagă ţara pentru a pregăti unificarea constituţiei bisericeşti Delegaţii au fost numiţi de mi­nistene de culte dintre bărbaţii cari cu­nosc mai temeinic organizarea actuală a bisericilor din toate provinciile, şi cari au o practică îndelungată în administraţia bise­ricească. Comisia întrunită la Bucureşti e numită de către unii „Constituantă“, şi dacă hotărârile la cari va ajunge vor putea rămâne definitive, fiind traute nemodifi­cate prin corpurile legiuitoare, numele de Constituantă ar fi intrradevăr cel mai po­trivit. Se ştie că, în momentul unirii pro­vinciilor româneşti cu vechiul Regat, bise­rica ortodoxă din Ardeal, Bucovina, Basa­rabia şi ţara veche, aveau, şi au încă până azi constituţii diferite. Unificarea lor in u­tima singură, cea mai desăvârşită, cea mai potrivită pentru a ridica biserica la ni­veul înaltei ei misiuni morale şi naţionale, dându-i deplina independenţă şi libertate,­­ este dorită de întreaga lume româ­nească. O nouă epocă în vieaţa bisericei orto­doxe în România­ mare ar trebui să în­ceapă chiar prin întrunirea eclesiastică de azi din Bucureşti• Unificarea bisericei tre­buie să pornească din consfătuirile acestora cari, făcând parte din cler, şi cunoscând şi dogmele şi constituţia bisericii şi rezultatul practic al diferitelor sisteme de constituţie în vigoare azi, sunt mai chemaţi să dea o constituţie nouă, unitară, bisericei ortodoxe. Iar pentru a se începe aceasta nouă epocă în biserica ortodoxă două lucruri sunt trebuincioase: întâi, ca Statul să nu facă nici o presiune, să nu aibă nici o in­gerinţă în lucrările Constituantei bisericeşti ce şi-a început lucrările la Bucureşti şi a doua oară, e nevoie ca ceea ce va hotăra comisia de azi, dupâ ce va avea şi aproba­rea forurilor bisericeşti legale din diferi­tele provincii, sâ nu mai fie modificat, din cauze de politică de partid, cu ocazia tre­cerii prin corpurile legislative ale ţării a nou­ei constituţii bisericeşti. Statul român trebuie sa a­ba deplină încredere în patriotismul factorilor biseri­ceşti; aceşti din urmă nu vor pune — este evident — nimic în noua constituţie care n’ar favoriza interesele neamului nostru şi, deci, şi ale Statului. De aceea Statul să­­ lase mână li­beră comisiei de unificare. Intre înşişi membri comisiei, suntem siguri că se va cădea de acord asupra mă­surilor care se vor lua în noua constituţie pentru ca: biserica să-şi păstreze şi pe viitor caracterul ei naţional, îndreptăndu-şi activitatea, în rândul cel dintâi, spre atin­gerea scopurilor etice; 2., biserica să-şi păstreze libertatea deplină, fiind scutită de influenţa politicianistă a Statului şi a 3-a să se democratizeze conform cu trebuinţele vremilor de azi. Temeri despre revoltă polonă în Silezia Nauen. — După ştirile autentice sosite în acest interval la Berlin de­spre organizaţiile râsboinice polone în Silezia superioară şi intenţiunile de re­voltă ale Poloniei, se contează în orice moment la isbucnirea acţiunei.­­ Ce-ar însemna o grevă în Anglia? In Anglia se depun mari instiinţi atât din partea guvernului cât şi din partea conducătorilor muncitori mei pentru a evita greva minerilor. Pentru a se vedea ce ar însemnă în clipa de azi izbucnirea unei greve in Anglia, dăm aici câteva date din planul de desfăşurare al grevei, în caz că ea nu ar putea fi înlăturată. Datele le luăm din „Adevărul“ . In cazul când greva ar izbucni la 25 Septemvrie adică, vor înceta lucrul chiar în prima săptămână 120.000 mi­nieri, 50.000 lucrători din industria chi­mică și 300 mii lucrători din industria bumbacului. In a doua săptămână s’ar alătura acestor grevişti: 300.000 lucrători din şantierele navale; în a treia săptă­­mână: 45 000 lucrători metalurgici, 24 000 turnători, 80 000 lucrători mecanici, 40.000 monteri. După şase săptămâni de grevă, s’ar alătura celor enumaraţi până aci : 26 000 lucrători din fabricele de încăţi­­minte, 35.000 marinari şi 400.000 lucră­tori de porturi. Mai târziu ar întră în grevă uzinele de oţel şi căile ferate. După cum se vede, o grevă în Anglia în ziua de azi ar putea însemna­­ pră­pastia, şi tocmai din acest motiv suntem convinşi că se va ajunge la înţelegerea intre guvern şi muncitori de care ne vestesc ultimele telegrame că e pe cale de a se realiza. PACEA CU RUSIA Am amintit într’un­­număr trecut al ziarului nostru că Rusia sovietistă a trimis o nouă notă României în chestiunea anga­jării negociaţiunilor necesare pentru în­cheierea păcii. In noua lui notă Cioerin părea a învinui guvernul român că nu se grăbeşte cu răspunsul la notele ante­rioare, sau că răspunsul dat nu a fost deplin lămurit pentru ca guvernul rus să poată fi sigur de intenţiile viitoare ale României. Rusia sovietişti pare a crede că Ro­mânia trăgănează începerea tratativelor sub presiunea aliaţilor noştri, şi în special a Franţei. Noua notă a Rusiei a fost desbătută intr- un consiliu de miniştri la Bucureşti, când s’a luat cunoştinţă şi de unele comu­nicări ale ministrului nostru de externe în legătură cu pacea rusească. In acest restim­p presa a adus decla­raţiile Principelui nostru moştenitor, făcute ziarului englez „Morning Post“, în care moştenitorul nostru s-a pronunţat în fa­voarea reluării raporturilor între România şi ţîrile limitrofe, iar sub anumite condiţii şi cu Rusia sovietistă. Acum ziarul „Le Matin“ publică o telegramă din Zürich de următorul cu­prins : Dl general Averenov, preşedintele Consiliului României a adresat următoarea radiogramă dlui Ciperin, comisarul popo­rului pentru afacerile streine. „Guvernul român este în posesia te­legramei dv. din 29 August. El doreşte de asemenea restabilirea relaţiilor seculare de vecinătate între România şi Rusia, pe baze cât mai solide. Vă voi aduce în curând la cunoştinţă vederile noastre asupra modali­tăţii de a ajunge la acest rezultat pe care îl dorim de comun acord“. Se pare că răspunsul acesta este re­zultatul consiliului de miniştri ţinut săp­tămâna trecută, la primirea notei lui Ci­­cerin. Răspunsul penultim redactat de dl Tache Ionescu ştim că nu racunoaştea, din partea noastră, o stare de răsboi între noi şi Ruşi, şi vedem azi că şi în răspunsul dlui Averescu se vorbeşte numai de „re­stabilirea relaţiunilor seculare de bună­­ve­­cinătate între România şi Rusia“ evitân­­du se şi de datata aceasta, termicii cari ar implica din partea noastră o recunoaştere a stării de răsboi dintre noi şi Ruşi. Punctul de vedere al guvernului ro­mân, în aceasta privinţă, e cel corect: tra­tativele dintre noi şi Ruşi nu pot începe ca având la bază o stare de răsboi, în realitate inexistentă. Am dori însă, ca guvernul român să nu mai amâne rezolvirea acestei atât de în­semnate chestiuni, și ca acel „în curând“ de care vorbește dl Averescu să se tra­ducă odată în realitate. Nu voim să spunem prin aceasta că noi trebuie să lucrăm cu totul independent sau chiar împotriva aliaţilor noştri, dar noi suntem convinşi că aliaţii din apus nu au interes să ne pună piedeci în aj­ungere­ la relaţii normale cu Rusia. I Reforma Socialei Normale o problemă mai importantă şi mai în care sunt concentrate: talentul, cultura, actuală dintre toate chestiunile cari pre- experienţa şi poziţia socială ocupă cercurile conducătoare ale învăţă­mântului a fost, eete şi va fi educaţiunea ce trebuie să o primească generaţiile de mâine, prin ajutorul şcolilor primare şi a corpului didactic recrutat din şcolile nor­mal­e­ primare. Când vorbim de educaţia poporului român înţelegem învăţământul primar cu instituţiunile şi cu toţi factorii cari au misiunea de a face regenerarea neamului nostru. „Nu recunosc învăţământ, care nu educă, şi nici educaţie fără învăţământ — zice fundatorul Pedagogiei moderne Her­bert — şi de aceea credem că învăţămân­tul primar n'are alt scop decât de a face educaţia şi regenerarea neamului. In a cui mână e pusă aceasta pro­blemă ? In mâna corpului didactic, a breslei învăţătoreşti de toate gradele. Acest corp didactic a fost şi în tre­cut şi va fi şi un viitor creat de şcolile nor­­male­ primare. După cum va fi creat şi pregă­tit acest corp învâţătoresc la fel are să fie rezolvată şi dusă la îndeplinire o pro­blemă aşa de importantă şi de actuală ca educaţia şi degenerarea poporului român. Stăm uluiţi şi nu ne putem explica faptul, ori oamenii, cari stau în fruntea învăţământului încearcă să motiveze re­ducerea anilor de studiu de la şcolile normale de la 8 ani la 6 ani? Ce rost are întreaga literatură didac­tică, dacă învăţătorii generaţiilor viitore nu vor avea posibilitatea, ca să-şi în­­suşiască măcar în liniamente generale acel minimum de cunoştiinţe teoretic atunci când sunt la băncile şcoalei nor­male. Fără cunoştiinţe teoretice nici vorbă nu poate fi de aplicarea principiilor peda­gogice. Apoi într’un interval de 6 ani îşi vor putea primi viitorii învăţători pe lângă Dacă pentru alcătuirea unui sistem de educaţie se pretind oameni înzestraţi cu toate însuşirile omului mare, pentru a pu­tea înţelege şi pune în aplicare acest si­stem o condiţie sine qua non că viitorii învăţătorii să-şi poată primi cunoştinţele de specialitate într-un mod îndestulător, ceea ce prin reducerea anilor de instruc­ţiune de la 8 la 6 ani, este imposibil. E de mirat că tocmai acum când alte neamuri, d. ex. Bulgarii, — introduc sociologia în şcolile medii şi normale, lăsând problema educaţiei în mână unor tineri, cari n’au timpul suficient, în cei 6 ani, ca pe lângă cunoştinţele generale să-şi însuşească şi pe cele teoretice şi practice de specialitate. Azi, când pedagogia ca ştiinţă a în­­trat într'un nou stadiu, al pedologiei, re­clamă un timp de instrucţie în şcoala nor­mală cu mult mai îndelungat. Ce înseamnă lipsa de cunoştinţe şi pregătiri a viitorilor învăţători, las să vor­bească un mare bărbat de şcoală, prof. de la universitatea din Geneva, pedologul dr. Chaperede, care într’una din scrierile sale zice: „E un adevăr elementar, ca pe­dagogia să se bazeze pe cunoaşterea copi­lului, chiar aşa, precum grădinăritul se bazează pe cunoaşterea plantelor. Şi acest adevăr majoritatea pedagogilor şi a oamenilor de şcoală î­ l înţeleg greşit. Ca să adeverim aceasta, e destul să arătăm, că cele mai multe şcoli normale, n’au in­trodus încă între obiectele de învăţământ, cunoaşterea copilului. Pe aceşti tineri de 18—19 ani, eşiţi din aceste şcoli, Statul îi numeşte iu şcoli elementare, primare sau superioare, încredinţându-le desvoltarea in­teligenţei, formarea caractemlui şi înăbu­şirea inatinotelor şi nici când nu i-a învă­ţat pe ei, ce este inteligenţă, caracter, in­acel minimum de cunoştiinţe generale no-istinct şi cari sunt legile desvoltării acestor cesare şi cele de specialitate, aşa, cai fenomene, pe cari trebuie să le cunoască pe larg, acomodând modul de învăţământ conform acestora. Acel învăţător, care îşi începe practica fără ca să cunoască psihologia, natural, că e silit a dibui în întunerec şi cu aceasta strică elevilor săi; un astfel de învăţător e silit a face experimentare in­anima­bili, iar această experimentare de multe ori e lungă şi torturătoare pentru acele genera­ţii de copii, cari până la sfârşit au să su­fere aceste.“ Cred, că la reforma învăţământului în şcoala normală se cuvine să se ţină cont de acest principu psihologic. Noi învăţă­torii ne unim întru toate cu acel „­Apel­­protest“ înaintat dlui Ministru de instrucţi­une de către prezidiul „Asociaţiunei“ contra reducerei anilor de studiu în şcoala nor­mală, într’un mod satisfăcător să le poata pune în aplicare? Azi când avem o literatură didactică aşa bogată , încât a trecut de la fonda­torii ei Herbert, Rousseau, dr Lock Pesta­lozzi peste Disterweg şi Rein cu un pas mai departe la pedologia lui Binet şi dr Ciaparede va fi suficient acel timp de şese ani, ca viitorii învâţători să-şi poată câştiga cunoştiinţele necesare de specialitate pe lângă cele generale, încât să-şi poată în­deplini în mod conştiinţios misiunea de educatori ai poporului?" Azi când pedagogia, ca ştiinţă a îna­intat aşa de mult, ajungând în stadiul pe­dalogiei reclamă un timp cu mult mai mult chiar ca şi în trecut pentru că întrega doc­trină a ei să poată fi aprofundată şi înţeleasă, şi legile şi principiile ei aplicate psiholo­gic în şcoală primară, dacă voim să facem educaţie. Pedagogie se ocupă cu genul uman zice pedagogul Diesterweg, pentru a putea avea un sistem de educaţie, şi un astfel de sistem de educaţie nu-l pot crea băr­baţii de stat şi legiuitori înzestraţi cu o cultură filozofică, sau, în alt loc zice, că această problemă importantă, o poate re­zolva cu succes îndestulător numai un om Efrem Dascălul. Serviciu poştal aerian între Paris şi Constantinopol Constantinopol. — S’a ratificat con­­venţiunea societăţii franco-romoâne şi gu­vernul otoman, privitoare la organizarea serviciului poştal aerian între Paris şi Con­­stantinopol. Serviciul va începe în Iunie 1921,

Next