Pentru Socialism, februarie 1959 (Anul 10, nr. 1573-1596)

1959-02-03 / nr. 1574

í Prin antrenarea forțelor locale Studierea documentelor con­ferinței regionale de partid a înarmat pe comuniștii noștri cu noi învățăminte în privința in­tensificării muncii politice de masă pentru transformarea so­cialistă a agriculturii. Insușin­­du-ne sarcinile trasate de con­ferință, Comitetul comunal de partid din comuna Ghenci a trecut la o analiză concretă a situației și a posibilităților co­munei. Experiența cîștigiată în aceas­tă muncă, precum și în alte ac­țiuni ne-a dovedit că munca politică dusă nu poate da niciodată suprafață nu rezultatele scontate. De aceea, noi am ho­­tărît să muncim acum la con­cret. Așa am trecut la reparti­zarea forțelor pe circumscripții și apoi chiar și pe oameni. La data de 18 ianuarie noi am avut încă in afara sectorului socia­list 74 de familii. Numărul agi­tatorilor noștri, antrenați în a­­ceastă muncă, întrecea această cifră. Astfel, pe lîngă participa­rea lui la echipă, fiecare agita­tor era repartizat și pe câte o familie. Acest fapt a dus la în­tărirea răspunderii față de această sarcină.personale : ’ De un mare folos au fost și graficele întocmite pe circum­scripții electorale, care au înar­mat agitatorii cu o situație rea­lă pe gospodării, pe țărani mun­citori cu care trebuie să stea de vorbă. Succesul muncii co­muniștilor se datorește faptului că alături de ei au muncit cu mult efort un număr de 68 to­varăși din activul fără de par­tid, majoritatea dintre aceștia fiind colectiviști și întovărășiți care se bucură de prestigiu, de încrederea maselor. înarmați cu argumente puter­nice convingătoare luate din viața lor, colectiviștii au adus cel mai mare aport în această muncă. Astfel, comunistul Va­lentin Hajdu, a demonstrat ve­cinului său Ștefan Széles și a făcut cu el împreună un calcul dovedindu-i că a realizat anul trecut un venit curat de 12.000 lei. — Adică înțelegi „Pista bácsi" am avut cum s-ar zice un sa­lariu mediu de 1.000 lei lunar. Dar unde mai pui restul ce-l am în gospodăria persona­lă? .. . Și bătrînul Ștefan Széles a depus cererea cu întreaga suprafață în întovărășire. Și co­munistul Francisc Kormos folo­sește exemplul lui personal: — Știi doar cum am trăit eu în trecut — i-a spus acesta lui Sigismund Gacsó. Eram servi­tor, fără casă, pămînt, etc. De cînd sînt în întovărășire, am de toate; casă, radio, două bicicle­te, 20 oi și cîte și mai cîte. Am discutat îndelung despre multe probleme. Cuvintele lui, Calculele lui simple și convin­gătoare au impresionat și pe mijlocașul Mihai Huzău, ca­re era socotit un om „greu“ de convins și a depus cererea și el cu toate cele 6,09 ha teren. Așa a făcut și Gacsó și încă mulți alții. Organizația de partid a analizat seară de seară situația din două-trei circumscripții în­tărind muncia unde lucrurile au mers mai slab. Munca noastră s-a bucurat de un real sprijin din partea sfatului popular comunal, a or­ganizației de tineret, corpului didactic — forțe locale care au fost antrenate de comitetul co­munal de partid, ajutat în per­manență de activiști cu expe­riență în muncă trimiși de co­mitetul raional de partid. Rezultatele noastre, faptul că numai în 12 zile noi am reu­șit să atragem în întovărășire și G.A.C. ultimele 74 de familii cu 200 hectare teren, să termi­năm, cooperativizarea completă a­ comunei, dovedesc încă o da­tă de ce forță dispune organiza­ția de partid cînd se sprijină pe activitatea maselor largi ADALBERT KOVÁCS secretar al comitetului comunal de partid O convorbire în casă Ioan Brinduș este cioban la gospodăria agricolă colectivă „Dezrobirea" din Livada. Că muncește fără preget pentru în­florirea colectivei lor, nu poate contesta nimeni, îngrijind de­ci așa cum prevăd regulile zooteh­nice, în anul trecut el a reu­șit să obțină în medie de la fiecare oaie 4 kg lună, împreună cu familia sa Ioan Brinduș, a efectuat 572 zile muncă și hărnicia le-a fost pe deplin răsplătită. Vecinii și cei care-i vin în casă au ce vedea. Cu aceste ocazii, colectivistul Brînduș, nu uită că este de datoria sa să-i ajute și pe a­­ceștia să înțeleagă îndemnul înțelept al partidului, acela de a păși în gospodăria colectivă. Anul acesta, pe la începutul lui ianuarie a venit pe la el Va­sile Cosma, un bun prieten cu care a slugărit în tinerețe pe moșia unui grof tot din Livada. Nu-i vorbăm despre familia co­lectivistului Brînduș oaspetele mai auzise cite ceva. Voia să vadă cu ochii săi ce bucate a adus acasă această familie, cum trăiește etc. Intrînd în casă, în tindă oas­petele a dat cu ochii de un maldăr de saci.­­ — Grîu? — a întrebat el. — Grîu — a răspuns gazda. — Păî, de ce l-ai pus aici? — Unde era să-l mai pun? Podul casei este plin — ju­decă și tu, numai grîu am pri­mit aproape 35 de mă­ji. Din el am valorificat și prin coopera­tivă. — Ia mai adaugă lîngă a­­cestea vreo 8 măji de porumb, 13 măji de cartofi, 4 măji de Varză și 2.467 lei, rezultatul muncii noastre în gospodăria colectivă... — Știu că ai o vacă — îi spuse din nou oaspetele — ai furaje pentru ea? — Am o vacă și o junincă. Furaje am berechet. Cred că le-ar ajunge cele 3 tone fîn și 3 tone de paie de grîu și ovăz, pe care le-am primit de la gospodărie. In cursul vizitei pe care a făcut-o Vasile Cosma colecti­vistului Brînduș, a observat că copiii acestuia mîncau pîine albă, că gazdele aveau un bu­toiaș cu vin, iar în curte a văzut niște tuburi de ciment procurate probabil pentru con­struirea vreunei fîntîni. Nu mai ceru alte explicații. Cele văzute erau argumente convingătoare f că munca în gospodăria colecti­vă, aduce belșug în casă.­­Lui Cosma îi părea acum rău că a întîrziat să intre în gos­podăria colectivă și lucrul aces­ta l-a mărturisit sincer priete­nului său. Acesta l-a înțeles, l­a — Vino și tu alături de noi — sfătuit apoi colectivistul Brînduș — și fii sigur că și co­piii tăi vor mînca pîine albă... Sfatul și îndemnul colectivis­tului au găsit ecou în inima vechiului prieten. Acum și el e colectivist. T 1. PETRI A Agitatori fruntași din Ghenci Agitatoarea EMILIA VAIDA este deputată in statul popu­lar comunal și responsabilă a comisiei de femei. GÁSPÁR GACSO, este colec­tivist fruntaș și neobosit agitator. A # A își însușesc cuvîntul partidului In satul Rădulești din raionul Tășnad funcționează un cerc de politică curentă. In fiecare sîm­­bătă seara comuniștii și mulți nemembri de partid se adună aci și studiază linia politică a partidului. In acest an cercul nostru de politică curentă s-a lărgit prin intrarea în rîndul cursanților a încă 7 țărani mun­citori. In cercul nostru se dis­cută mult în jurul sarcinilor par­tidului nostru la sate. In ultimul timp, noi am pur­tat „discuții multe asupra mun­cii în comun în întovărășirea a­­gricolă, a retribuției după mun­că și suprafață, clarificînd o se­rie de probleme. Un accent deosebit s-a pus de asemenea pe explicarea importanței și a­­vantajelor intrării în îr.tovără­șirea agricolă cu toată suprafa­ța de teren. Ca urmare a unor astfel de discuții, tovarășul Pa­­­vel Bărbuș, din­ cercul nostru a adus îns întovărășire și restul d­e suprafață pe care o mai po­seda. Cuvîntul partidului a găsit e­­cou în inimile cursanților. Aceas­ta o dovedește și faptul că 2 din­tre cursanți—Petru Țîrlea și Va­­sile Marchiș (tînărul) și-au î­­n­aintat cererile pentru a fi pri­miți în rîndurile întovărășiților. Acum toți membrii cercului sînt în sectorul socialist. Dar nu nu­mai atît. Ei au devenit și buni agitatori, ducînd o muncă po­litică susținută în rîndurile ță­ranilor muncitori din sat. Ast­fel, Mihai Marișca, candidat de partid a convins pe văduva Tudora Szabó, pe Vasile Timiș și mulți alții, iar Vasile Mar­chiș a adus în întovărășire pe vărul său Vasile Bodonea. Așa au muncit și restul cursanților, aducînd o contribuție deplină la atragerea celor 37 familii cu 120 hectare de pămînt în înto­vărășire, cu care s-a terminat cooperativizarea completă a sa­tului nostru, Dumitru Mihancea propagandist. Țăranul muncitor Vasile Șipoș din satul Dobra, raionul Tășnad, semnează cererea de înscriere în întovărășirea a­gricolă. Oglinda vieții satului Coperativizarea completă a satului Petrești din raionul Că­rei, a avut loc în ziua de 24 ia­nuarie. Acest eveniment l-am găsit consemnat într-un arti­col apărut în gazeta de perete „Petőfi Sándor“ din localitate, sub semnătura comunistului Mihai Pfeifer. Printre altele, autorul arată că în urma mun­cii politice desfășurate de agi­tatorii organizației de bază, de colectiviști și întovărășiți, în lu­na ianuarie a.c. în sectorul coo­peratist din raza comunei Pe­trești au intrat un număr de peste 160 membri. Dintre aceștia 15 au intrat în gospodăria agri­colă colectivă „8 Martie“. Prin­tre ei se află loan Rak, Ioan Tempfli, Elisabeta Lucz, Ioan Manhertz și alții. Referindu-se la terminarea­ cooperativizării satului, auto­rul spune: „Este o cinste pen­tru satul nostru acest măreț e­­veniment și mai ales faptul că fiecare membru din cei care s-au înscris în cele trei întovărășiri agricole, a­ intrat cu întreaga suprafață de teren arabil, pe ca­re o posedă. Va trebui ca de acum încolo să luptăm pentru consolidarea acestor întovără­șiri, prin strîngerea la timp semințelor și mărirea fondului de­­ bază. In prezent o sarcină actua­lă a agitatorilor noștri este aceea de a intensifica munca politică pentru terminarea cooperativi­zării și în satul Dindeștiu Mic, sat aparținător de Petrești“. Gazeta de perete fidel pulsul vieții din oglindește Petrești și prin articolul semnat de co­lectivistul Zoltán Pataki. Acesta în cuvinte simple, dar convin­gătoare, arată că în cei patru ani de cînd este colectivist, el, ca de altfel și alți 10 viști și-au construit case colecti­noi. „Pentru cele 380 de zile-muncă efectuate de mine și familia mea în anul trecut, am primit: 1.500 kg porumb boabe, 800 kg grîu, 300 kg. floarea-soarelui, 1.500 kg sfeclă furajeră, 200 kg orz 3.500 lei, 30 kg zahăr și alte produse. Iată răsplata muncii în gospodăria colectivă“. Adre­sîn­du-se membrilor din cele 3 în­tovărășiri agricole, existente în sat autorul încheie articolul cu chemarea: „Tovarăși, faceți și pasul al doilea — veniți ală­turi de noi în gospodăria co­lectivă“. Semnificativ ni s-a părut de asemenea articolul semnat de candidatul de partid Anton Ka­­radi. Autorul demonstrează ci­titorilor că lucrarea pămîntului fără haturi cu tractoarele mașinile S.M.T.-ului este avan­sa­ta joasă din mai multe motive: în primul rînd prețul de cost al lucrărilor este mai redus, iar în al doilea rînd, atunci cînd pă­­mîntul este arat cu de pe fiecare hectar­­e tractorul, poate obține un spor însemnat de ce­reale. In pas cu evenimentele care se succed în viața satului, ga­zeta de perete „Petöfi Sándor“ constituie un­­ sprijin de nădejde în munca organizației de bază și a comitetului executiv al Sfa­tului popular din comuna Pe­trești. , l. P, PENTRU SWRIÄtftifl factor furtâritorík frcHisforHtarect în ultimele 15 zll* in raionul Cărei 2.780 hsctara cooperaiivizate Ieri am primit la redacție vestea că în cursul zilelor de 1 și 2 februarie a.c. în satul Vezendiu, raionul Cărei au lu­at ființă două întovărășiri a­­gricole noi. întovărășirea care a primit denumirea „Cuza Vo­dă“ înmănunchează 60 de fa­milii care posedă 227 hectare teren arabil, iar cealaltă, cu de­numirea „1 Mai“, are 49 de fa­milii de țărani muncitori, care posedă 186 hectare teren ara­bil. Acum și satul Vezendiu este complet cooperativizat. In ulti­mele 15 zile, în cuprinsul raio­nului Cărei au fost complet coo­­perativizate localitățile Petrești, Ghenci, Ghirolt, Cărei, și Vezendiu. Astfel, în Tiream întreg raionul Cărei există acum 11 localități complet cooperativi­­zate. Urmînd îndemnul Și exem­plul personal al al colectiviștilor și comuniștilor, întovărăși­rilor mai vechi, în decursul ul­timelor 15 zile, în raionul Că­rei au pășit pe drumul agricul­turii socialiste 1.074 de familii de țărani muncitori, care pose­dă 2.780 hectare teren agricol. Rezultatele obținute pînă în prezent în aceste comune și sa­te constituie un imbold în mun­ca organizațiilor de bază din ce­lelalte comune și sate ale raio­nului Cărei. Mart­, 3 februarie 1M9. v><xxxxxxxx><x><x><>c<><><x>oo<><xxxyx>o<xxx><><><v«?^ ^ A A A' Forme variat® și eficace Echipele de agitatori cu­prindeau toate străzile, toate circumscripțiile comunei fiind înarmate cu cele mai convin­gătoare argumente. Pe la ca­sele oamenilor se încin­geau discuții pline de învă­țăminte. Calculele gospodă­rești îi puneau pe tot mai mulți pe gînduri. Știau ei încă de astă-vară că cei din co­lectivă obținuseră cu 300 kg grîu mai mult la hectar decit individualii. Dar iată că a­­cum­ agitatorii Augustin Ar­­deleanu, Tiberiu Turdeanu, colectiviștii Grigore Șimonca Ana Dobran, Alexandru Boc­șa, le făceau socoteli prac­tice ce­ înseamnă aceasta pen­tru fiecare. Agitatorii au de­monstrat că o asemenea dife­rență a însemnat numai la grîu o pierdere totală de 360 tone pe comună. Și aceasta era doar la grîu. La porumb,­­a­finarea-soarelui și alte cul­turi, diferențele erau și mai mari in mintea celor mai buni gospodari aceste cifre au gă­sit ecou. Și unde mai pui că acesta a fost un an nu prea bogat în recolte. Dar hatu­rile? Zeci, și chiar sute de va­goane de cereale pierdute In­tr-un singur an!.. . Cîte case, școli, nu s-ar fi putut con­strui și în Sanislău, din va­loarea acestor pierderi. Și cum faptele nu pot fi negate, tot mai mulți sunt a­­cei care recunosc azi deschis acest adevăr și mulți dintre șovăielnicii de ieri au devenit oameni foarte hotăriți, hotă­­rîți să-și schimbe și ei cursul vieții spre mai bine, spre tot mai bine.... Numărul cererilor depuse tot creștea, 10... 17__23... 34. ...57.... Iar în mijlocul comunei, pe strada mare, în fața coopera­tivei și lingă sfat au apărut grafice, panouri noi, unde se înșiruiau numele oamenilor noi intrați in întovărășire, numărul hectarelor cooperati­­vizate. Numele oamenilor pre­cum și numărul hectarelor erau în continuă creștere. A­­ceste panouri au devenit for­me de agitație politică din cele mai eficace. In fața lor se adunau tot mai mulți oa­meni, discutau si se cons­­­tau între ei: „Uite măi, s-a înscris și Francisc Pauset“ — exclamă unul cu bucurie. Gt­­­larii s-au apropiat să se con­vingă cu ochii scris și acest om lor. S-a în­ca­rare prestigiu în sat. Stefan Merk cumpănea în fața panoului S-a mai uitat încă o dată la panou, apoi s-a hotărit. Mer­gea cu pași grăbiți și apă­sați intr-o direcție precisă și își spunea ca pentru sine: „Dară s-a înscris și el"... A doua zi apăruse pe pa­nou și numele lui Merk. S-a înscris in întovărășire cu toa­tă suprafața, cu toate cele 6 hectare. Aceleași sentimente le-au retrăit în fața panoului și Emilián Kerezsi, Ștefan Kaszen Gheorghe Gnandt și alții care le-au urmat exemplul. Apoi oamenii nu s-au mai mirat cînd pe panou apăru­seră nume noi. S-au mirat doar acei care cercetînd cu a­­tenție lista nu și-au găsit numele. Doar și ei au depus cererile, încă ieri. Să meargă la sfat și să-i anunțe ca și numele lor să fie trecute în rîndul celor care au pășit pe calea cea nouă. N. SZÖBÉL Acest grafic așezat in fața Sfatului popular comunal din Săcășeni reprezintă dezvolta­rea fermei zootehnice din gospodăria colec­tivă din sat in com­parație cu anul înfiin­țării colectivei. In fa­ța lui se opresc zeci de cetățeni care se conving și prin aceas­tă formă de agitație despre marile posibi­lități de dezvoltare a gospodăriei colective. Ioan Funkenhauser care as­tăzi e colectivist fruntaș la Ti­ream — și a avut în anul 1958 544 zile-muncă — a fost înain­te de a intra în gospodărie prin­tre cei mai săraci oameni din sat. Avea doar 43 ani suprafață arabilă. Pentru a-și întreține fa­milia a fost nevoit să munceas­că în parte și pe la chiaburi. Cînd a luat ființă la Tiream gospodăria agricolă colectivă „înfrățirea“, printre cei dinții care au înaintat cerere de în­scriere a fost și comunistul Ioan Funkenhauser.... De atunci au trecut ani, dar anii aceștia nu mai semănau cu cei din trecut, ci fiecare nou an în gospodărie, venea cu o nouă și mai bogată veste de bucurie. Astăzi Funkenhauser nu mai e un om sărac, e bine instalat în viață, în care înainte era mai mult un musafir. Are două fete care înainte ar fi avut cel mult șansa de a fi angajate slujnice la vreun chiabur să se spereas­că muncind. Dar astăzi, în gospodărie, tatăl lor are destulă putere pentru a-și întreține a­­mîndouă fetele la școală. Iar fetele pot să-și făurească pla­nuri de viitor, sigure că planu­rile nu vor rămîne vorbe goale. Una din ele, cea care învață la Tășnad își va da anul acesta examenul de maturitate, iar cea­laltă învață la Căței. Casa lui Ioan Funkenhauser e îmbelșugată. Anul acesta a tăiat doi porci, fiecare de peste 100 kg. și al treilea așteaptă să-i vină rîndul... Il ascultam pe colectivist vor­bind, dar în același timp îi ur­măream expresia fetei. Figura acestui om care la începutul convorbirii părea împietrită, se destindea treptat de cînd el des­fășura tabloul vieții lui de acum. Ochii i se făcuseră mai calzi și mai comunicativi, mai lumi­noși. Părea că omul acesta înti­nerește vorbind. De la zgîrce­­nia de vorbe de la început a trecut treptat, pe nesimțite, la o înflăcărare care-i aducea pe bu­ze o năvală de cuvinte, in care el turna conținutul fierbinte al unei stări de spirit, al cărui nu­me adevărat nu poate fi decit fericirea. Dar in vorbele lui se citea limpede hotărîrea de a aju­ta și pe alții să fie ferici­ți, să pornească pe calea pe care a apucat el acum cîțiva ani în urmă. De multă vreme Ioan Funken­hauser e un agitator, un propa­gandist printre consătenii lui, care au mai rămas în găoacea lor individuală. Ce le spune el consătenilor lui? Sarcina lui nu e grea. E de ajuns să se dea exemplu pe sine. Doar oamenii din sat îl cunosc bine. Știu de unde a plecat și văd unde a ajuns. Elocvența agitatorului Funkenhauser e aceea a fapte­lor concrete, pipăibile. Nu e de mirare deci că în urma activi­tății lui neobosite a adus în ul­tima vreme optsprezece familii în întovărășire și alte două in gospodărie. Printre familiile ce au intrat în ultima vreme în sectorul socialist, datorită stră­duințelor lui, sunt și acelea ale lui Mih­ai Lazăr, care a intrat în întovărășire cu suprafața de 2,30 ha, și a văduvei Ma­ria Mare, care a intrat în gos­podărie cu o suprafață arabilă de 5,30 ha. Intr-o zi el a intrat în casa văduvei Maria Mare, care are ca și el două fete, cam de aceeași vîrstă, dar pe care mama lor nu le-a putut da la școală. — Vezi, i-a spus el, eu am intrat in gospodărie cu 43 ani și am două fete la școală. Dum­neata cu 5,30 ha nu ai avut pu­tere să-si înveli fetele la școală, iar casa mea e mai îmbrăcată ca a dumitale. Maria Mare a cumpănit, a so­cotit, a mai stat de vorbă și cu alți colectiviști și pînă la urmă și-a înaintat cererea de înscrie­re in colectivă. Discuții lungi a purtat Fun­­kenhauser și cu Francisc Sradi mijlocaș cu o suprafață de 9 hectare, pe care de asemenea l-a convins să vină in gospodărie. Uneori agitatorul Ioan Fun­kenhauser e ajutat și de alți co­lectiviști in munca lui. Ei merg împreună în casa unui sătean dau binețe și încep să vorbească de una de alta, despre timp, despre perspectivele pe care le are recolta. Cum e și firesc, co­lectiviștii spun ci­ așteaptă ei să primească, ce socoteli au de aranjat cu banii și bucatele ce se vor primi la ziua-muncă. Din partea lor, țăranii Individuali fac același lucru și din ce spun unii și din ce spun alții, se ve­de cu ușurință de care parte înclină balanța, unde se al­fă a­­devărul. Iată o comparație pe care au făcut-o colectiviștii in­­tr-una din aceste seri de iarnă discutînd cu un țăran individual: Noi, spuneau cei din gospodă­rie, am recoltat anul trecut 1.600 kg grîu la hectar, iar voi 1.300.­­Porumb, noi 3.750 kg boabe la hectar, iar voi 2.000 kg. Deci iată o diferență în favoa­rea noastră. La floarea-soarelui pe ogoarele individuale — 1.300 kg, pe ale gospodăriei 1.730... Și pe oriunde s-ar sud discuția, dreptatea e tot de partea colec­tiviștilor. In serile lungi din această iarnă, multe discuții de felul a­­cesta a purtat agitatorul Ioan Funkenhauser și el se poate mîndri că mulți din cei ce în primăvara care se apropie, vor lucra umăr la umăr cu el și cu ceilalți colectiviști pe ogoarele gospodăriei, sînt — cum spune el în glumă — finii lui. ION BĂLAN V A <

Next