Pentru Socialism, februarie 1968 (Anul 18, nr. 4361-4385)

1968-02-14 / nr. 4372

L [ Anul XVIII nr 4372 Miercuri 14 februarie 1968 4 pagini — 25 de bani PREMISELE DEZVOLTĂRII RELAȚIEI CERCETARE științifica -PRODUCȚIE ÎN INDUSTRIA MINIERĂ MARA­MUREȘEANĂ In stadiul actual de dezvoltare a economiei, rea­lizarea producției materiale cu parametri tehnico­­economici tot mai înalți este de neconceput fără o organizare temeinică, fără o cercetare științifică fun­damentală și aplicativă dusă la un nivel superior. Stabilind liniile de dezvoltare în perspectivă a econo­miei noastre, Conferința Națională a P.G.R. pune în fața cercetătorilor științifici, a inginerilor și tehnicie­nilor din producție sarcini deosebit de importante în domeniul perfecționării proceselor tehnologice, al va­lorificării complexe și complete a bazei de materii prime, al organizării științifice a producției și a mun­cii. In pagina a 3-a prezentăm cîteva aspecte ale dezvoltării cercetării științifice miniere, liniile prin­cipale care stau la baza unei acțiuni de mare am­ploare duse în comun de oamenii de știință și de specialiștii din unitățile miniere în vederea soluțio­nării pe baze științifice a problemelor care stau în fața industriei miniere din Maramureș. «■mmmmmm Combinatul „1 Mai" din Satu Ma­re expediază lunar beneficiarilor importante cantități de produse. ȘTAFETA FEROVIARĂ . In zilele acestea Complexul C.F.R. Sa­tu Mare cunoaște mare efervescență. A­­­­propierea aniversării a 35 de ani de la luptele ceferiștilor și petroliștilor creează o atmosferă entuziastă. Succesele obținute sunt edificatoare, dar dincolo de ele se a­­flă creatorii lor — feroviarii — care, în­­tr-un ritm de ceasor­nic, așa după cum este de altfel tradiția, fac ca transportul fe­roviar să-și păstreze cadența caracteristi­că. in­stalie vin și pleacă trenuri. Acarul Gheorghe Tătăran ori revizorul de ace Ni­colae Oros privesc trenurile care trec prin fața lor, urmă­resc atent fiecare trepidație, fiecare schimbare de macaz. Pe liniile a 2-a, a 3-a, a 5-a manevranții din partida lui Vasile Șuta 11 vagoanele, repartizează descom­pun și compun tre­nuri, iar în fiecare mișcare urmăresc re­ducerea timpului de staționare. Ageri, con­știincioși, manevranții Ioan Cherestin și Cornel Măcican sunt cunoscuți în stație ca dușmani ai timpului mort. Deviza lor e fructificarea fiecărui minut. Și o respectă întocmai. O legătură strinsă există între persona­lul de la mișcare și cel de la depou. Au­gustin Iștoc, mecanic de locomotivă, și An­drei Tincu, fochist, îngrijesc locomotiva „ca pe ochii din cap" și n-o lasă să se odihnească pînă cînd nu-i verifică toa­te supapele, tot apa­­ratajul. Curse cu supratonaj, trenuri ce trebuie să ajungă la destinație la timpul oportun, indiferent că-i ploaie ori zăpa­dă, vint ori ger. File de reporter Francisc Marto, Ni­colae Rit, de locomotivă, mecanici Ignat Am­faș, Alexandru Gabor, tob­iști de la acest depou, își pre­figurează portretele In goana cailor pute­re. — Dă-i cărbuni, sa­tul meu, dă-i cărbuni! Și mecanicul scru­tează zarea, privind în același timp para­lelele de fier din față și acele ceasornicului, agățat undeva în marchiză... Fochistul se conformează. Din cînd în cînd se aude repetat același cu­­vînt. — Liber! — Liber! Un impiegat de miș­care, fie el Iuliu Pe­reni sau Nicolae Șandor, luminează o foaie de parcurs, ri­dică paieta și cu mi­na la chipiu salută pornirea trenului. Acari, revizori, ma­­nevranți, mecanici și fochiști, impiegați de mișcare. Portrete cu­noscute. Necunoscuți privirii călătorilor râ­mi­n feroviarii din de­pou, acei care în­trețin și repară loco­motivele, acei care se îngrijesc și in care mecanicii au o mare încredere. Montatori ca Ioan Călăian, E­­meric Pop, Ernest Demeni, cazangiul Alexandru Vanele și alții sînt tovarășii cei mai apropiați ai me­canicilor și fochiștilor. Cînd o locomotivă se află în reparație ei ii reduc timpul de imobilizare, prezen­­tându-și cartea de vi­zită o dată cu reali­zările colectivului. Și dacă portretele înfățișate în mișcarea lor, cunoscute ori anonime, își aduc contribuția la reali­zarea sarcinilor, me­rită amintit un om mic de statură, vioi, glumeț și săritor la nevoie care, după 43 de ani munciți, a ieșit în zilele acestea la pensie. Este vorba de șeful spălător al ca­zanelor de locomoti­ve, Ioan Vida. Fiul lui, Petru Vida, meca­nic de locomotivă, a preluat ștafeta fero­viară cu același en­tuziasm și poate că Mihai, elev în clasa a IX-a, va porni tot pe această cale. ■ AL. POIENARU i Activitatea colectivă — imperativul muncii consiliului de conducere Rezultatele economice ale Cooperativei agricole de producție din Tășnad din anul trecut relie­fează existența unei di­ferențe în minus de peste 600.000 lei între veniturile generale rea­lizate și cele planificate. Darea de seamă a con­siliului de conducere, prezentată la recenta a­­dunare generală a mem­brilor cooperatori, și discuțiile purtate au a­­nalizat cauzele care au determinat acest dez­echilibru și au prezentat propuneri menite să du­că la lichidarea nea­junsurilor. Critica adusă de mem­brii cooperatori n-a o­­colit pe acei membri cooperatori care nu par­ticipă regulat la muncă, nici pe membrii consi­liului de conducere care nesocotesc principiul muncii colective și nu se achită de sarcinile ce le sunt încredințate, dar nici pe cadrele de spe­cialiști al căror aport se materializează destul de anemic.­­ De mai multi ani, spunea cooperatorul Va­si­le Emili, adunarea ge­nerală îi învestește pe 19 membri cooperatori să conducă treburile u­­nității noastre, însă de tot atîta timp unii din­tre ei sînt simpli figu­ranți In consiliul de conducere și majoritatea sarcinilor se sparg în capul președintelui și al inginerului. Aceștia, la rândul lor, în loc să gă­sească forme pentru a asigura o muncă colecti­vă, adoptă de cele mai multe ori soluții pripite, mai puțin gîndite, ba chiar de compromis și astfel treburile nu pot merge bine. Nu l-am vă­zut niciodată pe tovară­șul Anton Gozner, pre­ședintele supărat pe cooperativei, faptul că toate treburile îi revin spre rezolvare lui, și pentru aceasta cred că nu este bine înțeleasă importanța deosebită a muncii colective. Nerespectarea piului conducerii princi­colec­tive, a valorificării pro­punerilor cooperatorilor și neatragerea unui număr cu­ mai mare de membri cooperatori în rezolvarea sarcinilor de producție reduc posibilitatea lărgi­rii sferei de influență în conducerea activității de zi cu zi și favorizează menținerea unei atmo­sfere de comoditate. Pier­derile de produse și ve­nituri bănești în aseme­nea situații sunt inevita­bile și repercusiunile ne­plăcute.­­ In cooperativa noastră, a spus Florian Flonta, șef de echipă la brigada pomicolă din satul Raț, membrii con­siliului de conducere nici nu știu cu ce tre­buie să se ocupe. In pri­măvară, o comisie repartizat pășunile pen­­­tru animalele cooperativei și ale membrilor coope­ratori. Netinută în a­ Ing. M. POP (Continuare in pag. a 2-a) Ședința Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România In ziua de 13 februarie 1968, la Palatul Republicii, a avut loc șe­dința Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, prezidată de­ tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat. Au luat parte tovarășii Constan­ta Crăciun și Ștefan Peterfi, vice­președinți ai Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, și Anton Brei­tenhofer, Ion Cosma, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Suzana Gâdea, Nicolae Huditeanu, Athanase Joja, Ion Popescu-Puțuri, Cristofor Si­­mionescu, Gheorghe Stoica, Lu­dovic Takacs și Iacob Teclu, membri ai Consiliului de Stat. Consiliul a examinat proiectele de loop pe care urmează să le prezinte Marii Adunări Naționale. Astfel, a fost discutat proiectul de lege pentru modificarea unor­ articole din Constituție, precum și proiectul de lege privind orga­nizarea administrativă a teritoriu­lui Republicii Socialiste România. In urma discuțiilor ce au avut loc, Consiliul de Stat a hotărît ca aceste proiecte de legi să fie su­puse dezbaterii Marii Adunări Naționale. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a primit pe tovarășul V. Koucky în­ zilele de 12 și 13 februarie, tovarășul V. Koucky, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia, a fă­cut o vizită de prietenie în țara noastră, la invitația­ C.C. al P.C.R. Marți dimineața, oaspetele a fost primit de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., împreună cu tova­rășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezi­diului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., și Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R. La primire au participat dr. Cesimir Cisar, amba­sadorul R.S. Cehoslovace la Bucu­rești, și J. Sedivy, adjunct al șe­fului secției internaționale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia. In timpul șederii în România tovarășul V. Koncky a avut con­vorbiri cu tovarășii Paul Nicu­­lescu-Mizil și Mihai Dalea. La convorbiri au participat tovarășii Vasile Vlad, șeful secției relații­lor externe a C.C. al P.C.R., dr. Cesimir Cisar, ambasadorul R.S. Cehoslovace la București, J. Se­divy, adjunct al șefului secției internaționale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia, și E. Ujvary, acti­vist la secția internațională a C.C. al P.C. din Cehoslovacia. In cursul întîlnirilor, care s-au desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească, s-a făcut un schimb de păreri asupra dezvoltării rela­țiilor de prietenie dintre cele două partide și state, precum și asupra unor probleme actuale ale mișcării comuniste și muncito­rești internaționale. ★ Marți după-amiază tovarășul V. Kouchy s-a înapoiat la Praga, Seraliștii la jumătatea anului școlar de unele înlesniri, în sensul re­partizării lor în schimburi a­­decvate orarului liceului. Ade­vărat este că nu peste tot se fa­ce cu discernămînt acest lucru. Am insistat asupra acestor elemente pentru a sublinia și cu acest prilej răspunderea c­­erului de la seral față de re­zultatele la învățătură, atît cele proprii, cît și ale clasei sale. De ce? Vom încerca să expli­căm în cele ce urmează. Nu demult s-a încheiat primul semestru al anului școlar la liceul seral. Ca­re sînt rezultatele primei ju­mătăți de an la Liceul seral din Baia Mare? Tovarășa directoare Rozalia Șandru ne mărturisește cu dezamăgire că față de anii trecuți situația e mult mai sla­bă. La 1 septembrie 1967 erau înscriși 738 de elevi repartizați în 21 de clase, din care în cursul semestrului au plecat 120 (din care 50 cu peste 100 absențe nemotivate, 53 n-au pu­tut motiva nici cel puțin 30 de absente). Din cei rămași in școală n-au promovat semestrul decit 287, adică 45,99 la sută, 338 fiind căzuți (159 la un o­­biect, 94 la două obiecte, iar 75 la 3 sau mai multe obiecte). Mai toți profesorii invitați să-și exprime opinia asupra situației nesatisfăcătoare sus-pomenite au început prin a sublinia ca primă cauză frecventa slabă la o orele de curs a unor elevi. La aceasta se asociază studiul in­dividual superficial, fluctuația mare a elevilor din fiecare cla­să (in unele au mai rămas doar 7—8 elevi veniți de la Început, restul adăugîndu-se colectivului pe parcurs, din care în clasa a XI-a intre 12—17), precum și faptul că intre cei nou veni­ți se află elevi cu o întrerupere a studiilor de pînă la 8 ani. „După cum vă este cunoscut — spunea directoarea R. Șan­dru — ca pretutindeni, și aici cadrele didactice repartizate să predea ore la seral au o înde­lungată muncă la catedră au acumulat experiență in în­și­chegarea colectivelor de elevi, insă întîmpină greutăți pe care nu le pot înlătura numai cu sprijinul școlii. La începu­tul anului școlar am fost nevoiți GH. SUSA (Continuare în pag. a 2-a) Seara ,sec­ dl, tinerii umnhi sălile de clasă ale Liceului se­ral din Baia Mare stimulați de dorința de a adăuga un spor de instrucție culturală celei profesionale. Coborîți de pe schele sau de la volan, ieșiți cu citeva ore mai­ înainte din a­­dincurile minei ori părăsind in­stalațiile de purificare a meta­lului, seraliștii reintră cu elan in rolul de ucenici pasionați ai unor subtile și ademenitoare formule de cunoaștere a vieții materiale și spirituale. A fi servaist înseamnă in primul rind, a fi luat decizia de a sacrifica în cei 4 ani de școală o bună parte din timpul disponibil, în afara orelor de serviciu, în scopul pregătirii cu conștiinciozitate pentru însuși­rea cunoștințelor prevăzute in programa de învățămint, renun­țarea benevolă la numeroase preocupări de ordin distractiv. In al doilea tind, întreprinde­rile și instituțiile ai căror sala­riați tineri frecventează aceste cursuri sunt datoare să le cree­ Olimpiada albă în cea de-a 8-a zi Citiți amănunte in pag. a 4-a. Plecarea tovarășului Franz Muhri Marti dimineața a părăsit Capi­tala tovarășul Franz Muhri, preșe­dintele Partidului Comunist din Austria, care, la invitația C.C. al P.C.R., a făcut o vizită prieteneas­că în țara noastră. La plecare, pe aeroportul Bă­­neasa, oaspetele a fost salutat de tovarășii Nicolae Ceaușescu, se­cretar general al Central al Partidului Comitetului Comunist Român, Manea Mănescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., de acti­viști de partid. (Agerpres). Prezentarea scrisorilor de acreditare de către ambasadorul Republicii Populare Polone la București La 13 februarie a.c. președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a primit pe ambasadorul extraordinar și ple­nipotențiar al Republicii Populare Polone la București, Jaromir O­­cheduszko, în legătură cu prezen­tarea scrisorilor de acreditare. Cu acest prilej, Nicolae Ceaușescu și Jaromir Ocheduszko au rostit cuvîntări. După ceremonia prezentării scri­sorilor de acreditare, președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, a avut o convorbire cordială cu ambasadorul­ Republi­cii Populare Polone, Jaromir O­­wieduszko. La solemnitatea prezentării scri­sorilor de acreditare și la convor­bire au participat Constantin Stă­­tescu, secretarul Consiliului de Stat, și George Macovescu, prim-­ adjunct al ministrului afacerilor externe. Ambasadorul Republicii Popu­lare Polone a fost însoțit de membri ai ambasadei. (Agerpres). COMENTARIUL ZILEI Dezbaterile generale se apropie de sfîrșit La a doua conferință a Na­țiunilor Unite pentru comerț și dezvoltare a început o nouă săp­tămână de dezbateri. Este săp­tămâna în care prima etapă a conferinței — discuțiile gene­rale — se vor încheia, urmînd ca apoi centrul de greutate să se mute în cele cinci comitete de lucru. Din luările de cuvînt de pînă acum se conturează un tablou general al problemelor pe care le ridică în prezent co­merțul mondial și căile prin care ar putea contribui la dez­voltare. Pe prim plan apare decalajul crescînd între țările industrializate și statele în curs de dezvoltare. Statisticile citate în cuvîntările mai multor dele­gați confirmă că țările în curs de dezvoltare nu au putut atin­ge ritmul minim anual de creș­tere de cinci la sută, stabilit de Adunarea Generală a ca obiectiv al deceniului O.N.U. dez­voltării (1960—1970). In nume­roase țări în curs de dezvolta­re, ritmul mediu anual din a­­cest deceniu nu a depășit 2,7 la sută. Ponderea tinerelor sta­te independente în comerțul in­ternațional s-a diminuat con­tinuu, respectiv de la 25 la sută în 1955 la 21 la sută în 1960 și apoi la 19 la sută în 1966. După o ușoară ameliorare în 1963—1964, foarfecă (raportul între prețurile prețurilor mate­riilor prime exportate de țările în curs de dezvoltare și prețul produselor industriale importa­te de ele) afectează tot mai mult economia dezvoltarea statelor în curs de S-a înregistrat o netă agravare a condițiilor de colaborare financiară între ță­rile capitaliste avansate și lu­mea a treia, dobînda a devenit mai ridicată, iar termenul de rambursare a creditelor externe s-a scurtat. Pentru o bună par­te a lumii a treia, problema da­toriei externe este cauza unei evidente­roase țări îngrijorări. In nume­aceasta reprezintă ION PUTINELU trimisul special Agerpres la Delhi (Continuare în pag. a 4-a) JL1

Next