Pentru Socialism, octombrie 1970 (Anul 20, nr. 5187-5213)

1970-10-27 / nr. 5209

A 4 ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XX nr. 5209 Harți 27 octombrie 1970 4 pagini — 30 bani Pe șantierele de construcții din orașul Borșa ,­­eleni a cîștigat întrecerea .La începutul anului acesta, în orașul Borșa s-au preconizat și construite din fonduri de in­­­vestiții o serie de noi obiective social-economice în valoare de câteva milioane lei. Unele își aveau termenul de predare chiar în actualul trimestru. Printre a­­cest­ea se numără un local de cofetărie, o magazie pentru pro­duse de panificație, un bloc cu 12 apartamente etc. Care sînt sta­­diile fizice ale acestor construc­ții? Cofetăria se „compune" a­­cum dintr-o fundație, cîțiva pe­reți ridicați pe jumătate, doi stîlpi cu cofr­aj metalic suspen­dați în văzduh. Magazia pentru produse de panificație, are doar pereții, iar ca acoperiș — cerul li­ber. Cât despre blocul amintit, lângă podul CisJei, găsim o groa­pă și un dig de sprijin. Cercetând cauzele generatoare ale acestei surprinzătoare rămîneri în urmă, ne așteptam să aflăm mo­tive care să justifice într-un fel sau altul ritmul lent de muncă. Cele auzite sunau invariabil așa: lipsă de brațe de muncă și oa­meni cu calificare corespunză­toare. Fără să negăm existenta, în parte, a acestui adevăr, și, privim mai îndeaproape asupra modului cum sunt repartizați- or­ganizați și controlați oamenii pe diferite șantiere. Pe malul sting al rîulu­i Secu se ridică mai mul­te blocuri cu 4—5 etaje. In plină z­i de lucru, un grup de construc­tori (i-am numărat erau 15) stă­teau și discutau adunați la un loc. Intr-o altă parte, citiva fie­­rari-betoniști stăteau pe iarbă ui­­tîndu-se după soare. Priveliștea aceasta a nepăsării chiar de pe fereastra o observăm birourilor șantierului în care intrasem. In lipsa șefului de șantier, ing. Da­vid On (plecat în concediu) și a înlocuitorului, ing. Aurel Ba­lea (plecat la Vișeu), șeful con­tabil Gheorghe Sibian ne dă câ­teva lămuriri. — E revoltător cum se lucrează la noi. Stai și privești de multe ori cum oamenii se plimbă ore în șir, de parcă nu ar avea ni­mic de făcut. Cred că aceasta se datorește faptului că la noi se recurge curent la munca în re­gie. In felul acesta se lucrează și încet și prost... Și ca dovadă, contabilul șef ne prezintă o ul­timă situație din care rezultă că pe o întreagă lună realizările nu „urcă" mai m­ult de 67 la sută din plan. Două zile mai tîrziu sîntem din nou la Borșa. La blocul ,­A", lu­crul începuse doar cu o zi în urmă. Pe șantier , număr­am­ citi­ți oameni ce aruncau cu lopeții, betonul făcut manual într-o groa­pă de fundație. — De ce nu folosiți betoniere­le pe care le aveți la cîțiva pași, îl întrebăm pe șeful de echipă Grigore Timiș. — Nu avem curent, este răs­punsul. Șeful lucrării (este vorba de Alexandru Szekeli) cau­tă de trei zile un om să întindă de la stîlp un cablu și tot nu află. Trei zile cît am mai stat prin Borșa nu am putut da ochii cu șeful de șantier. Ne-am în­­tîlnit doar cu aceeași oameni ce lucrau singuri, cu lopata la a­­ceeași fundație. Același „ritm" de muncă se desfășoară de luni de zile și pe șantierul cofetăriei din centrul orașului Borșa. De la jumătatea lunii august, așa după cum ne informează chiar șeful­­ de echipă de aici, Vasile Micu­­laș, nu s-a zidit o singură cără­midă. Pe șantier (stînd la taifas în­tr-o gheretă) întîlnim doi dul­­gheri, Dumitru Mariș și Ion Dun­­­a. Au sosit la muncă la ora 7 și pînă în jurul orei 12 nu au făcut nimic. Despre mersul lucrărilor pe șantierele din Borșa stăm de vor­bă și cu Ștefan Mihali, vicepreșe­dinte al consiliului popular oră­șenesc. — Vara aceasta, ne spune dînsul, mersul lucrărilor de con­strucții în orașul nostru descumpănit pur și simplu. ffe-a Cu toate că de la început s-a dispus de fonduri și documentații, unul de lucru a fost și este rut­de mele. Totul din cauza slabei or­ganizări, cînd erau oameni, nu erau utilaje și viceversa. Recent, bunăoară, grupul de șantiere ne-a solicitat un excavator. Utilajul a fost adus, dar el a stat trei zile fără să lucreze din cauză că nu erau oameni și mașini. Cînd se lucrează, munca nu e dirijată sau controlată de factorii de răspun­dere.. . Firește față de această situație ne întrebăm ce au de spus con­ducătorii T.C.L. Baia Mare? Poa­te își premiază subalternii de felul cum au muncit în acest an la Borșa, sau caută „motive" de justificare! M. TRIFOI Institutul de cercetări și proiectări miniere pentru minereuri neferoase Baia Mare. Aspect dintr-unul din laboratoarele cu aparatură științifică dotate de înaltă clasă. Foto: ION DEAC în pagina a 3-a - ­­IN JUDEȚUL NOSTRU !7.777 HECTARE DE TEREN AȘTEAPTĂ SĂMINȚA Desigur, de acum­, nu se mai poate vorbi prea mult de epo­ca optimă la semănat. In ma­­j­joritatea unităților noastre co­­­­operatiste, această acțiune se­­ consideră încheiată în condiții­­ bune. Ce ne facem insă cu restan­­țierii la acest capitol? E neplă­­­­cut să amintim dar totuși tre­buie. La ora actuală, într-un flagrant contrast cu cele arăta­te mai sus, o seamă de coope­­­­rative agricole stau încă cu bună parte din semințe în ma­­­gazie. La Cernești, bunăoară,­­ din cele 190 ha planificate­­ pentru grîu și secară, sămânța­­ a ajuns în sol doar pe o su­­­prafață de 97 ha (?). Dacă luăm­ ca etalon ritmul din ultimele­­ trei zile, în care s-au însămîn­­­­țat nu mai mult de 7 ha, nu­­ ne putem închipui cînd are de gînd consiliul de conducere și specialistul unității să termine­m această lucrare. Cauza princi­pală rezidă printre altele și în încetineala cu care se desfă­­­­șoară eliberarea terenului. Din 1­59 ha porumb boabe rămase în­­ cultură, pînă la aceeași dată,­­ producția s-a recoltat numai de­­pe 23 ha. Aceasta face ca în ciuda urgenței, tractoarelor să nu li se asigure frontul de lu­cru conform capacității lor. Din păcate, cazul amintit nu constituie un unicat. La Boiu Mare, unde în ultimele zile în­­sămînțările n-au avansat cu nici un ar, 54 ha așteaptă încă să primească sămînța. La Be­­rința suprafețele neînsămînțate sînt și mai mari, iar la Curtu­­iușu Mare și Dumbrăvița aceas­tă sarcină majoră este realiza­tă numai în proporție de 50 la sută. Datorită unor asemenea ati­tudini de indiferență, în județ au mai rămas de însămînțat 1.177 ha. In aparență nu e remit. Dacă ne gîndim totuși că aceas­tă suprafață reprezintă 10 la sută din planul județului, lucru­rile se schimbă. Rămînerea în urmă la însă­­mînțări este determinată în multe cazuri de tărăgănarea ce se manifestă la recoltatul po­rumbului. Este îndeobște cu­noscut că datorită calamităților naturale s-au redus în mod sim­­p­ l. SOARE­­ (Continuare în pag. a 2-a) VIZITA PREȘEDINTELUI NICOLAE CEAUȘESCU LA WASHINGTON Sosirea la Casa Albă WASHINTON 26 (Agerpres). — Trimișii .­speciali transmit: Vizita președintelui Consiliului de Stat ai Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, în Statele U­­nite ale Americii a cunoscut ieri un moment deosebit. Răspunzînd invitației președintelui Richard Nixon și a soției sale, Patricia Nixon, președintele Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, sunt, începînd de ieri, oaspeții Casei Albe. Șeful statu­lui român este însoțit de Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Națio­nală, și Corneliu Mănescu, minis­trul afacerilor e­xterne. Casa Albă a pregătit înalților oaspeți români o primire oficia­lă, potrivit ceremonialului rezer­vat șefilor de stat. Pe străzile și bulevardele din jurul reședinței președintelui Statelor Unite ale Americii, în întreaga zonă ce cu­prinde sediile instituțiilor Admi­nistrației federale erau arborate drapele de stat ale României și S.U.A. Interesul suscitat de sosi­rea la Casa Albă a șefului statu­lui român și-a găsit o expresie e­­locventă în atmosfera solemnă, caracteristică marilor evenimente, marilor întîlniri la nivel înalt. In parcul Castei Albe, la locul pre­văzut pentru ceremonia primirii, dominat de impunătorul obelisc închinat memoriei lui George Washington, au venit să întîmpine și să salute pe președintele Ceaușescu mii de cetățeni ai ca­pitalei Statelor Unite, purtînd ste­­gulețe românești și americane, u­n număr neobișnuit de marri de ziariști, fotoreporteri, cameramani, reprezentînd principalele cotidie­ne, agenții de presă Internaționa­le, societăți de radio și televiziu­ne, jurnale cinematografice de ac­tualități căutau să-și asigure locu­rile cele mai bune pentru a­­ sur­prinde­ fiecare secvență semnifi­cativă a solemnității primirii. Gar­da de onoare era aliniată pe ga­zonul din fața podiumului, fanfa­ra îr­ ținută festivă și zeci de o­­fițeri cu drapelele celor două sta­te încadrau­ aleile de acces la lo­cul ceremonialului. In jurul orei 10:15, (ora locală), lingă podium, au so­sit secretarul Departamentu­lui de Stat, William Rogers, și soția sa, amiralul Thom­­as Moorer, președinte al Comite­tului Unit al șefilor de stat major, cu soția, Walter Washing­ton, primarul orașului, cu soția, Martin Hillenbrand, asistent al secretarului de stat pentru pro­blemele europene, cu soția, Leonard Meeker, ambasadorul S.U.A. la București, cu soția, Gilbert Hahn jr., președintele Consiliului Districtului Columbia, cu soția, ambasadorul Guillermo Sevilla — Savasa, decanul corpu­lui diplomatic din Washington, cu soția. Erau, de asemenea pre­zenți Du­mitru Popescu, Corneliu Mănes­cu, Maria Groza, vicepreședintă a Marii Adunări Naționale, Corne­liu Bogdan, ambasadorul unei la Washington, membri Româ­n­i ambasadei române. Ora 10,25. Pe cer apare elicop­terul prezidențial, venind de la Williamsburg, la bordul căruia se afla președintele N­icolae Ceaușescu, și soția sa, Elena Ceaușescu. In timp ce trompeții dau ono­rul, sosesc la locul ceremoniei președintele Richard Nixon și so­ția sa, Patricia Nixon. După ce au coborît din elicop­ter, înalții oaspeți români, înso­țiți de­ șeful protocolului Statelor Unite, Emil Mosbacher, urcă în­tr-o limuzină pe care sunt arbo­rate fanioanele celor două țări. Sunt parcurse aleile parcului, flan­cate de ofițeri ce poartă în ban­dulieră drapelele de stat­ ale Ro­mâniei și S.U.A. și care dau o­­norul. Pe ambele părți ale traseu­lui, sute și sute­ de oameni salută cu căldură pe distinșii oaspeți. Limuzina oficială se oprește în fața intrării de sud a Casei Albe, în apropierea podiumului special amenajat pentru această ceremo­nie. Președintele Richard Nixon și soția sa, Patricia Nixon, ies în întîm­pinarea președintelui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena Ceaușescu. Cei doi președinți își string mîna cu cordialitate. Pa­tricia Nixon oferă­­ un buchet de trandafiri roșii soției șefului sta­tului român, Elena Ceaușescu. La rugămintea fotoreporterilor, cei doi președinți se opresc cîteva live, fotografiindu-se împreună. Președintele Nixon îl conduce apoi pe președintele Ceaușescu spre podiumul de onoare. Intr-un cadru solemn, fanfara intonează imnurile de stat ale României și Statelor Unite. Garda de onoare înclină drapelul federal și steagu­rile celor 50 de state ale S.U.A., în timp ce râlună 21 de salve de artilerie în cinstea președintelui României. In continuare, șeful statului ro­mân, Nicolae Ceaușescu,­ înso­țit de președintele Richard Nixon, trece în revistă garda de onoare alcătuită din detașamente ale principalelor arme. Cei doi pre­ședinți salută în momentul tre­cerii lor prin fața drapelelor. Este primită apoi defilarea­ detașa­mentului de toboșari și trompeți ai corpului infanteriei marine, îmbrăcați în vestoane roșii, pan­taloni, albaștri cu vipușcă roșie și caschete albe. Comandantul gărzii ordonă prezentarea arme­lor și împreună cu aghiotanții săi salută pe președintele Ceaușescu. Luînd cuvîntul la microfoanele instalate ,pe podium președintele RICHARD NIXON rostește un sa­lut de bun venit. Domnule președinte, Doamnă Ceaușescu. Distinși oaspeți din România, Doamnelor și domnilor. Exact acum un an, președinte, m-ați­­­ salutat domnule la Bu­curești ca primul președinte al Statelor Unite în vizită în Româ­nia. Astăzi, la Washington vă salut pe dumneavoastră ca pri­mul președinte al României care vizitează Statele Unite. Ne vom aminti întotdeauna primirea căl­duroasă făcută de poporul român. Știrm că în timpul călătoriei dum­neavoastră în Statele Unite aț­ simțit sentimentele de prietenie ale poporului Statelor Unite față de poporul României. In ciuda deosebirilor dintre sistemele noas­tre, nutrim o mare prietenie pen­tru poporul român, respectăm independența țării dumneavoas­tră și dorim pace și prietenie pen­tru toate popoarele din lume. Cred că discuțiile dintre noi vor con­tribui la realizarea dezideratelor de pace și prietenie din întreaga lume. Sper ca în cursul discuții­lor pe care le vom­ avea astăzi să aducem o nouă contribuție la aceste idealuri. Răspunde președintele NICOLAE CEAUȘESCU. Domnule președinte, Doamnă Nixon, Doamnelor și domnilor. Aș dori să vă adresez dv. cu acest prilej un salut cordial să adresez, de asemenea, un sa­și lut prietenesc poporului Statelor Unite din partea poporului român, îmi amintesc cu plăcere de vizi­ta pe care ați făcut-o în Româ­nia, de convorbirile pe care le-am avut. Aș dori să vă mulțumesc pentru invitația ce ne-ați adresat-o de a întîlni cu dumneavoastră și a face o vizită în unele centre ale Statelor Unite cu prilejul prezenței la Organizația Națiu­nilor Unite. Este adevărat că între România și Statele Unite există deosebiri de clară, că asupra unor orînduire și­probleme există și deosebiri de păreri, dar, în ciuda acestora, noi considerăm că este necesar să colaborăm în domeniile economic, științific, cultural, să contribuim, în spiri­tul prieteniei și cooperării între popoare, la soluționarea proble­melor care frămîntă lumea con­temporană. In acest spirit îmi ex­prim, încă o dată speranța că vi­zita pe care o fac în calitate de președinte al Consiliului de Stat al României, prima de acest fel aici — după cum și vizita dum­neavoastră a fost prima vizită a unui președinte american în Ro­mânia — va contribui la dezvol­tarea colaborării și prieteniei dintre popoarele noastre, va servi cauzei înțelegerii și păcii. In aplauzele întregii asistențe și sunetele trompeților ce dau onorul, președintele S.U.A., Ri­chard Nixon, și soția sa îi con­duc pe președintele Consiliului de Stat al României, Nicolae Ceaușescu, și pe soția sa, pe sca­ra exterioară care duce la bal­­conul de sud al Casei Albe, unde gazde și oaspeți se opresc și sa­lută asistenta din marele parc. • Mulțimea­­ răspunde aplaudind și fluturînd stegulețe românești și americane. După ce se întrețin cîteva minute în salonul albas­tru, cei doi șefi de stat coboară în parc pentru a se îndrepta spre cabinetul de lucru al președinte­lui S.U.A. Cetățenii prezenți în parc, care nu au părăsit locul des­fășurării ceremoniei, îi salută din nou cu multă căldură și aplaudă. Răspunzînd acestei spontane de simpatie, manifestații de prie­tenie și stimă, președintele Ceaușescu strînge zeci și zeci de mîini, schimbă cuvinte amicale cu cei care-i urează bun sosit. In biroul președintelui S.U.A. are loc apoi prima întrevedere de lucru dintre cei doi șefi de stat. De ce se desfășoară anevoios încasarea sumelor pentru mărfurile cumpărate în rate? Dintr-o evidență a Direcției comerciale județene am aflat că, în primele trei trimestre ale a­­nului acesta, o serie de cumpă­rători nu și-au achitat ratele datorate, astfel în unitățile co­merțului de stat, debitul în res­tanță s-a ridicat la peste 900.000 lei. Cum de s-a ajuns la o ase­menea situație ? își respectă în­treprinderile și instituțiile giran­te sarcinile asumate atunci cînd semnează și parafează contrac­tele? Ce s-a întreprins pentru diminuarea debitelor ? Iată în­trebări la care vom încerca să răspundem mai jos: — Pentru situația creată, fi­rește, principalii vinovați sunt cumpărătorii, ne-a spus tovară­șul Ioan Ludescher, contabilul șef al Direcție­i comerciale ju­dețene. Unii dintre aceștia, du­pă ce încheie un contract, duc marfa acasă, achită o rată sau două și părăsesc fără­­ forme le­gale întreprinderea la care,, lu­crează. Uită de contractul­­ în­cheiat, uită de rate. Recupera­rea sumelor este extrem de di­ficilă, dă mult de lucru organi­zațiilor comerciale. O.C.L. Pro­duse industriale Baia Mare, de pildă, a fost nevoită să angajeze în vara aceasta cîțiva oameni pentru încasarea ratelor restan­te. Dar o serie de greutăți în încasarea ratei *ază la întreprinderi și instituții gi­rante. Acestea încalcă deseori obligațiile care, le revin și anu­me nu anunță la termen unități­le unde se transferă cumpără­torii asupra datoriilor pe care aceștia le au pe bază de con­tract și nici nu expediază con­tractul. Nu este anunțată de a­­semenea organizația comercială, despre angajarea sau, eventual, de desfacerea contractului de muncă. Mai mult, unele între­prinderi și în special cele mi­niere sau forestiere nu au e­­vidența clară a salariaților care au încheiat contracte de cumpă­rare a unor mărfuri în rate. O deplasare­ în zona deservi­tă de O.C.L. Mixtă Vișeu de Sus ne-a convins că lucrurile stau într-adevăr așa. La începutul a­­cestei luni, numărul debitorilor restanțieri trecea de 300. Cei mai mulți au fost angajații U.E.I.L. Vișeu­ de Sus, E.M. Baia Borșa sau Sectorului de explo­rări din aceeași localitate. Iată cîțiva­­ dintre cei care dorm pe recameuri sau se servesc de o­­biecte cumpărate cu plata în ra­te —dar de achitarea ratelor au uitat de multă vreme: Teoader S­tețcu Călbează (restant cu 3.786 lei de doi ani), Ștefan Timiș Răs­­tuță (restant­­ cu 2.650 lei, de peste un an), Șandor Martini,ac (restant de aproape 3 ani cu 4.900 lei), Petru Roman Ureche din Bor­­ I. PETRIA (Continuare în pag­ a 2-a) Nu numai debitorii poartă vina 1 Intrarea în pionierat a școlarilor care împlinesc vîrsta de 9 ani și ieșirea din pionierat a celor din ultima clasă a școlii ge­nerale — care devin de-acum uteciști — constituie an un moment de mari emoții atît pentru copii, cit și în fiecare pentru părinții acestora și cadrele didactice. IN FOTOGRAFIE: Aspect de la un asemenea eveniment la Școala generală nr. 8 din Baia Mare. Profesoara Letiția Băieș, comandantul unității de pionieri, înmînează cravatele celor din noul detașament al clasei a I­-a experimentale. Foto: A. ȘUTH *

Next