Pentru Socialism, octombrie 1970 (Anul 20, nr. 5187-5213)
1970-10-27 / nr. 5209
A 4 ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XX nr. 5209 Harți 27 octombrie 1970 4 pagini — 30 bani Pe șantierele de construcții din orașul Borșa ,eleni a cîștigat întrecerea .La începutul anului acesta, în orașul Borșa s-au preconizat și construite din fonduri de investiții o serie de noi obiective social-economice în valoare de câteva milioane lei. Unele își aveau termenul de predare chiar în actualul trimestru. Printre acestea se numără un local de cofetărie, o magazie pentru produse de panificație, un bloc cu 12 apartamente etc. Care sînt stadiile fizice ale acestor construcții? Cofetăria se „compune" acum dintr-o fundație, cîțiva pereți ridicați pe jumătate, doi stîlpi cu cofraj metalic suspendați în văzduh. Magazia pentru produse de panificație, are doar pereții, iar ca acoperiș — cerul liber. Cât despre blocul amintit, lângă podul CisJei, găsim o groapă și un dig de sprijin. Cercetând cauzele generatoare ale acestei surprinzătoare rămîneri în urmă, ne așteptam să aflăm motive care să justifice într-un fel sau altul ritmul lent de muncă. Cele auzite sunau invariabil așa: lipsă de brațe de muncă și oameni cu calificare corespunzătoare. Fără să negăm existenta, în parte, a acestui adevăr, și, privim mai îndeaproape asupra modului cum sunt repartizați- organizați și controlați oamenii pe diferite șantiere. Pe malul sting al rîului Secu se ridică mai multe blocuri cu 4—5 etaje. In plină zi de lucru, un grup de constructori (i-am numărat erau 15) stăteau și discutau adunați la un loc. Intr-o altă parte, citiva fierari-betoniști stăteau pe iarbă uitîndu-se după soare. Priveliștea aceasta a nepăsării chiar de pe fereastra o observăm birourilor șantierului în care intrasem. In lipsa șefului de șantier, ing. David On (plecat în concediu) și a înlocuitorului, ing. Aurel Balea (plecat la Vișeu), șeful contabil Gheorghe Sibian ne dă câteva lămuriri. — E revoltător cum se lucrează la noi. Stai și privești de multe ori cum oamenii se plimbă ore în șir, de parcă nu ar avea nimic de făcut. Cred că aceasta se datorește faptului că la noi se recurge curent la munca în regie. In felul acesta se lucrează și încet și prost... Și ca dovadă, contabilul șef ne prezintă o ultimă situație din care rezultă că pe o întreagă lună realizările nu „urcă" mai mult de 67 la sută din plan. Două zile mai tîrziu sîntem din nou la Borșa. La blocul ,A", lucrul începuse doar cu o zi în urmă. Pe șantier , număram citiți oameni ce aruncau cu lopeții, betonul făcut manual într-o groapă de fundație. — De ce nu folosiți betonierele pe care le aveți la cîțiva pași, îl întrebăm pe șeful de echipă Grigore Timiș. — Nu avem curent, este răspunsul. Șeful lucrării (este vorba de Alexandru Szekeli) caută de trei zile un om să întindă de la stîlp un cablu și tot nu află. Trei zile cît am mai stat prin Borșa nu am putut da ochii cu șeful de șantier. Ne-am întîlnit doar cu aceeași oameni ce lucrau singuri, cu lopata la aceeași fundație. Același „ritm" de muncă se desfășoară de luni de zile și pe șantierul cofetăriei din centrul orașului Borșa. De la jumătatea lunii august, așa după cum ne informează chiar șeful de echipă de aici, Vasile Miculaș, nu s-a zidit o singură cărămidă. Pe șantier (stînd la taifas într-o gheretă) întîlnim doi dulgheri, Dumitru Mariș și Ion Duna. Au sosit la muncă la ora 7 și pînă în jurul orei 12 nu au făcut nimic. Despre mersul lucrărilor pe șantierele din Borșa stăm de vorbă și cu Ștefan Mihali, vicepreședinte al consiliului popular orășenesc. — Vara aceasta, ne spune dînsul, mersul lucrărilor de construcții în orașul nostru descumpănit pur și simplu. ffe-a Cu toate că de la început s-a dispus de fonduri și documentații, unul de lucru a fost și este rutde mele. Totul din cauza slabei organizări, cînd erau oameni, nu erau utilaje și viceversa. Recent, bunăoară, grupul de șantiere ne-a solicitat un excavator. Utilajul a fost adus, dar el a stat trei zile fără să lucreze din cauză că nu erau oameni și mașini. Cînd se lucrează, munca nu e dirijată sau controlată de factorii de răspundere.. . Firește față de această situație ne întrebăm ce au de spus conducătorii T.C.L. Baia Mare? Poate își premiază subalternii de felul cum au muncit în acest an la Borșa, sau caută „motive" de justificare! M. TRIFOI Institutul de cercetări și proiectări miniere pentru minereuri neferoase Baia Mare. Aspect dintr-unul din laboratoarele cu aparatură științifică dotate de înaltă clasă. Foto: ION DEAC în pagina a 3-a - IN JUDEȚUL NOSTRU !7.777 HECTARE DE TEREN AȘTEAPTĂ SĂMINȚA Desigur, de acum, nu se mai poate vorbi prea mult de epoca optimă la semănat. In majjoritatea unităților noastre cooperatiste, această acțiune se consideră încheiată în condiții bune. Ce ne facem insă cu restanțierii la acest capitol? E neplăcut să amintim dar totuși trebuie. La ora actuală, într-un flagrant contrast cu cele arătate mai sus, o seamă de cooperative agricole stau încă cu bună parte din semințe în magazie. La Cernești, bunăoară, din cele 190 ha planificate pentru grîu și secară, sămânța a ajuns în sol doar pe o suprafață de 97 ha (?). Dacă luăm ca etalon ritmul din ultimele trei zile, în care s-au însămînțat nu mai mult de 7 ha, nu ne putem închipui cînd are de gînd consiliul de conducere și specialistul unității să terminem această lucrare. Cauza principală rezidă printre altele și în încetineala cu care se desfășoară eliberarea terenului. Din 159 ha porumb boabe rămase în cultură, pînă la aceeași dată, producția s-a recoltat numai depe 23 ha. Aceasta face ca în ciuda urgenței, tractoarelor să nu li se asigure frontul de lucru conform capacității lor. Din păcate, cazul amintit nu constituie un unicat. La Boiu Mare, unde în ultimele zile însămînțările n-au avansat cu nici un ar, 54 ha așteaptă încă să primească sămînța. La Berința suprafețele neînsămînțate sînt și mai mari, iar la Curtuiușu Mare și Dumbrăvița această sarcină majoră este realizată numai în proporție de 50 la sută. Datorită unor asemenea atitudini de indiferență, în județ au mai rămas de însămînțat 1.177 ha. In aparență nu e remit. Dacă ne gîndim totuși că această suprafață reprezintă 10 la sută din planul județului, lucrurile se schimbă. Rămînerea în urmă la însămînțări este determinată în multe cazuri de tărăgănarea ce se manifestă la recoltatul porumbului. Este îndeobște cunoscut că datorită calamităților naturale s-au redus în mod simp l. SOARE (Continuare în pag. a 2-a) VIZITA PREȘEDINTELUI NICOLAE CEAUȘESCU LA WASHINGTON Sosirea la Casa Albă WASHINTON 26 (Agerpres). — Trimișii .speciali transmit: Vizita președintelui Consiliului de Stat ai Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, în Statele Unite ale Americii a cunoscut ieri un moment deosebit. Răspunzînd invitației președintelui Richard Nixon și a soției sale, Patricia Nixon, președintele Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, sunt, începînd de ieri, oaspeții Casei Albe. Șeful statului român este însoțit de Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Națională, și Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Casa Albă a pregătit înalților oaspeți români o primire oficială, potrivit ceremonialului rezervat șefilor de stat. Pe străzile și bulevardele din jurul reședinței președintelui Statelor Unite ale Americii, în întreaga zonă ce cuprinde sediile instituțiilor Administrației federale erau arborate drapele de stat ale României și S.U.A. Interesul suscitat de sosirea la Casa Albă a șefului statului român și-a găsit o expresie elocventă în atmosfera solemnă, caracteristică marilor evenimente, marilor întîlniri la nivel înalt. In parcul Castei Albe, la locul prevăzut pentru ceremonia primirii, dominat de impunătorul obelisc închinat memoriei lui George Washington, au venit să întîmpine și să salute pe președintele Ceaușescu mii de cetățeni ai capitalei Statelor Unite, purtînd stegulețe românești și americane, un număr neobișnuit de marri de ziariști, fotoreporteri, cameramani, reprezentînd principalele cotidiene, agenții de presă Internaționale, societăți de radio și televiziune, jurnale cinematografice de actualități căutau să-și asigure locurile cele mai bune pentru a surprinde fiecare secvență semnificativă a solemnității primirii. Garda de onoare era aliniată pe gazonul din fața podiumului, fanfara îr ținută festivă și zeci de ofițeri cu drapelele celor două state încadrau aleile de acces la locul ceremonialului. In jurul orei 10:15, (ora locală), lingă podium, au sosit secretarul Departamentului de Stat, William Rogers, și soția sa, amiralul Thomas Moorer, președinte al Comitetului Unit al șefilor de stat major, cu soția, Walter Washington, primarul orașului, cu soția, Martin Hillenbrand, asistent al secretarului de stat pentru problemele europene, cu soția, Leonard Meeker, ambasadorul S.U.A. la București, cu soția, Gilbert Hahn jr., președintele Consiliului Districtului Columbia, cu soția, ambasadorul Guillermo Sevilla — Savasa, decanul corpului diplomatic din Washington, cu soția. Erau, de asemenea prezenți Dumitru Popescu, Corneliu Mănescu, Maria Groza, vicepreședintă a Marii Adunări Naționale, Corneliu Bogdan, ambasadorul unei la Washington, membri Români ambasadei române. Ora 10,25. Pe cer apare elicopterul prezidențial, venind de la Williamsburg, la bordul căruia se afla președintele Nicolae Ceaușescu, și soția sa, Elena Ceaușescu. In timp ce trompeții dau onorul, sosesc la locul ceremoniei președintele Richard Nixon și soția sa, Patricia Nixon. După ce au coborît din elicopter, înalții oaspeți români, însoțiți de șeful protocolului Statelor Unite, Emil Mosbacher, urcă într-o limuzină pe care sunt arborate fanioanele celor două țări. Sunt parcurse aleile parcului, flancate de ofițeri ce poartă în bandulieră drapelele de stat ale României și S.U.A. și care dau onorul. Pe ambele părți ale traseului, sute și sute de oameni salută cu căldură pe distinșii oaspeți. Limuzina oficială se oprește în fața intrării de sud a Casei Albe, în apropierea podiumului special amenajat pentru această ceremonie. Președintele Richard Nixon și soția sa, Patricia Nixon, ies în întîmpinarea președintelui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena Ceaușescu. Cei doi președinți își string mîna cu cordialitate. Patricia Nixon oferă un buchet de trandafiri roșii soției șefului statului român, Elena Ceaușescu. La rugămintea fotoreporterilor, cei doi președinți se opresc cîteva live, fotografiindu-se împreună. Președintele Nixon îl conduce apoi pe președintele Ceaușescu spre podiumul de onoare. Intr-un cadru solemn, fanfara intonează imnurile de stat ale României și Statelor Unite. Garda de onoare înclină drapelul federal și steagurile celor 50 de state ale S.U.A., în timp ce râlună 21 de salve de artilerie în cinstea președintelui României. In continuare, șeful statului român, Nicolae Ceaușescu, însoțit de președintele Richard Nixon, trece în revistă garda de onoare alcătuită din detașamente ale principalelor arme. Cei doi președinți salută în momentul trecerii lor prin fața drapelelor. Este primită apoi defilarea detașamentului de toboșari și trompeți ai corpului infanteriei marine, îmbrăcați în vestoane roșii, pantaloni, albaștri cu vipușcă roșie și caschete albe. Comandantul gărzii ordonă prezentarea armelor și împreună cu aghiotanții săi salută pe președintele Ceaușescu. Luînd cuvîntul la microfoanele instalate ,pe podium președintele RICHARD NIXON rostește un salut de bun venit. Domnule președinte, Doamnă Ceaușescu. Distinși oaspeți din România, Doamnelor și domnilor. Exact acum un an, președinte, m-ați salutat domnule la București ca primul președinte al Statelor Unite în vizită în România. Astăzi, la Washington vă salut pe dumneavoastră ca primul președinte al României care vizitează Statele Unite. Ne vom aminti întotdeauna primirea călduroasă făcută de poporul român. Știrm că în timpul călătoriei dumneavoastră în Statele Unite aț simțit sentimentele de prietenie ale poporului Statelor Unite față de poporul României. In ciuda deosebirilor dintre sistemele noastre, nutrim o mare prietenie pentru poporul român, respectăm independența țării dumneavoastră și dorim pace și prietenie pentru toate popoarele din lume. Cred că discuțiile dintre noi vor contribui la realizarea dezideratelor de pace și prietenie din întreaga lume. Sper ca în cursul discuțiilor pe care le vom avea astăzi să aducem o nouă contribuție la aceste idealuri. Răspunde președintele NICOLAE CEAUȘESCU. Domnule președinte, Doamnă Nixon, Doamnelor și domnilor. Aș dori să vă adresez dv. cu acest prilej un salut cordial să adresez, de asemenea, un sași lut prietenesc poporului Statelor Unite din partea poporului român, îmi amintesc cu plăcere de vizita pe care ați făcut-o în România, de convorbirile pe care le-am avut. Aș dori să vă mulțumesc pentru invitația ce ne-ați adresat-o de a întîlni cu dumneavoastră și a face o vizită în unele centre ale Statelor Unite cu prilejul prezenței la Organizația Națiunilor Unite. Este adevărat că între România și Statele Unite există deosebiri de clară, că asupra unor orînduire șiprobleme există și deosebiri de păreri, dar, în ciuda acestora, noi considerăm că este necesar să colaborăm în domeniile economic, științific, cultural, să contribuim, în spiritul prieteniei și cooperării între popoare, la soluționarea problemelor care frămîntă lumea contemporană. In acest spirit îmi exprim, încă o dată speranța că vizita pe care o fac în calitate de președinte al Consiliului de Stat al României, prima de acest fel aici — după cum și vizita dumneavoastră a fost prima vizită a unui președinte american în România — va contribui la dezvoltarea colaborării și prieteniei dintre popoarele noastre, va servi cauzei înțelegerii și păcii. In aplauzele întregii asistențe și sunetele trompeților ce dau onorul, președintele S.U.A., Richard Nixon, și soția sa îi conduc pe președintele Consiliului de Stat al României, Nicolae Ceaușescu, și pe soția sa, pe scara exterioară care duce la balconul de sud al Casei Albe, unde gazde și oaspeți se opresc și salută asistenta din marele parc. • Mulțimea răspunde aplaudind și fluturînd stegulețe românești și americane. După ce se întrețin cîteva minute în salonul albastru, cei doi șefi de stat coboară în parc pentru a se îndrepta spre cabinetul de lucru al președintelui S.U.A. Cetățenii prezenți în parc, care nu au părăsit locul desfășurării ceremoniei, îi salută din nou cu multă căldură și aplaudă. Răspunzînd acestei spontane de simpatie, manifestații de prietenie și stimă, președintele Ceaușescu strînge zeci și zeci de mîini, schimbă cuvinte amicale cu cei care-i urează bun sosit. In biroul președintelui S.U.A. are loc apoi prima întrevedere de lucru dintre cei doi șefi de stat. De ce se desfășoară anevoios încasarea sumelor pentru mărfurile cumpărate în rate? Dintr-o evidență a Direcției comerciale județene am aflat că, în primele trei trimestre ale anului acesta, o serie de cumpărători nu și-au achitat ratele datorate, astfel în unitățile comerțului de stat, debitul în restanță s-a ridicat la peste 900.000 lei. Cum de s-a ajuns la o asemenea situație ? își respectă întreprinderile și instituțiile girante sarcinile asumate atunci cînd semnează și parafează contractele? Ce s-a întreprins pentru diminuarea debitelor ? Iată întrebări la care vom încerca să răspundem mai jos: — Pentru situația creată, firește, principalii vinovați sunt cumpărătorii, ne-a spus tovarășul Ioan Ludescher, contabilul șef al Direcției comerciale județene. Unii dintre aceștia, după ce încheie un contract, duc marfa acasă, achită o rată sau două și părăsesc fără forme legale întreprinderea la care,, lucrează. Uită de contractul încheiat, uită de rate. Recuperarea sumelor este extrem de dificilă, dă mult de lucru organizațiilor comerciale. O.C.L. Produse industriale Baia Mare, de pildă, a fost nevoită să angajeze în vara aceasta cîțiva oameni pentru încasarea ratelor restante. Dar o serie de greutăți în încasarea ratei *ază la întreprinderi și instituții girante. Acestea încalcă deseori obligațiile care, le revin și anume nu anunță la termen unitățile unde se transferă cumpărătorii asupra datoriilor pe care aceștia le au pe bază de contract și nici nu expediază contractul. Nu este anunțată de asemenea organizația comercială, despre angajarea sau, eventual, de desfacerea contractului de muncă. Mai mult, unele întreprinderi și în special cele miniere sau forestiere nu au evidența clară a salariaților care au încheiat contracte de cumpărare a unor mărfuri în rate. O deplasare în zona deservită de O.C.L. Mixtă Vișeu de Sus ne-a convins că lucrurile stau într-adevăr așa. La începutul acestei luni, numărul debitorilor restanțieri trecea de 300. Cei mai mulți au fost angajații U.E.I.L. Vișeu de Sus, E.M. Baia Borșa sau Sectorului de explorări din aceeași localitate. Iată cîțiva dintre cei care dorm pe recameuri sau se servesc de obiecte cumpărate cu plata în rate —dar de achitarea ratelor au uitat de multă vreme: Teoader Stețcu Călbează (restant cu 3.786 lei de doi ani), Ștefan Timiș Răstuță (restant cu 2.650 lei, de peste un an), Șandor Martini,ac (restant de aproape 3 ani cu 4.900 lei), Petru Roman Ureche din Bor I. PETRIA (Continuare în pag a 2-a) Nu numai debitorii poartă vina 1 Intrarea în pionierat a școlarilor care împlinesc vîrsta de 9 ani și ieșirea din pionierat a celor din ultima clasă a școlii generale — care devin de-acum uteciști — constituie an un moment de mari emoții atît pentru copii, cit și în fiecare pentru părinții acestora și cadrele didactice. IN FOTOGRAFIE: Aspect de la un asemenea eveniment la Școala generală nr. 8 din Baia Mare. Profesoara Letiția Băieș, comandantul unității de pionieri, înmînează cravatele celor din noul detașament al clasei a I-a experimentale. Foto: A. ȘUTH *