Pentru Socialism, februarie 1971 (Anul 21, nr. 5291-5314)

1971-02-25 / nr. 5311

* i / J K' 1v \ f ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXI nr. 5311 ♦ Joi 25 februarie 1971 ♦ 4 pagini — 30 bani U.M.M.U.M. Baia Mare. Aspect cotidian din de­pozitul de produse fi­nite. Foto: A. ȘUTH CUVÎNTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a adresa tuturor participanților la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților eco­nomice cu statut de centrală, di­rectori ai unor institute de cerce­tare, conducerile ministerelor, se­cretarii cu problemele economi­ce de la comitetele județene arți activiști de partid, de sindi­și cat și de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un ade­vărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme a­­le activității economice din țara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cît și în plenul con­sfătuirii, s-a relevat justețea ho­­tărîrilor Conferinței Naționale a partidului privind îmbunătățirea organizării și conducerii activi­tății economice. Deși centralele industriale își desfășoară activita­tea doar de un an și jumătate, putem spune că ele și-au dovedit pe deplin eficienta. In timpul lucrărilor nui s-au subliniat pe larg consfătui­aspec­tele pozitive și, în același timp, s-au adus unele critici îndreptăți­te, atît cu privire la organizarea centralelor, cît și în legătură cu metodele și stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propu­neri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce privește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură to­varășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficiențe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acționat pentru a spori eficiența activității unităților noastre economice. Din acest punct de vedere, aș putea spune că dezbaterile diin consfătuirea noastră au avut un anumit mi­nus. De asemenea, în cadrul consfă­tuirii au fost făcute o serie de critici și propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuții­lor. Putem aprecia deci că dez­baterile s-au desfășurat într-un spirit de­­ lucru; creșterea nivelului ele au oglindit general al cadrelor noastre din economie, competența profesională și înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activități economice. Problemele ridicate în consfă­tuire vor trebui să fie analizate temeinic, ținîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît și la stabilirea măsurilor de îmbunătățire în continuare organizării, planificării și condu­­­cerii activității economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de im­portantă pentru dezvoltarea eco­nomică și social-culturală a țării, marcată prin încheierea cu ces a cincinalului 1966—1970 sub­și trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoaș­teți cu toții, prevederile cincina­lului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producția industrială a continuat să se dezvolte în rit­muri înalte, superioare celor pre­văzute în plan; s-au construit și dat în funcțiune numeroase obiec­tive în industrie, agricultură și în celelalte ramuri, s-au obținut noi progrese însemnate în repar­tizarea rațională, armonioasă a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării. România a făcut în această perioadă noi pași îna­inte pe drumul creșterii­ forței sa­le economice, al valorificării tot mai intense a potențialului mate­rial și uman. Ca urmare a rezultatelor obți­nute în dezvoltarea producției, în mai buna gospodărire a re­surselor țării, venitul național a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creșterea nivelului de trai al populației , au sporit ve­niturile tuturor oamenilor mun­cii de la orașe și sate, au fost majorate în această perioadă toate categoriile de salarii și îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile și alocațiile pen­tru copii, s-a realizat un im­portant program de construcții de locuințe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegație desfășurate de în­tregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dez­voltarea economică și socială a patriei noastre socialiste. Ana­­lizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă a­­preciere muncii desfășurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de țărănime, intelectualitate, de toți oamenii muncii și le-a a­­dresat tuturor calde felicitări pentru succesele obținute. Cincinalul care a trecut a în­semnat totodată pentru țara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătățire a orga­nizării și conducerii economiei, a întregii vieți sociale. S-au creat condiții pentru apropierea conducerii de activitatea con­cretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor pro­ducției și vieții social-culturale. In cadrul acestor măsuri, stabi­lite pe baza hotărîrilor Confe­rinței Naționale a partidului, se numără și crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfec­ționării conducerii și planificării activității economice. O deosebită importanță a avut crearea consiliilor de adminis­trație și a comitetelor de direc­ție, instituționalizarea adunări­lor generale ale salariaților, ca­re au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai in­tensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea și con­ducerea producției, la adînci­­rea democratismului socialist în economie și în întreaga viață socială, îmbunătățirea muncii de pla­nificare, dezvoltarea relațiilor contractuale din economie, or­ganizarea mai bună a activită­ții de investiții, perfecționarea comerțului exterior și a siste­mului financiar și de credit, îmbunătățirea cadrului legislativ al activității economice și alte măsuri luate în această perioa­dă au creat condiții ca centra­lele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme princi­pale în viața economică a țării, în înfăptuirea politicii partidu­lui și statului în acest domeniu hotărîtor pentru progresul în­tregii noastre societăți. Tovarăși, Doresc să mă refer, în conti­nuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rînd, în legătură cu organizarea și funcționarea centralelor și a celorlalte uni­tăți cu statut de centrală. Pu­tem spune că activitatea des­fășurată de aceste unități în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a pro­ducției pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea re­voluției tehnico-științifice con­temporane, de procesul intens de dezvoltare și diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concen­trarea producției în unități mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activității econo­mice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producției materia­le, perfecționarea proceselor de muncă și, în general, dezvolta­rea forțelor de producție ale societății noastre socialiste men­­ținîndu-se un număr mare de unități dispersate; aceasta pre­supunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă , cît și disper­sarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obținute de centralele industriale, contribuția pe care ele au adus-o la realizarea pla­nului de dezvoltare a economiei naționale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că ma­joritatea centralelor s-au consti­tuit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, așa cum s-a arătat aici, aceste unități au obținut și cele mai bune rezultate. După cum se știe, la adoptarea hotărîrii privind organizarea cen­tralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unități de producție și nu organisme de coordonare. Este vorba, deci, de unirea, de concentrarea produc­ției în unități mari și nu de cre­area unor organisme de îndru­mare, lăsîndu-se însă ca activi­tatea de producție să se desfă­șoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcționează mai mult ca or­ganisme de coordonare și care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, ac­tivitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sec­toarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice; dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unități eco­nomice. Putem să avem forme or­ganizatorice foarte diverse, struc­turi sau organigrame foarte dife­rite — și în această privință sînt de acord să lăsăm o libertate desăvîrșită ministerelor, centrale­lor și organizațiilor economice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se încadreze în spiri­tul general de care am vorbit, să devină unități economice inte­grate care răspund de conduce­rea întregii activități de produc­ție, cu tot ce implică aceasta pentru unitățile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare spe­cificului fiecărui sector, fie­cărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste u­­nități în mini-ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele cen­trale. Există centrale industriale care, pe lîngă faptul că au o organizare și atribuțiuni asemă­nătoare cu cele ale fostelor di­recții generale, și-au creat și un aparat numeros, unele depășind cu mult personalul unor minis­tere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot­ ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadre­lor tehnice din întreprinderi. A­­ceasta a dus la slăbirea înca­drării întreprinderilor cu perso­nal de execuție și de conducere a producției, ceea ce a avut ur­mări negative în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de asemenea, faptul că în organi­zarea unităților economice cu statut de centrală nu s-au apli­cat prin tr­u apat hotărîrile de partid și de stat privind trimi­terea spre producție a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în așa fel încît, pînă la urmă, toți oame­nii, cu mici excepții, să rămînă în București. Din toate așa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce privește aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unitățile de produc­ție în provincie, deși știm cu toții că astăzi aproape 85 la sută din producția țării se realizează acolo, nu în București. Insist a­­supra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continu­are în scopul asigurării cu ca­dre corespunzătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a obser­vat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a ac­tivităților pe care acestea trebu­iau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe­. Sîntem la început și, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clari­ficate, dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în primul rînd din partea centralelor. A­­cestea nu s-au dovedit destul de hotărîte în a prelua cît mai opera­tiv atribuțiunile ce li s-au încre­dințat și a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reținere este legată, de­sigur, și de faptul că noua for­mă de organizare implică o creș­tere serioasă a răspunderilor ca­drelor respective, am întîlnit ca­zuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele tip trebuie să preia, totuși, prea multe atri­­buțiuni și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la minis­tere — firește din alte motive. In parte, asemenea rețineri s-au născut dintr-o oarecare neîncre­dere în posibilitățile noilor orga­nisme economice de a soluționa corespunzător problemele condu­cerii și organizării producției; ele au pornit însă și dintr-o anumită teamă a aparatului central că da­că se vor trece prea multe atri­­buțiuni la centrare se va vedea că nu se justifică menținerea u­­nui personal atît de numeros la ministere și că v­a fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadre­lor și a forțelor noastre, a îndrep­tării lor spre procesul de produc­ție, acolo unde se hotărăște pînă la urmă buna calitate a produse­lor. Cred însă că am ajuns acum în situația de a depăși aceste rețineri. Consfătuirea de astăzi ne-a da­t posibilitatea să clarifi­căm o serie de probleme în a­­c­eastă privință și va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, într-un timp cî­t mai scurt și în condiții cît mai bune, a sarcini­lor puse de conducerea de partid și de stat în acest domeniu. Aș dori să mă opresc, de ase­menea, pe scurt, asupra unor pro­bleme mai importante care tre­buie să stea în fața unităților e­­conomice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să sub­liniez necesitatea ca aceste în­treprinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă ec­on­o­mico -f­in­an­ci­a­r­ă a unităților care s-au reunit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activității de produc­ție, de bună gospodărire a mijloa­celor materiale și financiare. In acest sens, înseși legea și pro­iectul de statut pun în centrul preocupărilor această latură a activității centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acționăm cu mai multă fermitate pentru profilarea și specializarea producției. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unitățile noastre economice, ținînd seama de specificul și caracterul fie­cărei activități. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcțiilor de mașini, unde a­­ceastă problemă este de o necesi­tate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care a­­cest sector îl are de îndeplinit în cadrul planului cincinal actual, și pentru a face ca ramura con­strucțiilor de mașini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei na­ționale cu mașini și utilaje cu pa­rametri de nivel mondial, cît și pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărîmița­­rea actuală din acest sector și să asigurăm o bună profilare și spe­cializare a producției. Nu mai es­te admisibil ca în fiecare din cele­­ cîteva sute de unități ale indus­­­­triei construcțiilor de mașini să­­ se facă de toate. Cît timp vom a­­­­vea, de exemplu, în fiecare uni­­­­tate, mai mare sau mai mică, sec­­­­toare calde și nu le vom concen­­­­tra, cît timp nu vom reuni for­­­­tele de specialiști și de cercetare I și nu vom­­ asigura o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Și se știe că rebuturile reprezintă una din lip­surile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menține actualul fel de a lucra, continuînd să fabricăm în zeci de unități mo­­­­toare și subansamble și nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producție bună, de serie, nu vom­­ avea o eficiență economică co­­­­respunzătoare. Se pare însă că a­­­­ceasta problemă nu este bine în­țeleasă în întreaga ramură a construcțiilor de mașini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — și s-a trasat ca sarcină — ca uni­tățile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu doresc să mă refer în mod concret la nici un fel de centrale, deși am vizitat în ultimele luni multe în­treprinderi și am discutat cu mulți dintre dumneavoastră. Trebuie să spun însă că ne mișcăm de încet în această privință, destul că există încă rețineri; fiecare con­ducător de întreprindere vrea să dovedească că poate face mai bi­ne în unitatea sa anumite piese sau subansamble și că nu este nevoie să aștepte să i se livreze o centrală sau alta specializată în realizarea unor asemenea produ­se. Or, a continua în felul acesta, înseamnă a lucra meșteșugărește! Și nu se poate merge așa mai departe! Construcția de mașini trebuie să fie, prin excelență, mo­dern organizată din toate puncte­le de vedere. Specializarea în construcțiile de mașini constituie o necesitate de prim ordin, dacă vrem intr-adevăr să asigurăm produselor noastre un nivel teh­nic ridicat, și competitivitate pe scară internațională. Nu mă mai refer la celelalte ra­muri pentru că problemele specia­lizării se pun în mod diferit, deși în această consfătuire unii tova­răși au vorbit despre felul în care se acționează în această pri­vință în industria ușoară. Pro­blema specializării trebuie, într-a­­devăr, să o tratăm în mod dife­rențiat, de la ramură la ramură, îndeosebi este necesar să acordăm, în această privință, atenția prin­cipală construcțiilor de mașini și, plecînd de aici, să realizăm tot ceea ce se impune pentru toate celelalte ramuri. In ce privește activitatea de cercetare și proiectare doresc să arăt că în acest domeniu am fă­cut pași însemnați înainte, am obținut o serie de rezultate bu­ne. In cincinalul care a trecut am creat un mare număr de institu­te și centre de cercetare. In sec­ (continuare în pag. a 3-a) i 1 REZOLUȚIA Congresului al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist Congresul al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist a analizat activitatea desfășurată de orga­nizațiile de tineret de la ultimul Congres și a stabilit obiectivele și sarcinile ce revin Uniunii Ti­neretului Comunist în perioada viitoare. Desfășurîndu-și lucrările în preajma gloriosului jubileu — a­­niversarea a 50 de ani de la crea­rea Partidului Comunist Român, conducătorul încercat al poporu­lui în lupta pentru realizarea idealurilor de libertate națională și socială, pentru înfăptuirea re­voluției și construcției socialiste — Congresul al IX-lea al Uniu­nii Tineretului Comunist a consti­tuit un nou prilej de afirmare a adeziunii unanime a tinerei gene­rații la politica internă și externă a partidului. I. Aprobînd activitatea desfășu­rată de Comitetul Central în pe­rioada la care se referă Raportul, Congresul apreciază că îndeplini­rea măsurilor adoptate de Plena­ra C.C. al P.G.R. din noiembrie­­decembrie 1967 și Consfătuirea pe țară a U.T.C. au avut ca rezultat îmbunătățirea ge­nerală a activității politico-edu­cative în rîndul tineretului, îm­bogățirea și diversificarea forme­lor și metodelor de muncă, creșterea inițiativei tinerilor, organizațiilor U.T.C., sporirea e­­­­ficienței muncii acestora. Investirea Uniunii Tineretului Comunist cu o sferă largă de preocupări, atribuții și răspunderi nemijlocite, în organizarea unor activități cultural-educative, spor­tive, turistice, de pregătire a tine­rilor pentru apărarea patriei, par­ticiparea reprezentanților tinere­tului în consiliile de conducere ale unităților economice și ale instituțiilor de învățămînt, ale or­ganismelor economice și ale ad­ministrației de stat a dus la îm­bogățirea vieții și activității or­ganizațiilor U.T.C., la creșterea influenței și prestigiului lor în rîndurile tineretului. Experiența ultimilor trei rezultatele obținute confirmă ani, pe deplin justețea orientării date de partid muncii Uniunii Tineretu­lui Comunist, conducerea nemijlo­cită și îndrumarea permanentă a întregii activități de către parti­dul comunist constituind chezășia succeselor viitoare ale organiza­ției revoluționare a tineretului din România. Congresul constată însă exis­tența unor deficiențe în munca organelor și organizațiilor U.T.C., în generalizarea experienței po­zitive, în colaborarea cu ceilalți factori educativi, în conceperea și desfășurarea acțiunilor proprii. II. Congresul stabilește ca sar­cină politică fundamentală a ac­tivității de viitor a Uniunii Tineretului Comunist participarea întregului tineret, de la orașe și sate, la activitatea economică, so­cială, politică și culturală a țării, la opera de edificare a societății ■socialiste multilateral dezvoltate. Dezvoltarea într-un ritm susți­nut a industriei și agriculturii noastre socialiste impun sporirea contribuției tuturor organizațiilor U.T.C. la înfăptuirea planurilor de dezvoltare economică, la activita­tea productivă. Totodată, o preo­cupare mai susținută vor trebui să manifeste organizațiile U.T.C față de rezolvarea problemelor de muncă și viață ale tinerilor. Mo­dernizarea și perfecționarea con­tinuă a industriei necesită inten­sificarea activității organizațiilor U.T.C. pentru dezvoltarea la ti­neri a spiritului de răspundere față de pregătirea profesională, însușirea cunoștințelor teoretice și practice de specialitate. Se va extinde experiența pozitivă a or­ganizării concursurilor și olimpia­delor pe meserii și profesii ale tinerilor din industrie, transpor­turi, construcții, comerț și coo­perație. Organizațiilor U.T.C. din coo­perativele agricole de producție și întreprinderile agricole de stat, din unitățile de mecanizare revin îndatoriri deosebit de im­­­­portante în mobilizarea tinerilor la realizarea sarcinilor de pro­ducție ale unităților agricole, în stimularea și dezvoltarea spiritu­lui de muncă în comun, a simțu­­lui gospodăresc. O atenție mare se va acorda pregătirii tinerilor pentru meseriile și profesiile noi ale satului. Se impune ca orga­nizațiile U.T.C. din mediul rural, alături de ceilalți factori, să dea dovadă de solicitudine în asigu­rarea condițiilor necesare mani­festării plenare a capacității, pri­ceperii și hărniciei tinerilor, pen­tru găsirea unor forme și moda­lități specifice de activitate, in mod deosebit cu tinerele fete, contribuind astfel la formarea u­­nor buni și pricepuți gospodari, care îndrăgesc satul și munca pămîntului — cadre­ de nădejde ale agriculturii noastre moderne. Congresul consideră necesară creșterea eficienței muncii Uniu­nii Tineretului Comunist în școli și facultăți, pentru aprofundarea cunoștințelor și dezvoltarea de­prinderilor de studiu individual, de gîndire independentă, pentru asigurarea unei mai strinse le­gături a procesului de învățămînt cu viața, cu instruirea practică. Se va acorda o atenție mai mare dezvoltării concursurilor pe obiec­te și cercurilor pe meserii, cercu­rilor practice și atelierelor de producție, societăților tehnico­­științifice, extinderii cercetării (Continuare în pag. a 2-a) i i

Next