Pentru Socialism, februarie 1971 (Anul 21, nr. 5291-5314)
1971-02-25 / nr. 5311
* i / J K' 1v \ f ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXI nr. 5311 ♦ Joi 25 februarie 1971 ♦ 4 pagini — 30 bani U.M.M.U.M. Baia Mare. Aspect cotidian din depozitul de produse finite. Foto: A. ȘUTH CUVÎNTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a adresa tuturor participanților la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comitetele județene arți activiști de partid, de sindiși cat și de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activității economice din țara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cît și în plenul consfătuirii, s-a relevat justețea hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului privind îmbunătățirea organizării și conducerii activității economice. Deși centralele industriale își desfășoară activitatea doar de un an și jumătate, putem spune că ele și-au dovedit pe deplin eficienta. In timpul lucrărilor nui s-au subliniat pe larg consfătuiaspectele pozitive și, în același timp, s-au adus unele critici îndreptățite, atît cu privire la organizarea centralelor, cît și în legătură cu metodele și stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce privește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură tovarășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficiențe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acționat pentru a spori eficiența activității unităților noastre economice. Din acest punct de vedere, aș putea spune că dezbaterile diin consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici și propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuțiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfășurat într-un spirit de lucru; creșterea nivelului ele au oglindit general al cadrelor noastre din economie, competența profesională și înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activități economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ținîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît și la stabilirea măsurilor de îmbunătățire în continuare organizării, planificării și conducerii activității economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică și social-culturală a țării, marcată prin încheierea cu ces a cincinalului 1966—1970 subși trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoașteți cu toții, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producția industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan; s-au construit și dat în funcțiune numeroase obiective în industrie, agricultură și în celelalte ramuri, s-au obținut noi progrese însemnate în repartizarea rațională, armonioasă a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării. România a făcut în această perioadă noi pași înainte pe drumul creșterii forței sale economice, al valorificării tot mai intense a potențialului material și uman. Ca urmare a rezultatelor obținute în dezvoltarea producției, în mai buna gospodărire a resurselor țării, venitul național a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creșterea nivelului de trai al populației , au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, au fost majorate în această perioadă toate categoriile de salarii și îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile și alocațiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcții de locuințe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegație desfășurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea economică și socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfășurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de țărănime, intelectualitate, de toți oamenii muncii și le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obținute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru țara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătățire a organizării și conducerii economiei, a întregii vieți sociale. S-au creat condiții pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producției și vieții social-culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului, se numără și crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecționării conducerii și planificării activității economice. O deosebită importanță a avut crearea consiliilor de administrație și a comitetelor de direcție, instituționalizarea adunărilor generale ale salariaților, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea și conducerea producției, la adîncirea democratismului socialist în economie și în întreaga viață socială, îmbunătățirea muncii de planificare, dezvoltarea relațiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activității de investiții, perfecționarea comerțului exterior și a sistemului financiar și de credit, îmbunătățirea cadrului legislativ al activității economice și alte măsuri luate în această perioadă au creat condiții ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viața economică a țării, în înfăptuirea politicii partidului și statului în acest domeniu hotărîtor pentru progresul întregii noastre societăți. Tovarăși, Doresc să mă refer, în continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rînd, în legătură cu organizarea și funcționarea centralelor și a celorlalte unități cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfășurată de aceste unități în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producției pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea revoluției tehnico-științifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare și diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producției în unități mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activității economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producției materiale, perfecționarea proceselor de muncă și, în general, dezvoltarea forțelor de producție ale societății noastre socialiste menținîndu-se un număr mare de unități dispersate; aceasta presupunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă , cît și dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obținute de centralele industriale, contribuția pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naționale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, așa cum s-a arătat aici, aceste unități au obținut și cele mai bune rezultate. După cum se știe, la adoptarea hotărîrii privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unități de producție și nu organisme de coordonare. Este vorba, deci, de unirea, de concentrarea producției în unități mari și nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producție să se desfășoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcționează mai mult ca organisme de coordonare și care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sectoarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice; dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unități economice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite — și în această privință sînt de acord să lăsăm o libertate desăvîrșită ministerelor, centralelor și organizațiilor economice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care am vorbit, să devină unități economice integrate care răspund de conducerea întregii activități de producție, cu tot ce implică aceasta pentru unitățile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector, fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unități în mini-ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lîngă faptul că au o organizare și atribuțiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcții generale, și-au creat și un aparat numeros, unele depășind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu personal de execuție și de conducere a producției, ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de asemenea, faptul că în organizarea unităților economice cu statut de centrală nu s-au aplicat prin tru apat hotărîrile de partid și de stat privind trimiterea spre producție a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în așa fel încît, pînă la urmă, toți oamenii, cu mici excepții, să rămînă în București. Din toate așa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce privește aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unitățile de producție în provincie, deși știm cu toții că astăzi aproape 85 la sută din producția țării se realizează acolo, nu în București. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităților pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început și, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate, dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărîte în a prelua cît mai operativ atribuțiunile ce li s-au încredințat și a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reținere este legată, desigur, și de faptul că noua formă de organizare implică o creștere serioasă a răspunderilor cadrelor respective, am întîlnit cazuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele tip trebuie să preia, totuși, prea multe atribuțiuni și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la ministere — firește din alte motive. In parte, asemenea rețineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilitățile noilor organisme economice de a soluționa corespunzător problemele conducerii și organizării producției; ele au pornit însă și dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe atribuțiuni la centrare se va vedea că nu se justifică menținerea unui personal atît de numeros la ministere și că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor și a forțelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producție, acolo unde se hotărăște pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în situația de a depăși aceste rețineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privință și va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, într-un timp cît mai scurt și în condiții cît mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid și de stat în acest domeniu. Aș dori să mă opresc, de asemenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în fața unităților economice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă economico -financiară a unităților care s-au reunit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activității de producție, de bună gospodărire a mijloacelor materiale și financiare. In acest sens, înseși legea și proiectul de statut pun în centrul preocupărilor această latură a activității centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acționăm cu mai multă fermitate pentru profilarea și specializarea producției. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unitățile noastre economice, ținînd seama de specificul și caracterul fiecărei activități. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcțiilor de mașini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit în cadrul planului cincinal actual, și pentru a face ca ramura construcțiilor de mașini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei naționale cu mașini și utilaje cu parametri de nivel mondial, cît și pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărîmițarea actuală din acest sector și să asigurăm o bună profilare și specializare a producției. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unități ale industriei construcțiilor de mașini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde și nu le vom concentra, cît timp nu vom reuni fortele de specialiști și de cercetare I și nu vom asigura o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Și se știe că rebuturile reprezintă una din lipsurile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menține actualul fel de a lucra, continuînd să fabricăm în zeci de unități motoare și subansamble și nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producție bună, de serie, nu vom avea o eficiență economică corespunzătoare. Se pare însă că aceasta problemă nu este bine înțeleasă în întreaga ramură a construcțiilor de mașini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — și s-a trasat ca sarcină — ca unitățile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu doresc să mă refer în mod concret la nici un fel de centrale, deși am vizitat în ultimele luni multe întreprinderi și am discutat cu mulți dintre dumneavoastră. Trebuie să spun însă că ne mișcăm de încet în această privință, destul că există încă rețineri; fiecare conducător de întreprindere vrea să dovedească că poate face mai bine în unitatea sa anumite piese sau subansamble și că nu este nevoie să aștepte să i se livreze o centrală sau alta specializată în realizarea unor asemenea produse. Or, a continua în felul acesta, înseamnă a lucra meșteșugărește! Și nu se poate merge așa mai departe! Construcția de mașini trebuie să fie, prin excelență, modern organizată din toate punctele de vedere. Specializarea în construcțiile de mașini constituie o necesitate de prim ordin, dacă vrem intr-adevăr să asigurăm produselor noastre un nivel tehnic ridicat, și competitivitate pe scară internațională. Nu mă mai refer la celelalte ramuri pentru că problemele specializării se pun în mod diferit, deși în această consfătuire unii tovarăși au vorbit despre felul în care se acționează în această privință în industria ușoară. Problema specializării trebuie, într-adevăr, să o tratăm în mod diferențiat, de la ramură la ramură, îndeosebi este necesar să acordăm, în această privință, atenția principală construcțiilor de mașini și, plecînd de aici, să realizăm tot ceea ce se impune pentru toate celelalte ramuri. In ce privește activitatea de cercetare și proiectare doresc să arăt că în acest domeniu am făcut pași însemnați înainte, am obținut o serie de rezultate bune. In cincinalul care a trecut am creat un mare număr de institute și centre de cercetare. In sec (continuare în pag. a 3-a) i 1 REZOLUȚIA Congresului al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist Congresul al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist a analizat activitatea desfășurată de organizațiile de tineret de la ultimul Congres și a stabilit obiectivele și sarcinile ce revin Uniunii Tineretului Comunist în perioada viitoare. Desfășurîndu-și lucrările în preajma gloriosului jubileu — aniversarea a 50 de ani de la crearea Partidului Comunist Român, conducătorul încercat al poporului în lupta pentru realizarea idealurilor de libertate națională și socială, pentru înfăptuirea revoluției și construcției socialiste — Congresul al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist a constituit un nou prilej de afirmare a adeziunii unanime a tinerei generații la politica internă și externă a partidului. I. Aprobînd activitatea desfășurată de Comitetul Central în perioada la care se referă Raportul, Congresul apreciază că îndeplinirea măsurilor adoptate de Plenara C.C. al P.G.R. din noiembriedecembrie 1967 și Consfătuirea pe țară a U.T.C. au avut ca rezultat îmbunătățirea generală a activității politico-educative în rîndul tineretului, îmbogățirea și diversificarea formelor și metodelor de muncă, creșterea inițiativei tinerilor, organizațiilor U.T.C., sporirea eficienței muncii acestora. Investirea Uniunii Tineretului Comunist cu o sferă largă de preocupări, atribuții și răspunderi nemijlocite, în organizarea unor activități cultural-educative, sportive, turistice, de pregătire a tinerilor pentru apărarea patriei, participarea reprezentanților tineretului în consiliile de conducere ale unităților economice și ale instituțiilor de învățămînt, ale organismelor economice și ale administrației de stat a dus la îmbogățirea vieții și activității organizațiilor U.T.C., la creșterea influenței și prestigiului lor în rîndurile tineretului. Experiența ultimilor trei rezultatele obținute confirmă ani, pe deplin justețea orientării date de partid muncii Uniunii Tineretului Comunist, conducerea nemijlocită și îndrumarea permanentă a întregii activități de către partidul comunist constituind chezășia succeselor viitoare ale organizației revoluționare a tineretului din România. Congresul constată însă existența unor deficiențe în munca organelor și organizațiilor U.T.C., în generalizarea experienței pozitive, în colaborarea cu ceilalți factori educativi, în conceperea și desfășurarea acțiunilor proprii. II. Congresul stabilește ca sarcină politică fundamentală a activității de viitor a Uniunii Tineretului Comunist participarea întregului tineret, de la orașe și sate, la activitatea economică, socială, politică și culturală a țării, la opera de edificare a societății ■socialiste multilateral dezvoltate. Dezvoltarea într-un ritm susținut a industriei și agriculturii noastre socialiste impun sporirea contribuției tuturor organizațiilor U.T.C. la înfăptuirea planurilor de dezvoltare economică, la activitatea productivă. Totodată, o preocupare mai susținută vor trebui să manifeste organizațiile U.T.C față de rezolvarea problemelor de muncă și viață ale tinerilor. Modernizarea și perfecționarea continuă a industriei necesită intensificarea activității organizațiilor U.T.C. pentru dezvoltarea la tineri a spiritului de răspundere față de pregătirea profesională, însușirea cunoștințelor teoretice și practice de specialitate. Se va extinde experiența pozitivă a organizării concursurilor și olimpiadelor pe meserii și profesii ale tinerilor din industrie, transporturi, construcții, comerț și cooperație. Organizațiilor U.T.C. din cooperativele agricole de producție și întreprinderile agricole de stat, din unitățile de mecanizare revin îndatoriri deosebit de importante în mobilizarea tinerilor la realizarea sarcinilor de producție ale unităților agricole, în stimularea și dezvoltarea spiritului de muncă în comun, a simțului gospodăresc. O atenție mare se va acorda pregătirii tinerilor pentru meseriile și profesiile noi ale satului. Se impune ca organizațiile U.T.C. din mediul rural, alături de ceilalți factori, să dea dovadă de solicitudine în asigurarea condițiilor necesare manifestării plenare a capacității, priceperii și hărniciei tinerilor, pentru găsirea unor forme și modalități specifice de activitate, in mod deosebit cu tinerele fete, contribuind astfel la formarea unor buni și pricepuți gospodari, care îndrăgesc satul și munca pămîntului — cadre de nădejde ale agriculturii noastre moderne. Congresul consideră necesară creșterea eficienței muncii Uniunii Tineretului Comunist în școli și facultăți, pentru aprofundarea cunoștințelor și dezvoltarea deprinderilor de studiu individual, de gîndire independentă, pentru asigurarea unei mai strinse legături a procesului de învățămînt cu viața, cu instruirea practică. Se va acorda o atenție mai mare dezvoltării concursurilor pe obiecte și cercurilor pe meserii, cercurilor practice și atelierelor de producție, societăților tehnicoștiințifice, extinderii cercetării (Continuare în pag. a 2-a) i i