Progresul, ianuarie-iunie 1864 (Anul 2, nr. 1-89)

1864-06-01 / nr. 74

No. ROMANIA. AN­UL II. RESU­FOAEA PUBLICATIUNILOLI OFICIALE DIN RESORTUL CURTEA DE APEL DIN IASI. IN IAS­I prenumeratiunea ne face la Tipografia Mineral, ulita Chirintegiei. Diarul se publica de la 3­­­6 coaie pe sep­.Itmana. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru Inni 37 lei. Iasii, Luni 1 Iunie 1864. In districtele României, prenumeratiune­a se face la biironrite postale. Inserarea unui rând de 35 litere costă un leu, corana fiscanul, Iaşii 1 iunie. iJepese Telegrafice „Chiustinge 25 Mai, 6 luni. Domnului Preşedinte al Consiliului. „Cernavod­a. Principele Domnitorii­ au pornit din Ghiurgiu în mijlocul aclamaţiunilor de ura ale populaţiunii adunate pe mal. Câlâtoria s’au urmat foarte bine. La Călăraşi şi pe alte puncte, pichete destul de numeroase de grăniceri, s’au de dorobanţi. A­­ * era sub arme şi salutau pe Înălţimea Sa în trecere- La 7 oare sara, soseam la Cernavoda. Un Generalii de brigada, şef al Statului-major, ataşată pe lingă persoana Principelui, Sdih-Paşa, se afla deja în a­­cest oraşu cu D. Bordeanu. Ecselenţia Sa s’au dus îndată pe bordu în mare ţinută spre a complemente pe Principele şi a se pune la desposiţiunea Sa. Ge­neralul era însoţit de General Nueret Paşa, direc­­toria generale al emigraţiunii circasiane, şi de mai mulţi ofiţeri. Principele au petrecut noaptea pe bor­dul vasului Archiducesa Sofia. La 10 oare un tren espresit va duce pe Măria Sa şi pe suita Sa la Chiustenge, unde corveta Beirut no aşteaptă. Gu­vernul Imperiale au avut întentiunea de a trimete o fregată pentru a priimi pe Principele; oare care sti­­pulaţiunî din tractatul de Paris, opunânduse la in­trarea de bastimente de b­alt-bordu în Marea-Negra nu s’au putut realisa această graţiosâ intenţiune. Beirutul va porni pe la amea­la de la Chiustenge şi va sosi în Bosphor Marţi, de vreme. Măria Sa va fi priimit în aceeaşi zi de Maiestatea Sa Sultanul Statulu major, ataşat pe lingă persoana Principelui, se compune de generalul Salih-Paşa, de 2 coloneii, 2 Maiori. Principele Domnitoriu se află întru’o per­fectă sănătate“ „Pora, 26 Ma! 7 Iunie, 6 oare 10 min. dupâ am­eaija. Domnului Preşedinte al Consiliului. „Principele Domnitoriu au pornit din Cernavoda ori, la 10 oare de dimineaţă, dupâ ce au trecut în revistă pe Circasienii înşiraţi asupra trecirei sale de câtre Generalul Nusret-Paşa. Trenul espres care du­cea pe înălţimea Sa au sosit la 11 şi giumatate ca­re la Chiustenge dirigiat de însuşi D. Barely, di­­rectorile administaţiunii drumului de ferit. M. Sa se dusă îndată pe bordul lui Beirut; echipagiul se afla sub arme în plină ţinută, pavilionul princiară fâlfăia în vârvul catargului celui mare. In minuntul când înâlţimea Sa eşea din embarcaţiunea carea pur­ta culorile româneşti şi punea piciorul pe corveta Imperiale, au fost salutat de o salvă de artilerie. „Beirutul au luat largul măreţ la 2 oare ; câlâtoria era cât se poate mai plăcută. Astăzi, la 8 oare, Cor­veta s’au pr­opit la Cavale. Acolo se afla un vas cu vapor în colori româneşti care avea pe bordul său cea mai mare parte a comunităţii române din Con­­stantinopole. O deputaţiune au fost priimite de Înăl­ţimea Sa, pe bordul Beirutului, care­­ au cetit o adresă de felicitări. Presenţa Principelui Domnitoriu au fost salutată prin aclamaţiaţu călduroase de mul­ţimea ce s’au aflat pe vapor şi de musica ce era pe bordu. „La 9 oare, Beirutul întră în Bosphor escortat de vaporul română, şi la 9­­/2 care Inâlţim­ea Sa cobo­ra la uscat în Chioşchiul Imperiale de la apile-dukî, unde afla ca şi pe bordul corvetei, cea mai mag­nifică ospitalitate.­­ „Starea sănătăţii înălţimii Sale este perfectă.“ (Monitor­ul), Bucureşti 30 Mai. Depeşile telegrafice priimite din Constantinopoli cu data din 10 iunie stil nou, ne dau urmâtoarele a­­nunţiuri despre vizita făcută de înălţimea Sa Dom­nul, Marea Fâtei Sale Sultanului, la intrarea în Bosfor M. S. Domnul au fost întimpinat pe corveta impe­riale Beirut de câtre Camil Bey şi condus de acesta la chioşcul Imperial de la apele dulci, Majestatea Sa Sultanul a trimes îndată pe întâiul seu secretariu spre a felicita pe Domnu despre, fericita sa sosire, înalta Poartă şi toate ambasadile au trimes asercinea A­spre a complimenta pe înălţimea Sa, M. S. Domnul cu toată suita au fost a doua zi priimit de M. S. Sulta-A­nul cu o distincţiune deosebită, I. S. Domnul au fost condus la Palatul Imperial pe un vapor al sta­tului, pus la dispoziţiunea sa, şi au fost priimit prin Poarta Imperială, reservate până acum numai Sulta­nului, strălucite garde de corp al Sultanului eraui A înserate de ambe părţile la trecerea M. S. Domnului, vizita au avut un caracter de încântare, care dove­deşte bine­voitoarele dispoziţiunî ale M. S. Sultanu­lui pentru România. M. S. Sultanul au convorbit în particular cu M. S. aproape trei quarturi de oară, la această convorbire au fost faţă numai marele viziriu, care servea de talmaciu între Majestatea Sa Sulta­nul şi între M. S. Domnul. Majestatea Sa întovărăşit apoi de Domnul au intrat în sala cea mare, unde aştepta suita Domnului, aceasta au avut onoare se fie prezentată Majestaţii Sale. M. S. Sultanul cu a­mabilitatea care o caracterizează, au zis între altele A A 4 . I . I. Sale că îl iubea mult, că ştie pe I. S. militariu şi că şi M. S. se ocupă cu reorganisaţiunea armatei sale, au invitat dar pe Domnul se viziteze cazărmile, arsenalele şi mai ales bastimentele de resbel impe­riale, I. Sa au făcut M. S. compliment despre fru­moasa ţinută a trupelor imperiale şi nouele lor uni-A­i­forme, I. S. voind a arata M. S. recunoştinţa sa pentru graţioasa ospitalitate şi pentru particulara buna voinţă ce ’ia arătat, a şi otârât să înfiinţeze un batalion de Zuavî dupâ modelul acelor ai gardei M. S. Sultanului, Majestatea Sa Sultanul au asigurat pe Donmul, că România era cu deosebire iubită şi că va fi pururea gelos de al întări autonomiea. I. S. de 3 zile nu face de­cât a priimi şi a întoarce vi­zitele înalţilor funcţionari otomani, şi ale ambasa­dorilor, între altele I. S. au făcut vizite­, patriarhi­lor de Constantinopole, de Ierusalim şi de Antioh­ia, înălţimea Sa şi suita sa au luat parte la 2 mese de ce­­remonie, date în onoarea sa de ambasadorul Francez şi de A. S. Ali-Prisa, î. S. se pregăteşte în 4­5 zile a se întoarce în România. Înalta Boartă cât şi re-A presentanţii puterilor garante au arătat I. S. cele mai bune dispozitinî pentru România şi pentru Dom­nul eî, nimica nu este adevărat în priivinţa celor zise de ziare despre numirea unei comisiuni în ches­tia foastelor monastiri închinate. Irendsta FolitioA, în numerul precedinte al Progresului atâtarâm ne­credinţa noastră şi ziserăm că e peste putinţă ca să se numească acea faimoasă comisiune miesta ca sâ administreze averile monastiriior noastre, pentru că o asemine procedera din partea puterilor Europeane ar fi un atac contra autonomiei noastre, care e garan­tată prin Convenţiunea de la Paris; dar pentru ca un asemine atac sâ ni se poată face, trebuie neapă­rat ca toate puterile sâ fie unite a’lu face ; şi am închiat zicând că nu puteam admite ca Guvernul Frances sâ cadă într’o contradicţiune atâta de fla­grantă cu sine însuşi. Acum priimirâm Independen­ţa Belgiei şi găsirăm în ea un articol al unuia din corespondenţii sei din Paris, de ordinarii­ bine in­format, care vine şi confirmă, în modul cel mai po­sitiv, toate credinţele noastre că, adecă, Guvernul Frances nu se contrazice în politica sa, şi că micul estraet al articulului din Constituţionalul, pe care l-am dat lectorilor noştrii în numerul trecut, esprima cu fidelitate simţimintele Cabinetului de Tuilerie către causa şi interesele ţerilor Române. Noi pentru im­portera sa politică facem un estraet din acel arti­col al corespondintelui parisian şi cin­e spunem la a­­preciaţiunea lectorilor noştrii. „ . . . Acelaşi Foae (Constituţionalul) conţinea ieri o nota, acum­a importenţa reală, n’au scăpat din vederea nimănui. Acea notă era, în adevăr, expre­­siunea socotinţii cabinetului nostru (de Tuilerie) a­­supra actelor împlin­i­e de câtâ pe pil­­ala principatelor dunărene, şi a simţimintelor sale asupra acţiunii reservate diplomaţiei Europiene pentru atitudinea ce va fi a se ţinea de câtrâ pute­rile semnâtoare tractatului de la 1858. In lim­bagiul numitului ziar este un apel direct câtra puteri de a supune la sancţiunea lor, intr’o conferinţa specială, poate la acea de acum de la Lon­dra, regime­nul ce-I nou­ al Principelui Cuza. De se va observa bine, se va vedea insinuată ideea unui congres general, căci toate silinţele Guvernului Impe­rial tindit la acest scop­, şi mulţi sunt de acel ini­­ţiaţî în sfera oficială carii sunt convinşi că confe­rinţă actuală nu poa­te isbuti de­cât la realisaţiunea apropiată a proposiţiunii formulată la 5 Noemvrie de împăratul­ Principele Cuza, pătruns de marea responsabilitate ce avea ca şef de Stat, au voit la culme, odată, cu acea eternelâ oposiţiune stearpă şi fără nici un scop patriotic, ce’i făcea o Camera turbulentă la ton e si­linţele sale pentru organisaţiunea ţeriî. Şi tt­­. . a­­ceasta, elu au lucrat prea bine, căci toate pute­rile, afară de acele oposante din principiu care i se vor încerca, dacă vor putea, spre a se declara no ne­a­­venite nouele instituţiunî aprobate de plebiscitul din România, înse, aşa cum ziseiai mai sus, toate cele­lalte, între care e şi Anglia, au cele mai bune dis­­posiţiunî pentru a sancţiona acele liberale aşeză­minte, ca­re deschid calea la tot felul de reforme şi pe care poporul Român, dupâ iniţiativa suveranului său, le-au găsit de bune şi le-au aprobat deja. E prea adevărat că evenimentele petrecute la Bu­cureşti sunt grave şi susceptibile de complicaţiune, din causa acelei teribile cestiuni a orientelui , înse tocmai pentru aceasta, Europa va fi nevoită de a se ocupa cu acea din principate şi a o regula defi­nitiv în modul cel mai bun şi corespunzător intere­selor ţerii, aşa precum au fost manifestată prin vo­inţa naţiunii Române. Anglia mai cu samă este foarte interesată pentru a împedeca orice esprosiune. De acela, îndoeala nu mai este acum că ea nu s’ar uni cu Guvernul Fran­ces pentru a înzestra Principatele­ Unite cu neşte in­­stituţiiinî pe care naţiunea le au găsit, de bune. Cât pentru cestiunea monastiriior, de­şi sir Henri Bul­­ver au avut, la început, o atitudine ce putea a se interpreta în diverse moduri, înse în cele din urmă, ei s’au unit, la conferinţele de la Constantinopole, cu opiniunile ambasadorilor Franciei şi Italiei, carii, încă de la început, au acceptat acest fapt împlinit precum şi principiul de indemnitasaţiune asfel pre­cum s’a fi regulat de Camera şi suveranul României.“ — De la dieta din Transilvania avem sâ anunciem cu comisiunea însărcinată de a studia proiectul de lege al Guvernului relativ la instituirea unei înalte curţi judeciarie, şi au terminat lucrările sale pe care le au presentat cu raport la Adunare. Majoritatea­ comisiunii ce constă din Români opinează ca curtea sâ se institueascâ cu reşedinţa în Transilvania, iar minoritatea, compusă numai din saşi s’au unit cu proposiţiunea Guvernului că, adecă, curtea sâ'şî aibă locul seu la Viena. Ambele aceste opiniuni sunt a­cum puse în discuţiune în cursul cărora se crede câ majoritatea va eşi în favoarea proposiţiuniî Gu­vernului. Ost-deutsche Post ne adusă câteva detailie asupra şedinţii dieţiî în care s’au cetit rescriptul imperial pentru în articulaţiunea Românilor Transilvani ca naţi­une în ţera lor aviticâ, cu drepturi egale ca şi celelalte naţiuni : madjarâ, sâcuiâ şi sâsascâ care, dupâ tim­puri, au venit peste Români şi, ca toţi veniticii, au răpit naţiunii aboriginarie drepturile sale şi au re­­dus’o la acea stare de sericitate încât ajunsese a fi

Next