Progresul, ianuarie-iunie 1866 (Anul 4, nr. 1-44)

1866-01-26 / nr. 6

ANUL IY. No. 6. FOAEA PUBLICAŢIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEÎDE APEL DIN IAŞÎ. Iaşii, Mercuri 26 Ianuar 1866. IN IA­SI prenumeraţiunea se face la Tipografia H. Goldner, uliţa Chiri­st­igiei. piarul se publică de la 3—6 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. In districtele României, prenumeraţiunea se face la biurourile postale. Inserarea unui rând de 35 litere costa un leu, cursul fiscului. I Iaşi, 26 Ianuarie. Revistă Politică. Monitorul fr. publică nişte ştiri din Barcelona cu da­ta de la 24 a curentei, cu Escobedo, în urmarea ur­neî mişcări combinate a generalului Pelaez, a gene­­ralu­r majorului Del Pino şi a colonelului La Torre, au fost adusă într’o puseciune forte critică, unde fu şi bătut. Insurgenţii, carii suntă deplinii cunoscuţi de ţară, sperau câ trupele nu’i vor putea urma prin lo­curile cele ne­practicabile ale munţilor­, însă el s’aîi înşelat, căci de îndată au­ fost urmăriţi cu putere, restrânşi din diferite pârţî, la 22 fură ajunşi de ba­talion Id Leon la unu locu numit La Riva, şi împrăş­tiaţi cu totul. Rămăşiţele astei bande se ailice, s’ară fi refugiată în direcţiunea Royalului, în districtul­ Montblanch. Tote locurile sunt cuprinse şi ocupate de trupe. Manifestaţiunea studenţilor din Valencia au fost fără de nici una resultat efectivă. Aseme­nea ne spune, câ în Madridă s’au rădicat starea de asediu. Guvernul Spaniolă se pare în adevăr, determinat a’șî continua politica sa cea agresive, contra republi­­celoră sud-americane. El trimite ună noă admirală­­ (D. Pinzon), în apele de la Chil! şi Peru. Chilenil I, și Peruanii resistâ din tote puterile loră contra apâ­­­­râtoriloră. Patru căi de resbelă ale Peruvianiloră, I aă de scapă a se uni cu ale Chilenilor, şi ast­­­­felă uniţi, se prindă pe cele spaniole. Guvernul pe­ I ruvian negociază în Wasingtonă pentru cumpărarea I unul monitoră pentru Chill. Asemenea şi în Anglia I se prepară o mare corabie de resbelă contra Spaniei, lîn Brestă a sosită o fregată peruvianâ. Guvernul­­ spaniol deconsider­a pe toţi contrarii lui. Jurnalul Eco de Pais, publică din Spania urmă­­toarele amănunţimi relative: trecerea generalului Primă cu insurgenţii se­ prin Badonală m­ă­sată situat pe frontiera Portugese prin care au trecut la 20 ale acestei luni. După o avangardă de 60 până la 70 călăreţi se ivi Primă, care avea în dreapta sa pe brigadieriul Milano, ce purta o uniformă brilantă, pe de sigură ’şî-o adusese din Madridă; de a­stă g­­eneralului se afla ună­omă necunoscut, care în­­ebuea şefie saă Noy de la Barraquetas sau chiar mandantele Bostoşă. Insurgenţii erau în numer la 600 până la 700, cu toţii erau aşa de trataţî şi de obosiţi, încătă fură necesitaţi­a caii cu tecile săbieloră, numai şi numai ca se merge înainte. Ună mare numeră de soldaţi cavalerie mergeaă pe josă, fiind­că le lipsefi cu caii; tot între aceştiea se aflaă 25 până la 30 săteni, între carii mai mulţi cu o privire iă aspectă statornică. Insurgenţii aveaă o pri­­tristâ şi cu totul descurajată, eară ofiţerii se pă- 2â se câescă de acea ce aă făcut. S’aă văzută ! îşi rupsese galoanele loră şi în locul acestora se cu aţă albă nişte steluţă. S’aă observată de Lenea între ei ună capitană, ună lehtenantă de la ifere, doi serjenţî, trei soldaţi din garda civilă şi medic, toţi erau desperaţi câ nu li se va împli­­jrinţa de a ajunge în Portugalia, fiind câ se te­­ca nu cumva să li se închidă drumul de câtrâ ita trimise contra loră. După ce s’aă aşezată feaţă, au strigat mai mulţi soldaţi: „se trâéscâ ralul Primă! se trâéscâ libertatea! josă cu Oc­­!“ îndată după aceasta, mai mulţi tineri şi bă­­ce venise să privescă pe insurgenţi, strigară şi , asemenea, atuncea generalul Primă chiemâ la ul pe ună sătană, şi’I tjise : „Voi strigaţi să tra­­generalul Primă ! însă nu voiţi a apuca armele ăul şi a merge cu mine spre a combate pentru tatea şi binele poporului, pe care voescă se vi’lă gă.“ propie de Primă, care îndată şi stătu. Lucrătorulă, după ce mai întâi a pusă şi a ţinută cu mâna de dârlogă pe cală, l’am întrebat, ce voeşte şi care ar fi planul lui ; şi dreptă respunsă primi : „liber­tatea, fericirea poporului, micşorarea dărilor şi a serviciului soldaţilor, numai pe patru ani, acelora carii ’mi voră urma, precum şi râdicarealege! Octrois.“ La aceste cuvinte atâta de frumoase, satenul lucrâ­­toriă ’și plecă capul cu cel mai mare respectă dina­intea generalului și se îndepărtă la lucrul seă. Noua prese liberă din Viena aminele, ca guvernul din Munich ar fi pe drumul de a da portofoliul mi­­nisteriului din năuntru, profesorelui Dr. Bluntschli din Heidelbergă. Insă dacă profesorele Bluntschli se va decide a’şî lăsa postul seă cel arătă de plăcut, şi a’l schimba cu ună postă de ministru din Munih, pe cătă de nemulţâmită pe atâta şi de greă, este o întrebare la care se aştâptă respunsuL Ştirile din New-Yorcă de la 18 a curentei aminele. Preşedintele nu este tocmai bine ; în senată Chand­ler face proposiţie ca se se rumpa relaţiunele diplo­­matice cu Anglia şi să chleme pe representantele de la Londra, fiind câ Anglia a respinsă proposiţiile de despăgubire în afacerea Alabam­ei. Summer voea ca această propunere să se trecâ la comitetul afacerilor este idere , însă senatul decide cu 25 voturi contra a 12, ca această propunere să se pună pe masă. Ti­­mesul din New-Yorcă desminţeşte ştirea despre schim­barea cabinetului. Ordinul pentru instruirea tuturoră trupelor de ne­gri din Tecsa, s’aă anulat 100—400 de voluntari, sub comandamentul generalului uniune! Reed aă trecută Rio-Grande, aă ocupat Bagdatul, aă prinsă garnisoa­­na imperială și aă prădat casele. De și s’aă trimesă o șalupă de resbelă imperială contra loră, cu toate acestea voluntarii încă tot sunt stăpâni oraşului. Din Matamorosă s’aă dusă contra loră 1300 imperiali. Saltilio şi Mejia s’au început din noă operaţiunele loră pentru pacificarea locuriloră de la Rio-Grande. Juarez aă părăsit Chihuahua, pentru a se feri de im­periali. Imperatorile Macsimilian aă dat ordină a se înce­pe imediată fortificarea capitaliei Mecsicului. Vipna 30 Ianuarie. Majestatea sa Imperatorele și Imperatricea, aă purcesă pentru Ungaria, unde aă a fi mal multă timpă. Mare preparare s’aă făcută în Buda-Pesta pentru a loră priimire , la debarcarea din vagonă, o deputaţiune de cetăţeni din ambele urbii, aă eşit întru întimpinarea loră, pentru a’l feli­­cita de bună venire, primarele urbiei aă ţinut ună discursă, asemenea şi unul din membrii dietei, din deputaţiunea trimisă înaintea loră, ’iaă felicitată prin discursă de buna venire. O mulţime de publică­ri­­aă acompaniată până la palatul regală, cu cel mai mare entusiasmă şi cu strigări, se trăeascâ regile şi regina. Duminica trecută, în 16 ale curentei camera depu­taţilor în corpore au presentat M. S. respunsu­l sâă la mesagiul tronului. La 6 ore după amiază depu­taţii, cu preşedintele lor în frunte, au sosit la palat escortaţi cu o guarda de lănceri; în curtea palatului li s’au făcut onorile militare. Măria Sa Domnitorul care era încunjurat de con­siliul de miniştri şi de casa sa militară, au ascultat cetirea răspunsului făcut de domnul preşedinte al a­­dunăreî. Prea înâtrate Domne! „Adunarea electivă a­ salutat cu aclamaţiunî una­nime discursul rostit de Măria Vostră la deschiderea corpurilor legiuitoare. Cu aceleaşi sentimente de re­cunoştinţă şi devotament pentru persoana Măriei Tale, representanţii ţerei au votat această adresă ce avem onere a vă aduce. „Apelul patriotic ce, Măria Vostră faceţi la înţelep­ciunea adunarei este pentru dînsa o preciase recom­pensă; ea este mândră şi fericită de înţelegirea între tron şi ţară ; şi este convinsă că înţelegirea între marele puteri ale Statului este cea mai sigură şi mai temeinică garanţă a prosperităţei publice. De la unire şi de la armonia aspiraţiunelor noastre atârnă sucesul marilor reforme esecutate şi întărirea edificiului care va face gloria domnirei Măriei Vostre şi basa desti­natelor României. Astfel dar tot ce va putea cotribui la consolidarea înţelegirei marilor puteri ale Statului, va fi tot­deauna bine primită de representanţii ţarei. Adunarea recunoaşte cu nulţemire că Măria Voastră puneţi toate silinţele pentru a strînge legăturile care unesc tronul cu țera. „Adunarea aă vădut o dovadă despre aceasta în n­oile drepturi ce ’I a’țî acordat prin regulamentul ei, conform dorințelor esprimate de comisiunea mixtă, a sesiune! trecute; dînsa va răspunde la aceasta dova­dă a încredere! Măriei Voastre prin întrebuințarea a­­cestor drepturi cu adînca pătrundere a datoriilor şi a demnitaţei sale ’şi va face o datorie sacră dînd concursul ei, Măriei Voastre, pentru toate înbunâtăţi­­rile şi progresul moral şi material ce starea Româ­niei reclamă. „Adunarea e însufleţită, ca şi Măria Voastră, de aceleaşi simţimânte câtra scaunul patriarhicesc ; ţera împreună cu reprentanţiî el aplaudă cuvintele demne şi tot de­odată piese cu care arţî respins amestecul patriarhiei de Constantinopole în trebile bisericei noa­stre naţionale. „Neatârnarea bisericei noastre are rădăcini adînci în inima naţiunei române, fiind­că ea este o garanţie mai mult pentru neatârnarea ţerei. Adunarea este sigură că sinodul naţional şi păstorii ce ’i dirig se vor ţine la înălţimea mandatului lor şi vor justifica speranţele Măriei Voastre şi a ţerei, dănd esemplulă respectului câtra legi şi patronând ideile de progresă care sunt temelia civilisaţiei. „Adunarea se preocupă cu stăruinţă de cercetarea budgetelor pe anul 1866, ştiind că aicea stă partea cea mai importantă a datoriei sale; ea se va sili a corespunde la aşteptarea Măriei Voastre asigurând în­trebuinţarea folositoare a banilor publici; în acest scop, adunarea va căuta mijloacele cele mai eficace spre a echilibra cheltuelile prin reduceri care nu ar desorganiza serviciul­ publică cu veniturile noastre reale. Adunarea doreşte ca finanţele ţerei să scape în fine de datoriile făcute prin deficitele ce s’au a­­cumulat; ea va studia cu îngrijire mijloacele ce li se vor propune de guvernul Măriei Vostre pentru a pu­ne capăt la strămtorirea tesaurului. Votul de la 15 Decembre a dovedit că adunarea voeşte să ajute si­linţele Măriei Vostre. „Representanţii ţerei mulţumescă Măriei Vostre pentru suspendarea recrutaţiei pe anul 1866. Şese mii braţe lăsate agriculturei este o binefacere care Vă asigură binecuvântările familiilor lor, precum şi tesaurului ’I asigură o însemnată iconomie. „Adunarea preţueşte mulţumirea cu care Măria Vostră, ’I a’ţî arătat câ guvernul a făcut onoarea an­gajamentelor sale, plătind, chiar de mai înainte în­tâiul semestru al obligaţiunelor rurale, îndeplinind cu punctualitate câtrâ proprietari primul versement, guvernul Măriei Vostre a făcut pe toţi să se convin­gă de sentimentele de justiţie ce au presidat la con­fecţionarea legei rurale, marea măsură socială care acum se vede a fi în folosul tuturor şi paguba ni­mănui. „Adunarea se felicită împreună cu Măria Vostră de esactitatea cu carii foştii clacaşî plătesc datoria prescrisă de lege. Nici un actă n’a putut dovedi mai bine încrederea şi recunoştinţa populaţiunel nóastre câtrâ Măria Vostra. Ea n’a uitată că înălţimea Ve­­str­a a­ţi bine-voit a lua angajament despre lealitatea lor, declarând câ datoria lor este pusă sub garanţa şi scutul guvernului şi al ţerei. „Adunarea va studia cu pătrundere proiectul de îă barbat ce se afla în apropiere lucrându’șî o- 1 seă, vătlindă pe general, ’și lăsă lucrul, se a­

Next