Progresul, iulie-decembrie 1866 (Anul 4, nr. 45-82)
1866-09-17 / nr. 60
No. 60. ANUL IV. FOAEA PUBLICAŢIUNELOR OFICIALE DIN RESORTUL CURŢEA DE APEL DIN IAŞI. ÎN IASS1 prenumeraţiunea se face la Tipografia îl. Goldner, uliţa hiristigiel. ţMarul se publică de la 1 —2 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. 1866. .janta In districtele României, prenumeraţiunea se face la biurourile poştale.. Inserarea unui rând de 35 litere costă un leu, cursul fiscului. Iaşi, 17 Septemvrie. ANUNCIU. Vâdindu-se că cele mai multe autorităţi Administrative şi Giudedare, adresele cu termine fiesate, le trimet cu 2—3 ţile mai înainte de termina, în cată pană ce se publică ecspira şi terminal; de aceia se anansade tuturor autorităţilor, să bine-voeascâ a regula trimeterea acelor adrese cel puţin cu 10 dile înainte, spre a remanea timpii ca să se publice şi să poată agiunge THarulii în districte. Totodată mai vădindu-se că de pe la mai multe autorităţi când se priimescu adresele cu bani se triimete 5—8—10 lei mai puţin, de tacsa ce se cuvine după rânduri. De aceia, Administraţiei fiindul imposibil a purta pentru aceasta corespondenţii, face poftire D-lor Directori ale tuturor autorităţilor, ca să privigheze a se trimete pentru fiecare adresă costul deplin, socotindu-se 35 litere 1 leu c.fi, ştiind că la din contra va sta orice adresă în nelucrare, păinăi se va petimi şi restul. Adnbhustrațiunea. * Revista Politică. Monitorul francesă din 17 Septemvrie publică o scrisoare, pe care Marciusul Lavalette în calitatea sa de Ministru interimu al afacerilor streine, au adresat-o cătra ambasadorii Franciei în streinătate ; cuprinsul el este următorul : Paris 10 Septemvrie. Domnul meu! Guvernul imperial nu mai pute prelungi mult timpii publicarea intențiuneî sale relativa la afacerile ce se petrecu în Germania dinaintea sa. Fiind ea D. de Moustier va fi încă cătra timpii absenta, pentru acela Majestatea sa m’aîi însărcinat a comunica agențiloru se! diplomatici căuşele, care conduc politica imperiala. Resbelul care au isbucnit în mijlocul şi sudul Europei, au dărâmat confederaţiunea germană şi au întemeiat definitivii naţionalitatea italiana. Prusia, acăria confinii s’aă mal măriţii prin victorie, dominezâ pe ţermul drept al riului Main. Austria au perdut Veneţia şi s’au despărţit de Germania. în vederea acestor schimbări însemnate şi în simţul responsabilităţilor, tote statele se absţină în sine (se recueillent); ele se întrebâ, care este resultatul pacel făcută de curându, şi care va fi influenţa sa pentru ordinea europenâ şi pentru posediunea internaţională a fiecâria puteri. Opiniunea publică în Francia este în mişcare. Ea pluteşte cu neştiinţă între mulţemire, că tractatele de la 1815 s’au nimicită, şi frica, că puterea Prusiei nu va lua proporţiuni foarte mari, în speranţă de a ajunge prin resbel la dilatarea teritoriului. Ea consimte prea mult la eliberarea definitivă a Italiei, însă ea voeşte să fie sigură contra pericolelor care ar putea se ameninţe pe Sf. Părinte. Uimirea cea mare (les perplexities), care aţiţa spiritele şi care îşi găseşte echoul seu în streinătate, pune îndatorire guvernului a’şî e spune clară şi determinată privirea sa. Francia nu trebue se aibă o politică dupla. Dacă ea este jignită în interesele şi puterea sa prin schimbările cele importante din Germania, apoi debue se o declare acesta în publică şi se apuce mesurile cele necesarii pentru apărarea şi siguranţia sa. Dacă ea nu perde nimica în preschimbările ce să facă dinainte, apoi debue s’o declare acesta şi să resiste temeriloră întocmai aşa, ca şi decisiuneloră celoră serbatoriale, care întărită gelosiele internaţionale şi care pot se absţină ţara nostră de la drumul pe care este se’l apuce. Pentru de a înprâştiea aceste necunoştinţî şi de a da o stare esperienţelor, trebue să cuprindem cu privirea trecutul în complecsul seu, cum era, şi viitorul, după cum se arată. Ce vedem în trecut? După 1815 Sânta alianţă unitate poporale de la Urală până la Rină contra nostră. Confederaţiunea Germană cuprinsese pe lăngă Prusia şi Austria, 80 milioane suflete ; ea se întindea de la Lucsenburg pănâ la Triest, de la Marea Baltică până la Trient, şi neîncinsă pe noi cu un brâu de feră prin cinci cetăţi confederale. Poseciunea nostră strategică au fost ţinută în legături prin cele mai iscusite combinaţiunî teritoriale. Cea mai mică greutate pe care noi putem e se o avem cu Olanda sau cu Prusia pe Moselă, cu Germania la Rină, cu Austria în Tirolă sau Friaul, cerea tute puterile unite ale Confederaţiunei contra nostră. Germania neluabilă a Austriei de la Elsia (unică), poate să înainteză în momentele de acuma până la Alpi. Germania prusianâ are de custode pe Rină toate acele state medii, care aţiţată şi aplecată de dorinţa unei preschimbări politice, are să privescâ pe Franciea ca inimicul esistenţei sale şi a tendinţelor sale. Dacă se ea Spania, apoi nu aă fost nici o posibilitate pentru noi pe continentă, de a putea face vr’o alianţie. Italia aă fost îmbucâţită şi fără putere; ea nu numera de cât naţiunea. Prusia nu aă fost nici compactă, nici destul independentă, pentru ca să se sustragă de la tradiţiunele sale. Austria a fost prea mult luată în considerare prin sprijinirea ocupaţiunelor sale italiane, pentru ca se potă merge într’o singură conînţelegere cu noi. Pacea ce să pare că va dura mai mult, va face ca să se uite pericolele acestoră organisaţiunî teritoriale şi a acestoră alianţe, pentru că ele pară numai atuncea înfricoşate, când resbelul să începe. Insă acestă precarie siguranţă o ajunse Francia cu timpul prin acela că ea şiaă luat un rolă cumpănit în lume (par l’effacement de son rôle dans le monde). Este necontestat, că ea a avut un timp de 10 ani contra sa cu abţiunea celor trei curţi nordice, care, prin aducerea aminte a perderelor şi a victorielor lor comune, prin principii de guvernâmântă egale, prin tractate şi simţuri de ură, erau unite contra acţiune! noastre celei libere şi civilisănde. Care chizăşiî sunt de necese acuma pentru Francia şi pacea lume!, când noi esaminâm viitorul Europei diformate? Cualiţiunea celor trei curţi nordice este sfărâmată. Libertatea alianţieloră este noul principă care guvernează Europa. Toate puterile cele maiiau ajunsă alternativă la deplina măsură a independenţei lor şi la desvoltarea regulată a fortelor O Prusie mărită şi destul de solidarie, asigureazâ independența Germaniei. Francia nu are necesitate ca se povesea. Măndru de unitatea sa cea admirabilă, bazată pe naţionalitatea sa cea puternică, nu poate nici se o combată şi se’I pară râă pentru lucrul ce s’aă asimulată, nici să supună principiele de naţionalitate, pe care ea le represintâ şi le publică poporatoru, simţiraentelor celor temătore. Este o dată mulţumită simţimentul naţional al Germaniei, atunci peră grijile acestea şi se nimicescă inimiciţiele ei. Urmăndă Franciei face un pasă, care o apropie de noi, dară nici cum n’o îndepărtezâ. La Sudă intră Italia, acăria patriotismă nu s’aă stinsă prin lunga servitute, în posesia tuturoră elementelor şi a marimei sale naţionale. Fiinţa sa aduce o adâncă schimbare în cerinţele politice ale Europei , însă fără considerare la simţimentele cele mari patriotice, ideile sale, principiele sale şi interesele sale se apropie de naţiunea care ş’au vărsat singele seă pentru a’i fi de ajutor, în ajungerea sa la independenţă. Interesele scaunului papală sunt stabilite prin convenţiunea de la 15 Septemvrie. Astă convenţiune se va efectua în modul cel mai locală, îndată ce Impediatorele îşi va retrage trupele sale din Roma, va lasa pentru asigurarea Sântului părinte protecţiunea Franciei. In Marea Baltică ca şi în cea Mediterana se formeaza marină de a doua clasă, care sunt favorabile libertâţei maritime. (Va urma.) Gazeta Averii Naţionale, scrie asupra mersului negociaţiunelor de pace dintre Austria şi Italia . Cestiunea financiară s’aă pus la cale definitivă . Grafulă Wimpffen şi Generalul Manebrea s’aă învoit ca Italia se platescâ 75 milioane fiorini ca parte a datoriei ce cade pe Veneţia. îndată ce astă sumă se va numera, Austria va evacua forte reţele şi teritoriul veneţian. Atena 15 Septemvrie. Aicea este mare sensaţiune pentru Creta. Rescola din Candia este în creştere. Adunarea naţională a cretienilor, în Sphakia, au hotărât respingerea dominaţiunei tuca şi încorporarea sa cu Grecia. Mai mulţi cretienî ce să aflaă în Grecia, s’au îmbarcat pentru Creta, între carii se aflaă mai mulți cavaleri, cărora le-aă acordat ună congediă de șese luni. Ambasadorele turcescă aă dat o nouă notă guvernului grecescă. Sciiele cele mai nouă din Candia anunţă: Corpulă egiptenii s’aă despărţit de cel turcescă şi s’aă blocat. In două bătăi de la Apokoronos şi Selino, grecii au luat de la turci dece tunuri şi patru stindarde. Armata turceascâ a fost urmărită de insurgenţi până sub tunurile fortereţei de la Candia. Telegrame oficiale din Corfu cu data din 19 Septemvrie spună: Insurgenţii cretienî conduşi de oficieri greceşti, au atacat armata turco-egiptenâ din patru părţi; cel din urmă aă fost cu totul bătuţi, perdindă 3000 omeni. Paşa şi soldaţii s’au mântuită viaţa prin încheierea unei convenţiuni după care aă fost liberaţi. Guvernământul general în Candia, aă ordonat înarmarea generală a turcilor din Candia. Kirisli Paşa a pornit în Candia cu un ajutor de 2500 omeni , asemenea să prepară şi alte ajutoruri. PUBLICAŢII ADMINISTRATIVE. Prefectura judeţ. Iaşii. No. 10,876. Conform oficiei D. Ministru de Finance No. 31,553, în clipa de 22 a curentei, urmăndă a se ţinea licitaţie pentru darea în antrepriză a facerea reperaţiilor necesare feredeului turcescă, după anume divis ce se poate vedea la acest ofieră în toate filele, se publică spre generala cunoştinţă, ca doritorii pentru a lua în antrepriză a fisa reperaţie, să se presinte în localul acestei Prefecturi în mencionatari, însoţiţi de garanţiile cerute, spre concurare. No. 8355. Spre îndestularea D. Strul Brostein cu suma de 26 galb., ce are a lua de la locuitorii de