Progresul, iulie-decembrie 1866 (Anul 4, nr. 45-82)

1866-09-17 / nr. 60

No. 60. ANUL IV. FOAEA PU­BLICAŢI­UNE­LOR OFICIALE DIN RESORTUL CURŢEA DE APEL DIN IAŞI. ÎN IASS1 prenumeraţiunea se face la Tipografia îl. Goldner, uliţa hiristigiel. ţMarul se publică de la 1 —­2 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. 1866. .janta In districtele României, prenumeraţiunea se face la biurourile poştale.. Inserarea unui rând de 35 litere costă un leu, cursul fiscului. Iaşi, 17 Septemvrie. ANUNCIU. Vâdindu-se că cele mai multe autorităţi Administrative şi Giu­­dedare, adresele cu termine fie­­sate, le trimet cu 2—3 ţ­ile mai înainte de termina, în cată pană ce se publică ecspira şi terminal; de aceia se anansade tuturor au­torităţilor, să bine-voeascâ a re­­gula trimeterea acelor adrese cel puţin cu 10 dile înainte, spre a r­emane­a timpii ca să se publice şi să poată agiunge THarulii în districte. Tot­o­dată mai vădindu-se că de pe la mai multe autorităţi când se priimescu adresele cu bani se triimete 5—8—10 lei m­ai puţin, de tacsa ce se cuvine după rânduri. De aceia, Administraţiei fiin­dul imposibil a purta pentru a­­ceasta corespondenţii, face pof­­tire D-lor Directori a­le tuturor autorităţilor, ca să privig­­h­eze a se trimete pentru fie­care adresă costul deplin, socotindu-se 35 li­tere 1 leu c.fi, ştiind că la din con­tra va sta ori­ce adresă în nelu­­crare, păinăi se va petimi şi restul. Adnbhu­strațiunea. * Revista Politică. Monitorul francesă din 17 Septemvrie publică o scrisoare, pe care Marciusul Lavalette în calitatea sa de Ministru interimu al afacerilor­ streine, au adre­­sat-o cătra ambasadorii Franciei în streinătate ; cu­prinsul el este următorul : Paris 10 Septemvrie. Domnul meu! Guvernul imperial nu mai pute prelungi mult timpii publicarea intențiuneî sale relativa la afacerile ce se petrecu în Germania dinaintea sa. Fiind ea D. de Moustier va fi încă cătra timpii absenta, pentru acela Majestatea sa m’aîi însărcinat a comunica agențiloru se! diplo­matici căuşele, care conduc politica imperiala. Res­­belul care au isbucnit în mijlocul şi sudul Europei, au dărâmat confederaţiunea germană şi au întemeiat definitivii naţionalitatea italiana. Prusia, acăria con­­finii s’aă mal măriţii prin victorie, dominezâ pe ţer­­mul drept al riului Main. Austria au perdut Vene­ţia şi s’au despărţit de Germania. în vederea aces­tor schimbări însemnate şi în simţul responsabilităţi­lor, tote statele se absţină în sine (se recueillent); ele se întrebâ, care este resultatul pacel făcută de curându, şi care va fi influenţa sa pentru ordinea europenâ şi pentru posediunea internaţională a fie­câ­­ria puteri. Opiniunea publică în Francia este în mişcare. Ea pluteşte cu neştiinţă între mulţemire, că tractatele de la 1815 s’au nimicită, şi frica, că puterea Prusiei nu va lua proporţiuni foar­te mari, în speranţă de a a­­junge prin resbel la dilatarea teritoriului. Ea con­simte prea mult la eliberarea definitivă a Italiei, în­să ea voeşte să fie sigură contra pericolelor care ar putea se ameninţe pe Sf. Părinte. Uimirea cea mare (les perplexities), care aţiţa spi­ritele şi care îşi găseşte echoul seu în streinătate, pune îndatorire guvernului a’şî e spune clară şi de­terminată privirea sa. Francia nu trebue se aibă o politică dupla. Dacă ea este jignită în interesele şi puterea sa prin schim­bările cele importante din Germania, apoi debue se o declare acesta în publică şi se apuce mesurile ce­le necesarii pentru apărarea şi siguranţia sa. Dacă ea nu perde nimica în preschimbările ce să facă di­nainte­, apoi debue s’o declare acesta şi să resiste temeriloră întocmai aşa, ca şi decisiuneloră celoră serbatoriale, care întărită gelosiele internaţionale şi care pot se absţină ţara nostră de la drumul pe care este se’l apuce. Pentru de a înprâştiea aceste necu­­no­ştinţî şi de a da o stare esperienţelor­, trebue să cuprindem cu privirea trecutul în complecsul­ seu, cum era, şi viitorul, după cum se arată. Ce vedem în trecut? După 1815 Sânta alianţă uni­tate poporale de la Urală până la Rină contra nostră. Confederaţiunea Germană cuprinsese pe lăngă Prusia şi Austria, 80 milioane suflete ; ea se întindea de la Lucsenburg pănâ la Triest, de la Marea Balti­că până la Trient, şi ne­încinsă pe noi cu un brâu de feră prin cinci cetăţi confederale. Poseciunea nostră strategică au fost ţinută în legături prin cele mai iscusite combinaţiunî teritoriale. Cea mai mică greutate pe care noi putem e se o avem cu Olanda sau cu Prusia pe Moselă, cu Germania la Rină, cu Austria în Tirolă sau Friaul, cerea tute puterile uni­te ale Confederaţiunei contra nostră. Germania ne­­luabilă a Austriei de la Elsia (un­ică), poate să îna­­inteză în momentele de acuma până la Alpi. Germa­nia prusianâ are de custode pe Rină toate acele state medii, care aţiţată şi aplecată de dorinţa unei pre­schimbări politice, are să privescâ pe Franciea ca inimicul esistenţei sale şi a tendinţelor­ sale. Dacă se ea Spania, apoi nu aă fost nici o posibi­litate pentru noi pe continentă, de a putea face vr’o alianţie. Italia aă fost îmbucâţită şi fără putere; ea nu numera de cât naţiunea. Prusia nu aă fost nici compactă, nici destul independentă, pentru ca să se sustragă de la tradiţiunele sale. Austria a­ fost prea mult luată în considerare prin sprijinirea ocupaţiune­­lor sale italiane, pentru ca se potă merge într’o sin­gură conînţelegere cu noi. Pacea ce să pare că va dura mai mult, va face ca să se uite pericolele acestoră organisaţiunî teritoriale şi a acestoră alianţe, pentru că ele pară numai a­­tuncea înfricoşate, când resbelul să începe. Insă a­­cestă precarie siguranţă o ajunse Francia cu timpul prin acela că ea şiaă luat un rolă cumpănit în lume (par l’effacement de son rôle dans le monde). Este ne­contestat, că ea a­ avut un timp­ de 10 ani con­tra sa cu ab­ţiunea celor trei curţi nordice, care, prin aducerea aminte a perderelor­ şi a victorielor lor­ comune, prin principii de guvernâmântă egale, prin tractate şi simţuri de ură, erau unite contra acţiune! noastre celei libere şi civilisănde. Care ch­izăşiî sunt de necese acuma pentru Francia şi pacea lume!, când noi esaminâm viitorul Europei diformate? Cualiţiunea celor trei curţi nordice este sfărâmată. Libertatea alianţieloră este noul principă care guvernează Europa. Toate puterile cele m­aiiau ajunsă alternativă la deplina măsură a independenţei lor şi la desvoltarea regulată a forte­­lor O Prusie mărită şi destul de solidarie, asigureazâ independen­ța Germaniei. Francia nu are necesitate ca se p­­o­­vesea. Măndru de unitatea sa cea admirabilă, baza­tă pe naţionalitatea sa cea puternică, nu poate nici se o combată şi se’I pară râă pentru lucrul ce s’aă asi­­mulată, nici să supună principiele de naţionalitate, pe care ea le represintâ şi le publică poporatoru, simţiraentelor celor temătore. Este o dată mulţumită simţimentul naţional al Germaniei, atunci peră grijile acestea şi se nimicescă inimiciţiele ei. Urmăndă Franciei face un pasă, care o apropie de noi, dară nici cum n’o îndepărtezâ. La Sudă intră Italia, acăria patriotismă nu s’aă stinsă prin lunga servitute, în posesia tuturoră ele­mentelor şi a marimei sale naţionale. Fiinţa sa adu­ce o adâncă schimbare în cerinţele politice ale Eu­ropei , însă fără considerare la simţimentele cele mari patriotice, ideile sale, principiele sale şi interesele sa­le se apropie de naţiunea care ş’au vărsat singele seă pentru a’i fi de ajutor, în ajungerea sa la indepen­denţă. Interesele scaunului papală sunt stabilite prin convenţiunea de la 15 Septemvrie. Astă convenţiune se va efectua în modul cel mai locală, îndată ce Impediatorele îşi va retrage trupele sale din Roma, va lasa pentru asigurarea Sântului părinte protecţiu­­nea Franciei. In Marea Baltică ca şi în cea Medi­­terana se formeaza marină de a doua clasă, care sunt favorabile libertâţei maritime. (Va urma.) Gazeta Averii Naţionale, scrie asupra mersului ne­­gociaţiunelor­ de pace dintre Austria şi Italia . Cestiu­­nea financiară s’aă pus la cale definitivă . Grafulă Wimpffen şi Generalul Manebrea s’aă învoit ca Italia se platescâ 75 milioane fiorini ca parte a datoriei ce­­ cade pe Veneţia. îndată ce astă sumă se va nume­ra, Austria va evacua forte reţele şi teritoriul veneţian. Atena 15 Septemvrie. Aicea este mare sensaţiu­­ne pentru Creta. Rescola din Candia este în creşte­re. Adunarea naţională a cretienilor, în Sphakia, au hotărât respingerea dominaţiunei tuca şi încorporarea sa cu Grecia. Mai mulţi cretienî ce să aflaă în Gre­cia, s’au îmbarcat pentru Creta, între carii se aflaă mai mulți cavaleri, cărora le-aă acordat ună conge­­diă de șese luni. Ambasadorele turcescă aă dat o nouă notă gu­vernului grecescă. Sciiele cele mai nouă din Candia anunţă: Corpulă egiptenii s’aă despărţit de cel turcescă şi s’aă blocat. In două bătăi de la Apokoronos şi Selino, grecii au luat de la turci dece tunuri şi patru stindarde. Arma­ta turceascâ a­ fost urmărită de insurgenţi până sub tunurile fortereţei de la Candia. Telegrame oficiale din Corfu cu data din 19 Sep­temvrie spună: Insurgenţii cretienî conduşi de ofici­eri greceşti, au atacat armata turco-egiptenâ din pa­tru părţi; cel din urmă aă fost cu totul bătuţi, per­­dindă 3000 omeni. Paşa şi soldaţii s’au mântuită viaţa prin încheierea unei convenţiuni după care aă fost liberaţi. Guvernământul general în Candia, aă ordonat înarmarea generală a turcilor din Candia. Kirisli Paşa a­ pornit în Candia cu un ajutor­ de 2500 omeni , asemenea să prepară şi alte ajutoruri. PUBLICAŢII ADMINISTRATIVE. Prefectura judeţ. Iaşii. No. 10,876. Conform oficiei D. Ministru de Finance No. 31,553, în clipa de 22 a curentei, urmăndă a se ţinea licitaţie pentru darea în antrepriză a facerea re­­peraţiilor necesare feredeului turcescă, după anume divis ce se poate vedea la acest ofieră în toate filele, se publică spre generala cunoştinţă, ca doritorii pen­tru a lua în antrepriză a fisa reperaţie, să se presinte în localul acestei Prefecturi în mencionata­ri, însoţiţi de garanţiile cerute, spre concurare. No. 8355. Spre îndestularea D. Strul Brostein cu suma de 26 galb., ce are a lua de la locuitorii de

Next