Progresul, iulie-decembrie 1866 (Anul 4, nr. 45-82)
1866-10-19 / nr. 68
No. 68. ANUL IV FOAIA PUBLICAŢIUNELOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEA DE APEL DIN IAŞÎ. ÎN IASSI prenumeraţiunea se face la Tipografia N. Goldner, uliţa hiristigiei. piarul se publica de la 1—2 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. Iaşii, Mercuri 19 Octom. 1866. In districtele României, prenumeraţiunea se face la biurourile postale.. Inserarea unui rând de 35 litere costa un leu, cursul fiscului. Iaşi, 19 Octomvrie. M. S. a lăsata înainte de a pleca urmâtorea Proclamaţiune. ROMÂNI ! Patriotismul ce a’ţî arătat în tote epocele cele mari ale istoriei vostre, v’au păstrată neatinsă sacra moscenire a străbunilor voştri, „Patriea Română.“ Şi de astă-datâ tot acestă patriotism v’au dat cunoştinţa despre adevăratele vostre interese şi v’aă făcut sa voiţi şi să aclamaţi în unanimitate ereditatea principielor voştri şi forma guvernului constituţional. Printr’acesta a’ţî împăcat libertatea cu stabilitatea şi aţî asecurat ast-fel desvoltarea răpede şi necurmată a tuturor puterilor vitale ale ţăreî. Romănî! astăfiî dorinţele vostre s’aă îndeplinit. Alesul vostru a fost însciinţat oficial, ca sublimă Portă îl recunoşte şi fără îndoeală celelalte puteri vor recunosce la răndul lor opera răbdării şi a moderăreî voastre. Constătăm cu fericire câ sublima Portră, recunoscând sinceritatea intenţiunilor şi înţelepciunea faptelor voastre, privesce puterea vostrâ naţională şi legâmintele ce ne alătură de dînsa, ca o garanţia puternică de stabilitate. Mergând la Constantinopole dorinţa mea este de a da prin vie graiă Majestăţeî Sale Sultanului asigurarea profundului nostru respect, pentru tractatele carii regulei la relaţiunile ţârei nostre cu Turcia, şi a primi de la Majestatea Sa o nouă dovadă de înalta sa solicitudine pentru drepturile şi prosperitatea României. Plecă cu încredere în viitoră, căci scră cu urările vóstre mă vor însoţi pretutindeni; din parte'mî ve lasă cugetarea mea, inima mea. M’aţi aclamat suveranul vostru şi vocea poporului fiind vocea lui Dumnezeu, am încredere că A tot-Putintele me va susţine în silinţile ce nu voi înceta de a pune împreună cu voi, pentru progresul şi mărirea patriei noastre. CAROL. Bucuresci, 9 Octomvrie, anul 1866. Revista Politică. Regele Victoru Emanuelîi la ştirea ce au primit’o, că drapelul italiană tricoloră fâlfâe de pe turnul Sânt Marco, aă telegrafiată Generalului Revelă urmâtorele:rMii de mulţemiri generale pentru ştirea vostru. Mă simtu fericiţii, câ am pututu dobândi acea ce de atâtea secole s'a doriţii fârâ resultatu. Italia este unicâ şi liberâ, dacâ italienii ar înţelege, ca să o apere şi să o susţină.“ Naţione un jurnal florentină publică urmâtorele asupra plebiscitului în Veneţia cu data din 21 Octomvrie : în veneţia din 30,000 alegători însemnaţi, 26,180 aă votată „DA“, şi aceştia mai toţi cu voturi deschise. în urbea Padua s'au numerată peste 8000 de voturi. La ţară preoţii mergeau în fruntea poporului conducăndu’i în glote la votare. în districtul Dolo din 7700 îndrituiţi a vota, 7170 aă şi votată, în Udine societatea lucrătorilor, aă început solemnitatea cu sănţirea stindardului, după care intrega populaţiune a urbei, pintre carese amestecară mulţi preoţi, aă mersă câtră pieţele in care eraă aşezate urnele. Plebiscitul s’aă începută de episcopul de la Rovigo. Veneţia astăzi nu mai este a Austriei, ea aă trecut şi s’aă anecsată cătră Italia prin buna voinţă a întregei populaţiuni. Publicamă aicea şi discursurile ţinute la ocasiunea cedarei Veneţiei de câtrâ Generalul Leboeuf : în anul una mie optă sute şaseţleci şi şase, la 19 Octomvrie, optă ore dimineţa, s’aă întrunită : De o parte D. Generală de divizie Leboeuf, adjutante a Imperatorelui Francesiloru, mare oficiertă a legiunei de onoare A, comisariă a Majestăţeî sale în Veneţia, şi De alta parte D. Graf Luigi Mihiel, cavalerul Eduard de Betta, Podesta din Verona şi doctorul Achilles Ivelder, carii formară ună comitetă. In acest comitet, Generalul Leboeuf ţinu următorul discursă : „Domnii mei ! însărcinată de Imperatorele Napoleon III, a lua de la instanţele militare austriace, fortereţele şi teritoriele provincielor vastre, cea mai remasă numai ca drepturile trecute câtrâ Majestatea sa, să le depună în mânâle D-vóstre. Pentru îndeplinirea acestei părţi din îndatorirea mea, v’am chiemat în astă adunare. D-vóstre ştiţi din care causa Imperatorele aă primită cedarea Veneţiei. Majestatea sa s’aă esprimată într’o scrisore autografă datatâ din 11 August câtre Regele Victor Emanuelă asupra aceştia, şi pentru ca să vă încunoştiinţeză pe D-vostre despre intenţiunele bunului meă suverană, nu potă face alta mai bună, de cât a vă ceti acest documentă : „„Iubitul meă frate! Am văzută cu mulţemire, că a’ţî consimţită şi D-vostre la armistiţiul încheietă între Regele Prusiei şi Imperatorele Austriei, precum şi la subsemnarea preliminarielor pacei dintre ambii Monarhi. Este adevărată, câ Europa îşi va deschide o nouă eră de pace. Majestatea Vostrâ ştie ca că am primită cererea pentru trădarea Veneţiei, numai pentru a scapa ţara de orice devastare şi de o vârsare de sănge nefolositoare. Am fost chiară scopul meu, de a vă trada Veneţia, pentru ca Italia să fie liberâ de la Alpi până la Adria. Veneţia aşa dară, ca doamna a destinelor sale, îşi va putea esprima voinţa sa printr’un votă generală. Majestatea Vostrâ, sunt sigură, va recunoşte, câ şi în cazul acesta acţiunea Franciei a fost în favoarea umanitâţei şi a independenţei poporuloră. Re’noindă asigurarea înaltei iubiri şi a adevăratei amiciţii, română al Majestatei Vostre bun frate, NAPOLEON.““ Domnii mei! Imperatorele cunoşte de lungă timp tendinţele ţerei vostre. Majestatea sa ştie, câ acesta doreşte unirea sa cu statele Regelui Victor Emanuel, cu care unită a luptat odiniorâ pentru eliberarea Italiei. Insă din stima dinaintea drepturilor naţionalitâţiloră şi pentru demnitatea poporelor a voea Imperatorele a lasa veneţianiloră publicarea dorinţei vóstre. D-votră sunteţi destul de demni a înţelege acest omagiu adusă suveranităţei poporului, pe care se întemeiază guvernele Franţiei şi a Italiei. Imperatorele cu modul acesta arată încă o datâ stima sa pentru acele probleme, din a cărora apărare el s’aă făcut o onoare, şi sentimentele amicale de care aă dat Peninsulei dovedi de repeţite ori. Majestatea sa este fericită că aă putut apăra prin stâruinţâle politicei sale patriotismul şi curajul naţiunei italiene.“ Graful Michiel a respinsă (în limba italiană) în numele membrilor comisiunei cu următorele cuvinte: „Când în anul 1859 armatele unite au luptă din mâna apăsătorilor noştri teritoriul Lombardiei, am crezut şi noi, ca în strigarea : „De la Alpi până la Adria !“ era înţâlesâ şi mântuirea nostră , însă asta credinţa a fost înăduşită de acea mâna de feră a diplomaţiei. Dară totuşi acea mână de feră, nu aă fost aşa de puternică pentru a apăsa pulsul inimei acestui poporă, care’şi îndoi jertfele sale, basându-se pe un viitor, care este viitorul Italiei, şi în siguranţa, câ puternicul seă aliată nu’l va părăsi, în salvarea acelora carii se arată demni a conlucra. Noi, şi împreună cu noi toţi veneţianii, venerâmă şi aplaudâmă actul de prevedere şi totodatâ mulţemimă mărinimosului aliată a prea iubitului nostru Rege, câ el, dupâ ce cu atâta patriotismu au vărsat în bătae sângele soldaţilor sei, au făcut prin puternica sa intervenire ca sa sosască şi cripa independenţei şi a unireî cu regatul Italiei.“ După acesta Generalul Lebocuf au luat din nou cuvântul şi declara (în limba francesâ) urmâtorele : „In numele Majestățeî sale Imperatorele Francesilor și conformii înputernicireî pe care mea comunicat’o, declarămîi noi Lebocul general de divisiune, adjutante a Majestățeî sale Imperatorelul Francesiloră, mare oficieriu a legiune! de onore & A, înputernici-Atul Majestăţeî sale în Veneţia. In consideraţia tractatului încheiet în Viena la 24 Iulie 1866 relativă la Veneţia, între Majestatea sa Imperatorele Francesiloru şi Majestatea sa Imperatorele Austriei ; în consideraţie că Veneţia cedată nouâ prin generalul Möring, comandante al ordinului coronei de feri A A, comisarii la Majestatei sale Imperatorele Austriei în Veneţia, la 19 Octomvrie 1866. Veneţia se trădă din nou, pentru ca populaţiunele sale, ca domne asupra destinelor sale, sâ’şi dea libera votul ei relativă la încorporarea sa cu regatul Italiei. Acest protocolu, după ce s’aă făcută şi s’aă subsemnat de comisariul Majestăţeî sale Imperatorele Francesilor, şi de D-nii membri ai comisiunei, s’aă pusă la arhiva. Dat în dupla ediţiune la Veneţia 19 Octomvrie 1866. (Urméle semnaturele.) La 21 Octomvrie Majestăţile lor Imperatorele şi Imperatricea Franţiei cum şi Prinţul imperial, s’aă re’ntorsă din Biainz la Paris. A douaji amândoi aă eşită la primblare pe uliţele Parisului, pentru a arata bunului seă poporă parisiană, că starea senătăţei sale se afla bine. 9 Jurnalele francese au drept cestiune la ordinealilei, şi de care se ocupă mai cu osebire, terminul pentru retragerea trupelor din Mecsică şi statul papală. Cât pentru cea dintăiă, este pusă terminul până la Martie viitoră, termin când nu se va mai afla nici un francesă în America ; eara câtă priveşte a doua cestiune, apoi în asta guvernul francesă va urma cu fidelitate convenţiunea din Septemvrie. Imperatorele Austriei îşi continuă drumul seă prin provinciele devastate prin resbelă, în drumul seă împărţeşte bani la cei sărăci şi înaintezâ pe cei cu purturi bune, împărţind o mulţime de cavalerii pe la diferiţi amplacaţi militari şi civili. Insurgenţii din Candia, după cum spune ună raportă al comandantului armatei turceşti de acolo, şi care raportă se verifică de mai multe jurnale, s’au încunjurat de armata turceascâ, şi se aşteptă numai lupta definitivă, care luptă va nimici insurecţiunea. Dupâ o depeşă a Independenţei belgice, România prin stâruinţăle guvernului franceză, şi a Domnitorului ei, a primit învoirea de la Portă, învoirea de a face pe Dunârea şapte Noî cuirasate de resbeli. PUBLICAŢII administrative. Protectura judeţ. Iaşii, No. 10,825. Spre îndestularea D. Scarlat Şişcala cu suma de 1475 lei 8 par., ce are a lua de la locuitorii din satul Spinosa, împlinindu-se de la debitori mai multe vite şi anume: una vaca porumbă, şi una mânzată galbănâ, împlinite de la locuitoriul Constantin a Proastei, una mânzată la pâr porumba şi 2 vaci porumbe împlinite de la locuitoriul Radu Miclea, un cal murg şi una capă murgă împlinite de la locuitoriul Simion Melinte, una vacâ porumbă şi una mânzată porumba împlinite de la locuitoriul Toader Tâmpescu, una vacă porumbă plavae de la Ştefan Nicoliţa, 2 vaci plavae amândoue de la locuitoriul Toader Pintilie, una vacâ plavae cu viţel de la locuitoriul Ilie Ciobanu, una juncâ plavae de la locuitoriul Costachi Grâdinariă, una vacâ plavae şi 2 mânzaţi împliniţi de la locuitoriul Toaderfi