Progresul, iulie-decembrie 1868 (Anul 6, nr. 51-106)

1868-07-10 / nr. 53

ANUL­UI No. 53 FOAIA PUBLICAŢIUNELOR OFICIALE DIN RESORTUL CURŢEI DE APEL DIN IAŞI IN IASSI prenumeraţiunea se face la Tipografia U. Goldner, uliţai Primăriei. Z­iarul se publică de la 1—2 coaie pe septâmânâ.­ Abonamentul pe au 3 galbeni, pe patru luni 1 galbenă. Iaşii, Mercuri 10 Iulie 1868. In districtele României, prenumeraţiunea se face la biurourile postale. Inserarea unui rând de 35 litere, conta un loc cursul fiscului. Iaşii 10 Iulie. Senatorii aleşi cunoscuţi pană astăzi sunt: Colegiul /-/ti. Iaşi, Nicolai Drosu. Tecuciu, A. Vidraşcu. Bărlad, D. Cerchezu. Botoşani, R. Const. Golescu. Câmpu-Lungu, Arhiereul Filaret Scriban. Colegiul al ll-lea. Iaşi, Nicolai Ionesco. Doroh­oiu, Iancu Docanu. Slatina, C. Deleanu. Buzea, Eugenii­ Predescu. Bărlad, Gheorghie Milleru. Tărgovişteti, Pană Olănescu. Brăila, M. N. Mihă­­escu. Bolgradu, Petre Dimancea. Craiova, Nicolai S. Guran. Măgurele, Colonel Paucescu. Ploești, loan Radovici. Vasluiu, Colonelă Pangrati. Râmni­­cu-Sarata. Pădleanu. T. Jiu, Corolonela C. Crăs­­nariu. Rămnicu-Vâlcea, C. Dinu Otetelişanu. Te­cuci, Eliodor Lapati. Focşani, Assanachi Panti­­lie. Bacau, Millicescu. Calaraşî, Colon­ela Stoica. Calaţi, Colonelă Lupaşcu. Ismailă, Dimitrie Bo­­lintineanu. Bucureşti, Mihalachi Anghelovici. Pea­­tra, Alecsandru Sih­leanu. Caliulă, Căpitan Con­stantin Caramanlăă, Folticenî, Grigorie Bengescu, Botoşani, Vasilie Nicolescu. Câmpu-Lung, Anton Guglu. Caracal, Costachi Vlădoianu. Piteşti, Iorgu Peliteaică. Depeşe Telegrafice. PARIS, 11 Iulie. In corpuri legislativă, D. Ollivier a­ atrasă atenţiunea camerei şi a guvernului asupra consiliului ecumenic­, convocată de Papa. Statulă, aă­­jisă Domnia sa, nu trebue să’i aducă nici o pedică, dar trebue să pregătească legi în privinţa despărţire! bisericei de Stată. D. Baroche respun«Jindă aă­­p8» că, guvernul umeaite îndoita regulă ce’i este impusă, una de con­cordată şi alta de principiele de la 1799. „Presa“ asigură că se vor­ deschide în curând­ şi oficiale ne­gocieri asupra uniunei duautaice intre Francia, Belgia şi Olanda. Ştiri particulare din Madrid consideră conspiraţiunea ca foarte gravă, din causă că toate fracţiunele oposiţiunei s­ aă uuită cu Carliştii. PARIS, 11 Iulie. „La Patrie“ spune că guvernul Spaniolă sr trimesă o corvetă cu vapoare pe coastele Andalusiei spre a su­­­ pra-vcglna gurele fluviului Quedalquevir. „Epoca“ asigură că este o mare agitare în Portugalia. Ea a­­daogă, că Regele ar fi oferită preşedinta Cabinetului Marchisului Pencho, şi că armata ar fi aclamată pe Saldanim. MADRID, 11 Iulie. Ducele şi Ducesa Montpensier, au plecat la 1 Iulie de la Cadix pentru London. (Românul) niSCVRSlLi­ pronunţaţii în tripa de 2 Iulie, la ocasiunea distribu­iri­i premiilor, pentru anul şcolarii luii 17/6H, de Arhi­mandritul Climente Nicolau, Rectorele t­eminariuluî centralii din­­Socola. Înaltă Prea Simţire, Domnule Prefecţii, Onorabila Adunare, „Nqua distribuire a premiilor­ este destinată a presenta ţerei şi societăţeî pe cea mai interesantă şi mai frumoa­să dintre serbătorile şcolare. „La o asemenea ocasiune toţi bunii cetăţeni se inte­­resaijle şi dorescu a cunoaşte situaţiunea presentă a scó­­lelor­, progresul efectuată în acestea, zelulă înveţători­­lor­, diliginţa şi conduita şcolariloră, carii suntă ai loră Iubiţi fii. „S’aă representată mai de multe ori în anii trecuţi cantitatea şi calitatea elevilor­ din şcoalele noastre Ia­­Şene, şi câtă pentru şcoalele primare, onorabilul membru al Comisiuneî Interimare municipale, Domnul C. Cercheză, făcu şi astă dată statistica acestora, constatândă pro­­gresulă presentată de aceste institute ale înveţătureî pri­mare în cursulă anuii­î şcolară de faţă. »Mie însă, ca representare al şcoaleloră secondare din urbea noastră, să’mî fie pennisă a declina de la această cale usată, şi a olice puţine cuvinte despre aceia ce con­fie în sine înveţămentul secondară, şi despre năzuinţă poporului nostru Română cătră învăţătură. „I. Una din cele întâi ocupaţiunî în şcoalele secon­dare este cea a Religiunei. „Câtă de importantă şi necesară este acest ramă de înveţătură se vede de acolo, că religiunea formea­ le basa adevăratei morale în omenire, basa adevăratului traia so­cială şi politică. Fără credinţă vie în Dumnezică, fără convicţiune tare în immortalitatea sufletului omenescă, şi fără conştiinţă de destinaţiunea noastră ca fiinţe morale, perfecţionarea bine înţăleasă a omului, buna stare şi or­dine în societăţile omeneşti devine ilusorie. Dar tocmai aceste principii esenţiale formeaze fundamentul Religiunei noastre creştine, singură, carea pe câtă ne poate apropia de Dumnezeu­, sorgintea adevăratului adevără, adevăratu­lui bine, adevăratului frumosă, pe atâta ne poate face a­­devăraţi iubitori de omenire, de armonia şi ordinea so­cială, pentru că respectulă şi binele omenire­ este ime­diatul resultată practică al doctrinei sale: „Iubeşte pe „aproapele tau ca pre tine însuţi,“ ,zice Mântuitorul lu­me!, Iisus Ilristosă. „Iată pentru ce este de dorită a se întoarce o mai serioasă atenţiune asupra acestui studiu în şcoalele nostre secondare, spre a fi propusă în o mai mare întindere şi cu o mal multă stăruinţă; căci nu arare­ori s’aă vădută tineri absolviţi al şcoalelor­ noastre, scandalizăndă socie­tatea noastră prin al­toră esemplară indiferentismă pentru religiune şi biserică. „Alt ramă în înveţămentul secondară este cel al Fi­­losofiei. Dupre Cicerone, cel mai mare oratore al anti­­cităţei Romane, Filosofia este sciinţa raportului omenirei cătră Dumneajicr, şi a raţiunelor, pe care se fundează acest raport­. Astăzi însă Filosofia este acea preţioasă stiinţă, carea îşi disvoltă adevărurile şi doctrina ei prin medial­ raţiunei pure; prin urmare ea disvoltă acţiunea raţiune!, aşa precum religiunea disvoltă acţiunea conşti­inţei lăuntrice, aşa precum morala disvoltă acţiunea practi­ca. Aceste trei acţiuni, unite, formeaze tulpina a toatei vieţi spirituale libere. Filosofia, este adevărată, nu pro­duce pe credinţă, carea se naşte numai din adâncul su­fletului şi al voinţei morale; fereşte însă pe aceasta de multe îndoele, o rădică la lumina cunoştinţei morale, şi o susţine contra periclelor­ provenite de la superstiţiune şi ne­credinţă. „Este adevarată, că foarte adese­ori am fost şi suntă uitate aceste semne caracteristice ale Filosofiei; dar pen­tru aceasta nu suntem în dreptă a incrimina Filosofia ca ştiinţă, ci datorită numai a ne feri şi a lasa cuvenitu­lui dispreţă pe acei dintre cultivitorii ei, carii prin a lor uşoară judecată şi vicioasă ambiţiune, prin a lor sofistica şi falsa înţelepciune, o­ră pângărită precum nu se cu­­vinea. Bunulă insă, dupre înţeleptul Seneca, nu în­­ceteaze de a fi bună, când prin abusă devine vatamă­­toră. Adevărata Filosofie este o mână dreaptă a Reli­giunei; amândoue acestea sunt ca nişte stele gemine, ca­re ne conducă cu acelaşi siguranţă pe calea periculoasă a vieţei presente ca şi pe calea vieţei stiinţifice. „Fata pentru ce conducetorii sorţiloră poporului nostru datoresc a sei şi a observa de aproape, cine suntă cel ce propună Filosofia în şcoalele noastre secondare mai cu samă, dupre care sisteme şi în care direcţiune ? Altmin­trelea putemă să ne ridemă mai curândă saă mai tariiă în faţa unei noue generaţiuni, desbinată în atâtea tabere inimice, câte sisteme aă ascultată în şcoală, rătăcită şi corupta atâtă în ideile câtă şi in simţemintele sale. Dar apoi ună asemenea resultată, numai bunele speranţe ale ţarei, depuse în junimea studioasă presentă, nu le-ar pu­tea justifica. „De la aceste doue ramuri ale înveţământului secon­­dară, trecem la studiul limbei Latine şi Române, de a­­cârară importanţă şi necesitate pentru Români în specie nu se mai poate îndoi nimene dintre noi. Era înse­şi este de dorită, ca limba Română să formete un obiectă de studiu a­parte ; căci esperienţa nî-aă demonstrată, că putemă avea tineri eşiţî din şcoalele noastre, dotaţi cu serioase şi fundate cunoştinţi şi în limba Latină şi în cea Francesă, şi chiar şi în altele, dar carii numai romăne­­sce nu ştiu­ să se esprime şi să scrie: „Fiemî permisă să mai observă încă, că şi în privirea limbei Eline programala actuală al şcoalelor­ noastre se­condare este destulă de nejustă , pentru că de­şi im­portanţa acestui studiu din punctul de vedere ştiinţifică şi literară este ne­combătută, totuşi atâtă în liceile câtă şi în seminariile noastre mari, ’i s’aă lasată abre ună cursă de patru ani, cursă foarte restrînsă , pe când altor limbi node li este adese deschisă lungulă stadiă de 7 ani de dile. „Dar ce să ficemă despre studiulă istoriei, acea co­moară abondantă, acel deposită de amintiri comune și vii ale omenirei, încependă de la originea sa şi terminăndă cu presentulă? Importanţa şi necesitatea acestui studiu o poate fie-cine dintre noi estima, cănd se va gândi, că istoria este oglinda, în genere adevărata oglindă a lumei morale şi sociale din toate timpurile. Se recomandă iu­­biţilor­ şcolari, o perpetuă ocupaţiune cu această oglindă a istoriei, câci amintirele trecutului interesară totă pre atâta viaţa noastră presenta, interioară şi esterioară, cât şi viitorul nostru în toate privirile. „Mai departe, studiul­ ştiinţelor­ fisico-matematice este nu mai puţină interesantă şi utilă în înveţămăntură secondară ; căci acestea esplicândă proprietăţile materiei şi raporturile ei în toate formele şi schimbările sub care ea ni se represintă şi influianle asupra vieţei noastre, pe lângă aceia că disvoltă şi ascută mintea noastră, concurgă a ne apropia şi cu mai mult succesă de misteriile lumei metafisice, pe care le am de obiectă arătă Filosofia câtă şi Teologia cu preferinţă. „Ar fi de dorită înse, ca stădiulă fisico-matematică să se propună în şcoalele secondare numai întru atâta, şi numai în acea direcţiune, întru câtă ar putea corespunde scopului institutelor­, destinate pentru înveţămăntură se­condară ; altmintrelea s’ar paralisa progresulă altoră ob­iecte mai caracteristice acestui învăţămentă. „S’ar părea, înaltă Prea Sfinţite şi Doim­iloră, că am terminată aicea cu cerculă studiiloră înveţămentului se­condară. Respectivă însă de Seminară, datorescă a ve a­­minti, că între studiile principale în asemenea institute, se mai connumeră încă ritualulă şi cântările. Fără a­­cestea ună absolvită seminaristă nu s’ar putea presenta în mijlocul poporului nostru ca bună preută şi credincioşii servitori al bisericei strămoşilor­ noştri. Necesitatea u­­nui asemenea studiu, câtă pentru Seminarii, o provoacă esegintele simţimentului moralo-religiosă, carele se dis­voltă şi se cultivă naturalmente prin representările pioa­se, care vivifică principiile teoretice ale religiunei noastre creştine, şi influia­le în ună modă foarte naturală şi mân­tuitorii asupra vieţei noastre practice, fie considerată in­­dividualmente, fie în familie, fie în societate. Aşa este creată omulă, ca să fie nutrită spiritualmente şi prin i­­deile ce li se comunică, şi prin formele şi representările dinafarice ale cultului, care şi unele şi altele concurgă a face din creştină o fiinţă superioară celorlalte creaturi pamentene, ună individă consciinciosă, ună seriosă membru în familie, uu prudenţă şi folositoră membru în societate şi în stată. Să nu credeţi, Domniloră, că adorândă cre­ştineşte pe Dumneaeă, aţi înjosi natura şi demnitatea voastră, nici de cumă. Dumne^eă, dupre cum se espri­­mă un mare înţeleptă chiar al păgânătăţei antice, Socratu, nu are necesitate de adoraţiunea noastră, ci noi înşine ne sublim­ămă făcăndă aceasta, căci ast­felă ne punemă în contactă şi în legătură cu fiinţa supremă Dumneaeă, de la carele depinde toată esistenţa şi prosperitatea nostra atâtă în vieaţa presentă câtă şi în cea viitoare. „N­. A’şi fi putută crede ca şi finită aicea acest dis­­cursă ^,1 meu, dacă nu aşi fi avută în vedere raportul» învăţămentului cătră noi Românii în genere. Dar­ întru aceasta voiă fi foarte scurtă, ca să nu devină obositor* onorabilei adunări presente. „Considerându lunga viaţă morală şi politică a naţiune-! noastre Române, observăm­ în ea o înnăscută şi jaarte

Next