Progresul, iulie-decembrie 1870 (Anul 8, nr. 52-98)
1870-09-12 / nr. 71
No. 71 m 1r "1m bE au k&J» ANUL vm FOAIA PUBLICAŢIUNELOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEA DE APEL DIN IAŞI IN IASSI prenumeraţiunea se face la Tipografia H. Goldner,uliţa Primăriei. Ziarul se publica de la 1—2 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 3 galbeni, pe patru luni 1 galbena. In districtele României, prenumeraţiunea se face la biurourile Iaşii, Sâmbătă 12 Septemv.1870. aoai raud „„ litere,e08a „„ i8a ofrauii iM„,„ Iaşii, 12 Septemvrie 1870. Depeşe Telegrafice. FLORENŢA, 15 Septemvrie. — Eri un escadron de lanceri francezi trămişi în recunoaştere au sosit fără veste, la 3 kilometre de Roma, înaintea ante-guardei pontificale care l’a primită cu focuri de pusei. Escadronul efectuând un atar, zuavii au fostit siliţi a se retrage. Dânşii au avut 3 morţi şi 3 răniţi; lanceril 1 mort şi 3 răniţi. Escadra italiană a sosit la Civita Vechia. Divisiunea lui Angioletti va ocupa probabilmente astăzi Veletri şi Valamonte. Mai mulţi gendarmi guarzi vamali şi dragoni au depus armele. Pretutindeni trupele noastre au fost aclamate. FLORENŢA: — Eri, Cadorna a trimis un parlamentar generalului Cancler la Roma cerându-i intrarea trupelor sale în acest oraș. Generalul a dat un răspuns negativ. PARIS, 16 Septemvrie. — Informaţiunele ministeriali anunde că o ante-guardă prusiană a intrat la Neuilly-sur-Marne, că 3000 oameni merg spre Villers-Cotterets şi 10,000 spre Nanteuil. Soissons se află blocat de cavalerie. Scrii particulare spun că ecleronii prusiani au fost semnalaţi la Corbeil şi la Clamant. Numeroase trupe au eşit o sală din Paris. Se presupune că Prusianii pregătesc un atac în partea fortului Vincennes. Circulaţiunea continuă pe calea ferată de la Orleans. Bilanţul băncei francese nu s’a publicat astăzi. O depeşă de la Joinville, în departamentul Haute-Marne, zice că 25,000 Prusian au prins un tren la Senlis şi că circularea între Paris şi Chantilly a încetat. PARIS, 16 Septemvrie. 25,000 de Badesi, avend cu denşii 20 de tunuri, au ocupat Colmar. După o mică luptă cu francîtiroriî şi guardii-mobili, aceştia, luând provisiuni de hrană şi furagie, s’au reînturnat a doua zi dimineaţă la Mulhouse. O telegramă de la Fontainebleau anunciă că ulanii prusiani au sosit la Courcelles. BERLIN, 16 Septemvrie. — CHarul de Dresda din 8 Septemvrie, zice că Czarul a trămis regelui Saxel o depeșă, anunciându'i că a conferit ordinul Satu-George, clasa 2 a, principelui regale al Saxel spre a onora succesul repurtat de trupele saxone. LONDRA, 17 Septemvrie. — La un banquet ce a avut loc într’un oraş scoţian, D. Low, cancelarul thesaurului, a zis: „Anglia, după ce a urât de toate mijloacele diplomatice pentru evitarea resbelului, n'ar pute cerca spontanen o mediaţiune fără a părăsi posiţiunea sa neutră şi fără a ofensa pe una din părţle baligerinţi. De oare ce s’a făcută apel la spadă, trebue ca spada să decidă. Victoria va judeca mai bine ce garanţii de pace vor fi necesarii. Anglia se va însărcina cu o mediaţiune numai atunci când părţile beligerinţi ar invita-o“. PARIS, 17 Septemvrie. — Ziarul l’Electeur libre zice că o vine descărcătură de puști s’a auzit de la Jurisy. Calea ferată de la Lyon se află întreruptă. Glais-Bizoin și un alt membru al guvernului vor urma pe Crémieux la Tours. VIENA, 17 Septemvrie. — Discursul imperatorului pronunciat, cu ocasiunea deschidere! Reichsratulul, punând în vedere bine facerile păcei pentru Austria, pe când o luptă sângeroase se întinde pe un vas teren, face apel la patriotismul tuturor pentru consolidarea instituţiunilor constituţionale. Discursul tronului deploră absenţa representanţilor Bohemiei cărora guvernul se va sili a asigura participarea lor la instituţiunile constituţionale; exprimă dorinţa că Rheichsrathul va observa moderaţiunea şi dreptatea în alegerea măsurilor pentru ca să se ofere pe basa constituţională satisfacţiunea compatibile cu posiţiunea monarchiei şi cu trebuinţele particulare ale fiecărei ginte; în fine menţionează proiectele de legi ce sunt a se supune la examinarea Reichsrathului şi printre care figurează regularea relaţiunelor Bisericei cu Statul, acum că s’a desfiinţat concordatul cu Sântul Scaun. (Monitorul 2). PARIS, 18 Septemvrie. O circulară a lui Jules Favre, din 17 Septemvrie, resumă politica guvernului ; ea zice : nu avem pretensiune să cerem ca Prusia să fie desinteresată, dar, a impune Franciei nisce condiţiunî inacceptibile, ar fi să se continue de nevoe resbeiulu. Ni se obiectează că suntem una guvernă fără putere regulată, recunoascem pe deplină aceasta, şi de aceia şi chiemămă Camera constituantă. Circulara respinge ca o calomnie aserţiunea că ţara au voito sau vra resbeiulu. Majoritatea foastei camere, emanată de la puterea personală, să credea obligată se o urmeză cu supunere. Nu e nici una oma sinceră, care se poată afirma că Francia, fiindu consultată în libertate, ar fi făcută resbelă. Am făcută reă că am tolerată pe un guvernă care ne pierdea. Acumu să recunoascemu că suntemu obligaţi să reparămu, într’o justă mesura, răul, care s’au făcută. Dar, dacă Prusia vrea se distrugă naţiunea francesă, îl vomu opune o resistenţă desperată. (Vomănuici.) Circulara D. Jules Favre, ministrul afacerelor streine al Republicei francese, cătră agenţii diplomatici ai Franciei : Domnule, Evenimentele care s’aă sevărşită în Paris să esplică aşa de bine de logica neîmpăcată a faptelor, încât este inutile de a mai stărui multă asupra înţelesului şi mersului lor. Cedându unei aprinderi iresistibile, prea multă vreme oprită, poporaţiunea Parisului s’a supusă unei necesităţi superioare, aceia a propriei sale scăpări. Ea n’a vrută să peară cu puterea criminală care conducea Francia la peire. Ea n’a pronunţată căderea lui Napoleon III şi a dinastiei sale : a înregistrat-o numai, în numele dreptului, al justiţiei şi al salutei publice. Şi această sentinţă era aşa de bine ratificată de mai înainte de cătră consciinţa tuturora, în cât nici unul dintre apărătorii cei mai scomotoşi ai puterei care cădea, nu s’a sculată ca se o susţie. Această putere s’a derăpănată de sine, sub greutatea greşalelor sale, în aclamările unui imensă poporă, fără ca o picătură de singe să se fi varsată, fără ca o singură persoană să fi fostă lipsită de libertatea sa, şi s’a putută vedea... lucru ne mai aurită în istorie !... cetăţeni, cărora strigătură poporului le conferea periculosulă mandată de a se lupta şi de a învinge, ne gândindu-se ună momentă macara la adversarii carii în ajmă îi ameninţa cu esecuţiuni militare. Refuşindu-le onoarea unei apăsări oarecare, ei au constatat orbirea şi neputinţa lor. Ordinea n’a fostă turburată ună singură momentă: încrederea noastră în înţelepciunea şi patriotismul gardei naţionale şi al întregei populaţiuni ne permite se afirmămă că nu va fi nici de aici încolo. Desfăcută de ruşinea şi pericululă guvernului trecută, trădătoră al tutoră datoriilor sale, fie cine înţălege că celă dintăiă actă al acestei suveranităţi naţionale, în sfârşită recucerită, e de a se comanda pe sine însăşi şi de a’şi căuta puterea în respectul dreptului. Ş’apoi, timpulă grăbesce: inamiculă ne e la poartă, nu avemă de câtă mă cugetă : se’lă respingemă afară de pe teritoriulă nostru! Dar această obligaţiune pe care o primimă cu hotărâre, nu noi am impus’o Franciei: ea n’ar suferi-o, dacă vocea noastră ar fi fostă ascultată. Am aparată cu energie, cu prețul, chiar al popularităței noastre, politica păcei. Vomă stărui într’însa cu o convingere din ce în ce mai profundă. Anima ni se sdrobesce la privirea acestoră măcelăriri omenesc!, în care pere floarea celor doue naţiuni, pe care cu puţină bună simnţă şi cu multă libertate am fi putut-o scăpa de aceste îngrozitoare catastrofe. Nu avem despresiuni care se poată depinge admiraţiunea noastră pentru eroica ne armată, sacrificată de inespenenţa comandamentului supremă, şi cu toate astea mai mare prin perderile sale decât prin cele mai strălucite victorii. Căci, cu toată cunoscinţa greşelelor care o compromiteaă, ea s’a sacrificată, sublimă, înaintea unei morţi secure, rescumpărândă onoarea Franciei de petele guvernului ei. Onoare ei ! Naţiunea îi deschide braţele ! Puterea imperială a voită să dividă nenorocirele şi datoria le confundă într’o solemnă îmbrăţişare. Sigilată de patriotismă şi libertate, această alianţă ne face ne’nvincibili. Gata la orice, privimă în linişte situaţiunea ce ni s’a făcută. Această situaţiune o preciseză în câteva vorbe, o până sub judecata ţerei mele şi a Europei. Am condamnată în gura mare resbelulă, şi protestândă pentru respectulă nostru, cătră dreptulă popoarelor, am cerut să fie lasată Germania stăpână pe destinele sale. Vreamă ca libertatea să fie de o dată legătura noastră comună şi comunală nostru scută; eramă convinşi că aceste puteri morale voră asecura pentru totdeuna mănţinerea păcei. Dar, ca sancţiune, reclamamă o armă pentru fiecare cetăţani, o organisaie cetăţenească, şefi aleşi ; atunci am fi rămasă neatinşi pe pămentul nostru. Guvernulă imperială, care de multă despărţise interesele acestor doue ţeri, a respinsă această politică. Noi o reluăm, cu speranţă că, înveţată prin esperienţă, Francia va avea înţelepciunea de a o practica. Din parte, regele Prusiei a declarată că făcea resbelă, nu Franciei, ci dinastiei imperiale. Dinastia e la pămăntă. Francia liberă se rădică. Regele Prusiei vrea oare să continue o luptă implă, care îi va fi celă puțină tot atâtă de fatală ca și noue? Vrea oare să dea lumei din al noue-spre-trecerea seculă acest crudă spectacolă a doue naţiuni, care se distrugă între dânsele şi care, uitându’şi de omenire, de raţiune, de sciinţă, grămădescă la ruine şi la cadavre? Liberă este: eieşi asupră’şi această respundere în faţa lumei şi în faţa istoriei! Dacă aceasta e o desfidere, o primimă. Nu vomă ceda nici ună deget din teritoriul nostru, nici o peatră din fortăreţile noastre. O pace ruşinoasă ar fi ună resbelă de esterminare cu ună scurtă termenă. Nu vomă trata de câtă pentru o pace durabilă. Aici interesulă nostru e acela al Europei întregi, şi avemă temeiu să sperămă că, desfăcută de orice preocupare dinastică, cestiunea se va pune astă-felă prin cancelarie. Dar chiară singuri se fimă, nu ne vomă slăbi. Avemă o armată hotărâtă, forturi bine aprovisionate, mă încongiură bine stabilită, dar mai alesă pepturile a trei sute de mii de luptători, decişi a ţine pănă la cele din urmă. Când ei depună ca pietate coroane la picioarele statuei Strasburgului, nu se supună numai unui simţimănt de admirare intusiastă, cer şi eaă eroiculă lor curentă de ordine: jură să fie demni de fraţii loi din Alsacia şi se moară ca dânşii. După forturi, suntă zidurile; după ziduri, suntă baricadele. Parisulă poate se ţină trei luni şi se învingă; dacă s’ar supune, Francia, în picioare la apelulă scă, îlă va resbuna; ea va continua lupta şi agresorulă va peri într’însa. Iată, Domnule, ceia ce trebue să scie Europa. Noi n amă primită puterea cu altă scopă. Nu o vom păstră ună minută, dacă nu vom găsi poporaţiunea Parisului şi a întregei Frandie deci să se împartă cu noi hotărârele noastre. Se mă resumă într’ună cuventu, înaintea lui Dţică care ne aude, înaintea posterităţei care ne va judeca , nu vremă de câtă pacea. Dară, dacă se va urma în contra-neună resbelă funestă pe care l’amă condamnată, ne vomă face datoria pănă în capelă, şi am tarea încredere că causa noastră, care e causa dreptului şi a justiţiei, pănă în sfârşită va triumfa, în acest înţelesă să esplicaţi situaţiunea D-lui ministru al curţei pe lângă care sunteţi acreditată, şi în mânele căruia veţi lasa copie după acest documentă. Primiţi, Domnule, espresiunea înaltei mele consideraţiuni. 6 Septembre 1870. (Românul). Ministru al afacerelor Streine, JULES FAVRE. Intendența militară din a 2 divisie teritorială. No. 981 fi. Conform ordinului D lui Ministru de Roabei sub No. 6345, sa fieunoe ut lâ la 22 Septemvrie curent aa va ţine următoarele licitații: