Revista 22, iulie-decembrie 1992 (Anul 3, nr. 26-51)

1992-10-09 / nr. 40

f_____________________________________ _______________________________________________________________________________ SONDAJ DE OPINI­E PAVEL CÎMPEANU Sondajele la strîmtoare Pe lingă alte isprăvi, alegerile din toamna lui ’92 sunt departe de a fi mărit credibilitatea sondajelor de opinie, învinuirilor tradiționale, de manipulare și chiar de venalitate, li se adaugă acum cele de incompeten­ță. Mesajul unora dintre povățuitori degajă un subtext de genul : „Decît să publicați prognoze infirmate de fapte, mai bine lăsați-i pe cei de la IRSOP, care știu meserie“. Răspunsul preliminar, pe care îl pot da pen­tru moment acestui soi de povețe, este următorul : 1. rostul de căpetenie al sondajelor de opinie nu este să dea de lucru celor care le întreprind, ci să dea o expresie cît mai­ obiectivă și relativ continuă mișcă­rilor imperceptibile care au loc în opinia publică. De aceea sondajul de opinie a devenit o instituție inalie­nabilă a democrației contemporane . 2. informațiile accesibile nu îmi îngăduie să evaluez nivelul de profesionalism al IRSOP — ele fac în schimb cu putință două observații : . a. ultimul sondaj pre-electoral al acestei organizații a fost publicat în 24 septembrie a.c. Aproape toate procentele diferă de cele anunțate cu trei zile mai tîr­­ziu la TV — diferență care, în cazul d-lui Iliescu, se ridică la 10 puncte. Concluzie : faptele ne obligă să distingem între IRSOP cu INFAS și IRSOP fără IN­F­AS ; b. în comparație cu orice alt sondaj pre-electoral e­­fectuat de echipe autohtone, sondajul IRSOP—INFAS se distinge net prin trei caracteristici : mijloace, pu­blicitate și obiect. Despre publicitate, incluzînd asis­tența extrem de generoasă a unor oficialități româ­nești, este inutil să vorbesc. Mijloacele — chiar și nu­mai cele întrevăzute pe micul ecran — depășesc visu­rile cele mai extravagante ale investigatorilor de rînd. Mai importantă este totuși a treia particularitate, cea referitoare la obiect. Sondajele anterioare măsurau un obiect psihologic — o intenție, intenția de a vota în­­tr-un anumit fel —­ pe cînd sondajul din 27 septembrie măsura un obiect fizic — buletinul de vot ștampilat și introdus în urnă de către persoanele intervievate înainte ca interviul să fi avut loc. Primele sondaje se ocupau de un comportament posibil, și deci incert — ultimul de un comportament consumat, și prin urmare sigur , primele erau sondaje pre-electorale, care ofe­reau prognoze asupra a ceea ce urma să se petreacă — ultimul era un sondaj post-electoral, care oferea un prognoze, așa cum s-a afirmat, ci diagnoze, măsurînd ceea ce se petrecuse. Firește, descrierea trecutului este mai puțin failibilă decît prezicerea viitorului ; 3. prognozele publicate în decursul campaniei elec­torale de CIS și interpretate de subsemnatul au fost în parte infirmate și in parte confirmate. Principalele distorsiuni au fost de ordin cantitativ, privind îndeo­sebi raportul de forță electorală dintre F.D.S.N. și C.D., dintre cei doi principali candidați la președinție, pre­cum și succesul P.U.N.R. Principalele prognoze confir­mate privesc o serie de tendințe caracteristice pentru evoluția situației politice, cum ar fi incapacitatea tu­turor celor șase candidați la funcția prezidențială de a obține majoritatea din primul tur de scrutin și, ca a­­tare, necesitatea celui de al doilea tur, identificarea celor doi finaliști, răsturnarea raportului de forțe în­tre F.S.N. și F.DJ3.N. în favoarea celui din urmă, re­lativul succes personal al d-lui Funar, al P.U.N.R. P.R.M., regresul P.N.L., M.E.R. și P.D.A.R. și — îndeo­și­sebi — enorma labilitate a electoratului, tinzînd să se agraveze, cu contribuția actorilor politici, a mass-me­dia și, mai ales, a Televiziunii. Prevalent, pînă la urmă, nu este faptul că am oferit și informații corecte, ci faptul că unele informații avansate în preziua alege­rilor s-au dovedit eronate ; 4. cei mai severi judecători ai acestor neajunsuri sînt oameni calificați pentru acest tip de cercetare, care fie nu-și asumă riscul de a o desfășura, fie o desfășoară la comanda unor instituții care plătesc în valută forte și își păstrează proprietatea asupra informațiilor colec­tate. De partea lor, cei care prestează o activitate prac­­ticătică de sondaje, făcînd publice rezultatele, pot fi împărțiți în trei categorii : a) impostorii, procedînd cu acel amestec de non-pro­­fesionalism și iresponsabilitate, ilustrat în ajunul ale­gerilor de așa-zisul sondaj „Catharsis“, care îi atri­buia candidatului CD aproape 60% din sufragii ; b) profesioniștii cu afilieri politice inevitabile, dar și insurmontabile, aducătoare de avantaje consistente, cum ar fi exclusivitatea difuzării rezultatelor prin TV sau a contractelor cu instituțiile de stat ; c) profesioniștii fără astfel de afilieri și astfel de avantaje, a căror voință de obiectivitate le consolidea­ză mai­ degrabă adversitățile decît prieteniile ; 5. dintr-un punct de vedere foarte general, discor­danțele apărute între prognoze și rezultate pot avea două cauze : capacitatea predictivă scăzută a investi­gatorilor și/sau predictibilitatea scăzută a comporta­mentelor electoratului. Primul aspect fiind subliniat de mai toată lumea, al doilea rămîne în umbră. De aici poate și subaprecierea unui fapt notoriu : performanța CD din 27 septembrie nu este inferioară numai pro­gnozelor avansate de sondaje, ci și rezultatelor efective obținute în februarie 1992 (vezi cifrele oficiale despre alegerile pentru consilierii locali). In loc să se înmul­țească, alegătorii acestei coaliții s-au împuținat. Aceas­ta nu mai este o diferență între estimări predictive și rezultate efect­ive, ci între două seturi de rezultate e­­fective produse la o distanță de șapte luni. Se pune întrebarea : cînd anume, pe parcursul acestui inter­val, a intervenit contracția electoratului CD ? Datele existente nu sugerează un proces lent și relativ conti­nuu, ci o reducere bruscă, petrecută în ultima fază a campaniei electorale, după o creștere survenită în lu­nile care au urmat alegerilor locale. Desigur, esențială nu este diagrama acestui declin, ci cauza lui, o temă care va fi cu siguranță dezbătută pe larg după al doi­lea tur­ de scrutin. Pentru tema discutată acum, revela­tor este alt aspect : dacă electoratul Convenției a stră­bătut într-adevăr un traseu de felul celui schițat mai sus, atunci sondajele efectuate cu două săptămîni îna­inte au investigat — și deci au descris­­ o altă stare de spirit decît cea care a prevalat la 27 septembrie. In acest caz, rezultatele alegerilor diferă de prognoze și pentru că electoratul care a produs aceste rezultate di­feră de cel care sugerase acele prognoze. Invocarea în exces a unor circumstanțe atenuante ar fi la fel de sterilă ca și ignorarea lor. Activitatea de investigare sistematică a opiniei publice este o com­ponentă imanentă a procesului istoric de înaintare a societății noastre spre democrație — problema nu este deci dacă să fie continuată, ci cum să fie ameliorată. Este nevoie, în acest scop, de analiza ei politică și pro­fesională lucidă, care va fi întreprinsă cît de curînd. Pînă atunci însă, nu mi se pare de prisos o privire circumspectă asupra imaginii turului II al alegerilor prezidențiale, așa cum aceasta este conturată de ulti­mul sondaj CIS. Pornind de la premisa că în al doilea tur ambii can­didați vor obține mai multe voturi decît în primul, sondajul abordează două probleme : prima — de unde va proveni acest spor ? și a doua , ce motivații are a­­ceastă redistribuire a voturilor ? Investigația s-a desfășurat înainte de anunțarea re­zultatelor oficiale, așa încît procentajele folosite nu sînt cele ieșite din urne, ci cele anticipate de ancheta în chestiune. Migrația voturilor Pentru mulți alegători, turul II este momentul unei migrații electorale : votul lor, acordat în primul tur unuia dintre cei patru candidați eliminați, se va în­drepta acum către unul dintre competitorii rămași în cursă. Alegătorii care și în primul tur îl susținuseră pe unul dintre aceștia vor vota, cu rare excepții, în turul II, la fel ca și în­ turul I. Electoratele turului II sînt formate așadar din două valuri succesive : cei veniți de la început și noii veniți. Din punct de vedere elec­toral, se știe de unde vine primul val — dar al doilea­ ? Sau mai explicit , căruia dintre candidații intrați în turul al doilea îi vor da votul alegătorii celor patru candidați eliminați în turul I ? Pentru a descrie mai clar parametrii acestei migrații sînt folosite două baze de calcul : electoratul candida­ților din primul tur, indicat în tabelul de mai jos prin termenul „Parțial“, și electoratul total, indicat prin „Total“. Tabelul prezintă aceste două procente pentru fiecare candidat, ultima coloană, indicată prin terme­nul „Ansamblu“, notînd suma celor două procentaje din coloanele „Parțial“. Spre exemplu : Alegătorii din primul tur al d-lui Mânzatu ar vota în al doilea tur cu dl. Constantinescu în proporție de Baza de calcul este de fiecare dată electoratul total al candidatului respectiv. De exemplu , dintre toți cei care afirmau că în turul I vor vota pentru candidatul CD, 23,2% proveneau dintre votanții prezumtivi ai PAC în alegerile parlamentare , 14,8% dintre votanții pre­zumtivi ai FSN în alegerile parlamentare intenționau în primul tur să voteze pentru dl. Iliescu etc. Simpla comparare a procentelor din cele două tururi semna­lează o tendință insistentă de reducere a voturilor pro­venite mai ales de la principalele formațiuni sprijini­­toare — cazurile PNȚCD și PAC pentru dl. Constanti­nescu, sau FDSN pentru dl. Iliescu. Tendința a­­re­39,3% — echivalentul a 2,0% din electoratul total — și cu dl. Iliescu în proporție de 32,8% — 1,7% din elec­toratul total. Mișcarea de migrație în aceste două di­recții a însumat însă numai 72,1% dintre votanții d-lui Mânzatu, reieșind că restul — circa 28% — nu inten­­ționau să se mai prezinte și în 11 octombrie. Iată tabelul complet al distribuției acestor intenții (în %) : Em. Constantinescu I. Iliescu Cele patru grupări de alegători desemnate prin nu­mele candidaților cu care se presupune că au votat în primul tur par să se îndrepte, în turul II, spre com­portamente similare. Cîteva similitudini : 1. nici una dintre grupări nu are, în totalitatea ei, intenția de a participa și la turul II ; 2. cei care își declară această intenție formează însă marea majoritate a fiecărei grupări ; 3. variațiile acestei majorități stimulează o ipoteză : cu cît mai restrînsă este majoritatea în cauză, cu atît mai largă este proporția celor care nu accepta nici una dintre alternativele pe care turul II le opune candida­tului votat în turul I. La mijloc ar putea fi un fel de loialitate, mult mai răspîndită printre alegătorii d-lor Mânzatu și Funar decît printre cei ai d-lui Druc . 4, nici una dintre cele patru grupări nu pare încli­nată să-și concentreze în turul final voturile asupra unuia dintre cei doi competitori rămași în cursă. Ca­racteristica principală a migrației de la turul I la tu­rul II pare să fie diviziunea ; 5. trecerea în proporții apropiate a alegătorilor unui candidat la președinție de partea altor doi candidați opuși nu poate să nu sugereze o stare de labilitate a­­­ electoratului, o disociere a actorilor de programele pe care le reprezintă ; 6. după cum indică cifrele din cele două coloane „To­tal“, ponderea efectivă a acestor contribuții în electo­ratul total este în genere modestă ; 7. importantă ca dimensiune apare una singură din­tre aceste contribuții — cea a alegătorilor d-lui Funar, ponderea ei fiind aproximativ egală cu a celorlalte trei luate împreună ; 8. diferențele de opțiune între cei doi candidați din turul II sînt infime, ele înclină constant în favoarea reprezentantului CD, cu aceeași excepție a electoratu­lui d-lui Funar ; 9. o altă diferențiere relativ importantă între prota­goniștii întrecerii finale este cea a electoratului d-lui C. T. Dragomir, care se arată mai deschis față de dl. Constantinescu decît față de adversarul acestuia. Potrivit acestor date, electoratul plasat între CD și FDSN nu manifestă o preferință netă pentru nici una din părți. Viitorul politic poate depinde de direcția pe care ar lua-o formarea unei asemenea preferințe. Formațiunile Ambii competitori rămași în cursă au recoltat încă din primul tur de scrutin voturi provenite de la alegă­torii mai tuturor formațiunilor importante. Amînarea cu încă­ două săptămîni a epilogului obligă sondajele CIS să estimeze în ce măsură acest sprijin difuz se va menține, va spori, sau se va restrînge pentru fiecare din cei doi protagoniști ai turului decisiv. Iată propor­țiile în care susținătorii principalelor formațiuni­­ de­clarau că intenționează să voteze pentru fiecare dintre ei în fiecare tur (în %) ; prezintă însă decît o reducere aparentă, provocată de faptul că în turul II electoratul ambilor candidați ,1— baza de calcul — crește sensibil. Drept urmare, în timp ce contribuția PNȚCD sau a FDSN la numărul de vo­turi ai reprezentanților lor sporește în termeni abso­luți, ea scade în termeni relativi. Conform datelor de mai sus reiese că : 1. electoratul președintelui în funcțiune indică, sub aspectul surselor, o remarcabilă concentrare — el pro­vine într-o proporție de trei sferturi de la cele două Fronturi cărora în turul II­ li se adaugă numeroși sus­ținători ai PUNR : CENTRUL INDEPENDENT DE STUDII SOCIALE ȘI SONDAJE - C.I.S. Intre două tururi de scrutin I. Iliescu Em. Constantinescu 9 1­3 â ’S§ ti1O­­*»■Ue«30 1 04H 04H < I. Mânzatu­­ 39,3 2,0 32,8 1,7 72,1 C. T Dragomir 53,4 3,3 31,5 2,0 84,9 Gh. Funar 36,1 6,2 40,1 6,9 76,2 I. Mânzatu 39,3 2,0 32,8 1,7 72,1 M. Druc 52,5 1,8 42,5 1,4 95 * TurPLDMER PSM PNȚCD PER PRM 5’SN PNL PAC FDSN PDAR PLAT PUNR UDMR ConstantinescuI 0,3 2,6 1,2 29,3 1,7 0,3 1,4 12,5 23,2 1,7 3,2 4,3 3,5 11,3 N­ 0,6 3,5 1,2 21­1,3 1,2 9,8 10,4 17,2 1,2 4,2 3,1 15,1 7,1 ■* IliescuI 0,3 0,9 3,8 0,6 0,9 2,8 14,8 1,3 0,3 60,4 6,0 4,7 0,3 • N­ 0,2 1,7 2,7 0,4 1,3 4,2 15,6 1,0 1.0 45,1 4,8 0,6 16,7 0,4 " „22" • PAGINA 10 ANUL III • 40 (141) ® 9-15 OCTOMBRIE 1992 t'bi

Next