România Liberă, februarie 1967 (Anul 25, nr. 6933-6956)

1967-02-23 / nr. 6952

Oradea Uzina de alumină în etapa doua La Uzina de alu­mină din Oradea — importantă sur­să de materie pri­mă pentru in­dustria metalului alb — se execută vaste lucrări de construcţii şi mon­taje menite să sporească produc­ţia întreprinderii cu 50 la sută, în clişeu , un aspect de la montarea noilor vase de descompu­nere pentru soluţia de alumi­­nat 8 Mii life,'­v ; *. .­., J/mi: • ••mp­‘imy •• .figmeran! Foto: ION POPOVICI D­OIs apa— C­INCI CU MAPA La Direcţia generală a lapte­lui din Ministerul Industriei Alimentare : — Tovarăşul director general este aici ? Pot vorbi cu dîn­­sul ? — E într-o şedinţă. — Şi altcineva din condu­cere ? — Nu e nimeni. Dar alături, tot pe acest etaj aveţi mai multe şanse: din 11 directori poate găsiţi pe cineva la Di­recţia cărnii şi frigului... în sfîrşit, după cîtva timp ia­­tă-ne în cabinetul directorului general, ing. Eugen Luca, cu care am abordat discuţia prin întrebarea : — Aveţi în direcţie suficienţi oameni pentru a putea coordo­na şi îndruma bine, în această perioadă, sectorul de care vă ocupaţi ? — Nu avem destui oameni, ne-ar mai trebui... — împreună cu dumnea­voastră, sînteţi în total 11 di­rectori. E adevărat ? — Da, dar avem și multe probleme.... Eu semnez în fie­care zi cam 600 de hîrtii... — Cite servicii funcţionează în această direcţie ? — 13. — Fiecare cu şeful său şi cu adjunctul serviciului ? _ — Nu în toate cazurile avem şi adjuncţi de şefi de serviciu... — Cîţi salariaţi, are Direcţia generală a cărnii şi frigului ? — In jur de 100. — Deci, unui director îi revin, aproximativ 1,2 servicii şi 9 sa­lariaţi. — Bine, dar nu vă gîndiţi că avem în subordine, în fiecare regiune întreprinderi... — ...Unde funcţionează de a­­semenea un colectiv de condu­cere, compus din cîţiva oa­meni ? — Cam 4—5 : director, direc­tor adjunct, inginer şef şi ad­juncţi, contabil şef... — ...Cu care purtaţi o intensă corespondență, nu ? Am văzut că le dați îndrumări detaliate, mergînd chiar pînă la desena­rea tabelelor... — Păi, ei nu știu cum să ra­porteze întotdeauna cît mai sintetic. — Nu vi se pare tovarășe di­rector general că se vehiculează prea multă hîrtie...? — Ba da,­­ asta-i adevărat. Mulţi dintre inginerii noştri, în loc să se ocupe de probleme de concepţie, să se gîndească adică în ce fel pot lucrurile să meargă mai bine, întocmesc si­tuaţii sta­tistice... — Cum vă explicaţi că în ciuda numărului mare de direc­tori şi şefi de serviciu, informa­rea operativă este înlocuită de nenumărate scrisori ? Aţi vrea să ne spuneţi cu ce se îndelet­nicesc directorii din imediata dumneavoastră subordine ? Tovarăşul ing. Eugen Luca, ne-a explicat în detaliu. Vom reproduce, rezumativ, doar o parte dintre informaţiile căpă­tate : patru directori tehnici din direcţia generală sînt afectaţi sistemului de contractări şi achi­ziţii, de care se ocupă alţi 16 inspectori regionali şi, cum am mai spus, întreprinderile regionale — I.R.I.C.-urile. Cei patru directori tehnici din no­menclatura centrală sînt coor­donaţi de directorul general adjunct, iar ei la rîndul lor îi coordonează şi controlează pe inspectori, iar inspectorii ins­pectează întreprinderile şi aşa mai departe. Ce ciudat că to­tuşi situaţia contractărilor este cerută de direcţia generală din minister prin corespondenţă, cînd de fapt, reţeaua directori­lor şi inspectorilor din Bucureşti se află, cum mi s-a spus, a­­proape toată vremea pe te­ren ! —­ Oare competenţa şi răs­punderea întreprinderilor din regiuni nu ar creşte mai mult, dacă de la centru controlul nu ar fi atît de încărcat? In 1967, după o experienţă certă din anii anteriori, mai este oportu­nă existenţa unui număr de 11 directori la o singură direcţie generală ? Ing. Eugen Luca s-a simţit, e­­vident, vexat de această în­trebare : — Ce aţi vrea să fac eu ? Să preiau şi răspunderile celor­lalţi directori ? Şi aşa sunt des­tul de încărcat ! Şi pentru încheiere : — Nu mi se pare că organi­zarea unei direcţii generale din minister este un subiect pentru ziar. Eu n-am citit niciodată ceva de acest fel. Poate să cer­cetaţi compoziţia salariaţilor dintr-o întreprindere. Asta înţe­leg, dar, la noi.... Punctele de suspensie trebuie traduse aşa : „noi sîntem „ta­bu !" De ce să nu se poată scrie despre o direcţie generală ? Cu ce anume poate fi deranjat ing. Eugen Luca de vreme ce, după cum afirmă dînsul, în perioada actuală organizarea direcţiei generale pe care o conduce a găsit fără urmă de îndoială, formula cea mai potrivită ? Şi dacă-i ideală această organi­zare, de ce să nu înveţe şi alţii fie chiar şi prin intermediul zia­rului ? Iată însă că ancheta noastră s-a oprit şi la o întreprindere, iar unul dintre reprezentanţii săi — merceologul Mircea Băr­­bulescu — a socotit, ca şi direc­torul general din M.I.A., că nu este cazul să se intereseze „România liberă" de organiza­rea alimentaţiei publice din Bucureşti, deoarece aşa cum stau lucrurile acuma, este cît se poate de bine. La discuţie asista şi Vasile Ştefănescu, şef de unitate la bufetul automat „Patria", care are cu totul altă părere : — Lucrez de 18 ani în ali­mentaţia publică. Vă rog să mă credeţi că numărul I.A.P.L.-uri­­lor s-ar putea reduce la jumă­tate, fără nici o pagubă. Dim­potrivă. Unui I.A.P.L. care are în subordine mai puţine bufete să i se mai dea... Vedeţi şi dumneavoastră că deşi în Bucu­reşti sunt 27 de I.A.P.L-uri, care controlează bufete şi restau­rante, planul pe luna ianuarie tot nu s-a îndeplinit. Şi situaţii de­ astea au fost şi anul trecut. De aceeaşi părere este şi Pe­tre Hagiu, responsabilul bufe­tului „Mirceşti". L-am­ întrebat cîte controale are pe zi . — Păi, aproape zilnic vin VIORICA CIORBAGIU (Continuare In pag. a 2-a) • In rîndul nu­meroaselor mani­festări care au loc în preajma alege­rilor de deputaţi în sfaturile populare comunale trebuie subliniată apariţia unor variate şi in­teresante afişe care cheamă pe oamenii muncii de la sate să voteze candida­ţii Frontului De­mocraţiei Populare, să intimpine alege­rile prin noi reali­zări. O seamă de monografii ale co­munelor, broşuri a­­părute în regiuni­le ţării vorbesc despre înfăptuirile care au transfor­mat înfăţişarea sa­telor noastre, des­pre munca plină de avînt a cetăţenilor pentru buna lor gospodărire. mnogipropie! • Multe din pro­punerile făcute de alegătorii comune­lor subordonate ra­ioanelor Capitalei la întîlnirile cu candidaţii lor au fost de acum reali­zate. In comuna Jilava s-a deschis o unitate pentru desfacerea legume­lor şi fructelor ; cetăţenii din co­muna Ştefăneşti au acum un centru pentru desfacerea cărnii, cei din Tu­nari o unitate pen­tru desfacerea pro­duselor lactate iar în comuna Sinteşti s-a deschis un cen­tru de pîine. Alte acţiuni, organizate tot la propunerea alegătorilor, se re­feră la reparaţia gardurilor de la şcoli, revizuirea in­stalaţiei publice de iluminat etc. Proletari­­din toate ţările, uniţi-vă! Anul XXV­­ nr. 6952 4 pagini 30 bani REDACTIA­­ Piaţa Botutell, Telefon I?­00 10. Administraţia 17 90 10. Interior 14 00 Teles I 179­0 Bocutelu ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA PORUMBUL GERMINEAZĂ MAI BINE CÎND „ASCULTĂ" ULTRA­SUNETELE IAŞI 22 (Agerpres).­­ Un colectiv de cercetători de la fi­liala din Iaşi a Academiei a experimentat timp de ciţiva ani tratarea seminţelor de po­rumb cu ultrasunete de frec­venţă ridicată. Rezultatele a­­cestor cercetări au dovedit că în acest fel facultatea germi­nativă a porumbului se du­blează, iar plantele se dezvoltă mult mai rapid. Puncte pe spirala industrializării Peisajul continuu înnoit al Industrializării socialiste im­pune atenţiei generale un fe­­nomen caracteristic anilor noş­tri : dinamica profesiilor. Erau şi nu mai sunt — datorită ex­tinderii rapide a mecanizării şi automatizării — o serie de profesii aspre, împovărătoare. Gîndiţi-vă la docherii din lu­mea lui Panait Istrati, care, pentru o coajă de pîine, pur­tau în spinare poveri supra­omeneşti pe acea şovăielnică scîndură dintre bordul vasu­lui şi chei, sau la truditorii de la furnale — numiţi ghiftari — Victor Vântu care împingeau spre gura de foc zeci şi sute de vagonete pe zi, viaţa lor topindu-se treptat, ca o luminare, sub ră­suflarea otrăvită a gazelor. Mulţi dintre ei, recalificîn­­du-se, au ales tocmai acele meserii — mecanici de maca­rale sau de trolii — care în­locuiesc spinarea prin utilaje. Sub ochii noştri au apărut o serie de alte îndeletniciri însuşite de noua generaţie, în­­cepînd cu operatorul chimist şi sfîrşind cu mecanicul de la bordul locomotivei Diesel­­electrice. Prin geamurile ei mari, cabina acestei maşini de fabricaţie românească nu mai dă la iveală acel univers de flăcări și cărbune, ci dezvă- Creionări lui e un loc de muncă curat, în care cîte o floare se alătură tîmplei inteligente, mîinii des­­povărate de lopată a omului în halat albastru. Dar o modernizare o atrage pe alta, magnetic... Prezența noii locomotive a făcut ca o veche uzină — Griviţa roşie —­ să se avînte­ze, una din­tre principalele magistrale ale industriei grele : producţia de utilaj chimic pentru noile com­binate chimice în construcţie. Iar dacă trecerea de la o fa­bricaţie la alta s-a putut face „în mers", faptul se datoreşte capacităţii tehnice şi pasiunii existente în acest colectiv că­lit. Muncitorul care dimineaţa mai bătea nituri în cazange­­rie (procedeu depăşit) se ini­ţia după amiază, la cursurile de specializare, în secretele sudurii automate. De la un an la altul — pe spirala industrializării — se observă clar cum condiţii vechi şi grele de muncă, moş­tenite într-o serie de sectoare şi profesii, sînt treptat înlocui­te cu altele moderne, în care progresul tehnic se armonizea­ză cu marea grijă a statului socialist faţa de cei ce mun­cesc. Am cunoscut atît în Va­lea Jiului (leagăn al cărbune­lui) cît şi în Valea Prahovei (leagăn al petrolului), tineri muncitori care au rămas sur­prinşi în faţa unor unelte, nu de mult intrate în muzeele lo­cale. Nu ştiau cum se numesc şi la ce-ar fi putut folosi, deşi părinţii lor mai lucraseră cu ele ! Dar să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului... Nici părinţii a­­cestor băieţi, ieşiţi de cîţiva ani la pensie, nu s-ar des­curca mai lesne în faţa utila­jelor încredinţate urmaşilor lor. Acest din urmă gînd mi l-a împărtăşit un reputat si­­derurgist, după ce a vizitat modernul laminor de tablă groasă de la Galaţi, al cărui întreg proces tehnologic e di­rijat din camere de comandă, prevăzute cu instalaţii de tele­viziune industrială. In noile fabrici şi combinate există o semnificativă consonanţă în­tre modernitatea utilajelor, între înaltul grad de mecani­zare şi automatizare şi aten­ţia specială — obiectiv arhi­tectonic de primă importanţă — faţă de realizarea unei cît mai plăcute ambianţe. Evident, însă nu pretutin­deni te întîmpină astfel de locuri de muncă. Dar nu mai puţin evidente sunt remarcabi­lele eforturi îndreptate în di­recţia îmbunătăţirii continue a condiţiilor de lucru. Dinamica profesiilor este, în acelaşi timp, o dinamică a grijii faţă de om. Cauciuc românesc cu stiren De la noua instalaţie pilot dată recent in funcţiune la Combinatul de cauciuc sintetic şi produse petrochimice din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, suntem in măsură să anun­ţăm dobindirea primului succes. Cercetătorii au confirmat pe instalaţia pilot, rezultatele de laborator privind tehno­logia de fabricare a unui nou sortiment de cauciuc. Este vorba de un cauciuc cu un conţinut de 80—85 la sută stiren care datorită calităţilor sale deosebite (regularitate, elastici­tate etc.) urmează să fie folosit la confecţionarea tălpilor pentru încălțăminte. ­ PL-VEST PLOIEŞTI (coresp. R. I.). Este numele unui viitor micro­­raion. Alături de noile cartiere din nordul şi sudul Ploieştiu­­lui el va înscrie pe harta ora­şului o capacitate locativă pentru 19 000 locuitori. Potrivit proiectului de sistematizare, acest micro­raion va dispune de toate dotările necesare. In­tre altele el va avea patru complexe comerciale, două şcoli generale şi un liceu in­­sumînd 60 de săli de clasă, un dispensar, trei complexe cre­­şe-grădiniţe, teren de joacă ui sport pentru copii, spaţii de parcare pentru automobile. Pentru originalitatea arhitec­tonică şi gradul său avansat de funcţionalitate, proiectul viitorului micro-raion a fost premiat de Comitetul de stat pentru construcţii, arhitectură şi sistematizare. Autorii: ar­hitectul Victor Socoleanu şi inginerii Ion Roman, Ion An­­ghel şi Gh. Roman de la C.S.A.P.C. Ploieşti. Ieri, Consiliul tehnico-ştiin­­ţific al sfatului popular regio­nal Ploieşti a avizat şi studiul tehnico-economic al acestei mari construcţii, ce va fi dată în folosinţă pină la sfîrşitul cincinalului. Se construieşte o nouă gară de călători BAIA MARE (coresp. R. I.). Pe şantierul Complexului feroviar au început lucrări la viitoarea gară de călători, care se va inălta in partea de sud a oraşu­lui. Clădirea noii gări va avea două etaje, cu o linie mo­dernă în care vor predomina pereţii de sticlă. Faţada va fi ornată cu lucrări de artă mo­numentală inspirate din tezau­rul artei populare maramure­şene. La parter, intr-un hol spaţios vor fi dispuse casele de bilete, precum şi numeroase ghişee pentru ziare şi reviste, pentru cărţi şi alte unităţi de deservire a călătorilor. Tot aici va funcţiona şi un restaurant. Accesul călătorilor pe peron se va face printr-un tunel, iar la liniile la care se vor face primirile şi expedierile trenu­rilor de călători vor fi montate copertine. UNA PE ZI de MATTY — ...Cum ? și la voi în birou au apărut afișe d-alea cu fumatul ? FESTIV­ALUL FOLCLORIC AL REGIUNII IAŞI BÎRLAD (Agerpres). — Fes­tivalul folcloric al regiunii Iaşi — manifestare artistică care va aduce pe scenă aproximativ 1 500 de artişti amatori — a început miercuri prin confrun­tarea artiştilor din satele şi comunele raionului Bîrlad. Spectacolul de pe scena tea­trului din localitate a consti­tuit o bogată desfăşurare de forţe artistice şi valori folclo­rice, fiind răsplătit de specta­tori cu binemeritate aplauze. Complexe turistice La Slănic-Prahova, în ime­diata apropiere a cunoscutelor băi de sare, a început organiza­rea şantierului pentru construi­rea unui complex turistic. Aces­ta va cuprinde un hotel, restau­rant, cofetărie şi alte unităţi. Pentru posesorii de autotu­risme vor fi amenajate spaţii de parcare, prevăzute cu ate­liere pentru întreţinere. La km 81, lîngă Băicoi, pe şoseaua naţională Bucureşti-Braşov, a început amenajarea unui motel. Alte complexe turistice vor fi ridicate la Ploieşti, Si­naia, pe văile Buzăului, Telea­­jenului şi Ialomiţei. C/ In numărul de azi Cronica muzicală : „Singe vienez“ Omisiuni în inventarul magazinelor ieşene (Pag. a 2-a) • Ieri, azi, mline • Întîmplări din Capitală şi din ţară (Pag. a 3-a) Din toată lumea O „cetate a O. N. U.“ la Viena VIENA 22 (Agerpres). — Consiliul de Miniştri al Aus­triei a adoptat marţi o hotă­­rîre privind construirea la Viena a unei „Cetăţi a O.N.U.“ destinată să găzduiască sedi­ile Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică şi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industria­lă (U.N.I.D.O.). Potrivit prime­lor proiecte, „cetatea“ va fi si­tuată în Parcul Dunării. Carl Bobleter, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe,­ a fost însărcinat să trateze a­­ceastă problemă cu cele două organizaţii internaţionale. Navigaţia internaţională şi curăţenia regiunilor de coastă n urmă cu cîteva luni, un vapor francez care tra­versa Atlanticul a efec­tuat o operaţiune neobişnuită. În mijlocul oceanului, echipa­jul său a aruncat în valuri un sfert de milion de sticle din ma­ Pentru a evalua costul lucrărilor de curăţire a plajelor, Consiliul local din Chichester (Anglia) a acordat suma de 500 lire. După ce se va vedea ce suprafeţe pot fi curăţate de muncitorii angajaţi spe­cial în acest scop — unul dintre ei este prezentat şi în fotografia de mai sus — se va putea face un cal­cul mai exact al cheltuieli­lor ce urmează să fie făcu­te pentru a repara ceea ce a stricat poluarea apelor... terial plastic. În fiecare din sticlele bine sigilate fusese în prealabil introdus un mesaj scris în patru limbi de circula­ţie internaţională, mesaj prin care găsitorii erau rugaţi să înapoieze sticlele unui labora­tor din Franţa, pentru a se des­(Continuare în pag. a 4-a) ! « Corespondenţă din Paris Trupele străine şi „mingea“ cheltuielilor (Amănunte în pag. a 4-a)

Next