România Liberă, februarie 1967 (Anul 25, nr. 6933-6956)
1967-02-23 / nr. 6952
Oradea Uzina de alumină în etapa doua La Uzina de alumină din Oradea — importantă sursă de materie primă pentru industria metalului alb — se execută vaste lucrări de construcţii şi montaje menite să sporească producţia întreprinderii cu 50 la sută, în clişeu , un aspect de la montarea noilor vase de descompunere pentru soluţia de aluminat 8 Mii life,'v ; *. .., J/mi: • ••mp‘imy •• .figmeran! Foto: ION POPOVICI DOIs apa— CINCI CU MAPA La Direcţia generală a laptelui din Ministerul Industriei Alimentare : — Tovarăşul director general este aici ? Pot vorbi cu dînsul ? — E într-o şedinţă. — Şi altcineva din conducere ? — Nu e nimeni. Dar alături, tot pe acest etaj aveţi mai multe şanse: din 11 directori poate găsiţi pe cineva la Direcţia cărnii şi frigului... în sfîrşit, după cîtva timp iată-ne în cabinetul directorului general, ing. Eugen Luca, cu care am abordat discuţia prin întrebarea : — Aveţi în direcţie suficienţi oameni pentru a putea coordona şi îndruma bine, în această perioadă, sectorul de care vă ocupaţi ? — Nu avem destui oameni, ne-ar mai trebui... — împreună cu dumneavoastră, sînteţi în total 11 directori. E adevărat ? — Da, dar avem și multe probleme.... Eu semnez în fiecare zi cam 600 de hîrtii... — Cite servicii funcţionează în această direcţie ? — 13. — Fiecare cu şeful său şi cu adjunctul serviciului ? _ — Nu în toate cazurile avem şi adjuncţi de şefi de serviciu... — Cîţi salariaţi, are Direcţia generală a cărnii şi frigului ? — In jur de 100. — Deci, unui director îi revin, aproximativ 1,2 servicii şi 9 salariaţi. — Bine, dar nu vă gîndiţi că avem în subordine, în fiecare regiune întreprinderi... — ...Unde funcţionează de asemenea un colectiv de conducere, compus din cîţiva oameni ? — Cam 4—5 : director, director adjunct, inginer şef şi adjuncţi, contabil şef... — ...Cu care purtaţi o intensă corespondență, nu ? Am văzut că le dați îndrumări detaliate, mergînd chiar pînă la desenarea tabelelor... — Păi, ei nu știu cum să raporteze întotdeauna cît mai sintetic. — Nu vi se pare tovarășe director general că se vehiculează prea multă hîrtie...? — Ba da, asta-i adevărat. Mulţi dintre inginerii noştri, în loc să se ocupe de probleme de concepţie, să se gîndească adică în ce fel pot lucrurile să meargă mai bine, întocmesc situaţii statistice... — Cum vă explicaţi că în ciuda numărului mare de directori şi şefi de serviciu, informarea operativă este înlocuită de nenumărate scrisori ? Aţi vrea să ne spuneţi cu ce se îndeletnicesc directorii din imediata dumneavoastră subordine ? Tovarăşul ing. Eugen Luca, ne-a explicat în detaliu. Vom reproduce, rezumativ, doar o parte dintre informaţiile căpătate : patru directori tehnici din direcţia generală sînt afectaţi sistemului de contractări şi achiziţii, de care se ocupă alţi 16 inspectori regionali şi, cum am mai spus, întreprinderile regionale — I.R.I.C.-urile. Cei patru directori tehnici din nomenclatura centrală sînt coordonaţi de directorul general adjunct, iar ei la rîndul lor îi coordonează şi controlează pe inspectori, iar inspectorii inspectează întreprinderile şi aşa mai departe. Ce ciudat că totuşi situaţia contractărilor este cerută de direcţia generală din minister prin corespondenţă, cînd de fapt, reţeaua directorilor şi inspectorilor din Bucureşti se află, cum mi s-a spus, aproape toată vremea pe teren ! — Oare competenţa şi răspunderea întreprinderilor din regiuni nu ar creşte mai mult, dacă de la centru controlul nu ar fi atît de încărcat? In 1967, după o experienţă certă din anii anteriori, mai este oportună existenţa unui număr de 11 directori la o singură direcţie generală ? Ing. Eugen Luca s-a simţit, evident, vexat de această întrebare : — Ce aţi vrea să fac eu ? Să preiau şi răspunderile celorlalţi directori ? Şi aşa sunt destul de încărcat ! Şi pentru încheiere : — Nu mi se pare că organizarea unei direcţii generale din minister este un subiect pentru ziar. Eu n-am citit niciodată ceva de acest fel. Poate să cercetaţi compoziţia salariaţilor dintr-o întreprindere. Asta înţeleg, dar, la noi.... Punctele de suspensie trebuie traduse aşa : „noi sîntem „tabu !" De ce să nu se poată scrie despre o direcţie generală ? Cu ce anume poate fi deranjat ing. Eugen Luca de vreme ce, după cum afirmă dînsul, în perioada actuală organizarea direcţiei generale pe care o conduce a găsit fără urmă de îndoială, formula cea mai potrivită ? Şi dacă-i ideală această organizare, de ce să nu înveţe şi alţii fie chiar şi prin intermediul ziarului ? Iată însă că ancheta noastră s-a oprit şi la o întreprindere, iar unul dintre reprezentanţii săi — merceologul Mircea Bărbulescu — a socotit, ca şi directorul general din M.I.A., că nu este cazul să se intereseze „România liberă" de organizarea alimentaţiei publice din Bucureşti, deoarece aşa cum stau lucrurile acuma, este cît se poate de bine. La discuţie asista şi Vasile Ştefănescu, şef de unitate la bufetul automat „Patria", care are cu totul altă părere : — Lucrez de 18 ani în alimentaţia publică. Vă rog să mă credeţi că numărul I.A.P.L.-urilor s-ar putea reduce la jumătate, fără nici o pagubă. Dimpotrivă. Unui I.A.P.L. care are în subordine mai puţine bufete să i se mai dea... Vedeţi şi dumneavoastră că deşi în Bucureşti sunt 27 de I.A.P.L-uri, care controlează bufete şi restaurante, planul pe luna ianuarie tot nu s-a îndeplinit. Şi situaţii de astea au fost şi anul trecut. De aceeaşi părere este şi Petre Hagiu, responsabilul bufetului „Mirceşti". L-am întrebat cîte controale are pe zi . — Păi, aproape zilnic vin VIORICA CIORBAGIU (Continuare In pag. a 2-a) • In rîndul numeroaselor manifestări care au loc în preajma alegerilor de deputaţi în sfaturile populare comunale trebuie subliniată apariţia unor variate şi interesante afişe care cheamă pe oamenii muncii de la sate să voteze candidaţii Frontului Democraţiei Populare, să intimpine alegerile prin noi realizări. O seamă de monografii ale comunelor, broşuri apărute în regiunile ţării vorbesc despre înfăptuirile care au transformat înfăţişarea satelor noastre, despre munca plină de avînt a cetăţenilor pentru buna lor gospodărire. mnogipropie! • Multe din propunerile făcute de alegătorii comunelor subordonate raioanelor Capitalei la întîlnirile cu candidaţii lor au fost de acum realizate. In comuna Jilava s-a deschis o unitate pentru desfacerea legumelor şi fructelor ; cetăţenii din comuna Ştefăneşti au acum un centru pentru desfacerea cărnii, cei din Tunari o unitate pentru desfacerea produselor lactate iar în comuna Sinteşti s-a deschis un centru de pîine. Alte acţiuni, organizate tot la propunerea alegătorilor, se referă la reparaţia gardurilor de la şcoli, revizuirea instalaţiei publice de iluminat etc. Proletaridin toate ţările, uniţi-vă! Anul XXV nr. 6952 4 pagini 30 bani REDACTIA Piaţa Botutell, Telefon I?00 10. Administraţia 17 90 10. Interior 14 00 Teles I 1790 Bocutelu ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA PORUMBUL GERMINEAZĂ MAI BINE CÎND „ASCULTĂ" ULTRASUNETELE IAŞI 22 (Agerpres). Un colectiv de cercetători de la filiala din Iaşi a Academiei a experimentat timp de ciţiva ani tratarea seminţelor de porumb cu ultrasunete de frecvenţă ridicată. Rezultatele acestor cercetări au dovedit că în acest fel facultatea germinativă a porumbului se dublează, iar plantele se dezvoltă mult mai rapid. Puncte pe spirala industrializării Peisajul continuu înnoit al Industrializării socialiste impune atenţiei generale un fenomen caracteristic anilor noştri : dinamica profesiilor. Erau şi nu mai sunt — datorită extinderii rapide a mecanizării şi automatizării — o serie de profesii aspre, împovărătoare. Gîndiţi-vă la docherii din lumea lui Panait Istrati, care, pentru o coajă de pîine, purtau în spinare poveri supraomeneşti pe acea şovăielnică scîndură dintre bordul vasului şi chei, sau la truditorii de la furnale — numiţi ghiftari — Victor Vântu care împingeau spre gura de foc zeci şi sute de vagonete pe zi, viaţa lor topindu-se treptat, ca o luminare, sub răsuflarea otrăvită a gazelor. Mulţi dintre ei, recalificîndu-se, au ales tocmai acele meserii — mecanici de macarale sau de trolii — care înlocuiesc spinarea prin utilaje. Sub ochii noştri au apărut o serie de alte îndeletniciri însuşite de noua generaţie, începînd cu operatorul chimist şi sfîrşind cu mecanicul de la bordul locomotivei Dieselelectrice. Prin geamurile ei mari, cabina acestei maşini de fabricaţie românească nu mai dă la iveală acel univers de flăcări și cărbune, ci dezvă- Creionări lui e un loc de muncă curat, în care cîte o floare se alătură tîmplei inteligente, mîinii despovărate de lopată a omului în halat albastru. Dar o modernizare o atrage pe alta, magnetic... Prezența noii locomotive a făcut ca o veche uzină — Griviţa roşie — să se avînteze, una dintre principalele magistrale ale industriei grele : producţia de utilaj chimic pentru noile combinate chimice în construcţie. Iar dacă trecerea de la o fabricaţie la alta s-a putut face „în mers", faptul se datoreşte capacităţii tehnice şi pasiunii existente în acest colectiv călit. Muncitorul care dimineaţa mai bătea nituri în cazangerie (procedeu depăşit) se iniţia după amiază, la cursurile de specializare, în secretele sudurii automate. De la un an la altul — pe spirala industrializării — se observă clar cum condiţii vechi şi grele de muncă, moştenite într-o serie de sectoare şi profesii, sînt treptat înlocuite cu altele moderne, în care progresul tehnic se armonizează cu marea grijă a statului socialist faţa de cei ce muncesc. Am cunoscut atît în Valea Jiului (leagăn al cărbunelui) cît şi în Valea Prahovei (leagăn al petrolului), tineri muncitori care au rămas surprinşi în faţa unor unelte, nu de mult intrate în muzeele locale. Nu ştiau cum se numesc şi la ce-ar fi putut folosi, deşi părinţii lor mai lucraseră cu ele ! Dar să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului... Nici părinţii acestor băieţi, ieşiţi de cîţiva ani la pensie, nu s-ar descurca mai lesne în faţa utilajelor încredinţate urmaşilor lor. Acest din urmă gînd mi l-a împărtăşit un reputat siderurgist, după ce a vizitat modernul laminor de tablă groasă de la Galaţi, al cărui întreg proces tehnologic e dirijat din camere de comandă, prevăzute cu instalaţii de televiziune industrială. In noile fabrici şi combinate există o semnificativă consonanţă între modernitatea utilajelor, între înaltul grad de mecanizare şi automatizare şi atenţia specială — obiectiv arhitectonic de primă importanţă — faţă de realizarea unei cît mai plăcute ambianţe. Evident, însă nu pretutindeni te întîmpină astfel de locuri de muncă. Dar nu mai puţin evidente sunt remarcabilele eforturi îndreptate în direcţia îmbunătăţirii continue a condiţiilor de lucru. Dinamica profesiilor este, în acelaşi timp, o dinamică a grijii faţă de om. Cauciuc românesc cu stiren De la noua instalaţie pilot dată recent in funcţiune la Combinatul de cauciuc sintetic şi produse petrochimice din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, suntem in măsură să anunţăm dobindirea primului succes. Cercetătorii au confirmat pe instalaţia pilot, rezultatele de laborator privind tehnologia de fabricare a unui nou sortiment de cauciuc. Este vorba de un cauciuc cu un conţinut de 80—85 la sută stiren care datorită calităţilor sale deosebite (regularitate, elasticitate etc.) urmează să fie folosit la confecţionarea tălpilor pentru încălțăminte. PL-VEST PLOIEŞTI (coresp. R. I.). Este numele unui viitor microraion. Alături de noile cartiere din nordul şi sudul Ploieştiului el va înscrie pe harta oraşului o capacitate locativă pentru 19 000 locuitori. Potrivit proiectului de sistematizare, acest microraion va dispune de toate dotările necesare. Intre altele el va avea patru complexe comerciale, două şcoli generale şi un liceu insumînd 60 de săli de clasă, un dispensar, trei complexe creşe-grădiniţe, teren de joacă ui sport pentru copii, spaţii de parcare pentru automobile. Pentru originalitatea arhitectonică şi gradul său avansat de funcţionalitate, proiectul viitorului micro-raion a fost premiat de Comitetul de stat pentru construcţii, arhitectură şi sistematizare. Autorii: arhitectul Victor Socoleanu şi inginerii Ion Roman, Ion Anghel şi Gh. Roman de la C.S.A.P.C. Ploieşti. Ieri, Consiliul tehnico-ştiinţific al sfatului popular regional Ploieşti a avizat şi studiul tehnico-economic al acestei mari construcţii, ce va fi dată în folosinţă pină la sfîrşitul cincinalului. Se construieşte o nouă gară de călători BAIA MARE (coresp. R. I.). Pe şantierul Complexului feroviar au început lucrări la viitoarea gară de călători, care se va inălta in partea de sud a oraşului. Clădirea noii gări va avea două etaje, cu o linie modernă în care vor predomina pereţii de sticlă. Faţada va fi ornată cu lucrări de artă monumentală inspirate din tezaurul artei populare maramureşene. La parter, intr-un hol spaţios vor fi dispuse casele de bilete, precum şi numeroase ghişee pentru ziare şi reviste, pentru cărţi şi alte unităţi de deservire a călătorilor. Tot aici va funcţiona şi un restaurant. Accesul călătorilor pe peron se va face printr-un tunel, iar la liniile la care se vor face primirile şi expedierile trenurilor de călători vor fi montate copertine. UNA PE ZI de MATTY — ...Cum ? și la voi în birou au apărut afișe d-alea cu fumatul ? FESTIVALUL FOLCLORIC AL REGIUNII IAŞI BÎRLAD (Agerpres). — Festivalul folcloric al regiunii Iaşi — manifestare artistică care va aduce pe scenă aproximativ 1 500 de artişti amatori — a început miercuri prin confruntarea artiştilor din satele şi comunele raionului Bîrlad. Spectacolul de pe scena teatrului din localitate a constituit o bogată desfăşurare de forţe artistice şi valori folclorice, fiind răsplătit de spectatori cu binemeritate aplauze. Complexe turistice La Slănic-Prahova, în imediata apropiere a cunoscutelor băi de sare, a început organizarea şantierului pentru construirea unui complex turistic. Acesta va cuprinde un hotel, restaurant, cofetărie şi alte unităţi. Pentru posesorii de autoturisme vor fi amenajate spaţii de parcare, prevăzute cu ateliere pentru întreţinere. La km 81, lîngă Băicoi, pe şoseaua naţională Bucureşti-Braşov, a început amenajarea unui motel. Alte complexe turistice vor fi ridicate la Ploieşti, Sinaia, pe văile Buzăului, Teleajenului şi Ialomiţei. C/ In numărul de azi Cronica muzicală : „Singe vienez“ Omisiuni în inventarul magazinelor ieşene (Pag. a 2-a) • Ieri, azi, mline • Întîmplări din Capitală şi din ţară (Pag. a 3-a) Din toată lumea O „cetate a O. N. U.“ la Viena VIENA 22 (Agerpres). — Consiliul de Miniştri al Austriei a adoptat marţi o hotărîre privind construirea la Viena a unei „Cetăţi a O.N.U.“ destinată să găzduiască sediile Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică şi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială (U.N.I.D.O.). Potrivit primelor proiecte, „cetatea“ va fi situată în Parcul Dunării. Carl Bobleter, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, a fost însărcinat să trateze această problemă cu cele două organizaţii internaţionale. Navigaţia internaţională şi curăţenia regiunilor de coastă n urmă cu cîteva luni, un vapor francez care traversa Atlanticul a efectuat o operaţiune neobişnuită. În mijlocul oceanului, echipajul său a aruncat în valuri un sfert de milion de sticle din ma Pentru a evalua costul lucrărilor de curăţire a plajelor, Consiliul local din Chichester (Anglia) a acordat suma de 500 lire. După ce se va vedea ce suprafeţe pot fi curăţate de muncitorii angajaţi special în acest scop — unul dintre ei este prezentat şi în fotografia de mai sus — se va putea face un calcul mai exact al cheltuielilor ce urmează să fie făcute pentru a repara ceea ce a stricat poluarea apelor... terial plastic. În fiecare din sticlele bine sigilate fusese în prealabil introdus un mesaj scris în patru limbi de circulaţie internaţională, mesaj prin care găsitorii erau rugaţi să înapoieze sticlele unui laborator din Franţa, pentru a se des(Continuare în pag. a 4-a) ! « Corespondenţă din Paris Trupele străine şi „mingea“ cheltuielilor (Amănunte în pag. a 4-a)