România Liberă, noiembrie 1969 (Anul 27, nr. 7787-7812)
1969-11-08 / nr. 7793
„Románia liberó' hr. 7793 — S.XI.1969 — pag. a 2-a CRONICĂ PLASTICĂ EXPOZIŢIA DE ARTĂ DECORATIVĂ SOVIETICĂ Selecţie a unei expoziţii de mari projorţii, deschisă anul trecut la Moscova, manifestarea de artă decorativă prezentată în aceste zile în sălile Dalles, dă măsura varietăţii de preocupare a decoratorilor sovietici. Sînt abordate aici, cu perfecţiune tehnică, genurile cele mai diverse — de la ceramică, la obiecte de podoabă, goblenuri, tablă bătută etc. — astfel incit, chiar pentru un ochi mai puţin avizat, ramificaţiile stilurilor naţionale, sprijinite fiecare pe o tradiţie specifică, ies în evidenţă. Există însă şi tendinţe generale la fel de indiscutabile — dorinţa de continuare şi prelucrare cu mijloace moderne a folclorului, precum şi pasiunea pentru o artă monumentală prin dimensiuni, cit şi prin proporţii, pentru arta de for public. Intre genurile care se bucură de o astfel de largă audienţă se numără şi tapiseria. Exemplarele prezentate respectă specificul acestei arte, oferind vizitatorului suprafeţe colorate de o mare diversitate. Amintim aici stilizările figurative ale goblenurilor „Florărese“ şi „Pescăriţe“, lucrate de artistul Rudolfs Heimatos (Riga), atmosfera fabuloasă — albăstruie a lucrării Sărbătoare în munţi“ de Ghivi Kandareli (Tbilisi), precum şi impresia de somptuos obţinută prin introducerea firului metalic ce destinge lucrări diferite ca viziune cum ar fi „Linia de centură a Moscovei“ — operă a Nataliei Kirsano(Moscova) sau goblenurile Suzdal“ — Valentina Platonova şi Păsările“ tratate într-o gamă roşie-portocalie a artistei Mărite Kondratkite Svajene (Vilnius). Alături de acestea, ocupînd un loc aparte prin stricteţea geometrică ce prezidează îla compunerea cîmpurilor de culoare, se numără şi cele două panouri de mari dimensiuni ale Alexandrei Zabelina (Moscova) intitulate „Moscova în sărbătoare“. Poate cel mai bogat reprezentată, ceramica demonstrează o largă ■ varietate de tehnici, o largă înţelegere a posibilităţilor ei de utilizare. Intîlnim aici nu numai piese de mici dimensiuni, cu funcţionalitate directă, dar şi lucrări de dimensiuni ,mai importante, concurînd prin concepţie, sculptura. Este vorba de pildă de formele geometrice ale ..Ansamblului decorativ Kosmos“ de Helene Kuma (Tallin), de vasele sobre, simple ca formă şi cu un decor discret ale celor doi creatori din Vilnius — Mikolas Vrukauska şi Degutite — Svajene Grajina, sau de adevărata sculptură — folosind procedeul stilizării — a compoziţiei decorative de grădină „Primăvara“ de Silvia Smidkena şi Leons Lusko (Riga). Tot piese de decor de mai mari dimensiuni sunt şi reprezentările animaliere, nestrăine de un anumit grotesc de tip folcloric, ale soţilor Protorev (Vasilkov) sau cele datorate artistului kievian Dmitri Golovko — ale cărui glazuri metalice reprezintă şi o frumoasă realizare tehnică. Dintre piesele dovedind aceeaşi tendinţă de sculpturalitate mai putem aminti cele patru vase antropomorfizate ale lui Sota N’arimanisvili (Tbilisi) sau ansamblul intitulat „Popoarele U.R.S.S.“ ale artistului din Tallin — Titu Lass. Tendinţa es de prelucrare a elementelor de folclor în arta cultă, se poate urmări şi în figurinele ceramice de mici dimensiuni, fie că ne referim la „Fluieraş“ — Serghei Ciokolov (Chişinău) sau „Primăvara“ — Iuri Baronciule (Chişinău), fie că ne gîndim la cei trei diavoli plini de umor ai letonianului Peteris , Martinson sau la legendarii dragoni şi balauri prezentaţi de Gaidar Batirov (Samarkand) Slujind tot decoraţiei pure, mai amintim cahlele reprezentînd, într-o viziune amintind de arta naivă, o fetişcană în cadrul terestrei — Nelli Safina (Chişinău), farfuriile decorative, din cadrul cărora distingem pentru eleganţa formei şi discreţia dispunerii tectonice a motivului colorat pe cele prezentate de Faizulla Abdulaev (Kitab), în ramura porţelanului — o viziune modernizată a tradiţei ruseşti caracterizează cele două servicii de ceai „Ca zmeura“ ale moscoviţilor Evgheni Smirnov şi Vladimir Gorodeţki. Amuzante, în culori extrem de vii, utilizînd în decor şi caligrafia literelor sînt garniturile decorative intitulate ,Suzdal“, „Novgorod“, „Votca rusească“ ale lui Piotr Leonov (Dulevo), în timp ce delicatele figurine ale artistei Oksana Junkrup (Kiev) vorbesc de o inteligenţă şi plină de haz prelucrare folclorică”. O similară fantezie dovedesc artiştii sovietici în prelucrarea artistică a sticlei. Amintim aici vasul înalt, cu ape verzi-albăstrui „Neptun“ semnat de leningrădeanul Akrim Asvataturian, ansamblul de vase în Stil rus — în care sticla, delicată, este combinată cu lemnul — de Ludmila Suskanova şi Dmitri Suskanov (Moscova), precum şi extrem de imaginativele jocuri de forme ale Svetlanei Beskinskaia (Moscova) din ansamblul decorativ „Cîntăreţi ambulanţi“. Cîteva reuşite interesante punctează şi arta decorării în piele Mă refer la coperta de piele presată albă intitulată „Urme“ de Mimi Patrne (Tallin), la incrustaţiile de paie de o mare fineţe — „Carte de onoare“ Maia Katvare (Riga), sau la îmbinările de piele dediferite calităţi şi asperităţi al copertei de Bloknotes semnate de Tepurite Vera din Riga. In ceea ce priveşte feroneria — o mare grijă pentru detaliu acurateţea tehnică sunt caracterizante. Şi Simfonian Ripsime (Fată din Kanne“) şi Vasili Basiasvili sau Guram Gabasvili (Tbilisi) dovedesc o aceeaşi preţuire a folclorului — atît ca subiect, cit şi din punct de vedere stilistic —, o egală îndemînare meşteşugărească. O notă aparte rezervă Akop Pilipoian (Erevan) în delicatele vase de argint lucrate în filigran. Dintre obiectele de podoabă, dovedind un mare rafinament şi o concepţie modernă a monturii, amintim piesele utilizînd chihlimbarul ale artiştilor din Riga — Inara Neilande şi Romulus Gheorgs, precum şi preţioasele garnituri — „Topaz“, „Ametist“, „Malachit“ ale moscovitului Ivan Egorov ; o egală delicateţe distingem şi-n piesele mai complicate, mai barbare ale lui Alexandr Gorikov .(Branniţî), autor şi al unei garnituri brăţară — colan din argint filigranat mărunt. Expoziţia adresîndu- se nevoii de frumos cotidian, interesantă prin diversitatea căutărilor, prin originalitatea soluţiilor, actuala manifestare de artă decorativă permite publicului un contact complex cu arta sovietică actuală. CRISTINA ANASTASIU Adeziunea artistului (Urmare din pag. 1) promovare a infinitei varietăţi de mijloace creatoare. Scriitorul, muzicianul, artistul plastic verifică în opera lor o viziune proprie la baza căreia e o concepţie generală sau o idee directivă pentru epoca lor. Tema poate fi comună, similară dar atitudinea artistului o diferenţiază prin opticasa proprie, iar interpretarea realităţii e legată de o spiritualitatespecifică, înnoitoare care conferă valoare operei. O artă lipsită de condiţionare istorico-economică, indiferentă la fenomenul social şi fără contingenţe cu valorile ideologicopolitice apare ca un non-sens. De la Balzac şi Ibsen la H. Krauss sau Th. Mann, de la Baudelaire la P. Eluard şi It. Aragon, integrarea artistului în ,,curentul“ determinant, de valori literare a fost o realitate, acceptată ca reflecţie a unei insesizabile „comenzi sociale“. Sensul creaţiei a fost întotdeauna legat de lupta împotriva obscurantismului, devierii de la claritatea sensurilor înalte ale spiritualităţii umane. Opoziţia faţă de explorarea substratului tulbure şi a proceselor psihice neconturate intr-un prematur stadiu de efervescenţă faţă de subiectivismul dubios şi sumbru sau de psihologismul morbid, e în fapt o reacţiune spontană a consumatorului de artă ca un antidot împotriva desperării tragice şi tendinţelor de anihilare a valorilor spiritului în unele opere contemporane. Căci libertatea creaţiei nu tolerează negarea agresivă a idealurilor umanitare, a sistemelor sociale înaintate. Tipologia literară, impregnată de psihologia morbidă şi deformaţiile caracterologice în dezacord cu sensul creator al existenţei şi progresul social, nu pot trezi decît un interes limitat legitimat doar de tehnica artistică şi structurarea originală a vinei opere. De la Aristofan la Dante de la Shakespeare la Byron, Hugo sau Puşkin — şi mai mult ca oricînd în era revoluţiilor proletare — arta a fost expresia idealurilor înaintate aducîndu-şi contribuţia la victoria forţelor progresiste ale societăţii. Falsei pretenţii de izolare şi indiferenţă faţă de frămîntările sociale a „artei pentru artă“, adevăraţii artişti i-au opus conceptul artei angajate, a artei militante pentru marile cauze ale libertăţii şi demnităţii umane. In Raportul la cel de al X-lea Congres al Partidului Comunist Român tovarăşul Nicolae Ceauşescu spunea : ..Desigur noi sîntem partizanii libertăţii de creaţie şi orînduirea noastră asigură condiţii de manifestare deplină a personalităţii şi talentului scriitorilor, artiştilor ca şi a tuturor cetăţenilor patriei. Dar noi concepem libertatea de creaţie în accepţiunea filozofică pe care marxismul o dă necesităţii istorice înţelese“. In lumina materialismului istoric, libertatea artistică este determinată de evoluţia socială şi de lupta proletariatului pentru eliberarea omenirii de exploatare. Libertatea artistului se circumscrie astfel în vastul proces de transformare revoluţionară a lumii, în acţiunea de ridicare a nivelului de conştiinţă a omului contemporan — proces ce are loc sub impulsul factorului ideologic, în care arta şi literatura ocupă un loc, esenţial. Căci în artă libertatea înseamnă adeziune conştientă şi entuziastă, participare voluntară,la împlinirea idealurilor superioare ale socialismului, păcii, înfrăţirii între popoare și progresului — exprimată în forme de înaltă creație artistică. Formaţii străine pe scenele noastre şi soli ai artei româneşti peste hotare După turneul Filarmonicii din Leningrad, alte două formaţii artistice de peste hotare vor prezenta spectacole în faţa publicului românesc. Teatrul Naţional German din Weimar va întreprinde un turneu in oraşele Bucureşti, Sibiu, Iaşi, iar la sfîrşitul lunii, orchestra de cameră din München va da concerte în Capitală, la Timişoara şi Braşov. Doi oaspeţi din U.R.S.S. şi-au anunţat sosirea : tenorul Zenovii Babi va cînta în operele „Trubadurul", „Paiaţe" şi "r.Cavaleria rusticană“ la Arad, Timişoara, Cluj şi Bucureşti, iar violonista Karine Cheorghian va concerta la Satu Mare, Timişoara şi Tg. Mureş. Din Polonia urmează să sosească dirijorul Jerzi Katlewicz şi grupul alcătuit din dirijorul Napoleon Siens, soprana Meris Zak şi tenorul Henrych Sychnik care vor apare pe scena Operei din Iaşi în spectacolele cu Trubadurul“ şi „Bărbierul din Sevilla“. Ciţiva dirijori de peste hotare se vor afla in această perioadă la pupitrul orchestrelor noastre : Georges Pietre din Franţa, Ivan Stoicev din Iugoslavia, Aaron Coplend din S.U.A. Vor mai prezenta concerte in faţa publicului din ţara noastre pianista Yecko Yemano din Japonia — la Cluj, Bucureşti, Tg. Mureş, Iaşi şi Ploieşti, pianistul norvegian Kjell Berkkelmet, la Timişoara şi pianista Nevin Ahonz din Iran la Cluj şi Iaşi. Arta românească şi-a cîştigat un binemeritat renume peste hotare, prezenţa solilor ei pe diferite scene ale lumii devenind un fapt obişnuit. Două formaţii muzicale, „Ars Nova“ a Filarmonicii din Cluj şi Quartetul „Muzica“, vor întreprinde în această lună un turneu in R.S.F. Iugoslavia. Baritonul Nicolae Hirlea a fost invitat să einte in „Rigoletto“ la Helsinki, tenorii Ludovic Spiess la San Francisco, Ion Buzea la Viena, iar baritonul Dan Iordăchescu ,la Sofia, Varna şi Plovdiv. Pe scena Operei din Barcelona vor apare mezzo-sopranele Elena Cernei şi Viorica Cortez, iar soprana Magda Ianculescu in R D.G., la Jena, Fintertvelde si Schawzweide. Cuplul de balerini Magdalena Popa şi Amata Checiulescu vor evolua in Franța, împreună cu Ballet Theatre Contemporain“. A apărut Ghidul librăriilor din municipiul Bucureşti. El prezintă, atît unităţile cu sortiment complet, ori specializate pe diverse literaturi, cît şi cele care pun în vînzare emisiuni filatelice, discuri şi reproduceri de artă Ghidul conţine şi o hartă a municipiului, cu plasamentul tuturor librăriilor. In broşură este inclusă, de asemenea, lista anticariatelor şi a librăriilor cu secţii de anticariat. Vineri după-amiază, la Timişoara a fost inaugurată osăptămînă consacrată aniversării centenarului legii periodicităţii — descoperire genială a savantului rus D. I. Mendeleev. Manifestarea este înscrisă în marile aniversări recomandate de UNESCO Vasta muncă ce se desfăşoară de către organele locale ale puterii de stat în condiţiile unei largi autonomii funcţionale, a extinderii atribuţiilor, necesită o reglementare legală operativă, bazată pe decizii şi hotărîri ale consiliilor populare întocmite corect, în conformitate cu legile ţării şi în deplină concordanţă cu cerinţele vieţii, în măsură să constituie cadrul stimulator pentru munca rodnică a milioane de cetăţeni. De aici decurge necesitatea unei griji permanente pentru caracterul pe care îl au actele normative elaborate de consiliile populare. Ce neajunsuri se constată de regulă în domeniul emiterii de acte normative de către consiliile populare? Din ancheta întreprinsă în judeţele Cluj, Hunedoara, Suceava, a rezultat, în primul rînd, caracterul general, formal, inoperant al unor prevederi din hotăririle consiliilor populare, luate in sesiuni de lucru, din deciziile comitetelor executive, ca urmare a analizei periodice efectuate intr-un domeniu sau altul de activitate. Se ştie că, de cite ori se adoptă de către organul local de stat o măsură bazată pe o dispoziţie legală, pentru a asigura îndeplinirea ei pînă în cele mai mici amănunte şi în condiţii de deplină legalitate, este necesară o decizie. însăşi aprecierea necesităţii unei decizii este un act care trebuie examinat cu atenţie. Se întîmplă şi unor comitete executive experimentate, cum este cel al consiliului popular judeţean Cluj, să nu ştie totdeauna cu exactitate dacă trebuie să emită sau nu o decizie, cum s-a întîmplat în urma analizării muncii desfăşurate de unele oraşe şi comune. Simpla parafrazare a textelor de lege, înşiruirea de principii generale, enunţarea de necesităţi sau, dimpotrivă, prevederi ale unui plan de muncă oarecare se întîlnesc, în momentul de faţă, aproape în toate deciziile şi hotărîrile consiliilor populare. Apoi, numărul acestora este destul de mare, iar mecanismul urmăririi hotărîrilor, deciziilor proprii nu funcţionează tot atît de prompt ca şi cel al elaborării lor. Pe ce durată de timp acţionează o i hotărîre, o decizie, cînd încetează efectul ei ? Ar fi simplu de răspuns, dacă practica ar fi ajuns la o concluzie în această direcţie. S-ar şti atunci cită vreme este necesar să fie ţinut în evidenţă un asemenea text de reglementare a unei acţiuni sau a unei activităţi ample. Dar de îndată ce în acelaşi text de hotărîre a consiliului popular sînt incluse prevederi ce-şi încetează acţiunea intr-un timp limitat, scurt şi altele ce se întind pe ciţiva ani, este intr-adevăr dificil să practici urmărirea sistematică a îndeplinirii tuturor prevederilor. Consiliul popular al judeţului Cluj, în sesiunea din luna iunie a.c., a adoptat o importantă hotărîre privind aprovizionarea populaţiei. Printre cele 13 articole ale hotărîrii, unul vizează recuperarea unor vechi vaduri comerciale din Cluj şi din alte oraşe ale judeţului. Lăsînd la o parte faptul că articolul respectiv este destul de sumar şi că, dintr-o verificare a felului cum se îndeplineşte, a reieşit că refectele lui sunt deocamdată minime (din 21 de localuri prevăzute a fi recuperate pînă acum la Cluj şi Turda, n-au intrat în circuitul comercial decît două), se naşte întrebarea : cînd toate celelalte articole ale hotărîrii îşi vor fi consumat efectul şi articolul citat va continua să acţioneze, va mai putea fi el urmărit ? Sau demult acţiunea respectivă va dispune şi de alte reglementări, în alte decizii şi hotărîri ? Să amintim doar că recuperarea vechilor vaduri comerciale a fost eşalonată, prin întocmirea unei liste cu termene, pe ciţiva ani. Lipseşte complet în momentul de faţă reglementarea de ordin practic administrativ a emiterii hotărîrilor şi deciziilor. Pe baza prevederii legii de organizare şi funcţionare a consiliilor populare, a instrucţiunilor sporadice ale Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală şi a experienţei proprii, organele locale ale puterii şi administraţiei de stat emit decizii şi hotărîri cu o destul de mare varietate de orientare şi pricepere. La acest neajuns capital, se adaugă deficienţele organizatorice de pregătire a sesiunilor sau şedinţelor de lucru ale comitetului executiv, într-una din şedinţele comitetului executiv al consiliului popular judeţean Suceava s-a analizat intr-un mod atît de expeditiv problema conservării şi întreţinerii fondului locativ al statului, incit de la decizia adoptată nu se pot aştepta aproape nici un fel de efecte. Neajunsurile în elaborarea de hotărîri şi decizii se răsfrîng, din păcate, asupra unora dintre cele mai importante sectoare de activitate ale consiliilor populare. Pare ciudat, dar, într-un domeniu cum este cel al organizării serviciilor pentru populaţie, doar cîteva judeţe dispun de o reglementare corespunzătoare, bazată pe hotărîri judicios întocmite şi adoptate în sesiunile consiliilor populare. La activitatea de servire a populaţiei concurează mai mulţi factori şi tocmai reglementarea răspunderii lor amănunţite lipseşte. Observînd carenţele în domeniul elaborării hotărîrilor şi deciziilor. Comitetul executiv al consiliului popular judeţean Hunedoara a iniţiat recent cîteva acţiuni menite să întărească atît controlul respectării le- galităţii, dar mai cu seamă să sporească : pregătirea, experienţa secretarilor comitetelor executive. La una din şedinţele de instructaj s-a apelat la o modalitate practică de instruire folosindu-se textul unor decizii alcătuite în acest scop de comitetul executiv al consiliului popular judeţean. După ce secretarii comitetelor executive s-au pronunţat asupra corectitudinii textelor de decizii folosite pentru instructaj, un colectiv de jurişti a cercetat în ce măsură secretarii consiliilor populare din judeţ ştiu să se orienteze în munca de întocmire a actelor normative. — Ni se cereau modele de decizii şi hotărîri, declară tovarăşul Victor Coca, secretarul comitetului executiv al consiliului popular judeţean. Am considerat insă că nimic nu este mai dăunător în elaborarea deciziilor şi hotăririlor decît rutina, şablonul. în fiecare lună, în judeţul Hunedoara, un grup de jurişti controlează legalitatea deciziilor emise. Acest control instituit destul de riguros, după ce se vor simţi efectele lui, nu se va practica decît trimestrial. Pînă atunci, s-a propus ca la activitatea de control exercitată de judeţ să ia parte şi secretari ai comitetelor executive comunale, orăşeneşti şi municipale, în scopul consolidării experienţei lor practice. In ce priveşte cunoaşterea legii de organizare şi funcţionare a consiliilor populare, ale cărei prevederi stau la baza întregii activităţi a organelor locale de stat, s-a iniţiat o întîlnire cu caracter ştiinţific, pentru a se dezbate în jurul mesei rotunde, în chip metodic, aspectele cele mai variate ale legii, în funcţie de cerinţele aplicării ei într-o localitate sau alta. Prima întîlnire ,de acest fel se va organiza la Deva, dar vor avea loc şi altele. Dezvoltarea democraţiei socialiste aduce după sine necesitatea continuei întăriri a legalităţii, în toate domeniile de activitate ale statului nostru. Consiliile populare nu pot acţiona decît în baza unor hotărîri şi decizii rezultate dintr-o temeinică cunoaştere a realităţii, ale căror prevederi să înlesnească şi să stimuleze întreaga muncă, şi mai cu seamă, să antreneze participarea şi iniţiativa maselor de cetăţeni. în locul controluluişi anulării deciziilor eronate, care se practică acum pe scară destul de largă, îndeosebi la comune, se cere instituită o activitate susţinută, de pregătire a cadrelor, de extindere a contribuţiei specialiştilor în domeniul ştiinţelor juridice. Absenţa unui cod administrativ trebuie suplinită printr-o îndrumare practică foarte clară pentru că hotăririle şi deciziile organelor locale ale puterii şi administraţiei de stat ţin de esenţa activităţii lor şi nu de latura ei formală. P. SOLCAN Hotăririle şi deciziile consiliilor populare — cadru stimulator pentru o activitate locală cit mai rodnică UNA PE ZI de MATTY _...Propunerea mea o să vă pară neobișnuită,... extraordinară,... fantastică,... sau poate utopică, dar îndrăznesc să vă întreb : Ce-ar fi ca măcar odată și unul din noi, inspectorii, să plece pe teren ? (Urmare din pag. 1) Studiind dosarele cu minori judecate într-o anumită perioadă numai la o singură instanţă a ţării — şi anume la tribunalul municipiului Bucureşti — rezultă că majoritatea covîrşitoare a deciziilor, ce-i privesc pe copii soluţionează diferite probleme de autoritate tutelară ridicate de consiliile populare ale sectoarelor bucureştene şi numai citeva privesc infracţiuni săvîrşite de cei mici. Dar şi într-un caz şi în celălalt, judecătorii şi-au conceput în aşa fel hotărîrile, incit sensul lor este preponderent educativ şi cu foarte rare excepţii — restrictiv. Chiar şi atunci cînd instanţa constată nişte furturi săvîrşite de ciţiva băieţandri de la şcoala profesională a Uzinei de maşini electrice — ca să folosim doar un caz mai grav petrecut în ultima vreme —, sancţiunea nu o reprezintă privaţiunea de libertate, ci, dimpotrivă, reincredinţarea celor vinovaţi familiei şi colectivului unde muncesc şi învaţă meseria , bineînţeles cu condiţia ca actele lor să fie strict supravegheate. Aşadar, dosarele ne demonstrează că, în ce-i priveşte pe copii, justiţia socialistă preconizează ca mijloc de reeducare in special munca de prevenire a abaterilor antisociale şi nu sancţionarea lor. Se pune, deci, întrebarea : n-ar trebui, cumva, ca judecătorul pentru minori să-şi extindă aria de acţiune şi dincolo de coperţile dosarului ce i se încredinţează ? Dar să vedem ce se întîmplă din prezent cu cazurile minorilor. De curind, tovarăşa Elena Lupu de la „Camera minorului“ a Inspectoratului de miliţie al municipiului Bucureşti, împreună cu alţi specialişti de aici, au cercetat un număr de dosare cuprinzînd, fiecare, tocmai cazurile unor copii care, trebuiau înaintate justiţiei. Selectate de către consiliile populare ale sectoarelor, dintre abaterile mai flagrante săvîrşite de minori în cuprinsul Bucureştiului, dosarele au necesitat un studiu aprofundat pentru găsirea unor soluţii corespunzătoare. Cum, normal, cu o soluţie pe hîrtie, oricît de bună ar fi ea, nu rezolvi nimic, toate aceste cazuri au fost îndreptate, după cercetarea lor, din nou, consiliilor populare. Căci, după cum se ştie, răspunzînd de problemele autorităţii tutelare în perimetrul ce-l gospodăresc, ele sînt singurele organe cărora legea le acordă dreptul, de a susţine cauzele unor copii in instanţă şi de a urmări aplicarea măsurilor preconizate de judecători. Aşa ftind lucrurile, este clar că drumul de la consilii la miliţie şi apoi, din nou, la consilii, nu a putut decît să întîrzie intervenţia judecătorilor. Dosarele, aşa cum au fost prezentate ele organului de miliţie, au cuprins numeroase şi serioase deficienţe cu privire la respectarea legalităţii. Cum îţi poţi forma o părere despre fetiţa C.D din sectorul 4, bunăoară, cînd ancheta socială care a fost întocmită la consiliul popular nu cuprinde nici cele mai elementare date despre cadrul social în care trăieşte copilul?"Dar nici asistenţa juridică acordată de inspectoratul municipal de miliţie la rezolvarea cazurilor acestor copii — prin indicarea unor soluţii —, n-a ajutat la nimic. Căci înapoiate consiliilor populare, dosarele au eşuat aici, fără a mai fi adresate judecătorilor. O fetiţă de vreo 13 ani care vagabondează pe străzile sectorului 6, bunăoară, tot neînscrisă la casa de copii şcolari a rămas un băieţandru, tot din acelaşi sector, care a absolvit şcoala generală, tot unor ocupaţii nepotrivite se dedă, în loc să înveţe o meserie. Şi aşa mai departe. — Periculozitatea socială a unor astfel de soluţii rămase pehîrtie — afirmă conf. univ. dr. Ovidiu Bădina, directorul Centrului de cercetări pentru problemele tineretului — este deosebit de mare. In îndreptarea soartei unui copil e necesară o intervenţie energică şi operativă, mai cu seamă în domeniul coordonării şi concertării acţiunilor privind educaţia cetăţenească a copiilor. Numai aşa pot fi prevenite abaterile de la normele convieţuirii sociale, poate fi evitat pragul trecerii unui „copil problemă“ în zona delincvenţei. De cîtva timp încoace, pe lingă Centrul de cercetări pentru problemele tineretului, funcţionează o comisie pentru delincvenţa juvenilă. Una din măsurile de maximă importanţă pe care ni-l sugerează acest studiu este tocmai însărcinarea judecătorului pentru minori cu atribuţii complexe în opera de formare şi educare a tinerei generaţii. Am expus motivarea etică şi profesională a acestei propuneri. Motivarea socială ? Ea se desprinde din însăşi analizarea contribuţiei factorilor care concură la opera de formare a copiilor. Am înfăţişat mai sus cîteva elemente care ne sugerează tarele autorităţii tutelare în ocrotirea, minorilor. E drept, una din explicaţiile esenţiale ale fenomenelor de incompetenţă, de superficialitate, de dezinteres chiar, ce ameninţă să ia amploare în acest domeniu al activităţii consiliilor populare ar putea să rezide, chiar, în absenţa unor reglementări oficiale privind activitatea de autoritate tutelară. Codul familiei prevede că comitetul executiv al consiliului popular are şi atribuţii de autoritate tutelară. Atît, în ce constau aceste atribuţii, cum trebuie ele desfăşurate, care este aparatul ce execută hotăririle comitetului executiv — într-un cuvint indicaţii cu privire la precizarea răspunderilor într-un cadru organizatoric adecvat — lipsesc, atît din lege cît şi din instrucţiuni. Din informaţiile noastre rezultă că, încă de la începutul acestui an, este în curs de elaborare un act normativ ce urmează să precizeze responsabilităţile în privinţa minorilor-problemă, sau, pentru a folosi un termen juridic, a minorilor „neinfractori“. Ei bine, părerea noastră este că şi după apariţia actului normativ, fenomenele dăunătoare bunului mers al activităţii de autoritate tutelară nu vor putea fi complet eliminate. Un act oricît de bine ar fi el conceput, nu reprezintă decît un cadru de acţiune. Or, experienţa dmonstrează că consiliile populare nu dispun în prezent de capacitatea organizatorică de a supraveghea hotăririle judecătoreşti luate în privinţa minorilor prezentînd probleme, că nu au posibilitatea practică să le urmărească evoluţia in familie, în şcolile unde au fost înscrişi, in producţie. Desigur, o substanţială contribuţie la înfăptuirea acestui deziderat îl pot avea, azi, şcoala, cadrele didactice, organizaţiile de tineret, deputaţii, precum şi alţi reprezentanţi activi ai opiniei publice, care au şi obligaţia morală de a colabora cu consiliile populare în opera de ocrotire a minorilor. Dar oricît de devotaţi ar fi astfel de oameni cauzei căreia i se dedică, inevitabil ei nu au posibilitatea concretă de control asupra respectării legislaţiei privind ocrotirea minorilor, ca să nu mai vorbim de faptul că măsurile ce ar urma să le propună străbat un traseu complicat pînă la punerea lor în practică. Este un lucru dovedit că, de cele mai multe ori, bunele intenţii privind ocrotirea copiilor, unele mijloace concrete pentru înfăptuirea lor şi chiar hotăririle judecătoreşti privind copiii se pierd, se diluează sau sunt uitate de către comitetul executiv al consiliului popular, care le expediază în sarcina cîtorva funcţionari dintr-un aşa-numit „birou de autoritate tutelară“ Iată cum se finalizează, între atîţiaoameni care trebuie să poarte grija socială a copiilor, serioasele, uneori foarte gravele probleme ce le privesc viitorul ! In schimb — şi afirmaţia aceasta e susţinută de numeroşi jurişti cu care am stat de vor-,bă — multe" s-ar schimba dacă aceste eforturi de formare, de educare s-ar grupa în jurul unui om al legii. Al judecătorului pentru minori, care, înzestrat cu competenţă, cu răspundere, cu acea nobleţe sufletească a adultului purtînd grija semenilor săi nevîrstnici şi, bineînţeles, cu mijloacele legale corespunzătoare, ar fi mentorul spiritual supraveghetorul legal, într-un cuvînt părintele social al minorilor necesitînd asistenţă din partea colectivităţii- PRIETENII COPILĂRIEI î '*«***■. L Mercur a telefon , casa de comenzi „Mercur“, este titlul unui interviu publicat cu puţin timp în urmă într-o revistă. Lectura lui mi-a reţinut în mod deosebit atenţia — ne scrie cititorul FLORIN ELIAD din Bucureşti — pe de o parte prin informaţiile preţioase pe care le cuprinde, pe de altă parte prin calitatea celui intervievat , tov. CONSTANTIN VLAD, directorul O.C.L. „Alimentara“ nr. 5 Bucureşti, care coordonează activitatea Casei de comenzi „Mercur“. Am aflat pe această cale cum se pot folosi serviciile unităţii bucureştene specializate în desfacerea produselor alimentare la domiciliul consumatorilor. Citez Destul de comod, : formind oricare dintre numerele de telefon, pe care le-am dori menţionate în agenda tuturor gospodinelor, răspund operatoarele unităţii. Telefoanele sunt instalate chiar în depozite, astfel incit se pot comunica în orice moment preferinţele cumpărătorilor cu privire la sortimentul existent, la calitate... la preţ... Desigur, cetăţenii pot face comanda imediat, preferinţele fiind notate atent de cei care preiau apelurile telefonice...“ Mai departe, răspunsurile tov. director arată nu numai felul comod în care se poate face comanda, ci şi calitatea, promptitudinea acestei servici. CURIER Am socotit importantă invitaţia (din interviul citat) şi mi-am notat cu grijă în agendă telefoanele menţionate pentru primirea comenzilor : 14.09.75. si 16.73.40. In ziua de 23 octombrie, la ora 8 dimineaţa, am încercat, prin intermediul celor două telefoane să fac şi eu o comandă la „Mercur“. Mi-a fost insă imposibil să obţin legătura înainte de ora 8. Cînd, în sfîrşit, am obţinut-o, mi s-a răspuns pe tonul cel mai amabil : „Nu se mai primesc, comenzi decit mîine pentru poimîine“. Am repetat comanda. Răspunsul a fost acelaşi. Adică nici în ziua respectivă şi nici în a doua zi nu puteam obţine prin „Mercur“ vreo comandă. Am şters atunci, pur şi simplu din agendă numerele de telefon indicate ale unităţii „Mercur“. In locul meu, tov. director. Constantin Vlad nu ar fi făcut la fel ? Program sportiv original In perioada 6—17 octombrie a.c. la „Piriul Rece", pitoreasca staţiune de pe Valea Prahovei, şi-au petrecut concediul de odihnă 250 de salariaţi, înscriind plusuri incontestabile la capitolul „ospitalitate“, bilanţul celor două săptămîni învederează şi o serie de neglijenţe gospodăreşti, pe drept cuvint criticabile. Intr-o scrisoare adresată recent ziarului, in care-şi consemnează impresiile ciin concediu, cititorul nostru WILHELM LAYOS din Bucureşti înfăţişează, prin date şi fapte concrete, dezagrementele aduse vilegiaturiştilor de aceste neglijenţe gospodăreşti. „Dacă in privinţa alimentaţiei nu avem nimic de obiectat — ne scrie tov. Lapos —, condiţiile de cazare au lăsat de dorit. Majoritatea vilelor fiind lipsite de apă, zilnic aveam un program „sportiv“ original : căram apă cu găleţile, de la cantină. Căldura care s-a dat in vile n-a prea dovedit „căldură“ din partea gazdelor. Probabil că voiau să nu uităm că ne aflăm la......Piriul Rece“. In încheierea scrisorii, cititorii noştru face şi unele propuneri vizind s satisfacerea unor cerinţe ale vizitatorilor. „Este necesar, conchide tov Lagos, să se asigure, prin oficiul P.T.T.R. local, un număr sporit de ziare şi reviste, posibilitatea de a se cumpăra, fructe la preţuri oficiale, prin I.L.F., şi o cale de acces la punctul sanitar, care să nu solicite in mod neapărat calităţi de alpinist“. I.C.S. Predeal şi Consiliul popular judeţean Braşov vor lua notă, sperăm, de aceste păreri şi propuneri şi vor dispune. Aşteptăm, deci pe curind măsuri practice eficiente, care să conducă la o servire calitativ superioară a vizitatorilor staţiunii in discuţie. muicii ...........fimtmmh