România Liberă, mai 1970 (Anul 28, nr. 7940-7964)

1970-05-26 / nr. 7959

Pagina o 2-a — 26 mai 1970 INTERVIUL ACORDAT DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, a­l / ziarului „L’Humanite“ (Urmare din pag. 1) capitaliste — şi cu atît mai mult la noi, unde economia era slabă — industria era con­centrată doar în cîteva zone. O problemă care s-a pus partidului nostru a fost crea­rea condiţiilor necesare dez­voltării tuturor regiunilor, re­partizarea armonioasă a for­ţelor productive în întreaga ţară. îndeosebi din 1960, a­­ceastă preocupare a fost per­manentă. Noi putem să afir­măm că, la ora actuală, nu există nici o regiune în care să nu fi fost construite, în cursul ultimilor cinci ani, în­treprinderi de anvergură, de interes naţional. ÎNTREBARE: Aţi reu­şit să găsiţi în aceste zone muncitorii calificaţi, ca­drele necesare ? RĂSPUNS: Găsirea cadre­lor pe plan local este un lu­cru destul de dificil. Noi pu­nem accentul pe formarea ca­drelor din zonele respective. Dar, în ce priveşte cadrele de conducere, specialiştii, noi tre­buie să facem apel, în unele cazuri, la oameni din alte cen­tre, unde s-a acumulat o ex­perienţă mai vastă în dome­niul respectiv , desigur că, cu unele dificultăţi, reuşim să rezolvăm şi această problemă.­Noi considerăm că proble­ma industrializării tuturor zo­nelor din ţara noastră este una din condiţiile esenţiale ale construcţiei socialiste, ale ridicării nivelului de trai şi de cultură al poporului nostru. De aceea, deşi aceasta ne cere mari eforturi, vom continua să mergem pe această cale. ÎNTREBARE : Pentru că vorbiţi de eforturi, ne pu­tem pune întrebarea dacă eforturile pentru dezvol­tarea economiei, impor­tanta rată de acumulare din venitul naţional — aţi vorbit înainte de 30 la su­tă — sunt compatibile cu progresul nivelului de trai. RĂSPUNS : Nu numai că a­­cestea sunt pe deplin compa­tibile cu­ progresul nivelului de trai, dar reprezintă chiar o condiţie sine qua non a îm­bunătăţirii standardului de viaţă al poporului. Menţinerea unei rate înalte a acumulării a asigurat în ţara noastră dez­voltarea în ritm intens a eco­nomiei naţionale şi, paralel cu aceasta, ridicarea susţinută a nivelului de trai, material şi cultural, al maselor. Desigur, diminuarea fondurilor pen­tru acumulare ar face po­sibilă alocarea, pentru un timp scurt, a unor fonduri mai mari pentru consum, dar aceasta ar avea în perspectivă urmări profund negative. O a­­semenea politică ar determi­na nu numai frînarea progre­sului general al economiei, ci ar îngusta însăși baza ma­terială a ridicării nivelului de trai al populaţiei, a creşterii gradului de civilizaţie al vieţii poporului nostru. Ocupîndu-ne de dezvoltarea economică, noi am asigurat şi vom conti­nua să asigurăm ridicarea ni­velului de trai al clasei mun­citoare, al întregului popor, întreaga activitate a partidu­lui şi statului este îndreptată tocmai spre îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Anul acesta, veniturile oa­menilor muncii sînt de peste trei ori mai mari decît cele din 1950. In cursul primului trimestru, a fost încheiată ac­ţiunea de majorare a salarii­lor tuturor categoriilor de oa­meni ai muncii , cu începere de la 1 mai, salariaţii cu ve­nituri mici beneficiază de încă o majorare suplimentară des­tul de substanţială. Veniturile salariaţilor vor creşte astfel în cursul acestui an cu 12 mi­liarde lei. Noi ne străduim, de asemenea, să asigurăm un ra­port cit mai echitabil între ve­niturile mici şi veniturile mai importante. Astfel, pentru un salariu de 900 lei lunar se per­cepe un impozit de 3,5 la sută ; acest impozit ajunge însă pînă la 19,3 la sută pentru un sa­lariu de 10 000 lei. La creşterea veniturilor sa­lariaţilor se adaugă numeroase măsuri sociale, printre care a­­locaţia de stat pentru familii cu copii, învăţămîntul gratuit, inclusiv manualele şcolare, şi aceasta la toate nivelurile de învăţămînt. Să nu uităm asis­tenţa sanitară : statul cheltu­ieşte anual pentru ocrotirea sănătăţii circa 5 000 lei de fie­care familie Întrebare : impor­tanţa învăţământului pro­venea şi din necesitatea de a forma muncitori califi­caţi, cadrele necesare eco­nomiei ? RĂSPUNS : Pentru a înţele­ge mai bine importanţa acestei probleme, amploarea ei pentru România, trebuie precizat că înainte de război, aproape 40 la sută din populaţie nu ştia nici să scrie nici să citească. Această situaţie a fost de mult lichidată: începînd din 1965, noi am introdus învăţămîntul obligatoriu de opt ani pentru întreaga populaţie, iar din 1970 am trecut la învăţămîn­tul obligatoriu de zece ani pentru tot tineretul ţării. In ce priveşte numărul stu­denţilor, acesta a crescut de cinci ori, ajungînd de la 26 000 în 1938 la peste 150 000 la ora actuală. Noi acordăm totodată o ma­re importanţă formării cadre­lor de muncitori calificaţi; în acest scop, a trebuit să ne o­­rientăm spre dezvoltarea de şcoli profesionale. Acestea nu­mără peste 200 000 de elevi ; de asemenea, în vederea formării de cadre medii am organizat licee tehnice şi de specialitate pentru diferite ramuri, în care învaţă peste 100 000 de elevi. Pentru următorul cincinal noi intenţionăm să procedăm atît la extinderea şcolilor profesio­nale, cit şi a liceelor tehnice, iar începînd din 1967 noi am trecut la organizarea de insti­tute de subingineri. Trebuie însă totodată să dezvoltăm calificarea pe însăşi locul de producţie. Dacă aţi vizita întreprinderi din ţara noastră, aţi putea constata că în numeroase uzine se desfă­şoară o muncă intensă în a­­cest sens, că vîrsta medie a sa­lariaţilor este de 19—20 de ani, ceea ce dovedeşte în a­­celaşi timp eforturile care tre­buie desfăşurate pentru for­maţia profesională, rolul ex­trem de activ al tineretului în societatea noastră. Noi putem afirma astfel că, paralel cu dezvoltarea econo­miei, a ştiinţei şi a culturii, în­tregul popor a înregistrat o îmbunătăţire continuă a nive­lului său de trai. Fiecare ce­tăţean simte în propria sa via­ţă rezultatele obţinute prin construirea societăţii socialis­te ; altminteri nu s-ar putea explica hotărîrea cu care par­ticipă la această operă. ÎNTREBARE : Socialis­mul a transformat condi­ţiile de trai ale poporului român, dar omul însuşi,­­ se schimbă oare ? Care sînt în această privinţă succesele repurtate dar şi dificultăţile de care vă loviţi ? RĂSPUNS ! Desigur , dez­voltarea conştiinţei oameni­lor reprezintă un proces de lungă durată ; factorul deter­minant îl constituie, fireşte, condiţiile vieţii materiale, dar un înalt nivel cultural este de­ asemenea,­­ necesar, întoc­mai ca şi înţelegerea legilor obiective ale societăţii. Nu­ cred că în această privinţă e­­xistă în România dificultăţi deosebite ; poate că aceasta se datorează rezultatelor obţi­nute în dezvoltarea societăţii care au convins poporul că politica comuniştilor cores­punde intereselor sale funda­mentale. Bineînţeles că in anumite manifestări individuale se mai fac încă simţite tarele trecutului, atît în ceea ce pri­veşte relaţiile in societate, cit şi în familie. Mai există încă influenţe ale misticismului, ale individualismului, şi ale altor mentalităţi retrograde ; suprimarea acestor manifes­tări presupune un proces în­delungat. Formarea unei conştiinţe şi unei atitudini progresiste în comportarea de zi cu zi a muncitorilor impune o acti­vitate de educaţie la care contribuie toate mijloacele de care dispune societatea , şcoala, presa, radioteleviziu­­nea, arta, munca culturală de masă, întreaga activitate poli­tică şi ideologică. Partidul nostru acordă o a­­tenţie deosebită creaţiei ar­tistice. Noi pornim de la con­siderentul că arta şi literatu­ra trebuie să reflecte realită­ţile societăţii noastre, să se bazeze pe concepţia noastră materialist-dialectică despre lume şi societate ; este însă de la sine înţeles că în crea­ţia artistică trebuie să existe o diversitate de forme, de mijloace de excpresie, că nu se poate impune o uniformi­zare care, departe de a favo­riza dezvoltarea literaturii şi artei şi rolul său în ridicarea nivelului conştiinţei socia­liste, ar limita, dimpotrivă, sfera lor de influenţă şi de a­­tracţie.­ Oarm­enii noştri de ar­tă şi litere aduc o contribuţie activă la dezvoltarea societă­ţii socialiste ; acelaşi lucru se poate spune despre toţi inte­lectualii noştri. Trebuie men­ţionat că cei din generaţia mai veche, oamenii de ştiin­ţă şi de cultură din cei mai remarcabili au susţinut po­litica partidului nostru ; cei mai mulţi dintre ei au deve­nit membri de partid, iar cei care nu sunt încă membri de partid acţionează în fond ca şi comuniştii, pentru dezvol­tarea orînduirii socialiste. Dacă am reuşit de altfel să obţinem, într-o perioadă de timp scurtă, progrese impor­tante în dezvoltarea învăţă­­mîntului, ştiinţei şi culturii, acest lucru a fost posibil da­torită faptului că partidul nostru a ştiut să realizeze u­­nitatea tuturor forţelor popu­lare. Desigur, rolul principal l-a avut şi-l are clasa munci­toare, care continuă să fie clasa conducătoare a socie­tăţii, dar alianţa trainică a tuturor forţelor sociale ale patriei noastre socialiste a jucat şi joacă un rol deose­bit. Pentru a realiza această u­­nitate a forţelor poporului nostru, noi am avut, de ase­menea, grijă să asigurăm de­plina egalitate în drepturi a celorlalte naţionalităţi care trăiesc în România şi care re­prezintă aproximativ 11 la sută din populaţie. Întrebare : Pentru a­nii viitori, care sunt preo­cupările primordiale ale Partidului Comunist Ro­mân în domeniile pe care le-am abordat ? RASPUNS! Accentul va continua să se pună pe evo­luţia în ritm susţinut a in­dustriei, cu deosebire a ra­murilor sale moderne, elec­tronica, construcţiile de ma­­şini-u­nelte etc. Vom acorda o atenţie mai mare agriculturii, căci pentru o ţară ca România, agricul­tura, paralel cu industria, de­ţine un rol extrem de impor­tant în dezvoltarea armoni­oasă a economiei. Noi vom acorda o atenţie deosebită unei îmbunătăţiri calitative a întregii activităţi economice ; în acest scop ne preocupăm atît de reducerea cheltuielilor materiale de producţie, cit şi de sporirea productivităţii muncii. Activitatea de cercetare ştiinţifică al cărei rol se in­tensifică în dezvoltarea so­cietăţii, va fi, în continuare, obiectul unei atenţii specia­le. Şi, bineînţeles, vom conti­nua să ridicăm nivelul de trai al poporului. Dar tabloul preocupărilor noastre de viitor ar fi incom­plet dacă nu aş menţiona dez­voltarea democraţiei socia­liste. Noi ne ocupăm, o dată cu întărirea şi perfecţiona­rea conducerii pe bază de plan central a economiei şi vieţii sociale, de lărgirea a­­tribuţiilor şi a autonomiei u­­nităţilor economice şi admi­nistrative ; dorim să creăm cele mai bune condiţii pentru participarea deplină a clasei muncitoare, a tuturor munci­torilor, la conducerea socie­tăţii, astfel incit să-şi poată exprima părerea asupra tutu­ror problemelor de politică in­ternă şi externă ale partidului şi statului nostru. Desigur, toată această activitate este orientată şi condusă de Par­tidul Comunist Român. Tre­buie să precizez că, pentru noi, problema rolului condu­cător al partidului în societa­tea noastră constituie un lu­cru cu totul firesc. Munci­torii, întregul nostru popor au constatat că numai parti­dul nostru s-a dovedit capa­bil să rezolve problemele com­plexe care s-au pus României. De aici­ derivă Sprijinul de ţare partidul se bucură din partea poporului nostru în realiza­rea sarcinilor puse de Con­gresul al X-lea al partidului nostru, sarcini care se iden­tifică cu interesele maselor largi ale ţării noastre. M. R. PINEAU : In ajunul călătoriei pe care urmează s-o efectuaţi în Franţa, a­­cest interviu pe care aţi binevoit să-l acordaţi zia­rului nostru va face mai bine cunoscute cititorilor noştri succesele socialismu­lui din România, modul în care vedeţi problemele care se pun pentru conso­lidarea sa, experienţa do­­bîndită de poporul român in acest domeniu, experien­ţă care, deşi se bazează pe legile generale ale dezvol­tării socialiste, prezintă anumite aspecte originale. Construcţia unei Franţe socialiste va avea şi ea, pe baza legilor generale, ele­mente originale ; cunoaşteţi, de exemplu, concepţiile şi tezele noastre despre rolul de avangardă al partidului nostru in condiţiile unei cooperări loiale a partidelor şi formaţiunilor democratice care să contribuie l­a con­strucţia acestui socialism. Cunoaşterea experienţei partidului şi poporului dum­neavoastră nu prezintă cituşi de puţin un interes mai mic pentru cititorii noştri, care vor putea cu­noaşte astfel mai bine România însăşi. NICOLAE CEAUŞESCU : Aş dori, în încheiere, să menţionez relaţiile bune dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Francez, relaţii care au, de altfel, vechi tradiţii, îşi trag rădăcinile din legătu­rile ce au existat în trecut între revoluţionarii români şi francezi. Desigur, nu vreau să încep de la 1848 sau de la Comuna din Paris, însă, cu­noaşteţi probabil, că unii ro­mâni au luptat pentru Comu­na din Paris ; se cunoaşte, de asemenea, participarea multor români în rezistenţa franceză. In continuare, după război şi pînă astăzi,­ între partidele noastre s-au dezvoltat ra­porturi bune. Am avut con­tacte şi întilniri fructuoase cu tovarăşul Waldeck Ro­chet. Aş dori­ să urez Parti­dului Comunist Francez, tu­turor membrilor partidului, cititorilor ziarului dv. cele mai mari succese în activita­tea lor. Ţinînd seama de faptul că Partidul Comunist Francez joacă un rol important în viaţa politică a Franţei, doresc să menţionez, totodată, relaţiile bune existente între România şi Franţa, precum şi perspecti­vele favorabile de dezvoltare continuă a prieteniei dintre po­poarele român şi francez. U­n semn şi o cifră, săpa­te pe unul din pilonii de susţinere a podului peste Mureş din comuna Bo­gata , anul 1913, întrebăm un localnic. — Bătrinii, au semnat nive­lul la care s-a ridicat apa în anul acela, ne lămureşte el. A fost şi atunci inundaţie mare, da oamenii n-au tras atita necaz. Aflăm că acum, apa s-a ridicat cu trei metri mai sus decît în 1913, adică cu şapte metri peste nivelul obişnuit al cursului. Podul a fost aco­perit în întregime. De astă dată, unde veţi mai trage semnul, oameni din Bo­gata şi unde veţi mai săpa cifrele anului 1970 care v-a adus atîtea pagube şi nenoro­ciri ? Să nu uitaţi ! Spuneţi şi co­piilor voştri să nu uite. E semnul tăriei, mărturia uni­tăţii voastre prin care aţi re­uşit să înfruntaţi moartea. Poate că nici în cazurile normale, pe Iuliana, n-ar mai fi putut-o transporta la spital. Era noapte, apele începuseră să muşte pragurile caselor. La venire, medicul înotase pî­nă la genunchi. Bolnava nece­sita o intervenţie chirurgica­lă urgentă, dar instrumentele lipseau. Clipele îi erau numă­rate. Ca s-ajungi la spital şi de­­acolo înapoi, ţi-ar fi trebuit o barcă, curaj şi multă price­pere. Soţului Iulianei nu-i trebui mult timp de gîndire. S-a dezbrăcat şi s-a aruncat în apele reci şi învolburate. Au trecut minute de groază. Era o nebunie să-ţi închipui că se va mai întoarce vreoda­tă. Era o nebunie, totuşi ni­meni n-avea dreptul să i se împotrivească. Au trecut minute de încor­dare. Farcaş a apărut cu in­strumentele legate în vîrful capului. Nu vrea să poves­tească nimănui prin cîte a trecut. E fericit. Viaţa Iulia­nei, care a împlinit 17 ani, e salvată. Iţi dorim ani mulţi, Iuliana Farcaş. LUDUŞ. O stradă care pî­nă ieri răsuna de strigătele şi joaca copiilor, ne înconjoa­ră acum cu ruinele rămase pe urma apelor nemiloase : o stradă, cîndva, la fel cu ori­care alta din ţara asta, cu case de oameni gospodari, cu po­mii aliniaţi în faţa gardurilor, cu straturi de flori îngrijite cu dragoste şi migală ; o stra­dă... In strigă, printre cărămizi şi moloz, o poartă rămasă în pi­cioare ca un strigăt, în dreapta, un acoperiş spriji­­nindu-se pe doi pereţi, gata să se prăbuşească, alături mormane şi iarăşi mormane, bîrne, bucăţi de ţiglă, uşi, fe­restre şi resturi de mobilă, a­­mestecate ca într-un malaxor uriaş şi duşman. Ne apropiem de o casă ră­masă în picioare. E desfăcută din toate încheieturile. Ne uităm pe fereastra lăsată des­chisă. Camera goală e propti­tă cu bîrne. Apare o femeie şi ne simţim ca nişte copii surprinşi spionînd prin gaura cheii. — Veniţi să vedeţi, ne spu­ne arătîndu-ne uşa şi intrăm într-o altă încăpere de aseme­nea proptită cu bîrne. — Asta-i tot ce ne-a rămas, explică femeia. Privim­ cîteva lucruri lip­site de valoare, într-un colţ, pe un ziar aşternut deasupra duşumelii, vreo 30 de foto­grafii, îngălbenite, puse la uscat. Simt că n-am să mai pot vorbi şi ies. „Veniţi să vedeţi“. Da, omu­le, venim şi fi convins că sun­tem­ alături de tine, chiar da­că n-am auzit niciodată ros­­tindu-se numele tău. Mihai Zălog e un­ tînăr muncitor din Tîrnăveni care, la vîrsta de 30 de ani, a în­văţat o­­nouă meserie : plută­­ritul. Cu o plută improvizată la repezeală a salvat zeci de vieţi omeneşti. P­e Aurel Mut l-a descope­rit — cu totul întîmplător — cocoţat, împins fiind de fu­ria apelor, în vîrful unui plop. Stătuse acolo o zi şi o noapte, singur, nemîncat şi fără apă, pe ploaie torenţială şi dîrdî­­ind de frig. — Cum ai dormit ?, l-a în­trebat Mihai Zălog, ajutîndu-1 să coboare. — Ca legănat, i-a răspuns Aurel salvatorului său. Micul nostru erou are 12 ani. S-au scris şi se vor scrie multe. Nu vom uita clipele de grea cumpănă petrecute în aceste zile de oarbă dez­lănţuire a naturii. Suntem­ da­tori să transmitem generaţii­lor viitoare istoria acestor cumplite suferinţe; sîntem datori să transmitem curajul, vrednicia şi hotărîrea­­ unui popor ce nu se lasă îngenun­­chiat. S-au scris şi se vor scrie multe. Dar oricît ne-am stră­dui, nu vom reuşi nici pe de­parte să cunoaştem pe de-a întregul, să cuprindem cel puţin a zecea parte din fap­tele de eroism dovedite de semenii noştri. Şi, tocmai de aceea, spun că doar datorită unei simple întîmplări am vorbit astăzi numai despre Ioana, Maria şi Gheorghe, numai dintr-o simplă întîm­­plare te-am trecut cu vederea Pe tine cititorule, pe tine e­­roule ce te-ai aruncat în vîr­­tejul apei ca să salvezi oa­meni necunoscuţi, pe tine soldatule care ţi-ai jertfit via­ţa, pe tine elevule ce dai o mină de ajutor bătrînului ră­mas fără acoperiş, pe tine muncitorule care rămîi peste orele de program, pe tine pen­sionarile care renunţi la o părticică din pensie, pe tine gospodină care­ trimiţi­ hrană şi îmbrăcăminte celor năpăs­tuiţi, pe­ tine şi pe tine ne­­cunoscutule, TU ,eşti Ioana, Maria şi Gheorghe, iartă-mă că te-am trecut cu vederea, tu eşti fratele meu, fiul aces­tui vrednic popor. MIRCEA COJOCARU­ ...Despre Ioana, Maria și Gheorghe x'w' r-.:â ** . ' O poartă rămasă în picioare ca un strigăt... „România liberă** ÎNTREAGA MARTORI La Turnu Severin, trimisul nostru special M. Radian a pus o întrebare : CUM ÎNTÎMPINAŢI VIITURA DE PE DUNĂRE? Tovarăşii Octavian Groza, ministrul energiei elec­trice, şi Traian Dudaş, prim-secretar al Comitetului jude­ţean de partid Mehedinţi răspund: ' ' . BARAJUL DE LA PORŢILE DE LIED FUNCŢIONEAZĂ NORUAE. INTETRNAM VIITURA DINE PREGĂTIŢI έ ngrijorarea firească pe care am întilnit-o în ultimele zile in diferite oraşe şi sate de pe cuprinsul Dunării ca şi unele întrebări puse de cititori in legătură cu situaţia de la Dunăre, ne-au făcut să urcăm de urgenţă pe firul fluviu­lui pînă în punctul unde acest lucru este posibil, adică pînă la Ograniţa (in amonte de hidrocentrala Porţile de Fier) unde apele au inundat şoseaua. Am discutat cu tovarăşii OCTAVIAN GROZA, ministrul energiei electrice şi TRAIAN DUDAŞ, prim-secretar al Comi­tetului judeţean Mehedinţi al P.C.R. aflaţi în această zi pe şantierul hidrocentralei. Din răspunsurile dînşilor consemnăm: • Dunărea va continua să crească. MARŢI SEARA, VA­LUL INTRAT DUMINICA IN TARA, VA AJUNGE LA BA­RAJUL DE LA PORŢILE DE FIER. Valul soseşte însă ATE­NUAT faţă de viiturile pe care Tisa le-a primit de pe Someş, Mureş şi alţi afluenţi. • Azi apele au atins la Tur­nu Severin cota de 770 (cu mult peste cota de inundaţii) inundînd parţial lacurile mai joase (portul), ajungînd aproa­­pe de calea ferată. « Apele au atins în lacul de acumulare cota de 50 m, iar prin hidrocentrală avea o scurgere de 1­500 mc pe se­cundă. In viitura din aprilie s-au atins valori mai mari de 14 000 mc pe secundă, totul de­­curgind atunci normal. • BARAJUL ESTE PREGĂ­TIT SA PRIMEASCĂ IN MOD NORMAL 15 800 MC PE SE­CUNDA. Iar cuim măsurile de supraînălțare a digului conti­nuă in mod accelerat, şi folo­sirea ecluzei pentru evacuarea apelor va putea prelua un de­bit de 17 000 mc pe secundă. Dacă ţinem seama că acum avem o scurgere de 11 500 mc pe seciundă cărora Tisa le poa­te adăuga 2­3 000 mc pe se­cundă se pot lesne observa re­zervele existente. BARAJUL ESTE DECI PREGĂTIT PEN­TRU ÎNFRUNTAREA CU DU­NĂREA. De aceea, constructo­rii continuă să lucreze în in­cinta lui în mod normal zi şi noapte. In legătură cu vecinii noştri iugoslavi, se suprave­ghează în permanenţă evoluţia Dunării ca şi a aflutanţilor ei de pe teritoriul iugoslav. Ieri dimineaţă am fost anunţaţi că singură Morava cunoaşte creş­teri de ape dar faptul că prin­cipalul afluent al Dunării, Sava, nu e în creştere e de na­tură să evite complicaţii mai mari. • S-au luat măsuri ca la Ba­­ziaş, Moldova Veche şi Dren­­cova să se instaleze posturi permanente cu specialişti, care urmăresc evoluţia apelor şi transmit din patru în patru ore cotele. De la Baziaş, viitura are 20 de ore pentru a ajunge la Porţile de Fier. • In cazul în care volumul adult de Tisa şi alţi afluenţi va fi mai mare, vom putea închi­de navigaţia şi folosi ecluza pentru evacuarea apei. • In orice caz, sîntem pre­gătiţi şi pentru o variantă de 2 m peste cota maximă atinsă în aprilie, ceea ce este imposi­bil să se întîmple • Sîntem în legătură per­manentă cu comandamentele judeţene din aval Dolj şi Olt pe care le informăm asupra si­tuaţiei. Pe Dunăre însă lucru­rile nu se pot petrece ca pe Mureş sau pe Someş întrucît barajul nu reţine cantităţi foarte mari de apă . SCURGE­REA APELOR ESTE NOR­MALA şi nu în viituri destruc­tive. Se prevăd deci în aval creşteri treptate ale apelor şi nu bruşte • In clisură — porţiunea dintre Orşova şi Moldova Nouă — s-au luat măsuri de evacua­re a locuitorilor şi bunurilor lor, acolo unde a fost cazul. Nu am avut decît puţine ca­zuri în amonte de Orşova în­trucît prin crearea lacului de acumulare o parte dintre lo­cuitorii satelor s-au mutat în noile aşezări pe cote mai ridi­cate iar alţii au asigurate am­plasamente. Sunt pregătite mij­loacele corespunzătoare pentru a evacua la nevoie şi restul ca­selor ameninţate. • In aval, se construieşte un dig de 4 km şi altul din nisip care să ocrotească calea ferată şi podul de pe Topolniţa, asi­­gurîndu­-se astfel legătura din­tre Bucureşti şi Timişoara. In alte comune sunt, de asemenea pregătite mijloacele necesare apărării şi evacuării eventuale a populaţiei. Pe şoseaua naţio­nală care duce spre Bucureşti în dreptul comunelor Simian şi Hînova se înalţă un dig care să apere şoseaua. • In judeţ se află sub ape 3 606 de hectare. încercăm să oprim inundarea de noi supra­feţe prin diguri de pămînt la care lucrează locuitorii satelor şi armata. • Dispunem de mijloace teh­nice de prim rang iar POPU­LAŢIA, GĂRZILE PATRIO­TICE, ARMATA, IŞI DESFĂ­ŞOARĂ MUNCA DE PREVE­NIRE A INUNDAŢIILOR. In concluzie, NU EXISTA MOTIVE DE ÎNGRIJORARE NICI IN CE PRIVEŞTE COM­PORTAREA BARAJULUI NICI CU PRIVIRE LA DEBI­TUL PE CARE CEI DIN AVAL IL VOR PRIMI şi care nu poate să apară acolo sub forma unei viituri ci a unor creşteri permanente, poate chiar mari, şi pentru care tre­buie să se ia măsurile cores­punzătoare. P. S. Duminică am vizitat şantierul hidrocentralei. In ciuda unui vint de 50-60 kmloră şi a unei ploi puter­nice şi a unei temperaturi de 8 grade, în incinta desecată mii de muncitori lucrau la cele trei fabrici de betoane, la montarea profilelor, la tur­narea , betonului în baraj. Dea­supra lor, la 80 m înălţime, vedeam roind autobasculantele care aduceau blocuri de cîte 20 tone, pămînt şi piatră cu care se supraînălţa digul din amonte. Pe malurile Dunării, dumi­nică sute de oameni lucrau la diguri iar în­ întreprinderi ZIUA DE ODIHNA A FOST TRANSFORMATĂ IN ZI DE LUCRU. Azi, munca conti­­nuă pe maluri iar activitatea este febrilă iar pe fluviu cir­culă normal remorchere, şle­puri, bacuri. Dacă ar fi să­ ca­racterizăm ceea ce am simţit în contactul cu toţi aceşti oa­meni n-am avea de spus de­cît că : LA PORŢILE DE FIER DOMNEȘTE UN CALM RESPONSABIL. OAMENII SUNT­ PREGĂTIȚI PENTRU ÎNFRUNTAREA CU DUNĂ­REA.

Next