România Liberă, septembrie 1970 (Anul 28, nr. 8042-8067)

1970-09-17 / nr. 8056

fPagina a 2-a 17 septembrie 1970 Concursul şi Festivalul m m Emir Con­vorbiri în antract JÓZSEF RÉTI (Unga­ria) : Şcoala româneas­că de canto­n artişti şi muzicieni desăvîrşiţi" I­nterlocutorul nostru este te­­­­norul József Réti, solist al­­ Operei din Budapesta şi profesor la Conservatorul din ca­pitala Ungariei, membru în ju­riul concursului de canto. Dom­nia sa este nelipsit de la concer­tele şi spectacolele Festivalului, aşa că prima întrebare se referă la muzica românească ascultată cu acest prilej. — Cunosc destule lucruri bune despre muzica românească, care-mi este foarte apropiată, şi despre interpreţii ei. Cu mulţi am ciitat alături, pe diferite sce­ne, am legat prietenii. La rîndul meu, am inclus deseori, in reci­talurile mele, muzică româneas­că. Mi-amintesc astfel că am re­purtat un mare succes în Unga­ria cu Doine şi cintece de Tibe­­riu Brediceanu. Apreciez foarte mult şcoala ro­mânească de canto : Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Lucia Stănescu. David Ohanesian, prie­tenul meu Valentin Teodorian cu stilul său de o mare cultură şi alţii sînt cu toţii cintăreţi de o înaltă clasă, artişti şi muzi­cieni desăvîrşiţi. La Festival am fost la Tripti­cul de balet românesc de la O­­peră. Am rămas impresionat de partitura lui Ion Dumitrescu — foarte modernă şi proprie pen­tru balet — şi am ascultat cu plăcere muzica lui M. Jora, în spumoasa pantomime La Piaţă — plină de culoare ; e o operă închegată, a început şi s-a sfîr­­şit la fel, ca o formă A.B.A. Priculiciul lui Zeno Vancea a completat de minune seara de balet. Coregrafia destul de cu­minte în general a servit totuşi bine muzica. Mi-au atras atenţia şi costumele, de o mare varie­tate şi totuşi avînd ceva comun, unitar. Aseară am avut o mare revela­ţie la concertul Orchestrei sim­fonice din Cluj. Oratoriul lui Si­gismund Toduţă e un monument muzical, orchestra e una dintre cele mai bune din lume, iar di­rijorul ar face cinste oricărui po­dium. — Vă aflaţi pentru prima oară in România . — O, nu. M-am născut la Plo­ieşti, de unde am plecat la virs­­ta de 13 ani. O bună parte din şcoală am făcut-o aici, dragostea pentru muzică tot aici am căpă­tat-o, primele amintiri ale copi­lăriei tot de aici le am. Ara fost şi rămîn foarte legat sufleteşte de România, unde vin adesea. — Maestre Réti, sinteţi so­list de operă şi, in general, soliştii d­e operă se dovedesc ..rezistenţi“'la partiturile mo­derne... — Da ? Eu cint cu aceeaşi plă­cere şi Mozart, Cimarosa, Belli­ni, Donizetti sau Rossini, dar şi Honnegger, Orff, Bartók, Kodá­ly. Apar adesea ca solist în ora­torii, repertoriul meu in materie de gen e destul de bogat : Bach, Händel, Haydn ş.a.m.d. pina la compozitorii moderni. Recent am imprimat un disc în care am in­clus şi partiturile de tenor din oratoriile Ioana d’Arc de Hone­gger, Carmina Burana, Catulli Carmina şi Der Mond de Ottff, Cantata Profana de Bartók, Psal­mus Hungaricu­s şi Te Deum de Kodály. Am cîntat, de aseme­nea, în Wozek de Alban Berg, amn cîntat, Britten. La Conservator, studiem susţinut muzica mader­na, studenţii mei sunt adepţi ,convinşi, ai mei. Iar eu sunt nevoit să ţin pasul cu elevii mei. .IPăNÂI 99*.Numai mortul va răspunde“ P­rintre nenumăraţii super­meni ce-au invadat ecra­nele noastre în estivala stagiune cinematografică, mînui­­tori incredibili de arme auto­mate cooptaţi în năstruşnice în­­tîmplări aventuroase se strecoa­ră modest eficientul erou din filmul regizorului polonez Che­­cinski „Numai mortul va răs­punde“. De fel spectaculoase, ac­ţiunile acestuia închid în ele te­nacitatea celui care vrea să des­copere cu orice preţ adevărul, să aducă lumină într-o crimă ori­bilă. Şi el, ca şi celelalte perso­naje au marea calitate de a fi a­­devărate şi, de aceea, credibile. Pe Checinski îl interesează atit construcţia logică şi coerentă de mister poliţist, cit şi caracte­rul personajului central angrenat în descoperirea misterului — du­blu interes util şi dovedindu-se in avantajul veridicităţii. Cum însă cele două planuri se­ inter­ferează cam rar, existenţa lor apărind mai mult paralelă, peli­cula suferă de tratare fragmen­tară. De fapt, numai latura ac­tivă are de suferit, căci aspec­tul psihologic rămîne cel împli­nit, împărţit între pericolele, care pîndesc la fiecare pas pro­fesiunea eroului, şi existenţa sa aproape ştearsă din afara mese­riei — viaţa grevată de un eşec sentimental, singuratică — per­sonajul excepţional interpretat de Ryszard Filipski se dovedeşte un singular în producţia cinema­tografică de gen. Printr-o savantă folosire a lu­minii (asemenea minuţie inspira­tă nu întilni­m toată ziua în peli­culele poliţiste), se obţin nenu­mărate nuanţe de la alb mort la negrul agresiv parcurgind gri­­uri triste —efecte sigure de sum­bră atmosferă, necesară ambelor linii de interes ! „Păsările“ U­n vîrstnic copilăros se amu­ză vîrînd spaima în oa­meni. Şi cum bătrînul nos­tru este plin de înţelepciune şi cum cunoaşte din experienţă, ca orice bătrin înţelept, toate meto­dele şi mijloacele pentru ca joa­ca să-i reuşească deplin, ea îşi a­­tinge scopul. Alteori, joaca înţe­leptului stîrneşte ilaritate. Pentru că bătrînul nostru este însă un în­ţelept alege o idee copleşitor de actuală : primejdia unei forţe oarbe şi de neînlăturat abătută asupra oamenilor ; pentru că este un maestru, fiecare moment din joaca sa poate părea (sau chiar este) antologic — se pot scrie (s-au şi scris) pagini întregi des­pre fiecare ; pentru că mînuieşte de multe decenii trucurile (pose­dă un întreg arsenal drag inimii lui), acestea i se supun, dezvă­­luindu-se doar atare daţi ; iar pentru că Bătrînul-Maestru-înţe­­lept nu-i altul decît Alfred Hit­­chkock, el se va ocupa­­de emo­ţiile noastre cu mare atenţie , nu ne va slăbi din strînsoarea lor decît cînd va crede de cuviinţă ori cînd, amuzîndu-se prea tare, va uita puţin că trebuie să ne ţină înspăimintaţi în fotolii. Pentru oricine poate deveni terifiantă imaginea unui grup de copii atacaţi de corbi dezlănţuiţi. Ca Spectator, mi-a fost impo­sibil să nu admir măiestria acolo unde îşi impunea prezenţa. Pri­mejdia încă necunoscută se apro­pie cu zgomote rare — ţipete de pescăruşi — fundal pentru în­ceputul cald de idilă ; semnele ameninţării se acumulează trep­tat , o privire uşor mirată se în­dreaptă spre cer, ţipetele se în­tăresc şi întrerup dialoguri cal­me, scurt atac, acalmie, din nou invazie (dusă pînă la captarea sa in unghi subiectiv) ca, in ur­mătoarele minute, liniştea să se reinstaureze , umorul rupe brusc emoţia, aceasta recucereşte la fel de brusc teritoriul pierdut pentru o clipă. FLORICA ICHIM I CINEMATOGRAFIC­ Ă M­E­MENTO DON CARLOS , Opera Română ( 48 20), ora 20; SONATUL LUNII: atrul ,,C. Tănase", la grădina „Boe­­i­, ora 20 ; PROGRAMUL AT­RAC­ILOR MONDIALE : Circul „Hum­­rto” (parcul de lingă hipodrom, Ca­­a Plevnei), ora 16 și 20. SUNETUL MUZICII : Patria (11 66 25) orele 9— 12 45 - 16.30 — 20.15 PĂSĂRILE : Luceafărul (15 87 67), orele 8,45 _ 11,15 - 13,45 _ 16,15 — 18,45 - 21.15 . Doina — grădină, ora 20 . Stadionul Dinamo ora 19. IN ARŞIŢA NOPŢII: Capitol (16 29 17) orele 8,30 — 10,45 — 13,15 — 16 — 18,30 - 21. PATRICIA SI MUZICA : București (15 61 54), orele 9 — 11,15 —­ 13,45 — 16,15 — 18,45 — 21. DEGETUL DE FIER : Feroviar (16 22 73) orele 9 — 11.15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Excelsior (18 10 88) orele 9 — 11.15 — 15,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 — 11.15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30. INTILNIREA : Festival (15 63 84), orele 9 — 12 — 15,30 — 18,15 — 21 ; Melodia (12 06 88), orele 9-12 — 15,30 — 18 15 — 21 ; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,45 — 14,30 — 17,15 — 20.15 ; Arenele Romane, ora 19,30 ; Festival — grădină, ora 19,30 ; Favorit (31 06 15) orele 10 — 12,30 — 15,30 — 18 — 20,30. NUMAI MORTUL VA RĂSPUNDE : Victoria (16 28 79), orele 9 — 11,15 — 13.30 - 16 - 18 30 — 20.45. FRAGII SĂLBĂTICI : Central (14 12 24) orele 8,45 — 10,45 - 12,45 — 14,45 - 16,45 — 18,45 - 20,45. TAGEREA BĂRBAȚILOR : Lumina (16 23 35), orele 9—16 în continuare, 18,30 - 20,30. ASTERIX SI CLEOPATRA : Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30. PROGRAM PENTRU COPII : Doina, ora 10. HAT­ARI : Timpuri Noi (15 6110), orele 9,30 — 15,30 în continuare FILME DOCUMENTARE SPORTI­VE ROMANESTI : Timpuri­ Noi, orele 18,30 — 20,45 în continuare. ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MA­RUSE : Grivita (17 08 58), orele 10,30 — 16 _ 18,15 - 20,30. DREPTUL DE A TE­­NAŞTE : înfră­ţirea Intre popoare (17 31 64), orele 15,30 - 17,45 — 20 ; Moşilor (12 52 93), orele 15,30 — 18 ; Grădină, ora 20 ; Unirea, ora 18 ; Grădină, ora 20,15. MONŞTRII: Buzeşti (15 62 79), ore­le 15,30 - 18 ; Grădină, ora 20,15. CĂSĂTORIE IN STIL GREC : Dacia (16 26 10), orele 8,45 — 20,30 în con­tinuare. DRAGOSTE SI VITEZA : Bucegi (17 05 47) orele 10 — 15,45 - 18 ; Grădină, ora 20,15 ; Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — 20,30; Mioriţa (14 27 14), orele 11 — 15 — 17,30 — 20. NOUL ANGAJAT : Unirea (17 10 21), orele 15,30. OPERAŢIUNEA LADY CHAPLIN : Lira (317171), orele 15,30 — 18 ; Grădină ora 20. JANDARMUL SE INSO­ARA : Dru­mul Sării (31 28 13) orele 15,30 — 17,45 — 20 ; Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 ; Grădină, ora 20. INTILNIRE LA VECHEA MOSCHEE: Giulești (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30. INTRUSA : Cotroceni (13 62 56), ore­le 15,30. MARILE VACANTE : Cotroceni, o­­rele 17,45 - 20. PETRECEREA : Volga (11 91 26), o­­rele 16 - 18,15 - 20^30 ; Parcul He­răstrău, ora 19,30 ; Popular (35 15 17), orele 15,30 - 18 — 20,15. A$A AM VENIT : Viitorul (11 48 03), orele 20,15. SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO: Viitorul, orele 15,30 — 18 MAYERLING (ambele serii) : Aurora (35 04 66), orele 9 —­­12 — 16 — 19,30; Grădină, ora 19 ; Tomis (21 49 46), or­­rele 9 — 12,15 — 15,30; Grădină ora 19 ; Flamura (23 07 40), orele 16 — 18,15 - 20,30. AMBUSCADA : Munca (21 50 97), o­­rele 16 - 18 - 20. ACEASTA FEMEIE : Flacăra (21 35 40), orele 16 — 18 — 20 ; Feren­tari (23 17 50), orele 15,30 — 18 — 20,15. TIPP­ANY MEMORANDUM : Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 ; Grădină, ora 20,15 CEI 1000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE : Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18 ; Grădină, ora 20,15. CLIPA DE LIBERTATE : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18. D-ALE CARNAVALULUI : Pacea (31 32 52), orele 15,30 — 18 — 20,15. ARGOMAN SUPERDIABOLICUL : Cringasi (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; Progresul-Parc, ora 20. FREDDY BI' C1NTECUL PREERIEI : Cosmos (35 19 15) orele 15,30 — 18 — 20,15 MARI SUCCESE DE ODINIOARĂ : Capitol — grădină, orele 19—21 LALEAUA NEAGRA : Cinemateca (sala Union! orele 9— 11 — 13 — 15 - 17 — 19 - 21 17,30: Emisiune în limba maghiară; 18: Recitalul flautistului Jean-Pierre Ram­pal. Pianist Albert Guttman; 18,45 : Rapsodia română ; . 19,20 : 1001 de seri. Emisiune perntru cei miei; 19,30: Telejurnalul; 20: Filmul serial: Noile aventuri ale lui Huc­kleberry Finn ; 20,30 : Cadran interna­ţional ; 21,10 : Al V-lea concurs şi festival George Enescu ; 21,45 : Poşta T­V, ; 21,55 : Film artistic ,,De unul singur". Premieră pe ţară ; 23,25: Telejurnalul; Programul II 20: Film artistic. ..Păpuşa* (seria a II-a); 21,20: Actualităţi literare; 21.50 Muzică uşoară românească ; 22.15 : Agenda Concursului şi Festivalului In­ternaţional ,,George Enescu". . .......... TEATRE F­UM „GEORGE LIEK­CU“ Dl PAUL RADURA-SKODA F­ără Sf­ără introducere : mai întii Simfonia a Vl-a „Armo­nia“ de Wilhelm Berger. Compozitorul ale cărui valoroa­se realizări în domeniul sim­fonic şi cameral şi-au dobîn­­dit, în anii din urmă, o recu­noaştere deplină în ţară şi pes­te hotare, apare şi aici un mare senzitiv şi, totodată, un gînditor foarte avizat al capacităţii emo­ţionale a sunetelor. Wilhelm Berger se dovedeşte, o dată mai mult, un simfonist de remarca­bile potenţe creatoare şi deose­bit de original. Sub bagheta lui Mircea Cristescu (bun cunoscă­tor al lucrării ca unul care a prezentat-o anul trecut în pri­mă audiţie), liniile mari, direc­toare, ale Simfoniei au apărut deosebit de clare iar structurile de ordin armonic şi complexita­tea orchestrală, uneori densă, foarte comprehensibile, acce­sibile. Am preţuit la justa lor valoare toate elementele atit de atrăgătoare de colorit, efec­tele timbrate de cel mai bun gust care fac „sarea“ lucrării. Unele dintre excelentele reali­zări au fost şi acele momente dramatice din partea a doua, cînd discursul este încredinţat coardelor grave, într-o linişte solemnă... Simfonia „Armonia“ este o muzică de mare interio­rizare cu care dorim să ne in­­tilnim cit mai des. Solistul Coricertului al 4-lea pentru pian şi orchestră, în sol major de Beethoven , pianistul Paul Badura-Skoda. La 43 ani, interpretul se bucură de o no­torietate internaţională dobîndi­­tă atit în turneele sale de con­certe efectuate pretutindeni, cit şi imensei discografii realiza­te. S-a făcut apreciată virtuozi­tatea-i pianistică propriu-zisă, căreia i se abandonează de preferinţă, cultivînd-o cu succes. „Perlajul“ său, impresionant, l-a adus în joc, de cite ori a fost cazul, cu dezinvoltură şi strălu­cire. Este un interpret pasio­nat pentru sunetul frumos, lu­minos, d­ar şi, în cadenţa de bravură din prima parte a Con­certului, a făcut dovada însuşi­rilor sale, sub acest aspect, car­dinale. Suplimentele din Schu­bert (Impromptu în mi bemol şi „Ciocîrlia“) au pledat la rin­­dul lor pentru virtuozitatea pia­nistică a artistului. Relovind cumpăna dreaptă, ţinută cu multă grijă de dirijo­rul Mircea Cristescu, intre so­list şi orchestră, vom arăta că importanta Muzică pentru in­strumente de coarde, percuţie şi celestă de Béla Bartók, care a împlinit întreaga parte a doua a concertului, s-a bucurat din partea dirijorului de o inter­pretare gindită în adîncime şi realizată de orchestră cu frumoa­se nuanţe. CAMERATA M­uzicii in cameră noastre simfonice, de ă şi de operă i s-au rezervat în Festival, con­certe in exclusivitate şi, cu rare excepţii, ea a fost prezentă, prin lucrările cele mai semnificative, în fiecare din manifestările care au avut loc. In frunte s-a situat bineînţeles creaţia enespiană, lui „Ciprian Forumbescu“, sub conducerea dirijorului Dumitru Pop, ne-a prilejuit reaudierea Octetului de George Enescu, in care compozitorul aduce un pu­ternic suflu liric, entuziasm şi uneori melancolie, teme în care­ vibrează m­uzica românească. Di­rijorul Dumitru Pop a îndru­mat cu energie orchestra către crestiendo-uri viguroase, cu deo­ Sebir­e in partea a doua intitu­lată­­„cu multă însufleţire“, fă­­cind ca formaţia „Camerata" — amplificată la 20 unităţi instru­mentale — să sune cu plenitu­dine. Aceleaşi bune aprecieri se cu­vin şi interpretării Concertului pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu, redat cu reliefarea caracterului său ro­mânesc, a spiritualităţii cel ani,­­mă. J.-V. PANDELESCU Epocă (Urmare ,3m pag I) Şi zgomote care ar vrea să treacă drept muzică de ul­tim strigăt. Ştiu că orice clasic a scandalizat la vre­mea lui şi, pe urmă, a pă­rut perimat. O să mi se spună că universul roman­tic plin de păsărele şi su­surat de rîuri a fost înlo­cuit de holocaustul indus­trial, de sirenele, maşină­riile şi uzinele noastre u­­riaşe. De acord, detest idi­lismul şi lucru deja spus, dar, vai, de la intenţia de a copia strigătele şi formele realităţii pînă la caricatură nu e decît un pas. Arta de fapt este o interpretare, dă­ruirea unui sens, de la rea­litatea unei linii pînă la copia oului de găină în in­terpretarea brâncuşiană. Limita geniu — impostor nu e mai lată decît un fir de păr şi cum se mai a­­runcă unii spre suprafaţa artei şi nu spre miezul ei! Un scriitor spunea despre teatralitatea lui Nietzsche : Actorul cade mort în faţa nemuririi, ridiculizînd de fapt gestica unei filozofii şi nu­ conţinutul ei. reflectare Mă gindesc la această e­­pocă formidabilă pe care unii dintre noi au traver­sat-o cu destule dificultăţi, mă gîndesc la războiul care ne-a marcat pe toţi, la res­ponsabilitatea generaţiei care a moştenit pacea, la cei ce trebuie să facă faţă primejdiilor iscate de cei ce ar dori să ne întoarcem la morala de caverne. Mă gîndesc la revoluţie, la oa­menii care au murit şi la cei legaţi de formidabile angajamente, la munca te­ribilă depusă de cei ce au construit ceea ce s-a con­struit la noi şi aiurea în aceşti ultimi ani. Şi-atunci mă întreb : pentru ce op­tează artistul ? Pentru cîn­­tarea stării de incertitudi­ne în care pluteşte o mino­ritate arterată sau pentru cei ce se scoală în fiecare dimineaţă la cinci, se spală cu apă rece pe faţă şi ri­dică cu mîinile lor oraşe, şcoli, uzine, spitale, teatre şi universităţi ? Cine merită, domnilor, în fiecare zi o masă ? Răs­­pundeţi-mi cinstit cu mina pe inimă. Pe urmă o să mai putem sta de vorbă dacă nu o să roşiţi. W HBK. I *J*S .1.....* * ***»*» * *­­ Monument istoric purtător de adînci semnificaţii, cetatea Făgăraş suscită un viu şi legitim interes atît pentru specialişti cit şi pentru turişti. în această clădire unde în urmă cu aproape patru secole şi-a adăpostit familia domnitorul Mihai Viteazul, primul făuritor al Unirii Principatelor Române, se desfășoară acum importante lucrări de restaurare POSTA REDACŢIEI . GH. NICOLAE, coopera­tor din Com. Balta-Doam­­nei, judeţul Prahova, împli­nind la 28 iunie a.c. 70 de ani, întreabă dacă n-ar tre­­­­bui să fie scutit de impozi­tul agricol, el fiind singur în gospodărie. RĂSPUNS : In ceea ce pri­veşte impunerea veniturilor realizate ,din activităţi agri­cole, legea arată că gospodării­le personale ale cooperatorilor care au vîrsta de peste 70 de ani sunt scutite de impozit, da­că în cadrul acelor gospodă­rii nu sunt alte persoane apte de muncă. Scutirea de impozit se aplică în funcţie de situaţia existentă la data de 15 mai. Asta înseamnă că dv. nu pu­teţi beneficia de scutire pe a­­nul 1970, întrucît la data de 15 mai a.c. nu aveaţi împlinită vîrsta de 70 de ani. In anul vii­tor însă veţi beneficia, dacă se constată că în gospodăria dv. nu sînt alte persoane capabile de muncă. IOANA ISPAS, învăţă­toare pensionară, Bucureşti, vrea să ştie cum sunt plătite cadrele didactice pensio­nare angajate ca suplini­toare in invăţămint. RĂSPUNSPersonalul di­dactic pensionar angajat în învăţămînt ca suplinitor pe în­tregul an şcolar (cu salariul funcţiei îndeplinite şi 50 la sută din pensie) sau pe peri­oade determinate de pînă la patru luni intr-un an calenda­ristic (cu salariul şi pensia în întregime) se încadrează cu sa­lariul corespunzător pregătirii pe care o are pentru învăţ­ă­­mînt şi stagiului recunoscut la catedră, fără obligaţia de a avea gradul definitiv. ! »AM 40! VINE MEDICUL S MĂ VADĂ? (Urmare din pag 1) început într-adevăr să mă doa­ră capul. Și cred că fac febră cu adevărat. încerc din nou la 06. Altă voce : — Pentru febră nu venim, de­geaba ne chemați. — Dar am febră mare. — Noi venim­ numai pentru cazuri urgente. Pentru intoxi­cări, otrăviri. A­veți așa ceva? — Da de urfífé'I éxcláni spe­­riat ia aparat. — Atunci, o naștere prema­tură ? — Nici ! — Dar ca ars, uimit că vocea mea de bariton poate creea asemenea confuzii. — Atunci d­acă n-avefi nici una nici alta, ce să vă fac eu, tovarășe dragă ? — îmi spune operatoarea de la 06, dezamă­gita. Apoi continuă binevoitoare: — Poate o fractură la picior ? — Nici asta, răspund alar­mat și, în timp ce mi se trim­­ește telefonul în nas, simt­ cum dureri ascuţite au început să-mi săgeteze mădularele­ în dorința de a lămuri lucru­rile, pătrund în sanctuarul „Sal­vării" de pe strada Eminescu. În curte, maşinile stau orîndui­­te într-o aliniere perfectă. O autosanitară se pregăteşte toc­mai să iasă pe poartă. O tînă­­ră simpatică (fără halat alb) se pregăteşte să se urce în faţă. — Şerbane, mă duci şi pe mine acasă ? — Te duc, dragă, cu plăcere. Tot am o cursă­— în ce direcţie mergeţi ? Asistentul sanitar ŞTEFAN RI­ZES­CU, amabilul companion din maşină . — In cartierul Ferentari. A­­vem un caz urgent. — La ce oră a fost anunţat cazul ? — La 17 şi 55 de minute. — Şi acum cît e ceasul ? — Ora 20. Intre timp, tînăra aflînd că sînt de la ziar, pleacă grăbită spre pr­ima staţie de autobuz. întreb în continuare : — Au trecut de atunci două ore. Poate pacientul are nevo­ie urgent de ajutor. ASISTENTUL SANITAR S.R. : — Are cum să nu. Dar dacă nu sunt şoferi suficienţi, ce să fac eu ? Sună sirena şi maşina pleacă val-vîrtej pe poartă. Urc scările și pătrund în clădire. La came­ra 4 e o pasionantă partidă de șah iar la camera 5, zarurile sar cu furie pe dreptunghiul tablelor. — Mare, ai văzut ? Și oamenii fac haz, într-o eu­forie demnă de o casă de odih­nă de la Sinaia. — Cine sunt ? — întreb o soră pe sală. — Șoferii de la autosanitare. Se distrează şi ei, ce să facă. Se­ distrează dar, în timpul acesta, un pacient aşteaptă de două ore să vie maşina pentru a-l transporta la un spital de urgenţă. Stau de vorbă cu tovarăşa VICTORIA PARTELI, medicul coordonator pe întregul ser­viciu (acţiunea se petrecea marţi 15 septembrie), îmi scot veşmîntul de pacient imaginar şi îi relatez pe scurt ştafeta de la o circumscripţie la alta şi, bineînţeles, refuzul de la 06.­­ — Intr-adevăr noi intervenim numai în cazuri grave — îmi spune d-sa. Naşteri, intoxicări, fracturi. Cînd avem posibilita­tea, venim şi la cei care fac febră mare. Dar lucrul acesta ar trebui să-l facă medicii de circumscripţie. Aşa cum aţi con­statat şi dumneavoastră, ei ne trimit însă nouă toate cazurile­ Trebuie să mai ţineţi seama că uneori se fac şi farse de prost­­gust care ne pun inutil pe drum­. Aşa este şi sîntem de acord că asemenea glume — dacă pu­tem să le numim astfel — sînt de prost gust. Dar ce ne facem cînd este un caz real, şi omul bolnav aşteaptă în zadar ? — Aveţi dreptate. Dar repet, ceea ce v-ar fi spus. Medicii de circumscripţie sînt obligaţi să-şi facă datoria. Cum s-ar spune, am ajuns de unde am plecat. De la „Sal­vare", îmi continui drumul noc­turn prin secţiile de urgenţă ale spitalelor oraşului. In faţa spi­­talului de copii „Grigore Ale­­xandrescu", îl întîlnesc pe ce­tăţeanul N. Drăguşin, de pe strada Delea Nouă nr. 13. E împreună cu un băiat de 9 ani care are o mînă în ghips. — Ce a păţit ? — Azi, la şcoală, la ora de sport, a căzut şi vedeţi şi dum­neavoastră ce s-a întîmplat. Am venit cu el la spital. Me­dicul de serviciu a fost foarte săritor. In cinci minute i-a fă­cut radiografia şi i-a pus mîna în ghips. — Cum îl cheamă pe medic ? — Tudor Zamfir. Acum l-am cunoscut şi eu, in seara aceas­ta. Ce mai am ! Nici nu ştiu cum să-i mulţumesc. Ii cer permisiunea să-i mulţu­mesc şi eu în aceste rînduri şi să subliniez cu majuscule nume­le medicului TUDOR ZAMFIR de la spitalul „Grigore Alexan­­drescu“ pentru felul exemplar cum îşi îndeplineşte îndatoriri­le de serviciu. Poate îi vor urma exemplul şi alţii. La spitalul de urgenţă „I.C. Frimu" întîlnesc multă solicitudine iar pacienţii în stare gravă primesc cu promptitudine îngrijirile nece­sare. Dar cum rămîne cu cele 40 de grade consemnate la începu­tul acestor rînduri ? Ieri de di­mineaţă am reconstituit traseul străbătut cu o seară înainte. încep de la circumscripția de pe strada Veseliei. în zadar, a­­pelul meu nici n-a fost înregis­trat în caietul de teren. Medicul PUIU MARIN îmi spu­ne : — Ieri, au fost 6 cazuri de chemări la domiciliu. — Deci aş fi avut toate şan­sele să fiu şi eu vizitat ? MEDICUL P.M. : — Evident că da. Eu am avut doar două vizite între 1 şi 4. — După-amiază cine a fost de serviciu pe teren ? — Medicul Valentina Cernes­­cu între orele 4 şi 7. Dumneaei ar fi trebuit să vă vadă. Dar n-a venit. Caut caietul cu evidența să­­ aflu cîte vizite a efectuat în aceste ore medicul de teren. Dar nu există nimic. Sora medicală GETA CIOR­­TESCU : — Probabil că tovară­şa doctor a luat caietul cu dum­neaei acasă. — Dar aici nu trebuie să fie o evidență ? — Ar trebui, dar a uitat to­varăşă doctor. Cred că îl gă­siţi la policlinica „Rahova", de care aparţinem. Trec şi pe acolo. ■— T­ovarâşul director Mar­­garian poate să ştie. Eu nu ştiu nimic deoarece nu mai păstrăm nici o evidenţă de cîteva săp­­tâmîni — îmi spune asistenta şefă IOANA MANOLESCU. — Şi tovarăşul director unde este ? — Trebuia să vie astăzi căci şi-a terminat concediul. Dar în­că n-a venit. E pe.­, drum-Mă uit la ceas. Este 10 şi un sfert. Nu-l mă aştept pe to­varăşul director de la policli­nica „Rahova" şi mă opresc la dispensarul „Pajura". Iar mă uit în caietul de evidenţă. Dar nu găsesc solicitarea m­ea. — Avem o perioadă mai u­­şoară acum — îmi spune op­timistă medicul Ileana Diaco­­nescu. De pildă, ieri nu am avut nici o solicitare la domici­liu. — Eu totuşi am dat un tele­fon. — La ce oră ? — La ora 18,25 ! — A, nu la noi, îmi spune răspicat. După ora patru, tre­buia să vă adresafi la „Sal­vare. ...Ştiţi ceva ? După atîtea pe­ripeţii, acum chiar că am 40 de grade. Dar vorba este, vine medicul să mă vadă ? i­ Pentru zilele de 18, 19 şi 20 septem­brie se anunţă următorul timp proba­bil • După o instabilitate trecătoare, semnalată mai ales in regiunile din nord-vestul ţării şi in zona de munte unde se vor semnala ploi locale, vre­mea va fi în general frumoasă cu cer variabil şi cu averse izolate. Vînt potrivit din sectorul vestic. Tempera­tura în scădere uşoară. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 7 și 17 grade, iar maximele între 17 şi 27 de grade, izolat mai ridicate în sud-est. cm VA FI r­omânia liberă" Zimbrii din Poiana Braşov­ έ­n primele luni ale a­­cestui an a fost cre­ată la Poiana Braşov o rezervaţie pentru zimbri — animale rare în fauna ţării noastre. De curînd, lo­catarii acestei rezervaţii s-au înmulţit prin naşterea unui pui galben-roşcovan al 13-lea în familie. Un ceas... rău! Z­i cu soare. In parcul „Monument“ din Bră­ila, copiii se joacă. Unul dintre ei, de vreo zece ani, are un ceas la mină. Un individ îi dă cîtm­va pumni şi îi ia ceasul. După cîteva zile, însoţit de mama sa copilul a intrat la un cinematograf. Deodată, privirea i s-a­­oprit asupra unui cetăţean. Era unul şi acelaşi cu cel care îi luase ceasul. Imediat, organele de miliţie l-au reţinut pe Ilie Stănescu, individ fără ocupaţie şi cu antecedente penale. Cum s-ar spune... ceasul rău l-a dus pe in­fractor în faţa justiţiei. Azorică... vorbeşte La ultima ediţie a ex­poziţiei naţionale „Minitehnicus 1970“ pionierii din judeţul Ilfov au prezentat peste 27 de obiecte, jucării electronice, printre care roboţi, nave cu reacţie, „pasageri“ electro­nici pentru automobile, ra­chete cu două şi trei trepte şi altele. Premiul I pentru originalitate a fost cîştigat de „Azorică", un cîine din material plastic, pe care constructorul l-a învăţat să vorbească şi..., bineînţeles, să latre. Amintim că „A­­zorică" este creaţia pionie­rului Nicolae Ioniţă din co­muna Plătăreşti. O descoperire arheologică La iniţiativa profeso­rului Aristotel Crîş­­maru, un pasionat cercetător al trecutului în­depărtat al patriei s-au e­­fectuat săpături în comu­na Drăguşeni, judeţul Bo­toşani de către un colectiv de la Institutul de arheolo­gie al Academiei. Săpături­le dintr-un vechi ostrov al riului Podriga, din margi­nea satului Drăguşeni, au dus la descoperirea a două locuinţe, unelte de creme­ne, piatră şlefuită, obiecte de olărie cu ornamente pic­tate şi canelate, fragmen­te de statuete şi alte obiec­te de o mare vechime. Primele observaţii ştiin­ţifice sunt deosebit de im­portante pentru situarea cronologică a aşezării, stră­vechi din ostrov. Piesele descoperite aici, au făcut parte­­din cunoscuta cultu­ră Cucuteni UNA PE ZI de MATTY — ...Nevaită-mea tocmai îmi zicea : Daca-mi dai puțin vola­nul esti un înger...

Next