România Liberă, ianuarie 1971 (Anul 29, nr. 8147-8171)

1971-01-14 / nr. 8156

C ă trecerea Hel­lenei Keller, de la surzenie, orbire şi muţenie, la o viaţă raţională şi Intelectuală care a dus-o pînă la un doctorat cum laudae şi la o înaltă şi no­bilă carieră de acti­vistă socială prelun­gită pină în zilele noastre, graţie inteli­­genţei, voinţei şi de­votamentului Annie­­ei Sullivann, o tînără pedagogă, ea însăși fostă infirmă, este o poveste adevărată, — nu încape vorbă. Că ea poate fi și o ade­vărată poveste de teatru, aceasta este infinit discutabil. în orice caz, la nivelul lui William Gibson, la puterile lui, pe care publicul nostru le-a cunoscut şi le-a încoronat cu un ex­traordinar succes, cu ocazia reprezentării, tot la Teatrul Mic, a minorei, pretenţioa­sei şi nesfîrşitei me­lodrame noi pe un balansoar. Se va întîmpla, poate, ce s-a întîm­­plat şi atunci : actori excelenţi, capabili să stoarcă lacrima şi din piatră seacă, şi surîsul din căscatul cel mai larg deschis, vor purta drama pe aripile lor, spre a­­plauze de lungă se­rie, cu casa închisă. Dar această confuzie de merite şi de per­formanţe nu are ni­mic a face cu jude­­cata la rece, care nu poate fi alta nici la cald, adică în chiar cursul spectacolului. După cum nu are nimic a face nici cu nobila intenţie pro­clamativă a dramei, care este aceea de a afirma şi dovedi, printr-un autentic fapt de viaţă (ceea ce ar trebui să dea o imensă greutate afir­maţiei) că viaţă. Om şi suflet — adică tot, absolut tot — sînt condiţie a cuvîntului, a comunicabilităţii prin cuvînt, şi chiar creaţie a lui. Nobilă teză, repet, şi venită la timp, şi temerară la culme, într-un mo­ment în care cuvîn­­tul este dispreţuit, a­­tacat şi sfîrtecat din toate direcţiile şi Chiar de la toate ni­velurile (vezi, de pildă, lecţia inaugu­­rală a lui Michel Foucault, la Collège de France). Dar ar­gumentul dramatic nu e nici pe departe, şi la nici o treaptă, atît de convingător pe cît e enunţarea generală şi abstractă a tezei, şi dacă e vorba de asemenea enorme probleme, dramaturgul trebuie să ne convingă, nu să conteze pe eventuala şi prealabila noastră adeziune la principiu. La dramatizarea a­­cestei extraordinare drame omeneşti, care a fost recuperare­a, mai bine zis învierea Hellenei Keller de către Annie Sulli­vann, Gibson intră cu o naivitate de e­­xaltat, al ştiinţei şi al voinţei tip sec. XIX, şi cu un gust pentru melodramă, care îi vine, parcă, din ace­laşi ev, şi nu-i putea veni decît însoţit de un gust egal pentru cel mai minuţios na­turalism. Totuşi, pe el nu-l interesează „cazul“ ca atare, ci semnificaţiile lui mo­rale şi filosofice. Îl interesează concluzia generală pe care o poate desprinde, de aci, cu privire la na­tura şi destinul omu­lui. Aceasta se sim­te, în mod clar, din toate intenţiile sale şi din toate premi­sele operei, rămase, însă, în stare absolut embrionară, şi sufo­cate tocmai de urmă­rirea cazului, pe la­tura lui morbidă,­ ca şi pe latura lui pedologico-pedagogi­­că. Ambele laturi sînt egale, şi cu toate că prima, reprezen­tată de mica bolna­vă, nu se susţine prin nici o replică, ea are totuşi tendinţa de a rupe echilibrul în favoarea sa, căci ma­­nifestările animalice ale bietei fetiţe sînt atît de abundente şi atît de violent-spec­­taculoase, încît ab­sorb atenţia spectato­rului, ca la mesaje­rie. Latura a doua, reprezentată prin Annie Sullivann, care ar fi trebuit să fie marea eroină, sursa de idei şi senti­mente a dramei, a­­postolul filosofiei gibsoniene, o pură pedologie-pedagogie : a-p-ă, a-pă, apă , c-a-n-ă, ca-nă, cană, p-o-m-p-ă, pom-pă, pompă. (las de o par­te gafele de tradu­cere, care intră în­tr-un conflict comic cu necesităţile peda­gogiei), combaterea răsfăţului, educaţie sau iubire, etc. etc. Apoi : disciplină, pe­deapsă, răsplată. Şi iar alfabet (scris în podul palmei), şi iar repetare a cuvinte­lor, şi iar disciplină, etc. Pînă cînd inter­vine clipa miraculoa­să, prima scînteie de înţelegere, care de­clanşează resortul gîndirii, deci al co­municării. Dar în tot acest timp — foarte lung timp — Annie Sullivan nu face alt­ceva, şi nu face decît atît, chiar dacă de vreo două ori, scrie — pe hîrtie, cu pană şi cerneală — vreo două scurte frag­mente din scrisorile autentice ale eroinei (care trebuie să fie realmente pasionan­te). Altceva nimic : spiritul, credinţa, inspiraţia şi ilumina­ţia acestei femei ex­traordinare, sînt lă­sate pe seama noas­tră, Gibson şi drama sa, oferindu-ne nu­mai imaginea unei profesoare de infir­mi, în acţiune. Dar orice alfabetizare e o dramă, o aventură şi un miracol... Scriitorul şi-a dat, desigur, seama de a­­ceastă nefericită con­fuzie, şi neputînd-o depăşi vertical, a în­cercat s-o comple­teze, orizontal, în lă­turi, printr-o dramă a însăşi familiei Kel­ler. Aceasta se poate reduce la conflictul dintre Căpita­nul-zia­rist Keller şi fiul său James, dramă de in­­comprehensiune re­ciprocă, de incompa­tibilităţi şi divergen­ţe profunde, dramă, s-ar părea a incomu­­nicabilităţii dintre generaţii, dramă că­reia, în lipsa vreunei date precise şi vreu­nei dezvoltări îi pu­tem atribui oricîte şi oricare înţelesuri , în­tre altele şi pe a­­cela că oamenii care stăpînesc şi mînuiesc cuvîntul, nu au rezolvat, prin aceasta, problema singurătăţii şi a co­municării, adică e­­xact, contrariu] a ceea ce se petrece a­­lături, cu mica in­firmă, şi profesoara sa. Dar e mai bine să nu-i atribuim nici un înţeles. Slabă dramă, plic­ticoasă dramă, fă­cută să-şi intereseze spectatorul numai prin „numărul“ de senzaţie al infirmei, prin manifestările dureros-bestiale ale unui nefericit şi dul­ce copil bolnav, ceea ce nu ţine de teatru, ci de indiscreţie, de curiozitatea cea mai grosieră. Şi nu e de loc frumos !... Ce spectacol putea ieşi de aci ? Exact cel care a ieşit, iar regia lui Ion Cojar trebuie avalizată, şi în accentul ei natu­ralist, şi în cel didac­tic, şi în cel melodra­matic, căci nu avea realmente altceva de făcut (decît, bine­în­ţeles, să nu joace piesa). Dar, o mică „mi­nune“ se produce to­tuşi, şi aceasta e, ca întotdeauna, minu­nea pe care o pot face actorii, actorii buni, serioşi, harnici, care pun totul la ini­mă, şi izbutesc, mă­car un moment, să facă sită de mătase dintr-o coadă de cîine american. A izbutit această per­formanţă, Leopoldina Bălănuţă — în rolul Annie­ei Sullivan —, care ştie nu numai să fie sinceră, dar să dea o sinceritate vie, profundă, chiar unui personaj atît de cos­teliv şi diluat, şi a ştiut adăuga sinceri­tăţii o excelentă cali­grafie de compoziţie discretă şi consec­ventă, total convin­gătoare. A izbutit-o şi Gh. Ionescu-Gion, care a ştiut în pus­tiurile concentrice ale dramei şi rolului lu Keller tatăl, să a­­dune lacunele perso­najului, pentru a face din el un om incert, confuz, veleitar, pre­tenţios şi inhibat în acelaşi timp, — a ştiut, într-un cuvînt, să facă tot ce n-a ştiut să facă drama­turgul, şi nu putea face regizorul. A iz­butit şi Olga Tudo­­rache, în rolul, încă şi mai gelatinos, al unei „inimi de mamă“, cel mai melo­dramatic al piesei, şi trebuie s-o felicităm că a făcut-o cu atîta discreţie. A izbutit şi Dan Nuţu, ale că­rui mijloace nu cu­prind sinceritatea di­rectă şi realismul psihologic, dar a iz­butit, cu mijloacele sale, şi aceasta e mult. Maria Potra a trecut cu bine prin rolul secundar al unei supravieţuitoare a fumurilor aristo­cratice „sudiste“, şi de asemenea, Jana Gorea, Ion Cosma şi Stamate Popescu. Trebuie, oare, să ne ocupăm — noi, cronicari şi critici ai profesionalismului matur, calificat­ă de Dalila Gali, „inter­preta“ micii infirme . Un copil atît de îna­poiat nu putea fi în­carnat decît de un copil tot atît de îna­intat, şi nu încape vorbă să ne găsim în faţa unui „Wunder­kind“ de o virtuo­zitate senzaţională. Am admirat-o şi am compătimit-o în mod egal, şi l-am urît pe scriitorul al cărui scientism searbăd îi îngăduie să exploa­teze circul şi menaje­ria de copii, mai crud decît destinul, a că­rui atroce iresponsa­bilitate nu urmă­reşte, cel puţin, să ne stoarcă o lacrimă sterilă şi o salvă de aplauze. Teatrul Mic William Gibson: „FATA CARE A FĂCUT O MINUNE“ Radu Popescu Pagina a 2-a — 14 ianuarie 1971 CAVALERIA RUSTICANA, PAIATE : Opera Română (16 48 20), ora 19,30» SOARELE LONDREI : Teatrul de O­­peretă (14 80 11), ora 19,30» REGELE LEAR ; Teatrul National „I.L. Cara­­giale" sala Comedia (14 71 71), ora 26; O FEMEIE CU BANI ; Teatrul Na­tional , I­L Caragiale" sala Studio (15 15 53), ora 20; PURICE LE­­N U-­RECHE : Teatrul „lucia Sturdza Bu­­landra" sala Studio (12 44 16), ora 20, OPINIA PUBLICA Teatrul de Co­medie (16 64 60), ora 20, EMIGRAN­TUL DIN BRISBANE . Teatrul Mic (15 65 88) ora 20, BARB­ATI PARA NEVESTE ; Teatrul ,,C I. Nottara", sala Magheru (15 93 02) ora 19 30, O LUNĂ LA TARA . Teatrul .Cf. Nottara“. »ala Studio ora 20» TANGO LA NISA .­ Teatru» Giulest» 118 04 85). Ora 19,30; VRĂJITOAREA : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30» PETELE DIDINEI . Teatrul de revistă si comedie „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30» REVISTA LA VOLAN ■ Teatrul de revistă și comedie „Ion Vasilescu" la Sala Palatului ora 19.30» PRESTIGIOASA L­OREDANA ■ Tea­trul „Ion Creangă­ 112 8­ 5 56), ora 16» LA GRADINA CĂRĂBUȘ , Teatrul „C. Tanass", sala Savoy (15 56 78), ora 19.30- LOGODNICELE ATERIZEA­ZĂ LA PARIS - Teatrul „C. Tănase“, sala din calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30 CARAGIALE DAR NU TEA­TRU : Studioul ..Casandra" (14 71 93), ora 20. ARENA TINERETII : Circul „Globus" (11 0­ 20) ora 19,30; PE ARIPILE RAPSODIEI .­ Ansamblul Rapsodia română (13 13 00), ora 19,30. URSUL SI P­APUS­A: Patria III 86 25) ore( 9 - ti 30 — 14 — 16,30 — 19 21,15 Capitol 116 29 17), orele 8,45 - 10,4­ 5 - 12,45 ~ 15 _ 17,15 , Fa­vorit (31 06 15), orele 9,15 — 11,30 _ 13,45 , 16 — 18,15 - 20,30 , Sala Palatului orele 17,15 - 20,15 CRIMA SI PEDEAPSA , Capitol, ora 19,15 B O INTRA IN ACTIUNE » Cen­tra» (14 12 24) orele 8,30 — 11 — 13,30 ,0 18,30 — 21, Gloria (22 44 01) orele 9.30 -12 — 15 17,30 20, Modern (23 71 01), O­rele 8 10 30 - 12.45 - 15.30 — 18.15 - 21, CINTECELE MARII , Luceafărul (15 81 67) orele 9 — 11.15 — 13.30 — 1R . 18.30 — 20.45, GENOVEVA DE BRABANT , Bucu­­rești (15 61 54), orele 8.30 — 10.30 — 12.30 — 14.30 — 16.45 — 19 — 21 , Victoria (16 28 79), orele 8,30 — 10,30 12.30 — 14,30 — 16,30, SEMNALE PE DRUM , Victorie, o­rele 18.30 — 90.45, SARADA / Festival (15 63 84) orele 8 — 10,30 _ 13 — 15,30 — 18,15 — 21 , Feroviar (16 22 73), orele 8,30 _ 11 — 13,30 _ 16 — 18,30 _ 21, Excelsior (18 10 88), orele 8,30 — 11 13,30 - 16 _ 18,30 — 21, Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 - 20,45, PRIMUL CURIER: Lumina (16 23 35), orele 18,30 — 20,30, CAPCANA ! Lumina, orele 9,15 — 11 30 - 13 45 — 16, PABLIO MAGICIANUL , Doine­­(16 35 38) ore 10 , PĂSĂRILE , Doina, orele 11,30 — 13,45 - 18 — 18,15 — 20,30, PENTRU PACE SI COLABORARE INTERNATIONALA — Ei Im dedicat participarii presedintelui Consiliului de Stat Nicolae Ceausescu la Sesi­une,f­luhd­lind a ONU si virilei in SUA si Amintiri Bucurestene Tim­puri Noi C5 61 10), orele 9 — 11,45 — 14,30 - 17,15 — 20. POMUL DE CRĂCIUN : Grivita (17 08 68) orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 — 18 - 20,30, Aurora (35 04 66), orele 9,30 — 12 — 15,45 — 18 — 20,15, Tomis (21 49 46), orele 9,30 - 12 — 15,15 — 17,45 — 20 15, POVEŞTILE PITICULUI BIMBO , în­frăţirea Intre popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45, Al GRIJA DE SUZ1 I înfrăţirea In­tre popoare, ora 20, ATENTIE, BROASCA TESTOASA, Buzesti (15 62 72) orele 15,30 — 18 , SOIMII , Buzesti ora 20,30» ST­AP­IN PE SITUATIE , Buzesti, orele 18 — 20,15, VAGABONDUL • Dacia (16 26 10), orele 8.30 — 12 — 15.30 — 19» Lira (31 71 71), orele 9 _ 12.30 — 16 — 19.30, Arta (21 31 86) orele 9 — 12.30 _ 16 _ 19.30. IN GHEARELE INVIZIBILE ALE DOCTORULUI MARUSE­­ Bucegi (17 05 47), orele 16 — 18,15 — 20,30» CĂPITANUL FLORIAN , Unirea (17 10 21), orele 15 — 17,45 — 20,15 , Mosilor 112 52 93), orele 15,30 — 18,15 — 21 | CĂLUGĂRITĂ DIN MONZA » Dru­mul Sări* (31 28 13) orele 15,30 — 17,45 20­ FEMEIA SA SE TEAMĂ DE BAR­­BAT • Ciulești (17 55 46) orele 15,30 — 18 — 20.30» 100 DE CARABINE : Cotroceni (13 62 56), orele 14,30 — 16,30 — 18,30 - 20,30, KING KONG HWADRAZA­­ Crin­­gasi 117 38 81), orele 15 30 — 18 — 20.15, Munca (2, 90 97) orele 15,30 — 18 - 20.15, CIRC PARA FRONTIERE , Floreas­­cu 133 29 71), orele 15,30 — 18 — 20.30, Flamura (23 07 40), orele 9 — 11.15 — 16 — 18,15 _ 20,30; RĂZBUNAREA SPINTULUI­­ Vii­torul (11 48 03), orele 15,45 _ 18 _ 20.15, Rahova (23 91 00), orele 15 — 17 _ 19 — 21 şi Mioriţa (14 27 14), orele 10 — 12.30 - 15 - 17,30 — 20; DREPTUL DE A TE NAŞTE : Popu­lar (35 15 17) orele 15,30 — 18 — 20.15, SOARELE ALB AL PUSTIULUI , Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 17,45 — 20» DE ŞAPTE ORI ŞAPTE Vitan (21 39 82), cele 15,30 — 18 — 20,15, DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNŢU­ITA Progresul (23 94 101, orele 15,30 — 19 , Cormos (35 19 15) orele 15,30—19, Cinemateca — sala Union (13 49 04)» UN COLŢIŞOR DE RAI, ora 9. CAR­­MELA , orele 10,30 — 12,30 — 14,30. PARADA PRIMĂVERII, ora 16,30 MAYERLING : Ferentari (23 17 50), orele 15,30—19. My PAIR LADY : Pacea (31 32 52), orele 16—19. CURIER FOTOGRAFIC Închis... hm­m pentru­ menim a­m vizitat de curind­ul Valea Prahovei şi am rămas plăcut impresio­nat de înnoirile survenite In ultima vreme mai ales in pitorescul oraş Predeal. Înnoiri, pentru care edilii oraşului Ist au meritele lor, bine definite. Să-mi fie iertat că nu la acestea mă voi referi in rindurile de faţă — ne scrie cititorul Florian Aniţei din Bucureşti ci la cu totul altceva. Pe strada Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej privirile mi-au fost atrase de un vizibil pa­nou cu următoarea inscrip­ţie : „Doriţi o amintire din Predeal ? vizitaţi magazinul nostru". Invitaţia se referă la magazinul alăturat (de la nr. 46) de pe aceeaşi stra­dă. Dar­., după cum puteţi vedea din fotografia pe care i-o trimit, unitatea mult lăudată etalează vizi­tatorului doar vitrinele goa­le şi uşile ferecate. Maga­zinul s-a mutat încă de un an în noul complex din acest oraş. Tot de atunci insă localul rămas liber a fost închis... dar nu pentru inventar, cum s-ar putea crede. După cite am aflat edilii oraşului se află intr-o dispută interminabilă in ceea ce priveşte destinaţia acestui spaţiu comercial. Există părerea să se înfiin­ţeze aici un magazin Gos­tat , se optează apoi pentru deschiderea unui bar, sau a unei pensiuni. Aceeaşi dispută se duce şi în pri­vinţa folosirii unui alt local apropiat, rămas de asemenea liber prin muta­rea alimentarei,­in noul complex al oraşului. Toate unităţile preconiza­te să se deschidă in spaţiile în prezent nefolosite, vor­­ bine­venite pentru local­nici, pentru vizitatori. Dar pină se vor decide edilii oraşului la care anume să se oprească, turiştii vor pleca din Predeal cu o amintire neplăcută. Şi e păcat!­ ­ : Vv ::: LAL­T (Urmare din pag. 1) atent înainte, străduindu-se să cuprindă in raza vizuală, metru cu metru linia de ca­le ferată. Deodată, in ob­scurul dimineţii, lingă linie, a apărut ceva ce semăna a om, aşezat intr-o poziţie nefirească. Mecanicul îşi încordă atenţia. Intr-ade­văr, acolo jos era un om. Mort, rănit, îngheţat ? Cine ştie ! Frînă puternic. Apoi, cind trenul se opri, coborî şi ridică corpul necunoscu­tului. După puţin timp, a­­cesta se afla la punctul sanitar al staţiei C.F.R. Braşov. — M-am trezit în camera 104 a Spitalului nr. 1 din Braşov fără să ştiu ce mi s-a întîmplat. Nu-mi aduc aminte cum am căzut din tren. Ca prin vis revăd fi­gura unui om care veghea uneori la căpătîiul meu. Omul care căzuse se numeşte Ioan Poiană, es­te inginer şi lucrează la o întreprindere de con­strucţii din Cluj. Omul de la căpătîiul lui era acelaşi Constantin Apre­­utesei. I-a adus portoca­le, răcoritoare, i-a dus hai­nele la curăţat şi i-a cău­tat la Gara de Nord palto­nul, valiza, servieta, pre­­gătindu-i astfel şi ieşirea din spital. Inginerul Ioan Poiană este acum complet refăcut, revenind în mijlo­cul familiei şi al colectivu­lui său. El nu va uita şi va păstra o adîncă recunoştin­ţă pentru tot restul vieţii mecanicului Constantin A­­preutesei. O merită pe de­plin. ETICA ARTISTULUI (Urmare din pag. 1) ,a unor variante ale cola­borării, care măi de care mai năstruşnice : amabili­tăţi pecuniare, atenţii reci­proce, înlesniri amicale, ca­douri la soţie, mişcări din urechi cu ajutorul soacrei, împărţiri■ la mese pe sub mese, flori şi bombonele, pachete trimise cu poşta ori cu comisionarul şi aşa mai departe. Faptul are şi un aspect social. Nu putem să-i spu­nem corupţie. Pentru că nu e încă. Nu putem să-i spu­nem bacşiş pentru că nu e. Este atenţie. Dar unde-i obiectivitatea, măsura ? A­­desea mi s-au promis nu ştiu ce lucruri dacă mai închid ochii la calitatea unor versuri. Nu obişnu­iesc. M-au mirat numai pro­punerile. Avem mulţi oa­meni de valoare şi de mare cultură, demni de toată stima dar putem fi de acord cu geniile neconsti­tuite la masa de lucru ? Există şi o morală ciudată, cu tente electorale, cu generozităţi prejudecate. Conştiinţa pare chiar o ba­gatelă şi noi putem să stăm cu miinile încrucişate la infinit ? Mă adresez acum artis­tului necunoscut, poetului genial pe care încă nu l-ar­ citit, scriind in cine ştie ce locuinţă modestă, mă adresez unui nou Rebrea­­nu aflat intr-o lungă­ ges­taţie şi negindindu-se la casa sa cu peron şi lachei. Mă adresez celui ce nu vi­sează intii premiul Nobel şi pe urmă Opera adevă­rată. Răbdare, penitenţă, cre­dinţă în superioritatea eti­cii artistice pentru că nu există artist mare fără o conştiinţă mare O să fiu contrazis şi o să mi se ros­tească la ureche nume mari care au reuşit şi cu să­rut mina şi cu piedica. Nu ştiu de ce, dar pot să-l asi­gur pe autorul capodoperei necunoscute că mai devre­me sau mai tirziu, lipsa de caracter dăunează operei, o rugineşte, o minează, o ieftineşte. Eminescu va rămine cel mai mare poet român şi pentru că avea o conştiin­ţă de cristal şi pentru că era un mare patriot şi ce­tăţean. Reputaţia se cişti­­gă cu singele depus in banca eticii drept garan­ţie. DESCOPERIRI ARHEOLOGICE ÎN JUDEŢUL CONSTANŢA CONSTANŢA (coresp. R.I. — Ion Popovici). Săpăturile arheo­logice efectuate în cursul anului trecut în judeţul Constanţa, au scos la iveală noi şi importante vestigii antice. Amănunte despre aceste noi descoperiri ne-au fost furnizate de către tovarăşul ADRIAN RADULESCU, direc­torul Muzeului de arheologie din Constanţa . — Doresc să amintesc in pri­mul rind, ne-a spus interlocuto­rul nostru, rezultatele înregis­trate pe şantierul de la Adam­clisi unde s-au continuat cerce­tările începute in anii trecuţi de către muzeul nostru, in colabo­rare cu Institutul de arheologie al Academiei. Aici s-a degajat de pămint o porţiune din zidul de sud al cetăţii, executindu-se totodată o serie de lucrări de consolidare şi restaurare, deoa­rece se tinde ca zona respectivă să fie transformată intr-un punct muzeistic. Săpăturile de la Adamclisi au mai scos la iveală porţiuni de străzi şi pavaje, te­melii de ziduri, de edificii, co­loane, inscripţii, obiecte de ce­ramică şi de podoabă, etc. Deose­bit de preţioase sint şi descope­ririle de la Păcuiul lui Soare, punct situat pe malul drept al Dunării, unde s-au scos la lu­mină mai multe cuptoare desti­nate arderii ceramicii şi redu­cerii minereurilor de fier care făceau parte din ateliere meşte­şugăreşti pină acum necunoscute in toată partea de sud-est a im­periului roman. • Vi»i■ i*iV:i;hi„»■» 1111■ i,i I 11iii, JOI 14 IANUARIE PROGRAMUL 1 10-11,30­ Emisiuni­ lecale pentru lucrătorii din agricultură» 18» Emisi­une în limba maghiară, 18,30» La vo­lan Emisiune pentru conducătorii a»­to, 18,50 Mult e dulce și haimoa­­să Emisiune de prof dr. Sorin Statt» 19,20 1001 de seri Emisiune pentru cei mici» 19,30 Telejurnalul» 20 Cînd actele nu corespund realităţii» 20 45» Itinerar plastic. Bacău» 21- Film se­rial Vidocq (VI), 21,30» Baschet masculin Steaua Spartak Lenmorad (Cupa Cupelor) Repriza a ii-a» 22» Teleglob între Alexandria­s, Suez, 22,30» Noapte de ianuarie... 22,50: Te­lejurnalul, PROGRAMUL II 20 Concertul orchestrei simfonice a Radioteleviziunii Dirijor Thor Johnson, 20 45 Univers XX-Bătrine­­ţea, o boală care poate fi tratată ? Emisiune de Andrei Picam» 21,25» Buletin de știri» 21,30» Istoria fil­­mului VINERI 15 IANUARIE 10-11,30- Emisiuni lecţie pentru lu­crătorii din agricultură; la: tele­şcoala,­ 18: Căminul­ 18,50: Revista economică TV, 19,20- MOI de seri. E­­misiune pentru cei mici! *9..­0 Tele­jurnalul, 20: Film artiste. FeMinare­­sala­­ 21,40: Mai aveţi o întrebare ? Prezintă Ion Petru» 22,40, Telejur­nalul. „România libera". Monografia Haţegului din grup de trei pro­fe­li­sori, respectiv Petre Crişovăn, Hortemisa Tom­a şi Ana Ciuleanu au întocmit o interesantă mo­nografie a oraşului Haţeg. Alături de documente des­pre trecutul acestui colţ de ţară, ei prezintă pe larg un bogat material documentar despre transformările ora­şului in zilele noastre. Rod al Unei frumoase iniţiati­ve, monografia Haţegului este de un real folos atît pentru elevi cit şi pentru turişti. (I. COJOCARU — coresp. R.I.) Răzbunarea pădurii o fi ea pădurea tăcută şi răbdătoare, dar une­ori se mai şi răzbună. Mai ales cind vinovaţii sunt tocmai cei investiţi cu ocro­tirea şi îngrijirea acesteia. Dar să ne explicăm. VIC­TOR DIACONU, inginer silvic la VEIL Tg- Neamţ s-a gindit să transforme pă­durea într-o sursă de ve­nituri necinstite. Înarmat cu documente sustrase din L­a Oţelul Roşu a avut loc zilele trecute un proces public mai pu­ţin obişnuit. Pe banca acu­zaţilor a ocupat locul Vio­rica Lozici din localitate, fără ocupaţie, căreia peste noapte i-a venit ideea să devină doftoroaie. Astfel a început să facă întreruperi la staţia C.F.R. Miercurea Sibiului, era pină mai zilele trecute un impegat tare isteţ, Gh. Stoica. Făcea el ce făcea şi intre două tre­nuri avea grijă să se ocu­pe şi de „dirijarea“ unor afaceri personale. El sus­­trăgea din magazia Între­prinderii de valorificare a diferite birouri, pe care le completa şi semna in fals, el a vindut unor cetăţeni însemnate cantităţi de lemne de foc. Prins cu „ocaua mică“, organele de justiţie ii vor oferi inginerului afacerist, răgazul necesar pentru a putea medita la faptele co­mise. (C. AZOIȚEI, coresp. — R.l.), de sarcină. Metodelor ei empirice i-a căzut victimă Versavia Perescu, care in urma „operației“ a decedat. Această faptă a inculpatei a fost condamnată cu aspri­me de opinia publică și de lege. Doftor­oaia a fost con­damnată la 7 ani închisoa­re. (I. MEDOIA coresp.­­ R.L). cerealelor şi de pe rampa staţiei produse şi le dirija apoi spre... magazia pro­prie. Aşa azi, aşa miine pînă i-a apărut in faţă un... stop. Judecat pentru fap­tele lui ilicite, impegătul Gh. Stoica şi-a primit pe­deapsa cuvenită. (VIRGIL LAZAR — coresp. R.l.). Şi-a primit pedeapsa de dirija spre... magazia proprie. Preţuirea pe plan internaţional a şcolii muzicale româneşti Personalităţi ale vieţii noastre muzicale vor face parte şi in a­­cest an, din juriile unor renu­mite concursuri internaţionale : „Marguerite Long-Jacques Thi­­baud“ de la Paris,­­ „Liszt-Bar­­tok“ de la Budapesta, cele de la Geneva, Toulouse, Hertogen­­bosch (Olanda) etc. împreună cu premiile valoroase obţinute de compozitori, cintăreţi şi ins­trumentişti, cu succesele înregis­trate de formaţii şi solişti pe di­ferite scene ale lumii, invitaţiile adresate unor reputaţi muzicieni români de a participa la lucră­rile juriilor unor competiţii in­ternaţionale ilustrează preţuirea de care se bucură, şi pe plan in­ternaţional, şcoala noastră mu­zicală. Ca semn al acestei pre­ţuiri, in anul 1970 a fost consem­nată prezenţa românească în juriile concursurilor „P. I. Ceai­­kovski“ de la Moscova, „Erkel“ de la Budapesta, „Carl Flesch“ din Londra, „Primăvara la Praga“, „Chopin“ de la Varşovia, ale concursurilor de la Geneva, Sofia, Varna, Tokio, Montreal. Sopranele Arta Florescu şi Lucia Stănescu, mezzo-soprana Zena­­ida Palii, baritonul Petre Ştefă­­nescu-Goangă, pianiştii Valentin Gheorghiu şi Gheorghe Halmoş, violonistul Ion Voicu, violoncelis­tul Radu Aldulescu, dirijorul Mircea Basarab, balerina Irinel Liciu şi alţi reprezentanţi de frunte ai vieţii noastre muzicale, alături de personalităţi artistice din numeroase ţări, şi-au adus contribuţia de specialitate în a­­precier­ea tinerilor dornici să se numere printre laureaţii acestor importante Competiţii (Agerpres). • COLECTIVUL, Teatrului „Mihail Eminescu“ din Botoşani pregăteşte, in intimpinarea se­micentenarului partidului, un ci­clu de spectacole omagiale. In curind va avea loc premiera piesei „Duet“ de Andi Andrieş. O altă lucrare dramatică, intitu­lată „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară", de scriitorul Eugen Bar­bu, se află in fază de repetiţii. • PE LINIA acţiunii de pre­zentare a valorilor aparţinind fondului de tipărituri al Biblio­tecii centrale universitare ieşene „Mihail Eminescu“ in holul prin­cipal al acestui aşezămint a fost organizată expoziţia „Gramatica românească“. Vizitatorii găsesc aici citeva din cele mai vechi şi mai rare tipărituri din acest do­meniu de specialitate existente in prezent in tară.­­ LA CLUBUL SINDICATE­LOR din invăţâmint al Consiliu­lui municipal Bucureşti a avut loc, zilele trecute, o adunare festivă a Cenaclului umoriştilor „Tudor Muşatescu“ prezidată de acad. Victor Eftimiu. Figura marelui umorist a fost evocată de : I. Peltz, Radu Costăchescu, Stelian Ionescu-Angel, Theo­dor Maricaru, Alexandru Barbu­­lamandi. Actorii Angela Chiuaru, Coca Enescu şi Paul Nadolschi au interpretat fragmente din o­­pera lui Tudor Mușatescu.

Next