România Liberă, ianuarie 1971 (Anul 29, nr. 8147-8171)

1971-01-14 / nr. 8156

Anul XXIX Nr. 8156 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniti-va! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE Ce înseamnă resurse locale: |­­ Ne fi simple rezerve nefolosite sau priceperea de a le folosi? P­e măsură ce viaţa loca­lă s-a îm­bogăţit şi a devenit expresia atîtor transformări pe care le cu­noaşte România socialistă, termenul ,,resurse locale" a căpătat extindere, fiind uti­lizat azi în mod curent ori de câte ori este vorba să intre în acţiune toate mijloacele mate­riale şi de energie de care dispune un judeţ sau o lo­calitate. Există într-adevăr, în permanenţă, rezerve dispo­nibile, gata să fie mobilizate cu un gest sau cum se expli­că popularitatea, frecvenţa a­­cestui termen . A discuta despre resursele locale la început de an este destul de nimerit, dacă ţinem seama că absolut în toate lo­calităţile ţării au loc dezbate­ri ample şi aprofundate, în sesiunile consiliilor populare, consacrate planului şi bu­getului local. Aşadar, începu­tul de an se suprapune aces­tor preocupări foarte diverse, nu ca intensitate şi scop, ci sub raportul modalităţilor practice, de punere în valoa­re a ceea ce numim resurse locale. Sîntem în zilele cînd dezbaterile au loc la judeţe. Ele decurg sub semnul unei chemări la întrecere tinzînd să devină tradiţională, pleca­tă de astă dată, cu două zile în urmă, de la Piatra Neamţ, aşa cum în anul încheiat ea s-a făcut auzită de la Cons­tanţa, iar cu un an înainte de la Galaţi. O simplă lectură a angajamentelor cuprinsă în chemare şi cărora li se răs­punde, de la un­­capăt la al­tul al ţării, cu angajamente asemănătoare, dezvăluie că de fapt este vorba tocmai de resurse locale, pe care jude­ţele vor să-şi întemeieze un surplus de realizări, să-şi perfecţioneze activitatea lor. începutul de an este prin excelenţă gospodăresc, cu o aşezare clară a perspectivei în centrul activităţii curente. A vorbi, deci, despre rezerve locale în aceste zile echiva­lează, într-un anumit mod, cu o privire de ansamblu a­­supra activităţii din nou­ an, în judeţele, municipiile, ora­şele şi comunele ţării. Dar să părăsim generalităţile şi să vedem cum se acţionează practic atunci cînd este vor­ba să se pună în valoare re­sursele locale. Am avut o convorbire la comitetul executiv al consi­liului popular al judeţului Iaşi, la sfîrşitul anului tre­cut, dedicată aproape în în­tregime unor probleme de punere în valoare a unor bo­găţii locale. Ce se remarca cu acest prilej ? Sunt comune în judeţ care au mari posibilită­ţi de procurare pe loc a u­­nor materiale de constru­cţii şi de întreţinere a drumurilor sau de iniţiere a unor acti­vităţi economice utile, aducă­toare de venituri, chiar dacă în aparenţă par modeste. Situaţia de la Iaşi nu este singulară, poate fi întîlnitâ în oricare judeţ al ţării. Ce s-a întreprins la Iaşi pentru a se stimula iniţiativa comunelor ? Intr-unul din cazuri, pe care l-a discutat în toate detalii­le lui, judeţul a acţionat în locul forului comunal, prelu­­ind pe seama sa toate prepa­rativele înfiinţării unei cără­midarii, de la găsirea utilaje­lor şi pînă la redactarea pro­iectului de hotăărîre ce urma să fie emisă de respectivul consiliu popular comunal în vederea legalizării existen­ţei acestei unităţi. S-ar pă­rea că totul este în ordine, bine că s-a făcut (şi încă în condiţiuni­­ bune), ce impor­tanţă are cine a făcut-o ? In judeţul Suceava, îrntr-o îm­prejurare asemănătoare, s-a­­ procedat aproape identic.­­ Cînd utilajele n-au mai mers, un telefon a sunat la judeţ: „Tovarăşe vicepre­şedinte, vă rugăm să veniţi! Presa nu funcţionează!". Comuna nu-şi căpătase încă independenţa de acţiune. Iată că unul dintre punctele nevralgice în acţiunea de u­­tilizare a resurselor locale, mai cu seamă atunci cînd este vorba de organizarea unor noi activităţi economice, îl constituie faptul că unităţile administrative nu ştiu tot­deauna cum să lucreze. Ne re­ferim în special la comune. Judeţele nu se pot mulţumi cu promovarea unor princi­pii în domeniul muncii de u­­tilizare intensivă a resurse­lor locale, principii a căror valabilitate a fost recunoscu­tă în viaţa locală, ci ele sunt acelea care trebuie să asigure condiţiile pentru transpunerea în viaţă a acestor principii prin crearea unui cadru pri­­cenip de activitate. Cîtă vre­me consiliile populare subor­donate nu vor şti să acţione­ze din proprie iniţiativă, inu­til se va sublinia la judeţ în­semnătatea valorificării unor resurse locale. Nu este mai puțin adevărat P. SOLCAN (Continuare in pag. a 6-a} Pasajul subteran din Piaţa Bălcescu va fi terminat in luna aprilie • Ieri au început probele mecanice ale scări­lor rulante • Lucrările interioare (ale nume­roaselor unități comerciale), în stadiul final • Se vor construi alte pasaje pietonale la in­tersecţii de mare aglomeraţie Miercuri dimineaţa au început probele mecanice ale scărilor rulante de la pasajul subteran din Piaţa Bălcescu. Lucrările interioare de construcţie ale a­­cestui important punct de trece­re pietonal din centrul Capita­lei sunt în stadiul final. Totoda­tă, aici se amenajează şi un bu­­fet-bar, magazine de diverse specialităţi, o librărie, lustrage­rie, tutungerii, chioşc de răcori­toare etc. Pasajul va permite trecerea a 8 000—10 000 de pietoni pe oră. Un asemenea flux a impus do­tarea cu instalaţii speciale de condiţionare a aerului. Potrivit aprecierilor specialiştilor, cons­trucţia va fi complet terminată în cursul lunii aprilie. Edilii Capitalei au prevăzut construirea şi a altor pasaje pie­­tonale în intersecţiile de mare aglomeraţie cum sunt : B-dul Magheru — Str. C. A. Rosetti, Bd. Magheru — Str. Cosmonau­ţilor, Calea Victoriei — Bd. Gh. Gheorghiu-Dej, Calea Victoriei — Str. Lipscani şi in Piaţa Gă­rii de Nord. Se proiectează de asemenea, pentru următorii ani şi construirea unor pasaje ru­tiere în Piaţa Victoriei, Piaţa Unirii şi Podul Basarab. (Ager­­pres). ETICA ARTISTULUI Eugen Barbu T­răiesc de multă vreme într-o lume uşor di­formată in care Eul o ia ades razna şi face far­se costisitoare multora. Am învăţat 1° licee şi am avut colegi de facultate două generaţii de colegi, foarte diferiţi şi foarte am­biţioşi. Mă intilnesc cu o mulţime dintre ei, acum vîrstnici, unii realizaţi, al­ţii cu­ o uşoară blazare in colţul buzei. Nu sint toţi poeţi sau­ actori, regizori sau maeştri ai baroului, profesori sau arhitecţi. Ci­te un premiant a ajuns şef de călimară iar alţii bat trotuarele din cauza tem­peramentului neastîmpă­­rat. Viaţa... Vreau numai să mă opresc la câţiva rataţi de geniu, sic ei, care bat cîr­­ciumile de dimineaţa pînă seara, agitind o. . nemulţu­mire fără motiv Ciudat, ciţiva au reuşit să inducă în eroare chiar editori şi critici reputaţi şi să-şi facă un oarecare renume. Nu am nimic împotrivă. Efracţiu­­nea artistică este oarecum benignă cred, nu răneşte. E numai costisitoare. Ce­ea ce mă supără enorm este însă lipsa de etică a aces­tor preoţi ai conştiinţei. Ce ar trebui la o adică să fie un poet, un actor mare, un regizor încercat ? Mai întîi un om de carac­ter şi de mare cultură, un om pentru care timpul liber să fie nu numai o obligaţie ci o necesitate stringentă. Dar false reputaţii se mai fac la banchete şi la mese de cafenea. S-ar zice, că fără relaţii, fără ungerea osiilor pe unde trebuie poţi să ai talent cu carul, nu merge. Societatea noas­tră dezaprobă şi trebuie să dezaprobe o asemenea mentalitate. Jur că m-am lăsat şi eu păcălit cu su­me împrumutate cu ştiinţă fără idee­a de a le primi înapoi. Nu era o filantropie cu­ ideea că unui artist ori­cum îi trebue ceva mai mult decit un salariu. Dar de la bunăvoinţa arătată aşteptam o grijă mai mare, un respect mai profund pentru cele încredinţate. Am fost tratat ori de naiv, ori de generos iresponsabil şi mi-am spus să aveam de­­a face cu o lipsă de etică ce întrecea orice închipui­re. M-am gîndit că dacă mie mi se intîmplă astfel de lucruri care oricum am o reputaţie de om aspru ce i se poate intimpla unui mic mieluşel ? Şi iată-ne în fa­ (Contîmnire în pag a 7-a) LEGEA NE APĂRĂ PE NOI. 4 •• ... .­­*­■*»■- ... ».*. ........ . NOI CUM APĂRĂM LEGEA? ....Pentru aceste motive d­IN NUMELE POPORULUI, HOTĂ­RĂȘTE După această for­mulă consacrată­ preşedintele completului de judecată face cunoscută acuzatului, întregii asistenţe, sentinţa judecătoreas­că, prin care inculpatul S. Bră­ila, fost gestionar la O.C.L. Mol­dova Nouă. Magazinul alimen­tar nr. 23-Liubcova, era con­damnat la 15 ani închisoare co­­recţională, pentru infracţiunile de delapidare, fals, furt din a­­vutul obştesc, înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor şi o seamă de alte infracţiuni, prin săvîrşirea cărora pro­dusese un prejudiciu total de 339 590 lei. Am asistat, astfel, la un act final al acţiunii legii in apăra­rea noastră, a bunurilor şi a intereselor obşteşti. Legea ne apără, căci, în condiţiile socie­tăţii noastre socialiste, legile României exprimă voinţa şi in­teresele întregului popor. Dar normele de drept penal mate­rial nu sunt de natură să asi­gure, prin ele însele, realizarea scopului lor “de a apăra împo­­triva infracţiunilor ,­proprie­tatea socialistă, persoana şi drepturile, acesteia, precum , si întreaga ordine de drept", cum se prevede in art. 1 al Codului penal. Pentru realizarea acestui imperativ este necesară o am­plă activitate de apărare a legalității, desfășurată atit de organele specializate, cu­ cedarea faptelor prin care se încalcă legile tării ar duce im­plicit la neîncrederea cetăţeni­lor în forţa legalităţii, în orga­nele chemate să o aplice. Aşa­dar, suntem­ datori să apărăm le­gea, pentru a beneficia la rîn­­dul nostru de apărarea ei. Ne-am permis această scurtă incursiune în teoria dreptului socialist, în sfera principiilor sa­le fundamentale, cu intenţia de ar cuprinde următoarele­ sec­venţe mai importante­: 1. Intre 1 iulie 1955 şi 4 mar­tie 1959, S. Braila, gestionar al Alimentarei nr. 23-Liubclva­, ţi­­nînd de: O.C.L. Moldova Nouă, şi-a însuşit diferite sume de bani, mărfuri­­ şi alte bunuri pe care le-a gestionat. Aşa a pro­cedat, de exemplu, cu diferite cantităţi de peşte pe..care le-a primit în cursul anului 1968 de la C.A.P. Liubcova, mărfuri in valoare totală de 4 112 lei. Aces­te cantităţi şi valori nu se în­registrează în gestiune. O altă afacere are ca obiect ţuica. In anii 1967-1968 gestionarul cum­pără prune în valoare de 5 000 lei, din care fabrică ţuică şi o comercializează prin magazin; banii iau, fireşte, drumul bu­zunarului propriu. 2. Petreceri, jocuri de noroc. Lipsurile gestionarului necinstit cresc fabulos. Recurge, la mij­loace mai complexe de acoper­ i. BUTNARU (Continuare în p­ag.­­a 3-a) 1 şi de toţi cetăţenii care trăiesc în respectul legilor şi beneficiază de protecţia lor. Respectarea legilor ţării con­stituia premisa esenţială a în­tregii ordini de drept socia­liste. Nesocotirea prevederilor privitoare la urmărirea şi la a le aminti cititorilor noştri şi de a le conjuga cu unele fapte dintr-o anchetă pe care am în­treprins-o recent. Dar pentru a­­ceasta să revenim la procesul de la Moldova Nouă, pe care l-am invocat la început. O de­rulare a filmului acestui caz şedintele Consiliului de Miniştri, II -­­A Ion Gheorghe Maurer, a primit pe ministrul afacerilor externe al Italiei, Molo More Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socia­liste România, Ion Gheorghe Maurer,­ a­ primit, miercuri la amiază, la Palatul Consiliului de Miniştri, pe Aldo Moro, ministrul afacerilor externe al Italiei. La primire au participat Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Vasile Gli­­ga, adjunct al ministrului a­­facerilor externe, Iacob Ionaş­­cu, ambasadorul României în Italia. Au fost de faţă Niccolo Moscata, ambasadorul Italiei la Bucureşti, Roberto Ducci, ambasador, director general al afacerilor politice. Preşedintele Consiliului de Miniştri s-a întreţinut cordial cu şeful diplomaţiei italiene, exprimîndu-se de ambele părţi satisfacţia faţă de evolu­ţia favorabilă a relaţiilor ro­­mâno-italiene. In timpul convorbirii au fost abordate probleme referitoa-­­re la dezvoltarea în continua-­ re a colaborării multilaterale între cele două ţări, precum şi unele aspecte ale situaţiei in­ternaţionale actuale. (Ager­­pres) l­a agregatul nr. 5 a fost încheiat montajul aparatului director şi al rotorului turbinei care este pregătit pentru lansare. Tot aici au început lucrările la subansamblele ge­neratorului electric. Ultimul agregat, cel de al şaselea, se află în stadiul pri­melor operaţii de asamblare. De remarcat că pînă acum în centrala hidroelectrică Porțile de Fier s-a montat o can­titate de 25 000 tone echipamente hidromecanice. In clișeu : Aspect parțial de la hidrocentrala Porțile de Fier. ■ v : II i î-V ■. MM~ > • • * v/-ca', ■ * I $ o ' w . ■ - \ \ ^ *•* & v '$•* - - ' *<' KJ*», K* ivlfél •v; t i & ; - Hi TURNU SEVERIN (coresp. R.I. — Ion Becheru). Pentru acest an, colectivul şantierului „Energomontaj“ Porţile de Fier are de executat asamblarea şi punerea în funcţiune a ultimelor trei agregate ale centralei hidroelectrice de pe Dunăre, încă în primele zile ale acestui an, minb­rii de la Porţile de Fier au încheiat montajul turbinei, statorului şi rotorului generatorului electric de la hidroagregatul nr. 4, primul de producţie românească instalat la Porţile de Fier. Acum se lucrează la linia de arbori, instalaţiile auxiliare şi conexiunile electrice. Porţile de Fier. In acest spaţiu sistemele obişnuite de referinţă *­e sînt spulberate N­e apropiem de Gura Văii, venind pe şoseaua nouă, dinspre Orşova. Cu tot vîntul aspru, care bate în defi­leu, pîcla dimineţii de iarnă in­­tîrzie deasupra Dunării, ascun­­zîndu-i malurile, topind toate contururile într-un fluid cenu­şiu, opac. Deodata, din mişca­rea vagă a ceţii, zdrenţuită sub rafale, apare corpul masiv, de un cenuşiu , mai întunecat, al hidrocentralei de la Porţile de Fier. De departe, sublima ei încremenire, brusc relevată,­ are efectul unui zgomot asur­zitor, izbucnit într-o mare de linişte. Mai tîrziu, către prinz, cînd vintul avea să învingă defini­tiv ceaţa, hăituind-o pe coas­tele munţilor, ne aflam cu a­­devărat în plin infern sonor, pe şantier. Şi am văzut, cum d­intr-o magazie ieşea un tinăr, îmbră­cat cu pufoaică, finind o sticlă goală în mină. Se­ ghiceau în­­întunericul magaziei alte trei siluete aşteptînd în jurul unei lăzi acoperi­te, cu ziare şi cu resturile unui dejun abia sfîr­şit Tînărul a umplut sticla cu apă curată şi s-a întors. Cînd a îrrtins-o spre tovarăşii lui dinăuntru, imaginea a însem-­ nat o clipă de tăcere vibrînd în mijlocul unui vacarm. Intre cele două momente e­­xistă un singur spaţiu, marcat de monumentalitatea nelinişti­toare a construcţiei, ca­ şi de simplitatea gesturilor diurne ale celor care au înălţat-o. I­n acest spaţiu, sistemele obişnuite de referinţă­­sunt spulberate. Un ca­mion „Belaz“ de 20 t, care ne-ar surprinde în alte locuri prin înfăţişarea şi forţa sa, pare aici, proiectat în lungul zidurilor, o jucărioară amu­i­zantă. Turnul de contr­ol al ecluzei, cu­­o­­linie amintind gîtul unei lebede atente, deşi atinge cota 107, râmine tot­uşi în ,,umbra“ macaralelor care îl înconjoară, împungînd cerul. Cum e firesc, şi dificultăţile se redimensionează. Nu este vorba numai ’de­ condiţiile o­­bişnuite în care se lucrează iarna pe oricare mare şantier. Ci, mai ales, de noile probleme care s-au pus aici constructo­rilor şi montorilor. Doar în aceste locuri lansarea unei piese de 650 de tone într-un lăcaş cu o toleranţă de numai 18 mm pe diametru, a deve­nit, prin forţa împrejurărilor, o obişnuinţă. Ultima operaţie de acest fel a avut loc,in ziua de 5 ianuarie, cînd s-a lansat rotorul celui de-al 4-lea hidro­­agregat. Două macarale de 400 tone, cuplate, au condus uriaşa piesă, sub supravegherea , a­­tentă a brigăzilor .Iui Ton­orot­te şi Iosif Mezei, în lăcaşul ce-i era destinată. Maistrul­­principal Nicolae Nicolae, care , a dirijat lucrarea,­avea in ur-.l mă experienţa a 11 şantiere energetice. Dar numai la Por-' file de Fier a.cunoscut operaţii de o asemenea amploare. Q­urprin­zătoare sunt şi re-, st­­aţiile în■ spaţiu. Iată,­în faţa noastră la ciţiva metri, într-o cabină de metal, şi sticlă se află un om cu care am putea vorbi. Dar la picio­rul macaralei sale, în hăul în care privim din acelaşi punct, mulţimea celor care lucrează pare un furnicar; oamenii — mici puncte, agitate de-a lun­gul unor complicate reţele metalice, înstelate de apara-­ tele de sudură. E­ncluza , în perioada de funcţionare pro­vizorie, au trecut pe aici peste 30 000 de vase. Sem­nele lor au rămas în­scrise la marginea de sus a canalului: nume de­­vapoare, româneşti şi străine, scrise cu vopsele colorate, ca intr-un joc de copii. S­urprinzător este, de ase­menea, numărul oame­nilor pe care privirea îi poate cuprinde în mai toate colţurile­­șantierului, întinderi MIHAI CREANGĂ (Continuare in pag. a 3-a) ÎN CUPRINSUL ZIARULUI: Cronică teatrală (Teatrul Mic) „FATA CARE A FĂCUT O MINUNE“ de Radu Popescu (In pagina a 2-a) ECOURI LA ARTICOLUL „1100 DE POS­TURI ÎŞI AŞTEAPTĂ TITULARII“ (In pagina a 3-a) „R.I.“ întreabă: CUM ÎŞI PROPUNE COOPERAŢIA DE CONSUM SA EXTIN­DĂ REŢEAUA SA COMERCIALĂ ŞI PRESTĂRILE DE SERVICII ? (In pagina a 3-a) ACTUALITATEA INTERNAŢIONALĂ (In pagina a 6-a) Excelenţei Sale TUN ABDUL RAZ­AK Primul ministru al Malayeziei KUALA LUMPUR Profund întristat de vestea gravelor inundaţii care au provo­cat ţări, dv. pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale, în nu­mele guvernului şi poporului român exprim Excelenţei Voastre şi familiilor îndurerate sincera noastră compasiune. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România MB Şi QA W CMIÎIML . A­cceleratul 426 Baia Ma­re — Bucureşti ple­case la timp din staţia Braşov, îndreptin­­du-se cu viteză spre Predeal. In jurul orei 4 di­mineaţa, puţine ferestre ale vagoanelor mai erau lumi­nate. Majoritatea călători­lor dormitau in comparti­mente, culoarele fiind a­­proape pustii. Era firesc, deci, ca o intimplare puţin obişnuită să nu fie sesizată, spre a se putea interveni’ într-un fel sau altul. In apropiere de gara Dîr­­ste, la un vagon se deschi­de o uşă şi în plină viteză ceva neconturat, un fel de umbră, se rostogoleşte că­­zînd undeva la baza tera­­samentului de cale ferată. Acceleratul îşi continuă drumul fără să sesizeze ci­neva lipsa vreunui pasager. Şi totuşi... Citeva ore mai tîrziu, cind­ se lumina de ziuă un tren de marfă coboară din Predeal spre Braşov. Mecanicul Con­stantin Apreutesei privea i. PITICU corespondentul „României libere"1 (Continuare ín pag. a 2-a)

Next