România Liberă, ianuarie 1971 (Anul 29, nr. 8147-8171)

1971-01-16 / nr. 8158

Anul XXIX Nr. 8158­ ­ 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-va ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Un comerţ exterior raţional şi avantajos impune prezenţa nemijlocită a producătorilor pe piaţa externă COMPETENŢE EXISTĂ. CUM IE FOLOSIŢI? Ne răspund 3 directori din 3 unităţi de bază ale Ministerului Industriei Metalurgice Apreciind efectul pozitiv al măsurilor luate pînă acum pe linia trecerii activităţilor de comerţ exterior in atribuţiile ministerelor şi unităţilor producătoare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reliefat în expunerea sa la şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. şi a gu­vernului din 25 noiembrie 1970, necesitatea descentralizării comerţului exterior. „Incepînd de la 1 ianuarie 1971 — indica secretarul gene­ral al partidului — sarcinile de comerţ exterior să treacă în competenţa centralelor şi combin­atelor, care să poarte în întregime răspunderea pentru această activitate“. Am abordat această tematică de mare actualitate la Centrala industrială Hunedoara şi la Centrala industrială de ţevi şi trefilate, două unităţi cu rol de prim rang in producţia de me­tal a ţării şi în acelaşi timp cu o pondere hotăritoare in reali­zarea planului de export in a­­cest domeniu. In cadrul con­vorbirilor purtate, interlocutorii noştri au ţinut să scoată în e­­videnţă citeva dintre conclu­ziile ce se impun, in lumina indicaţiilor date de conducerea partidului, pentru activitatea lor practică in domeniul comer­ţului exterior. — Aşadar competenţe s-au acordat. Cum le foloseşte Centrala industrială ? — Un prim pas s-a făcut a­­nul trecut — ne-a precizat ing. PETRU ZIMBRAN, directorul general al Centralei de ţevi şi trefilate. S-a statornicit atunci o colaborare a conducătorilor de compartimente şi a persona­lului de specialitate din cen­trală şi uzinele componente, cu cei de la întreprinderile de co­merţ exterior. — Cu ce s-a soldat prac­tic acest început ? — Practic, participarea la trata­tive a personalului de speciali­tate din uzine şi centrală a dat posibilitatea ca acesta să cu­noască cererile şi exigenţele beneficiarilor, condiţiile de li­vrare ale altor furnizori de pe piaţa externă, precum şi mo­dul de prezentare a produselor similare cu care intrăm in con­curenţă. H»,»',' fi’' 1 . — Efectul unor asemenea perfecţionări organizatorice s-a văzut şi în întreprinde­rile centralei ? — Şi incă destul de operativ. TUDOR GHEORGHIU (Continuare in pag. a 3-a) Peisaj din portul Con­stanţa, cunoscut pe mul­te meridiane ale lumii în nomenclatorul schim­burilor comerciale in­ternaționale. A informa şi a convinge Sînziana Pop Dacă se presupune cu sau fără temeiuri că artele s-ar afla azi in lume intr-un oarecare impas, situaţia mijloacelor de informare a presei îndeobşte este cu to­tul alta. De multă vreme importanţa ei este atit de mare, că viaţa modernă nici nu se poate concepe in afara ei. Intr-o epocă de maximă specializare cum este epoca in care trăim, funcţia cea mai importantă a presei este cred aceea de a concretiza şi de a fami­liariza pe înţelesul tuturor progresul. Progresul de orice fel. Privită pe o peri­oadă mai îndelungată, acti­vitatea presei poate fi com­parată cu un proces verbal care a înregistrat conştiin­cios şi exact cele mai im­portante intimplări pro­fesionale. Fără presă, ştiin­ţele specializate ar fi greu să informeze opinia publică despre progresul lor. Lim­bajul lor este greu accesi­bil. În condiţiile acestea, menirea presei nu este nu­mai aceea de informare dar şi de sintetizare, de prelu­crare a informaţiilor in­tr-un limbaj comun. Vor­bind de conştiinţă socială vorbim şi de presă, deci implicit. Uriaşa activitate pe care o desfăşoară ziarele, in scopul informării la zi a opiniei publice are un ca­racter activ. Un caracter de contaminare. Ar fi sufi­cient să aducem în discuţie funcţia de comunicare a cuvintului: înţelegerea şi participarea cititorului. Fe­nomenul are insă un carac­ter cu mult mai profund. Nu există literatură ziaris­tică lipsită de atitudine■ In­diferent de caracterul pro­fesional al articolului de ziar, indiferent de modali­tatea stilistică sau de genul in care se încorporează, in măsura in care presa este o chestiune de actualitate imediată, în aceeaşi măsură ea este şi o chestiune de a­­titudine faţă de această ac­tualitate. Articolul de ziar nu-şi poate refuza pledoa­ria, dorinţa de a informa dar şi de a convinge. In condiţiile unei ideologii unice a întregii naţiuni, colaborarea presei alături de toate celelalte instituţii de cultură la limpezirea şi întărirea spiritualităţii noastre colective este nu numai o obligaţie dar şi o distincţie de primul rang. Fiindcă exact in măsura în care informează opinia pu­blică, presa reflectă şi gra­dul de conştiinţă al opiniei publice. Gradul de profe­­sionalitate şi calitatea pu­blicisticii sunt trimeteri di­recte la nivelul de con­(Continuare in pag. a 7-a) „R. L.“ INVITĂ Ce e nou in domeniul dv. de activitate? FIBRE NATURALE - FIBRE ARTIFICIALE. R RISPUTA CU NOI PERSPECTIVE • ...Cum a fost compromisă celofibra. Şi a fost compromisă aşa de tare, că dacă se lansează pe piaţă un sortiment la care se face reclama cam aşa : „Un nou produs de celofibră", poţi fi sigur că nu se vinde... E cazul să uităm. Celofibra e com­plet alta, deşi baza de materie primă e aceeaşi : celuloza. Procesul de realizare e cu totul altul. • Lina artificială este mai egală, mai frumoasă, mai uşor de pre­lucrat decit cea naturală. Are, e adevărat, deocamdată şi unele deficienţe. Facem şi noi la Iaşi experimentări • ...La bumbac, insă problema se pune altfel! ? — Ba nu.­­ Anul trecut am lansat PERMAROMUL ® La Săvineşti se experimentează firul de mătase trilobat • Preferaţi ciorapii de mătase naturală ? • Tratamente anti­­murdărire şi de ignifugare • Stofe laminate • Costume „turnate" şi „turnătorii*1 de costume ® Viitorul aparţine chimiei. „ . (In pag. a 3-a) Săvineşti — Secţia Belon Vrem sa facem un test; ...DESPRE ASCENSOARE? DAR DACĂ E ȘI ACUM INUTIL? V­ă mărturisesc că nu mai vreau să scriu despre as­censoare, nici în ruptul ca­pului. S-a consumat atîta cer­neală pe marginea acestui im­placabil subiect, incit dacă am strînge călimările goale, una lingă alta, am avea posibilitatea să construim un... ascensor nu­mai din ele ! Am plecat de a­­casă, cu aceste ginduri defini­tive şi cum locuiesc într-un bloc la etajul 8, m-am urcat în ca­pricioasa cutie, cu intenţia să aterizez cit mai degrabă la par­ter. între etajele 6 şi 5, am sim­ţit că forţa de gravitaţie se în­trerupe brusc şi după reacţia insensibilă a butoanelor pe care am apăsat vertical, mi-am dat seama că am rămas suspendat în neantul confuz al zidului din­tre apartamente. E o întîmplare, mi-am zis de colo, deşi în blocul respectiv, imprevizibila situaţie e... previ­zibilă foarte des. Un vecin care trecea pe scări și m-a descope­rit în această postură incomodă, mi-a spus : — Stai că dau eu un telefon la „Ascensorul". A revenit după un sfert de ceas. — 13.86.83, e ocupat. — Atunci încearcă la 13.61.69. Pauză. — La 13.61.69, nu răspunde. — Încearcă iar la 13.86.83. Pauză. — De data asta 13.86.83 nu răspunde iar 13.61.69 e ocupat. — Și ce facem în cazul ăsta ?, am întrebat impacientat. — Hai, să încercăm empiric — mi-a spus amicul care a frec­ventat cîțiva ani cursurile de la Facultatea de filozofie. Bate o dată tare din picior, să vedem ce fenomen se produce ! Am bătut şi liftul a lut-o brusc din loc. Ei, aţi văzut că nu s-a întîmplat nimic ? Am pier­dut ici-colea, o oră şi un sfert, dar ascensorul tot a mers pînă la urmă. Aşa că de ce să ne mai facem griji. Am plecat grăbit mai departe şi cum tot aveam treabă pe strada Pitar Moş nr. 29, am intrat în holul blocului. — Aşteptaţi pe cineva ? m-a întrebat un locatar. — Da, ascensorul. — Şi eu îl aştept. — De cindi ? — De la 19 noiembrie 1969. S-a împlinit de atunci un an şi ceva de cind a fost oprit pentru reparaţii. Iar liftul de serviciu e defect şi el. La început „As­censorul“ a făcut un deviz iar noi, asociaţia de locatari, am a­­chitat suma cuvenită. După aceea s-au răzgîndit şi ne-au făcut un deviz mai mare. Aşa că acum, stăm şi aşteptăm in continuare. Cum s-ar spune am intrat la idee, şi amînînd subiectul unui alt test, am plecat să lămurim chestiunea la IAL Herăstrău. Stau de vorbă aici cu inginerul șef PETRE CIUBOTARU, ingi­nerul CONSTANTIN DIACTO­­NEASA și PETRE PAULINI, diriginte cu problemele de as­censoare al acestei întreprin­deri. — Cam așa este, mi se spune. Noi suntem­ beneficiari dar cel care trebuie să execute lucrarea este întreprindrea „Ascensorul“. — Şi o execută ? — Deocamdată nu — îmi spu­ne inginerul Constantin Diaco­­neasa. în cazul de pe strada Pi­tar Moş, dumnealor, nu vor să facă revizia liftului decit cu con­diţia să se execute reparaţia ca­pitală. — Iar locatarii — continuă tehnicianul Petre Paulini — vor deocamdată, şi noi suntem­ de a­­cord cu ei, să repare întîi liftul de serviciu. Dar „Ascensorul“ nu vrea şi pace bună. Ne-au tri­mis o nouă adresă. Priviţi-o . Urmare la adresa numărul 2951/1­999 vă facem cunoscut că întreprinderea noastră îşi men­ţine punctul de vedere. — Au dreptate ? — Evident că nu. Din moment ce locatarii vor să repare întii liftul de serviciu, asta e coman­da lor şi trebuie executată. — Mai aveţi cazuri asemănă­toare ? Oamenii oftează. — Avem, cum să nu. Bună­oară ascensorul blocului din str. Eminescu nr. 36, conform grafi­cului întocmit împreună, trebuia să fie reparat anul acesta. Dar cei de la „Ascensorul“ şi-au schimbat brusc părerea şi l-au trecut în planul anului viitor. Ca să nu mai vorbim de faptul că au obligaţia să execute ei lu­crările proiectelor dar ne pa­sează nouă această sarcină, deşi nu avem posibilitate. Adică, cele două instituţii se ceartă între ele şi în timpul a­­cesta, locatarii (dintre care unii în vârstă, suferinzi) sunt obli­gaţi să urce luni de zile sau chiar ani, pe scări. Mă opresc în continuare la IAL Cotroceni şi din discuţia pe care o am cu di­rectorul adjunct, VALTER IO­­NESCU, constat că de fapt si­tuaţia e la fel. — Şi noi avem necazuri cu reparaţia ascensoarelor. Merceologul ION VLADOIA­NU, după ce deschide meticulos un volum de dosare, ne pune în temă : — Avem mare bătaie de cap, într-adevăr, în colaborarea noastră de beneficiari, cu „As­censorul“. Deşi există o decizie a comitetului executiv al consi­liului municipiului care regle­mentează foarte clar atribuţiile acestei întreprinderi, totuşi ei ne pretind nouă să executăm în locul lor anumite lucrări, creîn­­du-se uneori un paralelism de nedorit, cum e cazul cu blocul din Brezoianu nr. 7. Ei sustin ca DUMITRU TABACU (Continuare in pag. a 2-a) A 783-C­ antierul Naval din Ga­­laţi trăieşte momen- ’ tele lansării la apă a unei noi nave. De data a­­ceasta a venit rîndul cargo­ului de 12 500 tdw. Aşezată pe săniile de lemn ale calei de lansare, uriaşa construcţie metali­că, legată în cabluri, ne­clintită, îşi aşteaptă clipa în care, la comanda lansato­rului, va porni spre apa Dunării. Lansator s-a rîn­­duit să fie acum maistrul Teodor Basalîc. Dar în for­fota aceea de oameni care pregătesc declanşarea ma­­­nevrei l-am recunoscut deodată pe Dumitru Caza­­cu... „Nea Mitică“, cum îl nu­mește tot șantierul. Va să zică nu l-a răbdat inima !... „Naşul“ tuturor celor 782 de nave care s-au născut la Galaţi şi care navighează azi pe Dunăre şi pe mări­le şi oceanele lumii sub pa­vilion românesc, sau al al­tor ţări. Astăzi este pensio­nar. Momentul despărţirii de şantierul naval, pe care a muncit zeci de ani, a fost emoţionant. La spectacolul de teatru şi la banchetul dat in cinstea sărbătoritu­lui, atunci în 1970, au venit peste 600 de oameni din Galaţi. Şi iată-l din nou aici. — Ne-a indicat — ne spune cineva — unsorile cu care să ungem cala, cum s-o construim. Acum zece ani, cină am pus pe apă prima navă de 4 500 tone, nea Mitică i-a construit cala după o concepţie pro­prie. Ştiţi, atunci s-a dat Premiul de Stat... La lansa­rea primei motonave de 4 500 f.dw, la Olteniţa, a­­ceea lungă de 153 metri, tot pe el l-au chemat. Dar cea mai grozavă lansare, cred că a făcut-o nea Mitică a­­tunci, cind s-au pus la apă uriaşele porţi ale ecluzei pentru Porţile de Fier. Gin­­diţi-vă şi dvs. Era o con­strucţie metalică ce acope­rea o suprafaţă cu­ trei nave de pe doc şi era grea cu­ cinci!... Să-l întrebaţi după lansare. Acum e ocupat... „Pensionarul“ Dumitru Cazacu era ocupat. Trecînd de la un vinci la altul, pi­păia cablurile care se deru­lau încet, comandat, lăsînd să alunece lin cargoul de 12 500 tone spre apă. Și nava atinse ușor, pentru prima dată, valurile Dună­rii. B. I. SECUREANU FAPTE ȘÎOAMENI DECI, IATĂ DE CE OLTUL ® Beneficiarul, cum se spune în limbaj econo­mic, ne explică raţiunea amenajării Oltului • In ce priveşte momentul realizării, el a fost deter­minat de mai multe considerente • Prima hidro­centrală de pe Olt va fi la Rîmnicu Vîlcea , în 1973 Oltul va furniza primii kilowaţi . Lingă Făgăraş şi la Cornetu, lacuri de acumulare • 500 000 ha irigate şi 57 000 ha ferite de inun­daţii . Zeci de hidrocentrale însumînd puterea celei de la Porţile de Fier S alba de hidrocentrale ce se va ridica pe Olt, va crea in dreptul oraşului două lacuri de acumulare, pe ţărmurile cărora va înflori cea mai nouă şi modernă arhitec­tură a sa: un hotel, o casă de cultură şi un palat administra­tiv, un sediu al dispeceratului hidrocentralelor de pe Olt,, ar­tere largi cu cinematografe şi spaţii comerciale. O dezvoltare vertiginoasă, impusă de fitmul viu, trepidant, al construcţiei noastre socialiste.» Am început reportajul cu a­­cest citat dintr-o broşură suges­tiv intitulată „Vîlcea — file de cronică nouă", mai ales pentru maniera în care sunt formulate proiectele, pentru acea certitu­dine în definirea perspectivei, a viitorului, care a devenit o tră­sătură caracteristică a vieţii noastre. Pe malurile Oltului, în imediata apropiere a oraşului Rîmnicu Vîlcea, se conturează tot mai mult aşezarea construc­torilor. In drum spre ei, dirigin­tele de şantier Gheorghe Ungu­­roiu şi economistul Dragomir, Roşianu îmi explicau : — Odată cu lucrările de orga­nizare a șantierului s-a trecut și la efectuarea unor lucrări de bază la această primă hidrocen­trală. Se lucrează la devierea Oltului... — Aici va fi un lac de acu­mulare de circa 19 milioane mc, care va realiza, cu barajul, o cădere de apă de aproape 17 m şi va pune în mişcare două hii­­droagregate însumînd o putere de 46 Mw. Această hidrocen­trală, împreună cu celelalte două din prima serie de trei ce se vor construi aici, la Govora şi Dăeşti, vor însuma însă 128 Mw... — Ceea ce reprezintă o jumă­tate din puterea centralei de pe Argeş. Ca volum de con­strucţie însă, hidrocentralele de pe Olt se vor situa între cele de pe Arge­ş şi cea de la Porţile de Fier. Deocamdată însă... a în­ceput abia prima înfruntare cu Oltul. — De aici nu mai plec. Am 48 de ani, iar pe Olt va fi treabă pentru 10—15..., îmi spunea mais­trul Barta Ferentz. De aici, la pensie... Dar Barta Ferentz va mai face hidrocentrale şi pe alte ape din ţară !... Băiatul meu, tot Ferentz se numeşte. Are 17 ani şi l-am luat cu mine, pe şan­tier. Soţia şi celălalt copil au mai rămas să ierneze pe Argeş, la Bascov. Viitorul Oltului e£te de pe acum prospectat şi proiectat. Cum ? O putem afla dintr-o sursă autorizată, adică de la ing. Dumitru Alexe, directorul în­treprinderii de centrale hidro­­electrice-Rm. Vîlcea, beneficia­rul, cum se spune, într-un lim­baj economic uzual. M-am stră­duit să reţin întocmai formulă­rile de o precizie inginerească care fac inutile, îndeobşte, co­mentariile. Aşadar... — Amenajarea rîului Olt se înscrie în ansamblul de măsuri privind electrificarea ţării şi utilizarea cit mai corespunză­toare a resurselor energetice primare. I. BUTNARU (Continuare in pag. a 3-a) în pag. a 3-a. Această mare energie stimulată de societa­tea noastră socialistă și pusă în slujba obş­­tei, concretizată în ceea ce numim sim­plu . ÎNTRECEREA PATRIOTICĂ tb pm VARIABIL c£h CIR­BOROS • PLOAIE LAPOVIȚĂ NINSOARE STAREA VREMII jj, i E­CENDA ‡«| CER SENIN -- - 'CONSTANTA a mm 9/ Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pag. a 5-a în pag. a 6-a: Corespondenţă din Bruxelles de la Jean Moret Blocaj în tratativele dintre Anglia şi„cei şase“

Next