România Liberă, ianuarie 1971 (Anul 29, nr. 8147-8171)
1971-01-16 / nr. 8158
Anul XXIX Nr. 8158 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-va ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Un comerţ exterior raţional şi avantajos impune prezenţa nemijlocită a producătorilor pe piaţa externă COMPETENŢE EXISTĂ. CUM IE FOLOSIŢI? Ne răspund 3 directori din 3 unităţi de bază ale Ministerului Industriei Metalurgice Apreciind efectul pozitiv al măsurilor luate pînă acum pe linia trecerii activităţilor de comerţ exterior in atribuţiile ministerelor şi unităţilor producătoare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reliefat în expunerea sa la şedinţa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. şi a guvernului din 25 noiembrie 1970, necesitatea descentralizării comerţului exterior. „Incepînd de la 1 ianuarie 1971 — indica secretarul general al partidului — sarcinile de comerţ exterior să treacă în competenţa centralelor şi combinatelor, care să poarte în întregime răspunderea pentru această activitate“. Am abordat această tematică de mare actualitate la Centrala industrială Hunedoara şi la Centrala industrială de ţevi şi trefilate, două unităţi cu rol de prim rang in producţia de metal a ţării şi în acelaşi timp cu o pondere hotăritoare in realizarea planului de export in acest domeniu. In cadrul convorbirilor purtate, interlocutorii noştri au ţinut să scoată în evidenţă citeva dintre concluziile ce se impun, in lumina indicaţiilor date de conducerea partidului, pentru activitatea lor practică in domeniul comerţului exterior. — Aşadar competenţe s-au acordat. Cum le foloseşte Centrala industrială ? — Un prim pas s-a făcut anul trecut — ne-a precizat ing. PETRU ZIMBRAN, directorul general al Centralei de ţevi şi trefilate. S-a statornicit atunci o colaborare a conducătorilor de compartimente şi a personalului de specialitate din centrală şi uzinele componente, cu cei de la întreprinderile de comerţ exterior. — Cu ce s-a soldat practic acest început ? — Practic, participarea la tratative a personalului de specialitate din uzine şi centrală a dat posibilitatea ca acesta să cunoască cererile şi exigenţele beneficiarilor, condiţiile de livrare ale altor furnizori de pe piaţa externă, precum şi modul de prezentare a produselor similare cu care intrăm in concurenţă. H»,»',' fi’' 1 . — Efectul unor asemenea perfecţionări organizatorice s-a văzut şi în întreprinderile centralei ? — Şi incă destul de operativ. TUDOR GHEORGHIU (Continuare in pag. a 3-a) Peisaj din portul Constanţa, cunoscut pe multe meridiane ale lumii în nomenclatorul schimburilor comerciale internaționale. A informa şi a convinge Sînziana Pop Dacă se presupune cu sau fără temeiuri că artele s-ar afla azi in lume intr-un oarecare impas, situaţia mijloacelor de informare a presei îndeobşte este cu totul alta. De multă vreme importanţa ei este atit de mare, că viaţa modernă nici nu se poate concepe in afara ei. Intr-o epocă de maximă specializare cum este epoca in care trăim, funcţia cea mai importantă a presei este cred aceea de a concretiza şi de a familiariza pe înţelesul tuturor progresul. Progresul de orice fel. Privită pe o perioadă mai îndelungată, activitatea presei poate fi comparată cu un proces verbal care a înregistrat conştiincios şi exact cele mai importante intimplări profesionale. Fără presă, ştiinţele specializate ar fi greu să informeze opinia publică despre progresul lor. Limbajul lor este greu accesibil. În condiţiile acestea, menirea presei nu este numai aceea de informare dar şi de sintetizare, de prelucrare a informaţiilor intr-un limbaj comun. Vorbind de conştiinţă socială vorbim şi de presă, deci implicit. Uriaşa activitate pe care o desfăşoară ziarele, in scopul informării la zi a opiniei publice are un caracter activ. Un caracter de contaminare. Ar fi suficient să aducem în discuţie funcţia de comunicare a cuvintului: înţelegerea şi participarea cititorului. Fenomenul are insă un caracter cu mult mai profund. Nu există literatură ziaristică lipsită de atitudine■ Indiferent de caracterul profesional al articolului de ziar, indiferent de modalitatea stilistică sau de genul in care se încorporează, in măsura in care presa este o chestiune de actualitate imediată, în aceeaşi măsură ea este şi o chestiune de atitudine faţă de această actualitate. Articolul de ziar nu-şi poate refuza pledoaria, dorinţa de a informa dar şi de a convinge. In condiţiile unei ideologii unice a întregii naţiuni, colaborarea presei alături de toate celelalte instituţii de cultură la limpezirea şi întărirea spiritualităţii noastre colective este nu numai o obligaţie dar şi o distincţie de primul rang. Fiindcă exact in măsura în care informează opinia publică, presa reflectă şi gradul de conştiinţă al opiniei publice. Gradul de profesionalitate şi calitatea publicisticii sunt trimeteri directe la nivelul de con(Continuare in pag. a 7-a) „R. L.“ INVITĂ Ce e nou in domeniul dv. de activitate? FIBRE NATURALE - FIBRE ARTIFICIALE. R RISPUTA CU NOI PERSPECTIVE • ...Cum a fost compromisă celofibra. Şi a fost compromisă aşa de tare, că dacă se lansează pe piaţă un sortiment la care se face reclama cam aşa : „Un nou produs de celofibră", poţi fi sigur că nu se vinde... E cazul să uităm. Celofibra e complet alta, deşi baza de materie primă e aceeaşi : celuloza. Procesul de realizare e cu totul altul. • Lina artificială este mai egală, mai frumoasă, mai uşor de prelucrat decit cea naturală. Are, e adevărat, deocamdată şi unele deficienţe. Facem şi noi la Iaşi experimentări • ...La bumbac, insă problema se pune altfel! ? — Ba nu. Anul trecut am lansat PERMAROMUL ® La Săvineşti se experimentează firul de mătase trilobat • Preferaţi ciorapii de mătase naturală ? • Tratamente antimurdărire şi de ignifugare • Stofe laminate • Costume „turnate" şi „turnătorii*1 de costume ® Viitorul aparţine chimiei. „ . (In pag. a 3-a) Săvineşti — Secţia Belon Vrem sa facem un test; ...DESPRE ASCENSOARE? DAR DACĂ E ȘI ACUM INUTIL? Vă mărturisesc că nu mai vreau să scriu despre ascensoare, nici în ruptul capului. S-a consumat atîta cerneală pe marginea acestui implacabil subiect, incit dacă am strînge călimările goale, una lingă alta, am avea posibilitatea să construim un... ascensor numai din ele ! Am plecat de acasă, cu aceste ginduri definitive şi cum locuiesc într-un bloc la etajul 8, m-am urcat în capricioasa cutie, cu intenţia să aterizez cit mai degrabă la parter. între etajele 6 şi 5, am simţit că forţa de gravitaţie se întrerupe brusc şi după reacţia insensibilă a butoanelor pe care am apăsat vertical, mi-am dat seama că am rămas suspendat în neantul confuz al zidului dintre apartamente. E o întîmplare, mi-am zis de colo, deşi în blocul respectiv, imprevizibila situaţie e... previzibilă foarte des. Un vecin care trecea pe scări și m-a descoperit în această postură incomodă, mi-a spus : — Stai că dau eu un telefon la „Ascensorul". A revenit după un sfert de ceas. — 13.86.83, e ocupat. — Atunci încearcă la 13.61.69. Pauză. — La 13.61.69, nu răspunde. — Încearcă iar la 13.86.83. Pauză. — De data asta 13.86.83 nu răspunde iar 13.61.69 e ocupat. — Și ce facem în cazul ăsta ?, am întrebat impacientat. — Hai, să încercăm empiric — mi-a spus amicul care a frecventat cîțiva ani cursurile de la Facultatea de filozofie. Bate o dată tare din picior, să vedem ce fenomen se produce ! Am bătut şi liftul a lut-o brusc din loc. Ei, aţi văzut că nu s-a întîmplat nimic ? Am pierdut ici-colea, o oră şi un sfert, dar ascensorul tot a mers pînă la urmă. Aşa că de ce să ne mai facem griji. Am plecat grăbit mai departe şi cum tot aveam treabă pe strada Pitar Moş nr. 29, am intrat în holul blocului. — Aşteptaţi pe cineva ? m-a întrebat un locatar. — Da, ascensorul. — Şi eu îl aştept. — De cindi ? — De la 19 noiembrie 1969. S-a împlinit de atunci un an şi ceva de cind a fost oprit pentru reparaţii. Iar liftul de serviciu e defect şi el. La început „Ascensorul“ a făcut un deviz iar noi, asociaţia de locatari, am achitat suma cuvenită. După aceea s-au răzgîndit şi ne-au făcut un deviz mai mare. Aşa că acum, stăm şi aşteptăm in continuare. Cum s-ar spune am intrat la idee, şi amînînd subiectul unui alt test, am plecat să lămurim chestiunea la IAL Herăstrău. Stau de vorbă aici cu inginerul șef PETRE CIUBOTARU, inginerul CONSTANTIN DIACTONEASA și PETRE PAULINI, diriginte cu problemele de ascensoare al acestei întreprinderi. — Cam așa este, mi se spune. Noi suntem beneficiari dar cel care trebuie să execute lucrarea este întreprindrea „Ascensorul“. — Şi o execută ? — Deocamdată nu — îmi spune inginerul Constantin Diaconeasa. în cazul de pe strada Pitar Moş, dumnealor, nu vor să facă revizia liftului decit cu condiţia să se execute reparaţia capitală. — Iar locatarii — continuă tehnicianul Petre Paulini — vor deocamdată, şi noi suntem de acord cu ei, să repare întîi liftul de serviciu. Dar „Ascensorul“ nu vrea şi pace bună. Ne-au trimis o nouă adresă. Priviţi-o . Urmare la adresa numărul 2951/1999 vă facem cunoscut că întreprinderea noastră îşi menţine punctul de vedere. — Au dreptate ? — Evident că nu. Din moment ce locatarii vor să repare întii liftul de serviciu, asta e comanda lor şi trebuie executată. — Mai aveţi cazuri asemănătoare ? Oamenii oftează. — Avem, cum să nu. Bunăoară ascensorul blocului din str. Eminescu nr. 36, conform graficului întocmit împreună, trebuia să fie reparat anul acesta. Dar cei de la „Ascensorul“ şi-au schimbat brusc părerea şi l-au trecut în planul anului viitor. Ca să nu mai vorbim de faptul că au obligaţia să execute ei lucrările proiectelor dar ne pasează nouă această sarcină, deşi nu avem posibilitate. Adică, cele două instituţii se ceartă între ele şi în timpul acesta, locatarii (dintre care unii în vârstă, suferinzi) sunt obligaţi să urce luni de zile sau chiar ani, pe scări. Mă opresc în continuare la IAL Cotroceni şi din discuţia pe care o am cu directorul adjunct, VALTER IONESCU, constat că de fapt situaţia e la fel. — Şi noi avem necazuri cu reparaţia ascensoarelor. Merceologul ION VLADOIANU, după ce deschide meticulos un volum de dosare, ne pune în temă : — Avem mare bătaie de cap, într-adevăr, în colaborarea noastră de beneficiari, cu „Ascensorul“. Deşi există o decizie a comitetului executiv al consiliului municipiului care reglementează foarte clar atribuţiile acestei întreprinderi, totuşi ei ne pretind nouă să executăm în locul lor anumite lucrări, creîndu-se uneori un paralelism de nedorit, cum e cazul cu blocul din Brezoianu nr. 7. Ei sustin ca DUMITRU TABACU (Continuare in pag. a 2-a) A 783-C antierul Naval din Galaţi trăieşte momen- ’ tele lansării la apă a unei noi nave. De data aceasta a venit rîndul cargoului de 12 500 tdw. Aşezată pe săniile de lemn ale calei de lansare, uriaşa construcţie metalică, legată în cabluri, neclintită, îşi aşteaptă clipa în care, la comanda lansatorului, va porni spre apa Dunării. Lansator s-a rînduit să fie acum maistrul Teodor Basalîc. Dar în forfota aceea de oameni care pregătesc declanşarea manevrei l-am recunoscut deodată pe Dumitru Cazacu... „Nea Mitică“, cum îl numește tot șantierul. Va să zică nu l-a răbdat inima !... „Naşul“ tuturor celor 782 de nave care s-au născut la Galaţi şi care navighează azi pe Dunăre şi pe mările şi oceanele lumii sub pavilion românesc, sau al altor ţări. Astăzi este pensionar. Momentul despărţirii de şantierul naval, pe care a muncit zeci de ani, a fost emoţionant. La spectacolul de teatru şi la banchetul dat in cinstea sărbătoritului, atunci în 1970, au venit peste 600 de oameni din Galaţi. Şi iată-l din nou aici. — Ne-a indicat — ne spune cineva — unsorile cu care să ungem cala, cum s-o construim. Acum zece ani, cină am pus pe apă prima navă de 4 500 tone, nea Mitică i-a construit cala după o concepţie proprie. Ştiţi, atunci s-a dat Premiul de Stat... La lansarea primei motonave de 4 500 f.dw, la Olteniţa, aceea lungă de 153 metri, tot pe el l-au chemat. Dar cea mai grozavă lansare, cred că a făcut-o nea Mitică atunci, cind s-au pus la apă uriaşele porţi ale ecluzei pentru Porţile de Fier. Gindiţi-vă şi dvs. Era o construcţie metalică ce acoperea o suprafaţă cu trei nave de pe doc şi era grea cu cinci!... Să-l întrebaţi după lansare. Acum e ocupat... „Pensionarul“ Dumitru Cazacu era ocupat. Trecînd de la un vinci la altul, pipăia cablurile care se derulau încet, comandat, lăsînd să alunece lin cargoul de 12 500 tone spre apă. Și nava atinse ușor, pentru prima dată, valurile Dunării. B. I. SECUREANU FAPTE ȘÎOAMENI DECI, IATĂ DE CE OLTUL ® Beneficiarul, cum se spune în limbaj economic, ne explică raţiunea amenajării Oltului • In ce priveşte momentul realizării, el a fost determinat de mai multe considerente • Prima hidrocentrală de pe Olt va fi la Rîmnicu Vîlcea , în 1973 Oltul va furniza primii kilowaţi . Lingă Făgăraş şi la Cornetu, lacuri de acumulare • 500 000 ha irigate şi 57 000 ha ferite de inundaţii . Zeci de hidrocentrale însumînd puterea celei de la Porţile de Fier S alba de hidrocentrale ce se va ridica pe Olt, va crea in dreptul oraşului două lacuri de acumulare, pe ţărmurile cărora va înflori cea mai nouă şi modernă arhitectură a sa: un hotel, o casă de cultură şi un palat administrativ, un sediu al dispeceratului hidrocentralelor de pe Olt,, artere largi cu cinematografe şi spaţii comerciale. O dezvoltare vertiginoasă, impusă de fitmul viu, trepidant, al construcţiei noastre socialiste.» Am început reportajul cu acest citat dintr-o broşură sugestiv intitulată „Vîlcea — file de cronică nouă", mai ales pentru maniera în care sunt formulate proiectele, pentru acea certitudine în definirea perspectivei, a viitorului, care a devenit o trăsătură caracteristică a vieţii noastre. Pe malurile Oltului, în imediata apropiere a oraşului Rîmnicu Vîlcea, se conturează tot mai mult aşezarea constructorilor. In drum spre ei, dirigintele de şantier Gheorghe Unguroiu şi economistul Dragomir, Roşianu îmi explicau : — Odată cu lucrările de organizare a șantierului s-a trecut și la efectuarea unor lucrări de bază la această primă hidrocentrală. Se lucrează la devierea Oltului... — Aici va fi un lac de acumulare de circa 19 milioane mc, care va realiza, cu barajul, o cădere de apă de aproape 17 m şi va pune în mişcare două hiidroagregate însumînd o putere de 46 Mw. Această hidrocentrală, împreună cu celelalte două din prima serie de trei ce se vor construi aici, la Govora şi Dăeşti, vor însuma însă 128 Mw... — Ceea ce reprezintă o jumătate din puterea centralei de pe Argeş. Ca volum de construcţie însă, hidrocentralele de pe Olt se vor situa între cele de pe Argeş şi cea de la Porţile de Fier. Deocamdată însă... a început abia prima înfruntare cu Oltul. — De aici nu mai plec. Am 48 de ani, iar pe Olt va fi treabă pentru 10—15..., îmi spunea maistrul Barta Ferentz. De aici, la pensie... Dar Barta Ferentz va mai face hidrocentrale şi pe alte ape din ţară !... Băiatul meu, tot Ferentz se numeşte. Are 17 ani şi l-am luat cu mine, pe şantier. Soţia şi celălalt copil au mai rămas să ierneze pe Argeş, la Bascov. Viitorul Oltului e£te de pe acum prospectat şi proiectat. Cum ? O putem afla dintr-o sursă autorizată, adică de la ing. Dumitru Alexe, directorul întreprinderii de centrale hidroelectrice-Rm. Vîlcea, beneficiarul, cum se spune, într-un limbaj economic uzual. M-am străduit să reţin întocmai formulările de o precizie inginerească care fac inutile, îndeobşte, comentariile. Aşadar... — Amenajarea rîului Olt se înscrie în ansamblul de măsuri privind electrificarea ţării şi utilizarea cit mai corespunzătoare a resurselor energetice primare. I. BUTNARU (Continuare in pag. a 3-a) în pag. a 3-a. Această mare energie stimulată de societatea noastră socialistă și pusă în slujba obştei, concretizată în ceea ce numim simplu . ÎNTRECEREA PATRIOTICĂ tb pm VARIABIL c£h CIRBOROS • PLOAIE LAPOVIȚĂ NINSOARE STAREA VREMII jj, i ECENDA ‡«| CER SENIN -- - 'CONSTANTA a mm 9/ Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pag. a 5-a în pag. a 6-a: Corespondenţă din Bruxelles de la Jean Moret Blocaj în tratativele dintre Anglia şi„cei şase“