România Liberă, februarie 1971 (Anul 29, nr. 8172-8195)

1971-02-25 / nr. 8192

Anul XXIX Nr. 8192 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! m­ei COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Cuvântarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrală Stimaţi tovarăşi, Aş dori să încep prin a adresa tuturor participanţilor la aceas­tă consfătuire de lucru, un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puterni­ce, prelungite). . La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților eco­nomice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cer­cetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele econo­mice de la comitetele judeţene şi alţi activişti de partid, de sindi­cat şi de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activităţii econo­mice din ţara noastră. In discuţiile care au avut loc la ministere cit şi în plenul consfătuirii s-a relevat justeţea hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului privind îmbunătă­ţirea organizării şi conducerii activităţii economice. Deşi cen­tralele industriale îşi desfăşoară activitatea doar de un an şi ju­mătate, putem spune că ele şi-au dovedit pe deplin eficienţa. In timpul lucrărilor consfătu­irii s-au subliniat pe larg aspec­tele pozitive şi, în acelaşi timp, s-au adus unele critici îndreptă­ţite, atît cu privire la organiza­rea centralelor cit şi in legătură cu metodele şi stilul lor «­e lu­cru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drep­turilor centralelor,, îndeosebi in ce priveşte problemele de finan­ţare. Nu insă în aceeaşi măsură tovarăşii care au luat cuvintul s-au preocupat de unele deficienţe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acţionat pentru a spori eficienţa activităţii unită­ţilor noastre economice. Din a­­cest punct de vedere, aş putea spune că, dezbaterile din consfă­tuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, in cadrul con­sfătuirii au fost făcute o serie de critici şi propuneri — în cea mai mare parte juste — cu pri­vire la proiectele de legi supuse­­ discuţiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfăşurat în­­tr-un spirit de lucru: ele au oglin­dit creşterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competenţa profesională şi înal­tul lor spirit de răspundere pen­tru bunul mers al întregii acti­vităţi economice. Problemele ridicate în consfă­tuire vor trebui să fie analiza­te temeinic, tinindu-se seama de ele atît la definitivarea proiec­telor de legi, cit și la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire în continuare a organizării, plani­ficării şi conducerii activităţii e­­conomice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de im­portantă pentru dezvoltarea eco­nomică şi social-culturală a ţă­rii, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966 — 1970 şi trecerea la realizarea noului plan de cinci ani­­După cum cu­noaşteţi cu toţii, prevederile cin­cinalului trecut au fost îndepli­nite cu succes. Producţia indus­trială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare ce­lor prevăzute în plan ; s-au con­struit şi dat în funcţiune nume­roase obiective în industrie, a­­gricultură şi în celelalte ramuri, s-au obţinut noi progrese însem­nate în repartizarea raţională, ar­monioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării. România a făcut în această perioadă noi paşi înainte pe drumul creşterii forţei sale economice, al valori­­ficării tot mai intense a poten­ţialului material şi uman. Ca urmare a rezultatelor ob­ţinute în dezvoltarea producţi­ei, în mai buna gospodărire a­­resurselor ţării, venitul naţio­nal a crescut într-un ritm me­diu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creşterea nive­lului de trai al populaţiei : au sporit veniturile tuturor oame­nilor muncii de la oraşe şi sate, au fost majorate in această pe­rioadă toate categoriile de sa­larii şi îndeosebi salariile mici,­­ au crescut pensiile şi alocaţiile­­ pentru copii, s-a realizat un­­ important program de construc­ţii de locuinţe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegaţie desfăşurate de în­tregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dez­voltarea economică şi socială a patriei noastre socialiste. Ana­­lizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă a­­preciere muncii desfăşurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, intelectualitate, de toţi oamenii muncii şi le-a a­­dresat tuturor calde felicitări pentru succesele obţinute. Cincinalul care a trecut a în­semnat totodată pentru ţara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătăţire a orga­nizării şi conducerii economiei, a întregii vieţi sociale. S-au creat condiţii pentru apropierea conducerii de activitatea con­cretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor pro­ducţiei şi vieţii social-culturale. In cadrul acestor măsuri, sta­bilite pe baza hotărîrilor Con­ferinţei Naţionale a partidului, se numără şi crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfec­ţionării conducerii şi planifică­rii activităţii economice. O deosebită importanţă a avut crearea consiliilor de adminis­traţie şi a comitetelor de direc­ţie, instituţionalizarea adunări­lor generale ale salariaţilor, care au contribuit la promova­rea largă a principiului condu­cerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea şi con­ducerea producţiei, la adîncirea democratism­ulu socialist ■ în economie şi în întreaga viaţă socială, îmbunătăţirea muncii de planificare, dezvoltarea relaţi­ilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activi­tăţii de investiţii, perfecţiona­rea comerţului exterior şi a sis­temului financiar şi de credit, îmbunătăţirea cadrului legisla­tiv al activităţii economice şi alte măsuri luate în această perioadă au creat condiţii ca centralele industriale să se a­­firme tot mai mult ca organis­me principale în viaţa economi­că a ţării, în înfăptuirea politi­cii partidului şi statului în a­­cest domeniu hotăritor pentru progresul întregii noastre so­cietăţi. Tovarăşi. Doresc să mă refer, in conti­nuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rind, in legătură cu organizarea şi funcţionarea cen­tralelor şi a celorlalte unităţi cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfăşura­tă de aceste unităţi în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a produc­ţiei pe care l-am adoptat co­respunde pe deplin stadiului ac­tual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ţinînd seama de cerinţele pe care le ridică desfăşurarea re­voluţiei tehnico-ştiinţifice con­temporane, de procesul intens de dezvoltare şi diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentra­rea producţiei in unităţi­­ mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activităţii economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună con­ducere a producţiei materiale, perfecţionarea proceselor de muncă şi, în general, dezvolta­rea forţelor de producţie ale so­cietăţii noastre socialiste men­­ţinîndu-se un număr mare de unităţi dispersate , aceasta pre­supunea atit risipirea cadrelor­­ care constituie problema cea mai importantă , cit şi disper­sarea mijloacelor economice, fi­nanciare. De altfel, rezultatele pozitive obţinute de centralele industriale ,contribuţia pe care ele au adus-o la realizarea pla­nului de dezvoltare a economi­ei naţionale vin să adevereas­că pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că ma­joritatea centralelor s-au consti­tuit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De alt­fel, aşa cum s-a arătat aici, aces­te unităţi au obţinut şi cele mai bune rezultate. După cum se ştie, la adoptarea hotăririi privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină uni­tăţi de producţie şi nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentrarea pro­ducţiei în unităţi mari şi nu de crearea unor organisme de în­drumare, lăsîndu-se însă ea ac­tivitatea de producţie să se des­făşoare mai departe în vechea formă. Se pare insă că nu toate centralele — şi nici chiar toate ministerele — au înţeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcţionează mai mult ca or­ganisme de coordonare şi care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, ac­tivitatea fostelor direcții genera­le din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sec­toarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice, dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unităţi eco­nomice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite —şi în această privinţă sînt de acord să lăsăm o liber­tate desavîrşită ministerelor, centralelor şi organizaţiilor eco­nomice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care ara vor­bit,­­ să devină unităţi economi­ce integrale care răspund de conducerea întregii activităţi de producţie, cu tot ce implică a­­ceasta pentru unităţile respecti­ve. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare spe­cificului fiecărui sector şi fiecă­rei ramuri de activitate, nu tre­buie să transforme aceste unităţi în mini ministere , aşa cum s-a întimplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lingă faptul că au o organiza­re şi atribuţiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcţii gene­rale, şi-au creat şi un aparat nu­meros, unele depăşind cu mult personalul unor ministere eco­nomice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceas­ta tot ar fi fost un lu­cru pozitiv, ci în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderi­lor cu personal de execuţie şi de conducere a producţiei ceea ce a avut urmări negative­­în acest domeniu. N-aş putea să nu menţionez, de asemenea, faptul că în or­ganizarea unităţilor economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pină la capăt hotăririle de partid şi de stat privind tri­miterea spre producţie a ca­drelor din ministere. Fiecare mi­nister a căutat să procedeze in aşa fel incit, pină la urmă, toţi oamenii, cu mici excepţii, să ră­­mină în Bucureşti. Din toate aşa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce pri­veşte aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în uni­tăţile de producţie in provincie, deşi ştim cu toţi că astăzi a­­proape 85 la sută din producţia ţării se realizează acolo, nu în Bucureşti. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem in vedere la definiti­varea măsurilor pe care ur­mează să le luăm in continuare în scopul asigurării cu cadre co­respunzătoare a unităţilor pro­ductive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulţi tovarăşi că s-a observat o oarecare încetineală in preluarea de către centrale a activităţilor pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început şi, ca atare, a fost nevoie ca lu­crurile să mai fie clarificate , dar se pare că a existat şi o oarecare reţinere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de ho­­tărîte in a prelua cît mai ope­rativ atribuţiunile ce li s-au încredinţat şi a trece la reali­zarea tuturor sarcinilor­ ce le reveneau. Această reţinere este legată, desigur, şi de faptul că, noua formă de organizare im­plică o creştere serioasă a răs­punderilor cadrelor respective , am întilnit cazuri cînd unii to­varăşi aveau părerea că cen­tralele nu trebuie să preia, to­tuşi, prea multe atribuţiuni şi sarcini de la ministere. Au existat reţineri şi la mi­nistere — fireşte, din alte mo­tive. In parte asemenea reţi­neri s-au născut dintr-o oare­care neîncredere în posibilită­ţile noilor organisme economi­ce de a soluţiona corespunzător problemele conducerii şi orga­nizării producţiei ; ele au por­nit însă şi dintr-o anumită tea­mă a aparatului central, că da­că se vor trece prea multe a­­tribuţiuni la centrale se va ve­dea că nu se justifică menţine­rea unui personal atît de nu­meros la ministere şi că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor şi a forţelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producţie, acolo unde se ho­tărăşte pină la urmă buna ca­litate a produselor. Cred insă că am ajuns acum în situaţia de a depăşi aceste reţineri. Con­sfătuirea de astăzi ne-a dat po­sibilitatea să clarificăm o se­rie de probleme în această pri­vinţă şi va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, într-un timp cit mai scurt şi în condi­ţii cit mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid şi de stat în acest domeniu. Aş dori să mă opresc, de a­­semenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea in faţa unită-­­­ţilor economice cu statut de centrală. Inainte de toate doresc să­­ subliniez necesitatea ca aceste­­ întreprinderi cu statut de cen-­­ trală să asigure o integrare­­ completă economico-financiară a unităţilor care s-au reunit in cadrul lor­, să devină in mod real organisme de conducere a activităţii de producţie, de bu­nă gospodărire a mijloacelor filateriale şi financiare. In a­­cest sens însăşi legea şi pro­iectul de statut pun in centrul preocupărilor această latură a activităţii centralelor industria­le. Pornind de aici este necesar să acţionăm cu mai multă fer­mitate pentru profilarea şi spe­cializarea producţiei. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unităţile noastre economi­ce, ţinind seama de specificul şi caracterul fiecărei activităţi. Doresc însă să mă refer îndeo­sebi la sectorul construcţiilor de maşini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit în cadrul pla­nului cincinal actual, şi pentru a face ca ramura construcţiilor de maşini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atît pen­tru înzestrarea economiei na­ţionale cu maşini şi utilaje cu parametri de nivel mondial, cît şi pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărîmi­­ţarea actuală din acest sector şi să asigurăm o bună profilare şi specializare a producţiei. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unităţi ale industriei construcţiilor de maşini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde şi nu le vom concentra, cît timp nu vom reuni forţele de specialişti şi de cercetare şi nu vom asii­gura o îndrumare unitară a a­­cestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Şi, se ştie că rebu­turile reprezintă una din lipsu­rile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menţine actualul fel de a lucra, conti­­nuînd să fabricăm în zeci de u­­nităţi motoare şi subansamble şi nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producţie bună, de serie, nu vom avea o eficienţă economică corespunzătoare. Se pare insă că această problemă nu este bine înţeleasă în întrea­ga ramură a construcţiilor de maşini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — şi s-a trasat ca sarcină — ca unităţile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu (Continuare in pag. a 3-a) Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat la Capitală au început miercuri dimineaţa lucrările primei Consfătuiri de ţară a lu­crătorilor din­ întreprinderile a­­gricole de stat­­Consfătuirea se înscrie pe li­nia promovată de conducerea partidului şi statului de a or­ganiza periodic consultarea lar­gă a lucrătorilor şi specialişti­lor din diferite sectoare ale economiei naţionale, în legătură cu activitatea desfăşurată şi căi­le prin care pot fi puse în va­loare, cît mai chibzuit şi deplin, rezervele de creştere a produc­ţiei şi a eficienţei economice. I­a lucrările Consfătuirii par­ticipă aproape 2­­00 de delegaţi — muncitori, tehnicieni, in­gineri agronomi şi zootehnişti, medici veterinari şi economişti din întreprinderile agricole de stat — precum şi numeroşi invi­taţi , activişti de partid, repre­zentanţi ai ministerelor şi in­stituţiilor centrale, oameni de ştiinţă din institutele de cerce­tări şi din învăţămîntul supe­rior agricol. Prima zi a lucrărilor Consfă­tuirii a fost consacrată dezba­terii pe secţii de specialitate: culturi de cîmp ; legume şi car­tofi ; pomicultură ; viticultură ; vaci pentru lapte; taurine pentru carne, ovine ; porcine ; păsări şi animale mici. De ase­menea, s-au purtat discuţii pe marginea celor mai moderne tehnologii şi forme de organiza­re a producţiei şi a muncii care pot contribui la sporirea conti­nuă şi substanţială a aportului întreprinderilor agricole de stat la dezvoltarea economiei noastre naţionale. în cursul zilei de joi, lucrările Consfătuirii se vor desfăşura în plen, urmînd a fi prezentate con­cluziile dezbaterilor din secţiile de specialitate şi a se stabili măsuri pentru perfecţionarea activităţii viitoare, în spiritul directivelor adoptate de partid în vederea ridicării agriculturii noastre socialiste pe trepte noi de progres. STAREA VREMII ÍÍÜ tE» yly VfXUIL. "V^- um & UKV/Ţ» 1ŞH tumnj'j Horto fenomenelor meteorologice probabile, Amănunte tn pag, o 5-a ÎNTILNIREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU CU TOVARĂŞUL SANTIAGO CARRILLO Miercuri, 24 februarie, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a avut o întilnire cu to­varăşul Santiago Carrillo, secre­tar general al Partidului Comu­nist din Spania, care face o vi­zită în ţara noastră. In cadrul convorbirii care a avut loc cu acest prilej cei doi conducători de partid s-au infor­mat reciproc asupra activităţii Partidului Comunist Român şi Partidului Comunist din Spania, au făcut un schimb de păreri privind probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti, ale situaţiei internaţionale. Convorbirea s-a desfăşurat intr-o atmosferă de prietenie caldă, tovărăşească. (Agerpres) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT PE AMBASADORUL REPUBLICII POPULARE BULGARIA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a primit,­­ miercuri 24 februarie a.c., pe Spas Gospodov, ambasador ex- t traordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Bulgaria la Bucureşti, la cererea acestuia. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă tovărăşească. Un climat de analiză multilaterală, exigentă şi responsabilă Ce a urmat după prezentarea dării de seamă în adunarea generală a salariaţilor In majoritatea combinatelor şi uzinelor industriei noastre me­talurgice, adunările generale ale salariaţilor au avut loc. La ce nivel s-au desfăşurat acestea, cum şi-au îndeplinit rolul de a constitui una din pîrghiile cele mai eficiente de perfecţionare a activităţii economice a întreprin­derilor, în ce măsură a fost creat climatul unei analize mul­tilaterale, exigente şi responsa­bile ? Iată cîteva dintre aspec­tele esenţiale pe care ne-am propus să le urmărim în cadrul anchetei pe care am întreprins-o în rîndul membrilor conducerii Ministerului Industriei Metalur­gice, cadre care au participat la adunările generale ale salariaţi­lor dintr-o serie de combinate şi uzine ale siderurgiei noastre. Primul Interlocutor a fost ing. NECULAI AGACHI, ministrul industriei metalurgice, care a luat parte la adunarea generală a re­prezentanţilor salariaţilor Com­binatului siderurgic Galaţi. — Dacă nu mă înşel, aţi fost pentru a treia oară în mijlocul siderurgiştilor gălăţeni într-un asemenea moment important. Comparativ cu adunările prece­dente, se poate vorbi de astă dată de un proces de evoluţie a modului de acţiune a acestui for de conducere a întreprinderii ? — In mod cert această evolu­ţie s-a produs. Cînd afirm acest lucru nu mă gîndesc doar la participarea masivă a repre­zentanţilor salariaţilor la dezba­terile care au urmat după pre­zentarea dării de seamă a comi­tetului de direcţie, ci mai ales la conţinutul acestor dezbateri. — Ce aţi reţinut, în acest sens, pe agenda dumneavoastră de preocupări imediate ? — Este cunoscut că In ulti­mul an al cincinalului prece­dent, combinatul gălăţean a do­­bîndit cele mai bune rezultate din existenţa sa. Cu o singură excepţie : neîndeplinirea pla­nului la export Acest, fapt, II. care se adaugă sarcinile mari pentru anul 1971 la export, a de­terminat pe unii participanţi la dezbateri să scoată în relief că nici în momentul de faţă acţiu­nea de contractare nu se des­făşoară la un nivel mulţumitor. La această primă problemă în­scrisă pe agenda de lucru a con­ducerii ministerului nostru, se ANCHETA NOASTRĂ­­ adaugă cea a modului de respec­tare a programului de reparaţii şi revizii de toate categoriile. Dat fiind implicaţiile mari ale acestei probleme pentru întrea­ga activitate de producţie şi prin faptul că ea a reieşit şi la alte adunări generale ţinute în a­­ceastă perioadă, am convocat pentru următoarele zile o con­sfătuire cu mecanicii-şefi din uzinele siderurgice. Pe baza propunerilor făcute in adunare, am reţinut deopotrivă cerinţele ce se impun în direcţia întări­rii răspunderii faţă de pregăti­rea tuturor condiţiilor necesare punerii în funcţiune a noilor a­­gregate şi desfăşurării lucrărilor de investiţii la obiectivele cu termene apropiate de intrare in producţie. Despre adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor Combinatului siderurgic Hune­doara, am solicitat opinia ing. ŞTEFAN CONSTANTINESCU, adjunct al ministrului industriei metalurgice. — După prezentarea dării de seamă a comitetului de direcţie — ne-a spus domnia sa — dez­baterea s-a axat pe cîteva as­pecte vitale ale activităţii com­binatului hunedorean. Adoptînd o poziţie critică şi autocritică, participanţii au analizat cu simţ de răspundere îndeosebi calitatea produselor. Analiza nu s-a mărginit doar la compara» TUDOR GHEORGHIU (Continuare în pag. a I-a) PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MISIRI, Ki GHEORGHE MAURER, A PRUT PE AMBASADORUL JAPONIEI Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socia­liste România, Ion Gheorghe Maurer, a­­primit miercuri la amiază în vizită protocolară de prezentare pe Yoshito Shi­­moda, noul ambasador extra­ordinar şi plenipotenţiar al Ja­poniei la Bucureşti. La primire, desfăşurată în­­tr­-o atmosferă cordială, a par­ticipat Mihai Marin, adjunct al ministrului afacerilor ex­terne.

Next