România Liberă, februarie 1971 (Anul 29, nr. 8172-8195)
1971-02-25 / nr. 8192
Anul XXIX Nr. 8192 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! mei COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Cuvântarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrală Stimaţi tovarăşi, Aş dori să încep prin a adresa tuturor participanţilor la această consfătuire de lucru, un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). . La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comitetele judeţene şi alţi activişti de partid, de sindicat şi de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activităţii economice din ţara noastră. In discuţiile care au avut loc la ministere cit şi în plenul consfătuirii s-a relevat justeţea hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului privind îmbunătăţirea organizării şi conducerii activităţii economice. Deşi centralele industriale îşi desfăşoară activitatea doar de un an şi jumătate, putem spune că ele şi-au dovedit pe deplin eficienţa. In timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive şi, în acelaşi timp, s-au adus unele critici îndreptăţite, atît cu privire la organizarea centralelor cit şi in legătură cu metodele şi stilul lor «e lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor,, îndeosebi in ce priveşte problemele de finanţare. Nu insă în aceeaşi măsură tovarăşii care au luat cuvintul s-au preocupat de unele deficienţe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acţionat pentru a spori eficienţa activităţii unităţilor noastre economice. Din acest punct de vedere, aş putea spune că, dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, in cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici şi propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuţiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfăşurat într-un spirit de lucru: ele au oglindit creşterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competenţa profesională şi înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activităţi economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, tinindu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cit și la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire în continuare a organizării, planificării şi conducerii activităţii economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966 — 1970 şi trecerea la realizarea noului plan de cinci aniDupă cum cunoaşteţi cu toţii, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producţia industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan ; s-au construit şi dat în funcţiune numeroase obiective în industrie, agricultură şi în celelalte ramuri, s-au obţinut noi progrese însemnate în repartizarea raţională, armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării. România a făcut în această perioadă noi paşi înainte pe drumul creşterii forţei sale economice, al valorificării tot mai intense a potenţialului material şi uman. Ca urmare a rezultatelor obţinute în dezvoltarea producţiei, în mai buna gospodărire aresurselor ţării, venitul naţional a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creşterea nivelului de trai al populaţiei : au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, au fost majorate in această perioadă toate categoriile de salarii şi îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile şi alocaţiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcţii de locuinţe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegaţie desfăşurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea economică şi socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfăşurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, intelectualitate, de toţi oamenii muncii şi le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obţinute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru ţara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătăţire a organizării şi conducerii economiei, a întregii vieţi sociale. S-au creat condiţii pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producţiei şi vieţii social-culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului, se numără şi crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecţionării conducerii şi planificării activităţii economice. O deosebită importanţă a avut crearea consiliilor de administraţie şi a comitetelor de direcţie, instituţionalizarea adunărilor generale ale salariaţilor, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea şi conducerea producţiei, la adîncirea democratismulu socialist ■ în economie şi în întreaga viaţă socială, îmbunătăţirea muncii de planificare, dezvoltarea relaţiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activităţii de investiţii, perfecţionarea comerţului exterior şi a sistemului financiar şi de credit, îmbunătăţirea cadrului legislativ al activităţii economice şi alte măsuri luate în această perioadă au creat condiţii ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viaţa economică a ţării, în înfăptuirea politicii partidului şi statului în acest domeniu hotăritor pentru progresul întregii noastre societăţi. Tovarăşi. Doresc să mă refer, in continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rind, in legătură cu organizarea şi funcţionarea centralelor şi a celorlalte unităţi cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfăşurată de aceste unităţi în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producţiei pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ţinînd seama de cerinţele pe care le ridică desfăşurarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare şi diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producţiei in unităţi mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activităţii economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producţiei materiale, perfecţionarea proceselor de muncă şi, în general, dezvoltarea forţelor de producţie ale societăţii noastre socialiste menţinîndu-se un număr mare de unităţi dispersate , aceasta presupunea atit risipirea cadrelor care constituie problema cea mai importantă , cit şi dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obţinute de centralele industriale ,contribuţia pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naţionale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, aşa cum s-a arătat aici, aceste unităţi au obţinut şi cele mai bune rezultate. După cum se ştie, la adoptarea hotăririi privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unităţi de producţie şi nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentrarea producţiei în unităţi mari şi nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ea activitatea de producţie să se desfăşoare mai departe în vechea formă. Se pare insă că nu toate centralele — şi nici chiar toate ministerele — au înţeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcţionează mai mult ca organisme de coordonare şi care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sectoarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice, dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unităţi economice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite —şi în această privinţă sînt de acord să lăsăm o libertate desavîrşită ministerelor, centralelor şi organizaţiilor economice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care ara vorbit, să devină unităţi economice integrale care răspund de conducerea întregii activităţi de producţie, cu tot ce implică aceasta pentru unităţile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector şi fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unităţi în mini ministere , aşa cum s-a întimplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lingă faptul că au o organizare şi atribuţiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcţii generale, şi-au creat şi un aparat numeros, unele depăşind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu personal de execuţie şi de conducere a producţiei ceea ce a avut urmări negativeîn acest domeniu. N-aş putea să nu menţionez, de asemenea, faptul că în organizarea unităţilor economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pină la capăt hotăririle de partid şi de stat privind trimiterea spre producţie a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze in aşa fel incit, pină la urmă, toţi oamenii, cu mici excepţii, să rămină în Bucureşti. Din toate aşa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce priveşte aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unităţile de producţie in provincie, deşi ştim cu toţi că astăzi aproape 85 la sută din producţia ţării se realizează acolo, nu în Bucureşti. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem in vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm in continuare în scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităţilor productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulţi tovarăşi că s-a observat o oarecare încetineală in preluarea de către centrale a activităţilor pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început şi, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate , dar se pare că a existat şi o oarecare reţinere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărîte in a prelua cît mai operativ atribuţiunile ce li s-au încredinţat şi a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reţinere este legată, desigur, şi de faptul că, noua formă de organizare implică o creştere serioasă a răspunderilor cadrelor respective , am întilnit cazuri cînd unii tovarăşi aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuşi, prea multe atribuţiuni şi sarcini de la ministere. Au existat reţineri şi la ministere — fireşte, din alte motive. In parte asemenea reţineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilităţile noilor organisme economice de a soluţiona corespunzător problemele conducerii şi organizării producţiei ; ele au pornit însă şi dintr-o anumită teamă a aparatului central, că dacă se vor trece prea multe atribuţiuni la centrale se va vedea că nu se justifică menţinerea unui personal atît de numeros la ministere şi că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor şi a forţelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producţie, acolo unde se hotărăşte pină la urmă buna calitate a produselor. Cred insă că am ajuns acum în situaţia de a depăşi aceste reţineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privinţă şi va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, într-un timp cit mai scurt şi în condiţii cit mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid şi de stat în acest domeniu. Aş dori să mă opresc, de asemenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea in faţa unită-ţilor economice cu statut de centrală. Inainte de toate doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de cen- trală să asigure o integrare completă economico-financiară a unităţilor care s-au reunit in cadrul lor, să devină in mod real organisme de conducere a activităţii de producţie, de bună gospodărire a mijloacelor filateriale şi financiare. In acest sens însăşi legea şi proiectul de statut pun in centrul preocupărilor această latură a activităţii centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acţionăm cu mai multă fermitate pentru profilarea şi specializarea producţiei. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unităţile noastre economice, ţinind seama de specificul şi caracterul fiecărei activităţi. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcţiilor de maşini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit în cadrul planului cincinal actual, şi pentru a face ca ramura construcţiilor de maşini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei naţionale cu maşini şi utilaje cu parametri de nivel mondial, cît şi pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărîmiţarea actuală din acest sector şi să asigurăm o bună profilare şi specializare a producţiei. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unităţi ale industriei construcţiilor de maşini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde şi nu le vom concentra, cît timp nu vom reuni forţele de specialişti şi de cercetare şi nu vom asiigura o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Şi, se ştie că rebuturile reprezintă una din lipsurile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menţine actualul fel de a lucra, continuînd să fabricăm în zeci de unităţi motoare şi subansamble şi nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producţie bună, de serie, nu vom avea o eficienţă economică corespunzătoare. Se pare insă că această problemă nu este bine înţeleasă în întreaga ramură a construcţiilor de maşini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — şi s-a trasat ca sarcină — ca unităţile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu (Continuare in pag. a 3-a) Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat la Capitală au început miercuri dimineaţa lucrările primei Consfătuiri de ţară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de statConsfătuirea se înscrie pe linia promovată de conducerea partidului şi statului de a organiza periodic consultarea largă a lucrătorilor şi specialiştilor din diferite sectoare ale economiei naţionale, în legătură cu activitatea desfăşurată şi căile prin care pot fi puse în valoare, cît mai chibzuit şi deplin, rezervele de creştere a producţiei şi a eficienţei economice. Ia lucrările Consfătuirii participă aproape 200 de delegaţi — muncitori, tehnicieni, ingineri agronomi şi zootehnişti, medici veterinari şi economişti din întreprinderile agricole de stat — precum şi numeroşi invitaţi , activişti de partid, reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale, oameni de ştiinţă din institutele de cercetări şi din învăţămîntul superior agricol. Prima zi a lucrărilor Consfătuirii a fost consacrată dezbaterii pe secţii de specialitate: culturi de cîmp ; legume şi cartofi ; pomicultură ; viticultură ; vaci pentru lapte; taurine pentru carne, ovine ; porcine ; păsări şi animale mici. De asemenea, s-au purtat discuţii pe marginea celor mai moderne tehnologii şi forme de organizare a producţiei şi a muncii care pot contribui la sporirea continuă şi substanţială a aportului întreprinderilor agricole de stat la dezvoltarea economiei noastre naţionale. în cursul zilei de joi, lucrările Consfătuirii se vor desfăşura în plen, urmînd a fi prezentate concluziile dezbaterilor din secţiile de specialitate şi a se stabili măsuri pentru perfecţionarea activităţii viitoare, în spiritul directivelor adoptate de partid în vederea ridicării agriculturii noastre socialiste pe trepte noi de progres. STAREA VREMII ÍÍÜ tE» yly VfXUIL. "V^- um & UKV/Ţ» 1ŞH tumnj'j Horto fenomenelor meteorologice probabile, Amănunte tn pag, o 5-a ÎNTILNIREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU CU TOVARĂŞUL SANTIAGO CARRILLO Miercuri, 24 februarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a avut o întilnire cu tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al Partidului Comunist din Spania, care face o vizită în ţara noastră. In cadrul convorbirii care a avut loc cu acest prilej cei doi conducători de partid s-au informat reciproc asupra activităţii Partidului Comunist Român şi Partidului Comunist din Spania, au făcut un schimb de păreri privind probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti, ale situaţiei internaţionale. Convorbirea s-a desfăşurat intr-o atmosferă de prietenie caldă, tovărăşească. (Agerpres) TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT PE AMBASADORUL REPUBLICII POPULARE BULGARIA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a primit, miercuri 24 februarie a.c., pe Spas Gospodov, ambasador ex- t traordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Bulgaria la Bucureşti, la cererea acestuia. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă tovărăşească. Un climat de analiză multilaterală, exigentă şi responsabilă Ce a urmat după prezentarea dării de seamă în adunarea generală a salariaţilor In majoritatea combinatelor şi uzinelor industriei noastre metalurgice, adunările generale ale salariaţilor au avut loc. La ce nivel s-au desfăşurat acestea, cum şi-au îndeplinit rolul de a constitui una din pîrghiile cele mai eficiente de perfecţionare a activităţii economice a întreprinderilor, în ce măsură a fost creat climatul unei analize multilaterale, exigente şi responsabile ? Iată cîteva dintre aspectele esenţiale pe care ne-am propus să le urmărim în cadrul anchetei pe care am întreprins-o în rîndul membrilor conducerii Ministerului Industriei Metalurgice, cadre care au participat la adunările generale ale salariaţilor dintr-o serie de combinate şi uzine ale siderurgiei noastre. Primul Interlocutor a fost ing. NECULAI AGACHI, ministrul industriei metalurgice, care a luat parte la adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor Combinatului siderurgic Galaţi. — Dacă nu mă înşel, aţi fost pentru a treia oară în mijlocul siderurgiştilor gălăţeni într-un asemenea moment important. Comparativ cu adunările precedente, se poate vorbi de astă dată de un proces de evoluţie a modului de acţiune a acestui for de conducere a întreprinderii ? — In mod cert această evoluţie s-a produs. Cînd afirm acest lucru nu mă gîndesc doar la participarea masivă a reprezentanţilor salariaţilor la dezbaterile care au urmat după prezentarea dării de seamă a comitetului de direcţie, ci mai ales la conţinutul acestor dezbateri. — Ce aţi reţinut, în acest sens, pe agenda dumneavoastră de preocupări imediate ? — Este cunoscut că In ultimul an al cincinalului precedent, combinatul gălăţean a dobîndit cele mai bune rezultate din existenţa sa. Cu o singură excepţie : neîndeplinirea planului la export Acest, fapt, II. care se adaugă sarcinile mari pentru anul 1971 la export, a determinat pe unii participanţi la dezbateri să scoată în relief că nici în momentul de faţă acţiunea de contractare nu se desfăşoară la un nivel mulţumitor. La această primă problemă înscrisă pe agenda de lucru a conducerii ministerului nostru, se ANCHETA NOASTRĂ adaugă cea a modului de respectare a programului de reparaţii şi revizii de toate categoriile. Dat fiind implicaţiile mari ale acestei probleme pentru întreaga activitate de producţie şi prin faptul că ea a reieşit şi la alte adunări generale ţinute în această perioadă, am convocat pentru următoarele zile o consfătuire cu mecanicii-şefi din uzinele siderurgice. Pe baza propunerilor făcute in adunare, am reţinut deopotrivă cerinţele ce se impun în direcţia întăririi răspunderii faţă de pregătirea tuturor condiţiilor necesare punerii în funcţiune a noilor agregate şi desfăşurării lucrărilor de investiţii la obiectivele cu termene apropiate de intrare in producţie. Despre adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor Combinatului siderurgic Hunedoara, am solicitat opinia ing. ŞTEFAN CONSTANTINESCU, adjunct al ministrului industriei metalurgice. — După prezentarea dării de seamă a comitetului de direcţie — ne-a spus domnia sa — dezbaterea s-a axat pe cîteva aspecte vitale ale activităţii combinatului hunedorean. Adoptînd o poziţie critică şi autocritică, participanţii au analizat cu simţ de răspundere îndeosebi calitatea produselor. Analiza nu s-a mărginit doar la compara» TUDOR GHEORGHIU (Continuare în pag. a I-a) PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MISIRI, Ki GHEORGHE MAURER, A PRUT PE AMBASADORUL JAPONIEI Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, aprimit miercuri la amiază în vizită protocolară de prezentare pe Yoshito Shimoda, noul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Japoniei la Bucureşti. La primire, desfăşurată într-o atmosferă cordială, a participat Mihai Marin, adjunct al ministrului afacerilor externe.