România Liberă, aprilie 1971 (Anul 29, nr. 8223-8247)

1971-04-08 / nr. 8228

Pagina a 2-a — 11 aprilie 1971 „MII CE TI-AMDAI“ D­e mult n-am mai văzut un spectaco care să mă tul­bure atât de adine, şi fi­lozofic, şi estetic. Faptul că televiziunea ales o piesă de Pirandello a fost de la început o promisiune de cali­tate întregită d­e prezenţa Dinei Cocea in rolul principal şi de re­gia Soranei Core­amă. Şi alege­rea mi s-a părut­­expresivă pen­tru o anumită lir­nie, mai nouă, mai nuanţată, de ridicare la un anumit nivel a programelor cul­turale ale televiziunii. Luigi Pirandello, autor de pri­ma mărime în dramaturgia uni­versală şi, in general, destul de nedreptăţit, dacă e s­ă judecăm după sporadica lui prezenţă în repertorii, are puter­ea de a te scoate cu violenţă din compro­misuri, convenţii şi u­sanţe şi de a te pune, brusc, în faţa exis­tenţei goale, adevărate, a citor­­va dintre problemele , ei limită : moarte şi viaţă, h­rbare şi ură, nebunie şi luciditate, intr-un a­­mestec atit de real şi de nedes­părţit, incit graniţele nu se mai deosebesc şi judecata noastră pierde pentru o clipă, sau mai degrabă cîştigă, forţa de a în­globa totul ca bun, ca valoare a condiţiei umane. în „Viaţa ce ţi-am dat“, o ma­mă işi pierde fiul înnjtors acasă după o îndelungată lipsă, întors numai pentru a muri după o dureroasă dragoste. Mama îşi ve­de dispărind unica bucu­­rie, sen­sul existenţei ei. Şi î­p deznă­­dejdea-i lucidă, cu o înţelepciu­ne scoasă din străfundurile unui­a, inegalabil instinct de conservare sufletească, ea construieşte un adevărat sistem de explicaţii şi justificări psihologice, filozofi­ce, pe o singură, sin­plă iluzie : că dincolo de moarte, putem păstra viaţa celui dus prin in­tensitatea­ dragostei pe care i-o­ ace Dumitrescu- Buşulenga purtăm. Pentru construcţia pe care o înalţă cu trudă împotriva prejudecăţilor şi spaimelor celor din ju­r, Anna foloseşte ca un preţios­ adjuvant şi pe femeia iubită de fiul ei şi care poartă început de viaţă din sfîrşita via­ţă. Este în Anna o luciditate ca­re se luptă cu ea însăşi pentru a-şi impune realitatea iluziei, pentru a evita neantul, pentru a protesta, implicit, împotriva morţii, ca şi împotriva anestezi­celor obişnuite in palidele, sum­­brele consolări date de obiceiuri, de tradiţii. Este în Anna un dor care se cere proiectat mai de ■ parte la infinit, pentru a com­pensa parcă amara suferinţă în­durată în îndelungata absenţă a fiului. Este o exaltare imensă a puterii de iubire, a amintirii atit de vii încît se încumetă­ să treacă dincolo de moarte, să o sfideze, să o înfrîngă. Un joc cu moartea şi iluzia, pentru via­ţă, pentru păstrarea celor scum­pe care dau sens vieţii, pentru păstrarea acestui sens însuşi. O voită confuzie a dimensiunilor vieţii, iubirii, visului. Dar fă­­cînd acestea, cufundindu-se în acestea, Anna nu se lasă para pradă unei insanităţi grave, nu dovedeşte nebunia fără leac de a se împotrivi celor fireşti, de a nutri o înclinaţie morbidă spre vane fantome ? Nu ; eroina lui Pirandello nu face decit o dez­nădăjduită, cit de omenească, tentativă de a se smulge din sfişietorul adevăr al condiţiei u­­mane îngrădite de o cunoaştere mărginită imperfectă, de o li­­­mitată posibilitate de comuni­care intre oameni, de neconteni­tă schimbare produsă în fiinţa lor, înfăţişare palpabilă a timpu­lui care se scurge, necruţător, fără întoarcere, ducind ca un fluviu uriaş şi crud spre marea morţii, a despărţirii. Şi atunci, faţă de schimbarea care anunţă sfîrşitul, mama care face viaţă, prelungind o fiinţă intr-alta, se îndirjeşte împotriva timpului şi încearcă o iluzorie fixare a lui şi a vieţii, o permanentizare prin intensitatea simţirii, a amintirii şi trăirea în vis neîntrerupt. De fapt, totul în îndurerata eroină e refuz al morţii, dragoste şi afirmare a dorinţei etern uma­ne de prelungire a vieţii. De aceea distanţa dintre ea şi cei­lalţi care capătă un aer de măr­ginire şi vulgaritate în raport cu nemăsurata ei aspiraţie spre absolut, apare ca o prăpastie de netrecut. Mama neîndoliată pe care toţi o consideră nebună şi pe care spectatorii mai puţin re­ceptivi ar putea-o acuza de pro­iectare solipsistă asupra lumii a unor egoiste sentimente ma­terne, nu întrupează decit pute­rea fără margini a iubirii, nu crede decit în viaţa pe care o dă iubirea. Aceasta este „Viaţa ce ţi-am dat", i­aricul zbor al unei mame, soldat cu aripi frîn­­te, cu tragica prăbuşire a iluzi­ei care înseamnă, ca şi uitarea, adevărata moarte a sufletului. Acestea sînt cele cîteva gîn­­duri pe care ni le-a sugerat a­­supra tragicului pirandellian magnifica interpretare a Dinei Cocea, joc de magistrală stăpî­­nire a cuvîntului, gestului şi mişcării, de trecere pe toate treptele simţirii şi expresiei cu egală forţă dramatică. Textul tălmăcit fără greş, jocul prota­gonistei şi regia ne-au dat o bucurie estetică de zile mari. Pon­actic cinematografic ne luăm după forma pălăriilor, după cum bate murgul din co­pită, după cum stîrneşte dili­genta praf­ sau într-o coproduc­ţie italo-spaniolă, care a născo­cit restul prin condeiele scena­riştilor Augusto Pinocci, Vitto­rio Metz, José Maria Rodriguez, Enrique Llovett. I-a înconjurat regizorul Enzo G. Costelmari. Au tras cu arma şi au rămas în viaţă : Antonio Sabato, John Saxon, Frank Wolff, JULIETA TINTEA „Cei trei care au speriat Vestul“ S­e credea că atlta timp cit vor exista „cei trei“, ni­meni pe lume nu se va simţi în siguranţă, nu va mai a­­vea odihnă ci somn scurt, nă­pădit de coşmaruri. Dar nu ! De data asta genul „vag-palpitant, vag-amuzant“ se îmbogăţeşte cu isprăvile unor hahalere joviale — Kean, Mo­ses, Clay. Ei şi-au însuşit cu mare osteneală vreo 400 000 do­lari dintr-o bancă şi încearcă să-i împartă „frăţeşte", fiecare urmărind să rămînă unicul, de­plinul posesor. De aici, consum de energie şi de inventivitate, alergări pe cai şi pe sub cai, bătăi cu pumnul, cu puşca, cu pistolul, In teren accidentat, în loc drept, pe malul apei, în apă, în aer, în case, pe case, în grajduri, în brutării, printre ru­fele întinse la uscat. Și nimic nu se petrece o singură dată ! Irepetabilă e doar clipa de „in­tens lirism“ cînd prea frumoasa Rosario, geloasă, îi sparge o stic­lă în cap prea neseriosului Mo­ses și-l dă grămadă. Suma e pusă la păstrare în­­tr-un sac de voiaj de vreo trei ori înlocuit cu altul, identic, dar plin de mezeluri-brînzeturi. Cite unul prinde momentul și se îndepărtează de grup cu po­vară cu tot, dar e readus cu un pistol prietenesc în ceafă, oa­recum pocăit Poliţia însă nu doarme. Mo­­ţăie. Ea pune mîna pe sac şi, în locul făptaşilor, arestează un individ scofîlcit ca un păstîrnac în vremea iernii, terorizat de o nevastă — buldozer. Intre timp e chemat ticălosul unchi Lopez cu toată ceata lui de răufăcători şi unchiul Lopez recuperează dolarii nu se alege cu nimic, dar se răzbună şi se a­­lege cu moartea. In fine, sacoşa e luată de apă dispare, apare,­­iar dispare, iar bătaie ! Neferi­citul soţ mai sus pomenit se complace în rolul de proscris şi, in schimbul banilor sustraşi el cere să fie dus la loc cu verdeaţă şi cu femei frumoase. Astfel, cei trei au devenit patru şi au ple­cat în lume să-şi socotească a­­vutul, că pînă atunci şi pînă a­­colo nu avuseseră condiţii. Nu mai adăugăm decit că totul s-a consumat în vest (dacă ar fi să „Adio Granada!“ F­ilmul lui Marino Girolami face parte din acea ple­toră de filme muzicala stereotipe, vag distractive, des­tinate uitării imediate şi desă­­vîrşite. Avem în faţă un hi­brid de comedie şi dramolet­ă a­­mintind istoriile confecţionate la Cinecittă în anii ’40, un simplu disc filmat, al cărui unic rost e să susţină popularitatea lui Claudio Villa. Cum flatarea tuturor gusturilor devine o lege de necălcat într-o asemenea înjghebare, sunt folosite ingre­dientele binecunoscute : imagerie turistică, exotism, tipologie pi­torească, idilă înduioşătoare. Din acest amestec, făcut cu reţeta în mină, a ieşit un produs care dezamăgeşte aproape toate categoriile de spectatori Amatorii de muzică uşoară vor asculta cîteva melodii destul de îmbătrînite, cîntate de Claudio Villa în stilul patetic, sclipicios şi dulceag care l-a consacrat acum mai bine de un deceniu. Amatorii de albume turistice vor trebui să se mulţumească cu două, trei ilustrate oarecare din Roma şi Madrid, cu două, trei privelişti din Granada, filmate neglijent, văzute cu acelaşi ochi insensibil la frumuseţea arhi­tecturii şi a peisajului. Amato­rii de comedie au bunul pri­lej să constate cit de subţira­tic e umorul lui Vianello şi cit de vechi sînt gagurile pe care şi le-au amintit autorii. Amatorii de înscenări fastuoase vor ră­­mîne şi ei cu apetitul nesatisfă­cut. Doar iubitorii de melodra­mă sînt mai norocoşi — spre final, povestea devine lacrimo­genă, strident lacrimogenă, să­rind din poncif în poncif, înno­­dîndu-se şi deznodîndu-se în cel mai pur stil hollywoodiam „B dunlinica d­in fanlilie“ *T­­ot ce fac, tot ce spun eroii acestui film scris şi rea- A lizat de Jaroslav Papousek devine un fel de reactiv care pune în evidenţă, cu o extraor­dinară pregnanţă, profunzimile existenţei banale, întregul film e descrierea micilor drame şi comedii cotidiene, a măruntelor nemulţumiri şi a marilor amă­răciuni îndelung reprimate, a erupţiei groteşti a dorurilor neîmplinite şi a terorilor do­mestice. Existenţa medio­cră a eroilor se consumă după legile aceluiaşi ritual — certuri şi împăcări, înlănţuite într-o mişcare de carusel, re­veniri, obsesive parcă, la ace­leaşi discuţii insignifiante, re­luări mecanice ale aceloraşi ges­turi casnice . Încercările de in­surgenţă, de reciştigare a dem­nităţii şi de negare a umilirii pe care le schiţează fiecare dintre ei, sfîrşesc, toate, derizoriu. Dincolo de vivacitate şi savoare, această pictură de gen are o virulenţă niciodată trădată, e rodul unei lucidităţi scormoni­toare care semnalează maladi­ile unei mentalităţi dominate de egoism şi frică. Nu întîm­­plător, filmul se deschide cu o secvenţă gîndită în cheie sim­bolică, sugerînd dimensiunile unei veritabile filozofii de viaţă ; desfăşurarea ulterioară a filmului nu va face decit­­ să nuanţeze portretul fixat, în linii incisive, de la bun început. „O duminică în familie“ stă sub semnul acelui memorabil ..Lumină intimă" al lui Passer, pe care sunt înclinat să-l con­sider un film — pilot al noului cinematograf cehoslovac, însă nu atinge adîncimea ideologică şi tandreţea ironică a acestuia. Re­gia lui Papousek are calitatea de a fi insesisabilă, aş zice. Ci­neastul procedează ca un obser­vator din umbră, înregistrind neştiut, meticulos şi acut cele mai mici detalii de atmosferă şi psihologie (această privire vie, veşnic mobilă, această obser­vaţie pătrunzătoare există și în filmele lui Milos Forman, la care Papousek a colaborat în calitate de scenarist), descriind avatarurile personajelor sale pe un ton aparent alb, mono­ton. Transparenţa scriiturii, claritatea ei tăioasă, mi se pare cea mai mare izbîndă a proas­pătului regizor. GEORGE LITTERA MOTANUL ÎNCĂLŢAT , ora 11 TRAVIATA , ora 19,30 Opera Ro­mână (16 48 20); ENIGMA OTI­­LIEI ora 15 şi CAMERA DE A­­L­AT­URI, ora 20- Teatrul Naţional „I. L. Caragiale", sala Comedia (14 71 71); O FEMEIE CU BANI, ora 20- Teatrul Naţional ,,I. L. Cara­giale", sala Studio (15 15 53), SOARELE LONDREI : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30 ; LEONCE SI LENA , ora 11, PLAY STRINDBERG • ora 20 Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 60) ; GLUGA PE OCHI : Teatrul .Lu­cia Sturdza Bulandra", sala Stu­dio (12 44 16) ora 20 ; ACEȘTI nebuni FĂȚARNICI . Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" la sala Dalles ora 20 ; ALCOR $Z MON­A : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 : SI EU AM FOST IN ARCA­DIA • Teatrul ,,C. I. Nottara" sala Magheru (15 93 02), ora 19.30; NĂZDRĂVANUL OCCIDENTU­LUI Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Studio, ora 20 ; IERTAREA: Teatrul Mic (15 65 88), ora 20 ; FREDDY , ora 10; TANGO LA NISA , ora 19,30 Teatrul Giulești (18 04 85) ; EMINESCU ȘI VERO­NICA : Teatrul ,,Ion Creangă" (12 85 56), ora 9,30 ; PE PLACUL TUTUROR : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30 ; BIMBI­­RICA Teatrul ,,C. Tănase" sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 ; LA GRADINA CĂRĂBUȘ : Teatrul ,,C. Tănase", sala din calea Vic­toriei 174 (15 04 18) ora 19,30 ; FE­TELE DIDINEI : Teatrul „Ion Vasil­escu" (12 27 45), ora 19,30 ; COMODIILE VREMII : Studioul „Casandra" (15 72 59), ora 20 , PETER PAN ■ ora 10, NOCTURN: IV , ora 21,30 Teatrul „Țăndări­că", sala Victoria (15 23 77) . DE CE A FURAT ZMEUL MINGEA: Teatrul .Țăndărică" sala Acade­miei (16 14 92), ora 10. HAIDUCII LUI ȘAPTE CAI Patria (11 86 25) orele 9.30 - 11.40 14 - 16.15 - 18 30 - 20.30 Luceafărul (15 87 67) orele 9 - 11.15 — 13.30 - 16 - 18 30 - 20 45 MIHAI VITEAZUL : Central (14 12 24) orele 8 — 12 — 16 20 ; Griviţa (17 08 58), orele 10 — 15,30 - 19,30 ; Aurora (35 04 66), orele 9,30 - 15 - 19 ; Tomis (21 49 46), orele 10,30 — 15 — 1® 1 Gloria (22 44 01) orele 8,15 — 12 — 16­­ 20. SECRETUL DIN SANTA VIT­­TORI­A : Capitol (16 29 17), orele 8 — 10,45 — 13,15 — 16 ; Feroviar (16 22 73), orele 12 — 15 — 18 — 20,45. TREC ZILELE. Capitol, 19—21. COLUMNA: Feroviar, ora 9. CĂPITANUL KORDA : Lumina (16 23 35), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18,15 - 20,30 CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL... București (15 61 54), o­rele 8,45 - 11 - 13,15 - 16,15 - 18,45 — 21 ; Modern (23 71 01), o­rele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 -18 15 - 20.30 . Favorit (31 06 15). o­rele 9 - 11.15 - 13.30 - 15.45 -18 15 — 20.30 ADIO GRANADA : Festival (15 63 84) orele 9 - 11.15 - 13.30 - 17 — 18.30 - 20.45. Sala Palatului orele 17.15 - 20.15. ANACONDA : Timpuri Noi (15 61 10). orele 9—17 în continuare PROGRAM DE DOCUMENTA­RE Timpuri Noi. orele 19—21. CLANUL SICILIENILOR : Vic­toria (16 28 79) orele 8.30 - 11 -13.30 - 16 - 18.30 — 21 ; Lira (31 71 71) orele 15.30 — 18 _ 20.15 PREȚUL PUTERII : Excelsior (18 10 88) orele 8.30 - 11 - 13.30 - 16 - 18 30 - 21 ; Melodia (12 06 88) orele 8.30 - 11 - 13.30 - 16 - 18,30 - 21 Flamura (23 07 40). orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 -18 15 - 20.30. OMUL DIN SIERRA : înfrăţirea între popoare (17 31 64), orele 15.30 — 17,45 - 20. PE LUCIUL GHEŢU : Buzeşti (15 62 79), orele 15.30 — 18. O DUMINICA ÎN FAMILIE : Buzesti ora 20.30. RENEGATA Bucegi (17 05 47), orele 15,30 - 18 - 20.30 . Mioriţa (14 27 14) orele 10 - 12.30 - 15 17.30 _ 20. ULTIMA RELICVA : Dacia (16 26 10) orele 8.30 - 20.30 în continuare. CINCI PENTRU INFERN : U­ni­rea (17 10 21) orele 10.30 - 15.30 - 18 - 20.15 . Ferentari (23 17 50) orele 15.30 - 17 4£ _ 20. TRANDAFIRI ROSI PENTRU ANGELICA Drumul Sării (31 28 13) orele 15.30 - 17.45 - 20 . Vol­ga (11 91 26). orele 9.15 - 11.30 - 13.45 _ 16 - 18.15 - 20 30 . Raho­va (23 91 00). orele 15.30 — 18 - 20.15 LOS TARANTOS­­ Giuleşti (17 55 46) orele 15.30 — 18 - 20.30 Floreasca (33 29 71) . orele 15.30 — 18 - 20,30. BĂIEŢI BUNI BĂIEŢI RAI : Pacea (?1 32 52). orele 15.45 — 18 - 20 CÂNTECELE MARII : Crîngași (17 38 H1), orele 15.30 - 18 - 20.15. Munca (21 50 97), orele 16 — 18 - 20. VAGABONDUL : Viitorul (11 48 031 orele 9 - 16 - 19.30. GENOVEVA DE BRABANT : Mosilor (12 52 93), orele 15 — 16.45 - 18 45 - 20.45. CIRC FARA FRONTIERE : Cos­­mos (35 19 15), ora 15.30. TRIPLA VERIFICARE ; Cos mos, orele 18 — 20,15. ELIBERAREA * Flacăra 40), orele 15.30 - 19.­­21 35 ROMEO ȘI JULIET­A : Arta (21 31 86), orele 10,15 — 13 — 15.45 - 19 15 BĂNUIT E MORTUL : Progre­sul (23 94 10), orele 15,30 - 18 - 20. MISTERIOSUL X DIN COS­MOS : Vitán (21 39 82), orele 15,31 18. ÎNCEPUTUL : Vitán, ora 20,15 DEGETUL DE FIER : Laromel (Bd. Bucureștii Noi nr. 166), orele 15,30 - 17,30 — 19,30. Cinemateca — sala Union (13 49 04) MINUNATA CALATORII A LUI NELS. ora 9 : AVENTURA. orele 10 30 — 12.30 — 14.30 — 16,30. tűr r fi împlinit 90 de ani la 1 aprilie. Dar cel ce se în­vredniceşte o cunoaşte marea carte a Florei patriei noastre, desluşeşte un adincul cuvintelor tipărite o altă măsu­ră a timpului, care scapă din strimta înşiruire a cifrelor. Era un pasionat al naturii şi opera sa e o operă de dragoste. Cînd primăvara aduna cîmpiile şi dealurile in grădini, din jurul satului său natal — Ungheni, în Transilvania — nimeni nu ştia mai bine decit el numele fiecărui mugur şi rostul fiecărui lujer. Chiar profesorul de naturale al acestui fiu de feroviari îl con­sulta. La terminarea facultăţii ceruse să fie numit într-o regiu­ne al cărei farmec îl captivase în timpul unei excursii. Peste ciţiva ani, următoarea reşedinţă avea să fie Tg. Mureş. „Flora de primăvară şi de vară din îm­prejurimile Tg. Mureşului“ l-a atras, făcînd-o cunoscută şi iu­bită printr-o monografie (tipări­tă în 1914) şi în care ştiinţa li recunoaşte înalta sa competen­ţă. Erasmus Nyárády va deveni in 1922 clujan, invitat să con­tinue activitatea întreruptă pre­matur a eminentului biolog Martin Péterfi, in postul de conservator al colecţiilor bota­nice din Cluj. Enciclopediile personalităţilor ştiinţifice vor consemna în inevitabilul, prea strimt, spaţiu de biografie, lu­crările ştiinţifice. Despre flora Munţilor Retezat, a Harghitei, a Munţilor Făgăraşului, a mlaşti­nilor de turbă şi a lacurilor. Se vor înghesui în acest spaţiu 90 DE m DE LA NAŞTEREA LUI ERASMUS NYÁRÁDY numărul şi numele studiilor sale privind relictele glaciare, spe­ciile de graminee, de centauree, etc., lucrarea monografică a u­­nor rezervaţii ştiinţifice, Flora Clujului. Vor fi adăugate cî­teva adjective : „prima şi cea mai temeinică lucrare .. Se va nota data alegerii sale ca membru al Academiei Re­publicii Socialiste România, 1948. Şi titlul acordat: om de şti­inţă emerit. Dar un ştrul dens de nume şi date va scăpa poate tocmai esenţa. Dina­mismul şi pasiunea acestei mari personalităţi. Şi vom ră­tăci fără îndoială răspunsul la întrebarea: ce a, determinat ce­lebritatea sa ? De aceea ne în­găduim să cităm cuvintele ce­lui care a înţeles acest răspuns, consemnîndu-l­ savantul acad. Emil Pop : „Contactul pasio­nant cu natura de pretutindeni a României, cu superbul ierbar­si cu bogata bibliotecă de la Cluj face din NyArády un ade­vărat virtuos al florei Româ­niei“.... Iar dacă vom arunca o privi­re asupra celor 12 volume ale Florei Republicii Socialiste Ro­mânia, vom gindi desigur că aici e încorporată o muncă u­­riaşă şi competentă. Ar mai tre­bui însă să ştim că aceasta a însemnat un devotament neclin­tit în îndeplinirea unei adevăra­te misiuni istorice. Războiul, bombardamentele prefăcuseră in cenuşă uriaşul ierbar clasic al României, rezultatul trudei unor iluştri botanişti români — împreună cu biblioteca din Bucureşti, cu aparatura... Acad. Erasmus Nyărădy începea a­­proape totul de la început. Era un 1949■ Avea, fără să ştie, la dispoziţie doar 18 ani. E drept, avea să-şi înde­plinească această misiune avind preţioase colaborări. Lucra în­­tr-un mediu de necontestată competenţă, în Clujul în care profesorul Alexandru Borza crease o puternică școală de flo­ristică, insuflindu-i minunata sa dăruire. Cînd ,,în iunie 1968, Nyărădy s-a săvîrșit, volumul al 11-lea al Florei era cules, în­­sumind cu cele zece apărute 8186 de pagini. Cel de al 12-lea, ul­timul era in întregime redac­tat“. A îndeplinit pilduitor această misiune pentru care — scrie a­­cad. Emil Pop — „va binemeri­ta mereu din partea ştiinţei bo­tanice româneşti". CATINCA MUSCAM D­E CIHD H-AŢI FOST LA SIBIU? VĂ AŞTEAPTĂ NOUTĂŢI TURISTICE ÎN ACEASTĂ ZONĂ SIBIU (coresp. R. I. — Virgil Lazăr) Judeţul Sibiu, punct de convergenţă a numeroase trasee turistice ale ţării, el însuşi o zonă cu frumuseţi naturale ine­dite, cu vestigii istorice şi arhi­tectonice rare, cunoaşte in aces­te zile efervescenţa unor com­­plexe pregătiri în vederea se­zonului care va începe curînd. Pentru sezonul din anul acesta în staţiunea climaterică Pălti­niş, la unele vile şi la „Casa tu­riştilor“ se fac amenajări pentru sporirea gradului de confort, va fi dată în folosinţă o cafenea prevăzută cu jocuri distractive, se modernizează localurile de alimentaţie publică. La Vila 18, va funcţiona un bar de noapte cu o sută de locuri. Păltinişul va dispune cu începere de anul acesta şi de un teleferic. La ca­bana „Valea Oltului“ se con­­strueşte un spaţiu de cazare cu 40 de locuri, iar în Dealul Să­­liştei se înalţă o cabană cu 130 de locuri, sală de mese, terasă, etc. De asemenea, va fi moder­nizată cabana „Valea Aurie" din Dumbrava Sibiului. La sta­ţiunea balneară Bazna, printre alte numeroase amenajări, se­va crea o secţie de nămol, se va inaugura o cofetărie prevăzută cu o sală de jocuri distractive, se va moderniza teatrul în aer liber şi se va da în folosinţă un camping din căsuţe din lemn Un camping cu 40 de locuri va avea, începînd din anul acesta, şi staţiunea balneară Ocna Si­biului, iar cabana existentă aici va fi prevăzută cu o terasă de 100 de locuri. La Sibiu a început, în Pădurea Dumbrăvii, construcţia unui hotel de 80 de locuri, iar actua­lul restaurant va fi transfor­mat prin amenajările de la etaj într-un han turistic. Tot la Si­biu va fi înălţat curînd un ho­tel modern cu 500 de locuri. S-au terminat studiile pentru construirea la Ocna Sibiului a unui hotel sanatorial cu 200 de locuri şi a unui motel cu 80 de locuri. Un teleferic va face le­gătura între Bîlea Cascadă şi Bîlea Lac, iar într-o următoare etapă, această legătură va fi prelungită între Bîlea Lac, Valea Caprei şi Şeaua Caprei, urcînd la o altitudine de peste 2 200 metri. Spre Bîlea a şi început construcţia unei şosele, care, in viitor, va traversa Carpaţii — o şosea situată la cea mai mare altitudine din ţară — şi care va ieşi în zona Argeş. Alături de cabanele existente la Bîlea Cas­cadă şi Bîlea Lac, se vor con­strui chiar din anul acesta că­suţe din prefabricate pentru o mai bună cazare a turiştilor care se vor încumeta să par­curgă aceste înălţimi şi o ul­timă informaţie : se fac studii pentru crearea în zona Bîlea a uneia dintre cele mai mari sta­ţii alpine din ţară, cu peste 2 000 de locuri, destinată în spe­cial sporturilor de iarnă. Iată, aşadar, cîteva perspective pe care le vor oferi turiştilor mi­nunatele plaiuri ale Sibiului. încheierea Concursului anual de literatură pentru elevi Miercuri s-a încheiat Con­cursul anual de literatură pentru elevi, organizat de Mi­nisterul învăţămîntulu­i, So­cietatea de ştiinţe filologice şi Uniunea Tineretului Comu­nist. Manifestare intrată în tradiţia şcolii româneşti, com­petiţia din acest an are o sem­nificaţie deosebită, fiind dedi­cată semicentenarului Parti­dului Comunist Român. Tema concursului — „Dragostea faţă de patrie şi popor oglindită în operele literare studiate", întrecerea s-a bucurat de un larg interes, la ea participînd 26000 de elevi din întreaga ţară. Etapa finală a concursului de literatură română a avut loc la Bucureşti. în acelaşi timp, s-au desfăşurat con­cursurile de literatură ma­ghiară la Cluj şi de literatură germană la Sibiu, pentru ele­vii şcolilor cu limba de pre­dare maghiară şi germană. După opinia forurilor orga­nizatoare, lucrările prezentate au oglindit capacitatea de sin­teză a şcolarilor, o cunoaştere temeinică a creaţiei literare. Apreciind pregătirea concu­renţilor, au fost acordate nu­meroase premii şi menţiuni. (Agerpres). Dicţionarul graiurilor săseşti D­icţionarul graiurilor săseşti (Siebenbürgisch­e sächsis­­che Wörterbuch) îşi con­­tinuă apariţia cu volumul al treilea (litera G) Tradi­ţia dicţionarului începe din 1663, cînd J. Tröster a publicat prima listă de cuvinte săseşti, dar a căpătat o formă organizată abia în sec. XIX, cînd s-a adunat din documente, tipărituri şi anchete dialectale o mare parte din ma­terialul lexical necesar redactă­rii dicţionarului, datorită unor învăţaţi ca J.K. Schuller, J. Hal­­trich, J. Wolff, G. Bertleff, Fr. Kramer, G. Kisch etc. Primele două volume (literele A—F) şi două fascicole din volumele 5 (litera R şi începutul literei S) au apărut între anii 1908 şi 1931 în redactarea lui A. Schullerus, G. Keintzel, Fr. Hofstädter, J. Roth, şi Fr. Krauss. In anul 1955, Academia noastră a luat iniţia­tiva continuării dicţionarului cu colaborarea Academiei Germane de Ştiinţe din Berlin. Conduce­rea lucrărilor o aveau regreta­ţii academicieni E. Petrovici şi Th. Fringa, iar răspunderea re­dactării i-a revenit lui Fr. Holz­träger (pînă în 1957), apoi lui Bernard Clapesius pînă în 1965. Vechea concepţie a dicţionarului — asemănătoare celei a lui B. P. Haşdeu din Magnum Etiemolo­gicum Romaniae prin ponderea acordată materialelor extra ling­vistice (de domeniul folclorului, obiceiurilor, adică al istoriei cul­turii) — a fost revăzută şi adap­tată cerinţelor dialectologiei şi lexicografiei moderne. In anul 1965, odată cu includerea colec­tivului de redactare (cu sediul la Sibiu) în sectorul de germanis­tică al Institutului de lingvistică din Bucureşti, conducerea ştiin­ţifică a revenit profesorului Mi­­hai Isbăşescu, astăzi redactorul responsabil al dicţionarului. Ur­­mînd tradiţia inaugurată de ma­rele dicţionar al limbii române de­ a continua redactarea şî tipă­rirea literelor încă nepublicate, pentru a trece abia după termi­narea acestora la refacerea vo­lumelor apărute mai demult, co­lectivul de redactare al dicţiona­rului, alcătuit din B. Capesius, Gisela Richter, Anneliese Thudt, Roswitha Santa, împreună cu Annemarie Biesselt-Müler şi Arnold Pancratz, a început lu­crul cu litera G, care a şi fost publicată în volumul de faţă. Li­terele H, I. şi­­1 au fost predate Editurii Academiei, urmînd să apară încă în anul 1971. Restul dicţionarului, care va mai însu­ma încă trei volume, va fi gata pentru tipar pînă la sfîrşitul ac­tualului cincinal. JOI 8 APRILIE PROGRAMUL I 18: Emisiune în limba maghiară; 18,30 La volan; 18,50: MuH ** dulce şi frumoasă; 19,20: 1 001 de seri; 19,30: Telejurnalul; 20, 50 de ani în 50 de evocări; 20,10* Istorie vie; 20,50: Antologie li­rică; 21,10: Intermezzo folcloric cu fraţii Petreuş; 21,20: Planeta se grăbeşte. Contraste pe planetă. Scenariu şi regia: Paul An­­­bel şi Sergiu Verona; 22* Telejurnalul; 22.10; Recital Enrico Ma­cias. PROGRAMUL II 20: Concert simfonic al Orchestrei de Studio a Radiotelevi­­ziunii. Dirijor Ludovic Baci. In program: George Enescu — Simfonia a IV-a de şcoală (primă audiţie); 20,45: Univers XX; 21,10: Noutăţi literare; 21,20 Buletin de ştiri. Sport; 21,30: Istoria filmului (XI), TEkEVmUWe F­ictor Propoteanu era şofer la Baza de re­cepţie Mirceşti— ju­deţul Iaşi. In această cali­tate avea multe drumuri de făcut. Unul din acestea trebuia să-l facă la Paş­cani unde urma să tran­sporte o cantitate de peste 5 000 kg. porumb boabe, înţeles mai dinainte cu Mihai Cojocaru şi Anton Blaj din comuna Gherăeşti, judeţul Neamţ, să le vîndă o cantitate de porumb. Propoteanu a schimbat di­recţia de drum şi, în loc să o apuce către Paşcani, a luat-o spre comuna Gheră­d­in această primăvară. La cartierul Bucureşti din Piteşti va îm­brăca o haină florală de­osebită. Colectivul admi­nistraţiei serelor, pepiniere­lor şi parcurilor pregăteşte nici un original „Expo-parc“ pe o suprafaţă de 15 000 m.p. Aici se vor sădi peste 1 000 specii şi soiuri de flori şi arbuşti ornamentali, iar vizitatorii vor admira o colecţie florală cu 200 so­ii mbla din poartă în (i poartă prin munici­piul Galaţi, întreba locuitorii dacă au ori nu cîini. La cei care aveau in­tra în curte şi spunea că este agent veterinar trimis de Sanepid să injecteze clinii. Avea la el o siringă, ace, cî­teva fiole cu nişte seruri şi un tabel pe care nota stăpî­­nii „pacienţilor“ injectaţi. Pentru fiecare cline avea o taxă fixă: 4 lei. Pentru ca treaba să meargă şi mai openeşti. In punctul stabilit, Propoteanu s-a întîlnit cu cei doi şi, in grăbit, încărcă­­tura a fost trecută dintr-un camion în altul, apoi fie­care şi-a văzut de drum. un drum spre Gherăeşti, Blaj şi Cojocaru,­^­au fost opriţi însă de miliţie. Fă­­cindu-se controlul camionu­lui, s-a dat peste porumb. Neavînd nici un act justi­ficativ, porumbul a fost confiscat şi întreaga afacere dată pe mina organelor de anchetă. Acum vor plăti cum se cuvine furtul din avutul obştesc, turi de flori sezoniere şi perene, precum şi alte co­lecţii de plante exotice, de apă, de umbră, de st­âncă etc. Tot aici va fi amena­jat un pavilion-expoziţie unde amatorii vor primi modele şi sfaturi pentru ornarea florală a locuin­ţelor. Inaugurarea „Ex­­po-parcului“ va avea loc la 8 mai (D. BUJDOIU — co­resp. R.I.). Nativ, pretinsul agent veteri­nar îşi angajase şi un ucenic, pe minorul Patea Nicolae. Misiunea lui era să meargă înainte şi să anunţe cetă­ţenii că „vine tovarăşul ve­terinar să injecteze cîinii“. Asta pînă intr-o zi, cînd organele de miliţie l-au a­­restat punînd astfel capăt carierei scurte de „vraci pentru clini" pe care şi-o atribuia Panait T. Ştefan. (V. CHIURTU coresp. R. U. A schimbat direcţia »J „Expo­pare“ Vraciul“ c­inilor România libera­l/ Proprietatea cuvintelor (Urmare din pag. 1) de unde infinite chitanţe, in­finite cereri de rezolvare, tri­miteri şi reveniri, un haos in­descriptibil al hirtiilor. Pe scurt eu vorbeam despre com­plicarea contabilităţii. Nu era vorba evident despre lichida­rea unei specii de funcţionari cit. de anularea unor acte su­plimentare ! Odată acestea spuse am pu­tea recurge şi la exemple. Iată, citesc In „Scinteia" de miercuri cum a fost posibilă o fraudă de două milioane de lei la o uzină importantă, aş zice, din pricina mişcării u­­nor acte fictive, făcute de contabili fictivi, fraudă des­coperită, şi-o subliniez, tot de contabili, de data asta de nişte contabili adevăraţi şi cinstiţi ! In puţine cuvinte , mai mulţi inşi înţeleşi se făceau a livra nişte garnituri absolut necesare, complicii se făceau a le primi şi a le folosi, ve­neau alţi complici, rude şi cu­noscuţi, încasau contra sem­nătură (in valoare de lei 250) si astfel au fost deturna­te cele două milioane, lucru ce ar fi continuat dacă un om atent nu şi-ar fi dat seama că se intimplă ceva necurat. Ce vreau să spun ? Că din pricina unor complicaţii con­tabile, a numărului mare de hirtii, uneori fără necesitate ; operaţii necinstite sunt favo­rizate cu ştirea sau fără şti­rea celor ce răspund de bunu­rile noastre comune. Mi-este greu să imaginez cum ar a­­răta verificarea unor acte în­tr-un magazin care desface cu amănuntul. Livrarea de mărfuri de valoare mică pre­supune o mişcare contabilă din cele mai complicate. Gin­­diţi-vă la livrare, transport, desfacere cu bucata, perisabi­litate vechime şi aşa mai departe. Recuperarea mărfii nevindute, întoarcerea in de­pozite, contabilizarea pe uni­tăţi şi stabilirea unei cifre per total, centralizarea, calcula­rea rentabilităţii, a pierderi­lor şi aşa mai departe. Puneţi în acest caz, să spunem, des­facerea de ace de cusut sau a mosoarelor, a prăjiturilor de un leu şi 25 de bani sau a unor mărfi care sunt calcula­te la lei 3 şi 07 bani, şi aşa mai departe. Nu spun că funcţionarii destinaţi să se ocupe de soarta unor astfel de mărfuri nu sunt eroi, dar cite complicaţii se nasc, şi asta, evident, nu din vina bi­rocraţilor, ci a naturii măr­fii ! De fapt in articolul meu recomandam simplificarea u­­nor operaţii contabile şi aş­teptam soluţiile. Am fost în­ţeles pe dos, că aş vrea lichi­darea funcţionarilor care se ocupă cu contabilitatea! Ceea ce e cu totul altceva. Odată aceste lucruri spuse cred că ne-am înţeles asupra proprietăţii cuvintelor între­buinţate şi nu voi mai fi si­lit­ să explic ceea ce era evi­dent încă de la primul arti­col , că nu avem nimic cu oa­menii oneşti, printre care se numără şi contabilii şi că de fapt aşteptăm de la ei sim­plificarea unor acte care fa­vorizează complicaţiile şi îm­ping lucrurile în ţărimul atit de labil al incongruenţei bi­rocratice... UNA PE ZI de MATTY

Next