România Liberă, aprilie 1971 (Anul 29, nr. 8223-8247)

1971-04-08 / nr. 8228

Anul XXIX Nr. 8228 Există oare o contradicţie între specializare şi autoutilare? C­ităm dintr-o scrisoare re­cent venită la redacţie şi iscălită de un tehnician din industria uşoară : „Se vor­beşte şi se scrie, in ultima vre­me, foarte mult despre autouti­­lare. M-am gândit la această chestiune şi, in mintea mea, au apărut semne de întrebare. Oare în zilele noastre cînd se pune un accent atit de mare pe spe­cializarea şi profilarea produc­ţiei este indicat ca toată lumea să se apuce să fabrice maşini şi utilaje ? E oare rentabil ? E oare, din punct de vedere teh­nic, just ?“ Fiindcă rezerva exprimată în formă interogativă de cititorul nostru pare logică şi fiindcă ase­menea întrebări îşi mai pun pro­babil şi alţii, socotim necesar să ne oprim puţin asupra acestei chestiuni. Există deci, intr-ade­văr, o contradicţie între necesi­tatea profilării şi specializării industriei construcţiilor de ma­şini şi acţiunea, cu caracter de generalizare in multe întreprin­deri, a autoutilării ? Bazîndu-ne pe experienţa multor întreprin­deri de la noi, cit şi pe practica existentă pe plan mondial, pu­tem afirma răspicat nu numai că această contradicţie este ine­xistentă, dar că autoutilarea sprijină de fapt specializarea producţiei. Fireşte, sarcina înzestrării în­tregii economii cu mijloace teh­nice moderne, de la industrie la construcţii, de la agricultură la transporturi, revine sectorului construcţiei de maşini, sector care în ţara noastră răspunde astăzi tot mai bine acestei ce­rinţe esenţiale a progresului teh­nic. Dar industria construcţiilor de maşini nici nu poate şi nici nu trebuie să fabrice toată gama de maşini şi instalaţii ne­cesare tuturor unităţilor eco­nomice, nu deosebi cele cu ca­racter de unicat, necesare unor anumite tehnologii speciale. Dacă socotim că asemenea ma­şini, instalaţii şi dispozitive se numără cu miile, ne imaginăm că oricît de puternică ar fi ra­mura industriei construcţiilor de maşini, oricît de multe şi de bine dotate întreprinderile, tot n-ar putea acoperi toate cerin­ţele. Ca să nu mai vorbim de faptul că fabricarea unor ase­menea unicate ridică grele pro­bleme de ordin tehnic şi teh­nologic, grevînd eficienţa eco­nomică a întreprinderii. Menirea esenţială a construcţiei de ma­şini este nu aceea de a crea unicate, ei de a fabrica mijloa­ce tehnice de mare serie, ce­rute un număr mare de diverse sectoare ale economiei. Pe drept cuvînt afirma tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvântarea rostită la Consfătuirea de lucru a con­ducătorilor centralelor indus­triale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrală că „pentru a realiza importantul program pe care acest sector (al construc­ţiilor de maşini n.n.) îl are de îndeplinit în cadrul ,planului cincinal actual, şi pentru a face ca ramura construcţiior de ma­şini să realizeze produse de înaltă tehnicitate, atît pentru înzestrarea economiei naţionale cu maşini şi utilaje cu para-­­metri de nivel mondial, cit şi PAUL MARIAN (Continuare in pag. a 3-a) Proprietatea cuvintelor Eugen Barbu­ ­­rticolul nostru „Conta­si bilitatea barocă“ a pro­­-*• dus, cum era de aștep­tat, destulă neliniște in me­diul birocratic. Scrisori de protest sau de aprobare, des­tul de numeroase se află pe masa noastră de lucru. Există o categorie de oameni lezată de acele cuvinte cam nără­vaşe şi uneori întimpinările iau foc in gură. Ce aş urmări eu, cu alte cuvinte ? Trimite­rea acasă a unui lot numeros de funcţionari care nu fac altceva decit să fie folosi­tori? De ce nu-mi văd eu d­e-ale mele ? — îmi scrie ci­neva. Dacă dînsul, interlocu­torul meu, ar propune împu­ţinarea rindurilor scriitorilor? Pentru că şi în rîndul scrii­torilor există unele improvi­zaţii, ca şi în rîndul contabi­lilor, dar asta, ca să spun aşa, e un fapt natural... Să ne întoarcem la proble­me însă... Ceream, dacă cititorii îşi mai aduc bine aminte, rărirea actelor formale existente, mai ales în domeniul artei şi dădeam cîteva exemple. Si­gur că cei cu musca pe că­ciulă s-au simţit lezaţi şi au pus mina pe condeie , nu-i a­­devărat! Contabilitatea este necesară ca apa şi ca aerul ! De acord. Pare de neînchipuit ca în comerţ sau in industrie să ne lipsim de cifrele care stau la baza producţiei. Dar noi nu despre aşa ceva discu­tam. Discutam despre aspec­tele înspăimîntătoare pe care le-au luat unele operaţii con­tabile, cu şi fără necesitate. Era vorba mai curînd de o­­peraţiile succesive de acope­rire pe care le încearcă unii funcţionari lipsiţi de răspun­dere, unii şefi de birouri ce trec altora răspunderea pe care ar trebui să şi-o asume. (Continuare în pag. a 2-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! 6 pagini 30 de bani COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Colectivul Grupului de şan­tiere „Porţile de Fier“ a lan­sat ultimul tronson, din partea din amonte, al căii de rulare a macaralelor ce vor deservi ba­rajul deversor al hidrocentralei. PLOIEŞTI (coresp­­. 1. — Al. Mihai). Au început lucrările de modernizare pe ultimul tron­son al drumului naţional Văle­nii de Munte-Cheia. Construc­torii au luat măsuri ca circula­ţia spre staţiune să nu fie în­treruptă. GALAŢI (coresp. R.I. — V. Chiurtu). Pe Bulevardul Re­publicii, la intersecţia cu strada Brăilei, în plin centrul munici­piului Galaţi, unde există o zonă de circulaţie foarte intensă au început lucrările de con­strucţie a unui pasaj subteran pentru pietoni lung de 51 metri şi cu o lăţime de 4,5 metri. Un brevet românesc a rezol­vat problema procedeului uni­versal, îndelung căutat, pentru lipirea corpului de răcire al ra­diatoarelor auto din aluminiu. Invenţia aparţine unui grup de specialişti de la Fabrica de ra­diatoare şi cabluri din Braşov Soluţiile Şi aliajul de lipire a aluminiului constituie o nou­tate tehnică valoroasă pe plan mondial. SPIRIT CREATOR CONDUCEREA OPEREI DE FĂURIRE A SOCIETĂŢII SOCIALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE Ion Mitran U­na din trăsăturile caracte­ristice modului de a acţio­na al Partidului Comunist Român in calitate de forţă con­ducătoare a revoluţiei şi con­strucţiei socialiste în România, constă în atitudinea sa­­ crea­toare manifestată în aplicarea principiilor generale ale învăţă­turii marxist-leniniste, fapt ce şi-a pus­ pregnant pecetea de o­­riginalitate asupra unui şir în­treg de soluţii practice şi con­cluzii teoretice privitoare la făurirea noii orîn­­duiri. O asemenea poziţie izvorăşte din considerarea mar­xism - leninismului ca învăţătură care prin însăşi esenţa sa revoluţionară, prin spiritul său viu îndeamnă la creaţie, se îmbogăţeşte con­tinuu, pe baza pro­greselor ştiinţei, ale cunoaşterii umane, pe baza însuşirii critice a noilor va­lori generate de practica socială, de gindirea umană Adversar hotărit al concepţiilor feti­­şiste, închistate, partidul nostru priveşte mar­­xism-leninismul ca pe o teorie creatoare, ca pe un mijloc ştiinţi­fic de analiză şi cunoaştere, care permite studierea profundă a rea­lităţii, aeprecierea realistă a con­diţiilor sociale, stabilirea corec­tă a obiectivelor de înfăptuit în funcţie de posibilităţi, unirea eforturilor poporului pentru a­­tingerea acestora. întreaga activitate constructi­vă a partidului se întemeiază pe realizarea sintezei ştiinţifice dintre adevărurile generale şi cerinţele particulare specifice fiecărei etape de dezvoltare. Re­trospectiva celor cinci decenii de activitate pune in lumină a­­devărul că reuşita strategiei şi tacticii revoluţionare se află în strînsă legătură cu capacitatea partidului de a sta­bili, în concordanţă cu imperativele vie­ţii, cu starea reală de lucruri şi la timpul oportun căi­le, formele, meto­dele corespunzătoa­re de acţiune. Toto­dată, studiind expe­rienţa celorlalte partide comuniste şi muncitoreşti, a ce­lorlalte ţări socia­liste, partidul valo­rifică tot ceea ce corespunde necesi­tăţilor şi condiţiilor societăţii româneşti. Este un adevăr axiomatic că parti­dul clasei munci­toare îşi înfăptuieşte rolul său numai organic integrat realităţi­lor istorice, sociale, naţionale proprii, a căror expresie progra­matică se reflectă în linia politică generală, ca factor menit să ori­enteze practica socială. O aseme­nea adaptare la realităţi repre­zintă una din condiţiile primor­diale ale acţiunii şi gîndirii re­voluţionare vii, premisa afir­mării autenticei personalităţi de partid marxist-leninist al clasei muncitoare, de purtător al ten­dinţelor istorice fundamentale ale epocii. „In întreaga noastră activitate — arăta recent tova­răşul Nicolae Ceauşescu — ne călăuzim după cunoscuta teză marxist-leninistă potrivit căre­ia principala îndatorire a parti­dului comunist de guvernămint este făurirea noii orînduiri so­ciale. Noi considerăm că, cu cit fiecare ţară socialistă obţine re­zultate mai bune în opera de construcţie a acestei orînduiri, cu atît îşi îndeplineşte mai bine îndatoririle naţionale cit şi în­datoririle internaţionale, cu a­­tit este mai mare contribuţia sa la cauza creşterii influenţei so­cialismului in lume". Marxism-leninismului îi este străină maniera vehiculării de 1921 1971 (Continuare in pag. a 3-a) Vrem să facem un test or an ajuns ci campania AGRICOLA LA... BUCUREŞTI D­acă tot a venit primăvara, ce-ar fi să mă duc şi eu cu testul de braţ, in cam­pania agricolă. — Fă-ţi formele de deplasare — îmi­ spune secretarul de re­dacţie de serviciu. în ce judeţ vrei să te duci ? — Deocamdată în... Bucu­reşti, spun de colo. — Păi ce crezi, stimabile, că lucerna creşte pe asfalt iar sfe­cla se însâmînţează cu autobu­zul 31 ? Fă-mă să înţeleg. Ii explic că daca am treabă în Ilfov trebuie să trec musai prin... centrul Bucureştiului unde se află întreprinderea pentru me­canizarea agriculturii din judeţ, (bulevardul Bălcescu nr. 16 la etajul ll lingă Camera de Co­merţ. Cum or urca oare trac­toarele cu ascensorul pînă a­­colo ?). Sau la Direcţia generală agricolă judeţeană de pe stra­da Mihail Eminescu. Poate că-i găsim în vreo şedinţă, acum în plină campanie agricolă de pri­mava­ră. — Dacă veneaţi luni, ne gă­seaţi — îmi spune tovarăşul NI­­COLAE STOICA, directorul ge­neral al direcţiei generale agri­cole judeţene. In fiecare luni di­mineaţa ţinem şedinţă cu dele­gaţii noştri. — Şi este necesar acum in toiul muncilor agricole asemenea şedinţă ? — Da. Este vorba de şedin­ţe operative. Trebuie să stăm de vorbă cu oamenii, să aflăm ce-au văzut pe teren şi mai ales ce probleme au rezolvat pe te­ren. Ii întrebăm despre toate acestea şi le dăm indicaţii ce au de făcut. Să lăsăm la latitudinea foru­rilor un drept să aprecieze dacă sunt sau nu necesare asemenea şedinţe, deşi, fie vorba intre noi, poate că n-ar strica în această perioadă ca tovarăşii din con­ducerea direcţiei generale să se informeze direct la faţa locului în comune. în spiritul adevărului trebuie spus însă că în momen­tul sosirii noastre aproape toate birourile direcţiei generale erau goale fiind cu toţii plecaţi în unităţile agricole unde se efec­tuează în aceste zile lucrările de sezon. Atunci zic, hai să-i căutăm prin localităţile ilfovene. Am por­nit deci spre Urziceni, cu colegul meu, fotoreporterul Mihai Popes­­cu, şi am ales cîteva comune mai mari, cu importante supra­feţe agricole de însămînţat. De-a lungul şoselei, brazde negre răs­colite de tractoare şi lanuri verzi de grîu. La intrarea în Co­­şereni stau de vorbă cu un om intre două vîrste, mecanizatorul Ion Andrei. E necăjit. A oprit tractorul şi împreună cu cîţiva cooperatori opinteşte vîrtos la nişte... parazăpezi. — Pentru unii — îmi spune el — parcă vine iarna. — De ce ? — Păi, uitaţi-vă şi dumnea­voastră. Au venit astă-toamnă nişte cetăţeni de la o întreprin­dere de drumuri şi poduri şi au pus parazăpezire pe marginea cîmpului. Dar acum au uitat de ele şi ni le-au lăsat ca amintire, iar noi nu putem să arăm pe­­ kilometri întregi. Acum facem­­ noi lucrul acesta, în locul lor.­­ Frumoasă treabă, îmi spun, J nutrind speranţa că cei vizaţi vor citi poate aceste rînduri şi i se vor achita de o obligaţie ui-DUMITRU TABACU (continuare in pag. a 5-a) VIZITA DELEGAŢIEI PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN ÎN R.S.S. AZERBAIDJAN. Corespondentul Agerpres, Lau­­renţiu Duţă, transmite : în cursul dimineţii de miercuri 7 aprilie, delegaţia Partidului Co­munist Român, condusă de to­varăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al P.C.R., care par­ticipă la lucrările Congresului al XXIV-lea al P.C.U.S., a vizitat oraşul Baku, capitala R.S.S. A­­zerbaidjană, puternic centru eco­nomic şi cultural. Ca şi in ajun, mii de locuitori ai oraşului salută cu căldură, cu ospitalitate pe solii poporului român. Delegaţia Partidului Comunist Român a depus o coroană de flori la Mausoleul memorial al celor 26 de comisari revoluţio­nari comunişti ucişi la Baku in 1918 de intervenţioniştii străini şi reacţiunea internă. La so­lemnitate au fost de faţă G. Aliev, prim-secretar al C.C. al P.C. din Azerbaidjan, M. A. Leseciko, membru al C.C. al P.C.U.S., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., V. M. Buşuiev, şef de secţie la C.C. al P.C.U.S., V. I. Drozdenko, ambasadorul U.R.S.S. în România, precum şi secretari ai C.C. al P. C. din Azerbaidjan, membri ai guvernului republicii. In continuare, s-a vizitat Mu­zeul de istorie a Azerbaidjanu­lui. Delegaţia Partidului Comunist Român s-a îndreptat apoi spre oraşul Sumgait, centru indus­trial construit în anul 1948, la cca 40 kilometri de Baku, pe malul Caspicii. La intrarea in oraş, grupuri de pionieri oferă buchete de flori oaspeţilor ro­mâni. De-a lungul străzilor sunt arborate lozinci cu urări de bun venit în limbile azerbaid­jană, rusă şi română, steaguri roşii şi tricolore. Se face un scurt popas în Pia­ţa Lenin. Aici, Veniamin Aga­­moglunov, secretar al Comite­tului orăşenesc Sumgait al P.C. din Azerbaidjan, îl informează pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu despre etapele construirii aces­tui tînăr oraş, care în prezent numără peste 100 000 de locuitori în care au fost înscrise la foc de cinste o uzină siderurgică, o uzină de aluminiu, una de ţevi laminate, un combinat chimic. Coloana maşinilor se îndreap­tă apoi spre Combinatul chimic din oraş, a cărui construire a început în anul 1967. Un mare număr de muncitori, operatori chimişti, ingineri, purtînd pan­carte cu urări de bun venit, au primit cu vii şi puternice apla­uze sosirea delegaţiei Partidului Comunist Român. Directorul combinatului, Rafil Sverdlov, după ce a exprimat, în numele întregului colectiv, satisfacţia de a-i primi în mijlo­cul lor ca oaspeţi pe membrii de­legaţiei P.C.R., a arătat că, în pre­zent, aici lucrează 4 500 de oameni. Combinatul produce etilfluor­­hidrină, etilenă, izobutilen, ră­şini epoxidice. El a arătat că a­­cum se lucrează la construirea marii instalaţii de fracţionare a gazului, care va intra în func­ţiune în anul 1972. Oaspeţii sunt invitaţi să urmărească procesul de producţie, care se desfăşoară cu ajutorul unor instalaţii mo­derne. În piaţa din faţa combinatului a avut loc apoi un miting con­sacrat întîlnirii cu delegaţia Partidului Comunist Român. Deschizînd mitingul, Venia­min Agamoglunov, secretar al Comitetului orăşenesc de partid,­ după ce a adresat delegaţiei u­­rări de bun venit, a spus: „Prin dumneavoastră , comuniştii din Sumgait, toţi oamenii muncii salută poporul frate român, care, sub conducerea partidului său comunist, construieşte cu succes societatea nouă, socialis­tă". Vorbitorul a arătat că, îm­preună cu întregul popor, sovie­tic, oamenii muncii din Sumgait sînt hotărîţi să îndeplinească programul ce va fi adoptat de Congresul al XXIV-lea al P.C.U.S. Şefa de brigadă Zamina Ga­­sanova, de la Uzina de ţevi la­minate din localitate, Erou al muncii socialiste, dînd glas sen­timentelor de prietenie pe care poporul sovietic, oamenii muncii din Azerbaidjan le nutresc față de poporul român, a subliniat în cuvîntul său realizările oa­menilor muncii din această uzi-­ nă, care vor contribui la făuri­rea bazei tehnico-materiale a comunismului. Directorul Școlii nr. 2 din Sumgait, Mihail Aivazov, a re­latat oaspeţilor români despre dezvoltarea învăţămintului din Azerbaidjan, despre roadele le­găturii dintre învăţămint şi pro­ducţie. „Cunoaştem din cuvîntă­­rile tovarăşului Ceauşescu, a spus vorbitorul, realizările în acest domeniu obţinute de Ro­mânia, unde s-a generalizat în­­văţămintul obligatoriu de zece ani şi ne bucurăm din inimă de aceste realizări". Comsomolista Sarzade Abdu­laeva, operator la Combinatul chimic, a relatat despre munca şi succesele tineretului, despre hotărîrea lui de a-şi ridica ne­contenit calificarea, spre a-şi spori contribuţia la îndeplinirea sarcinilor importante ale planu­lui cincinal. Primit cu vii şi îndelungate a­­plauze, a luat cuvântul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, care a transmis muncitorilor, tehnicieni­lor şi inginerilor de la Combina­tul chimic un salut frăţesc din partea chimiştilor români. De a­­semenea, a adresat un salut lo­cuitorilor oraşelor Baku şi Sum­gait, din partea oamenilor mun­cii din România. Arătind că vi­zita in oraşele Baku şi Sumgait a dat delegaţiei noastre prilejul de a cunoaşte marile progrese obţinute in dezvoltarea economi­că şi socială a acestor localităţi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a felicitat pe muncitorii, tehnicie­nii şi inginerii combinatului chi­mic şi pe toţi oamenii muncii din cele două oraşe pentru succesele dobindite în activitatea lor. In continuare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că între România şi Uniunea Sovie­tică există relaţii de colaborare în toate domeniile de activitate. Aceste relaţii — economice, teh­­nico-ştiinţifice, culturale — con­tribuie la întărirea prieteniei dintre popoarele român şi sovie­tic, la dezvoltarea economico-so­­cială a fiecăreia dintre­ ţările noastre; totodată, ele contribuie la întărirea forţei şi influ­enţei socialismului în lume. „In cadrul relaţiilor dintre România şi Uniunea Sovieti­că, un loc important îl ocu­pă R.S.S. Azerbaidjană, a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Mulţi petrolişti din Azerbaidjan au lucrat în România şi, de ase­menea, mulţi petrolişti români au venit şi au lucrat în Azer­baidjan. în general, in cadrul colaborării largi şi multilaterale dintre ţara noastră şi Uniunea Sovietică se dezvoltă tot mai larg relaţii şi schimburi econo­mice şi de colaborare între oa­meni ai muncii din Azerbaidjan, şi din România“. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a referit apoi pe scurt la dez­voltarea industriei chimice din România, arătând că producţia în acest sector a cunoscut creş­teri însemnate în cincinalul tre­cut şi că se prevede menţinerea unui ritm înalt şi în actualul plan de cinci ani. Am dori — a spus tovarăşul Ceauşescu — ca intre, chimiştii din Sumgait şi cei din România să se stabileas­că relaţii cit mai strînse de co­laborare, schimburi reciproce, spre a putea să contribuim şi pe această cale la dezvoltarea pri­eteniei şi colaborării între po­poarele noastre, între România şi Uniunea Sovietică. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a invitat o delegaţie a chimiştilor din Sum­gait să viziteze unele centre chi­mice din România. în încheiere, secretarul gene­ral al Partidului Comunist Ro­mân a urat oamenilor muncii din Sumgait şi Baku mari suc­cese în realizarea sarcinilor ce le vor reveni din programul e­­laborat de Congresul al XXIV-lea al P.C.U.S. Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu a fost subliniată in repetate rînduri cu vii şi puter­nice aplauze. După încheierea mitingului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu răspunde prieteneşte aclama­ţiilor mulţimii, strînge manile a numeroşi cetăţeni. ★ Comitetul Central al P.C. din Azerbaidjan, Prezidiul Sovietu­­lui Suprem şi Consiliul de Mi­niştri ale R.S.S. Azerbaidjană au oferit o masă în cinstea de­legaţiei Partidului Comunist Ro­mân, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român. La masă, care s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, priete­nească, tovarăşul G. Aliev, prim-secretar al C.C. al P.C. din Azerbaidjan, şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu au toastat pentru dezvoltarea continuă a prieteniei şi colaborării dintre P.C.U.S. şi P.C.R., dintre cele două ţări, pentru triumful ideilor socialismului şi păcii in întreaga lume. Miercuri seara, delegaţia Par­tidului Comunist Român s-a înapoiat la Moscova. Vizita la Combinatul chimic Sumgait Telefoto : AGERPRES La 1500 grade Celsius într-una din zi­lele trecute, înain­te de preluarea schimbului 11, mai­ştrii Petru Sfer­­coci, Petru Bahr şi Petru Daescu s-au­­ oprit atenţi la Jur­nalul nr. 2 de la Combinatul side­rurgic din Reşiţa Era ceva care de­ranja urechea ce­lor care de ani şi ani veghează pro­cesul de plămădire a metalului. Pulsul fontei incandescen­te era agitat. S-a dat imediat sem­nalul de alarmă Specialiştii au pus imediat „diagnosti­cul“ : apariţia unui fenomen de lipitu­ră pe pereţii fur­nalului la nivelul gurilor de insufla­­re a aerului cald. Ci­ alte cuvinte era vorba de ceea ce in limbajul jur­naliştilor se cu­noaşte sub denu­mirea de ,,urs“. în această situa­ţie fiecare moment era preţios pentru că orice întirziere putea duce la blo­carea întregului jurnal, la paraliza­rea lui, ori lucrul acesta ar fi însem­nat o pierdere zil­nică de aproximativ 1 000 tone fontă Echipele conduse de Grigore Ber­­ceni, Petru Hudet, Sebastian Feher au hotărit să intre ur­gent la lucru , zi şi noapte. Furnalul trebuia „vindecat“ in timpul activită­ţii sale obişnuite, fără să fie între­ruptă producţia. Drept pentru care au început o „te­rapie“ intensivă cu oxigen. Dar defec­ţiunea parcă se in­­căpăţina şi nu voia să cedeze. Dogoa­rea metalului topit (in furnal tempe­ratura atingea 1 500 grade Celsius) era insuportabilă. Au intrat in acţiune şi alte echipe proas­pete. Unii jurna­lişti mai virstnici au venit de acasă pentru a da şi ei o mină de ajutor. A doua zi in zori, pe feţele jurnaliştilor au apărut primele raze de bucurie. „Ursul“ a început să dea vădite sem­ne de oboseală. Răpunerea lui definitivă nu s-a înfăptuit însă de­cit in ziua a treia După redresare, jurnalul, parcă do­rind să răsplăteas­că eforturile oame­nilor, produce zil­nic 100—150 tone fontă peste sarcina de plan■ în felul acesta bilanţul rea­lizat de secţia jur­nale după primul trimestru al anului este de 2 000 tone fontă peste preve­deri, rezultat care reprezintă de fapt înfăptuirea angaja­mentului jurnaliş­tilor reşiţeni pină la 1 mai. I. MEDOIA corespondentul „României libere“ în pagina a 6-a: "actualitatea internaţională 1; • Greva generală a oamenilor muncii din Italia • „Puncte critice“ pe agenda micii Euro­pe — Corespondență din Bonn de la Mircea Moarcăs

Next