România literară, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 27-39)
1970-07-01 / nr. 27
★ Pe baza înţelegerii de colaborare pe anul 1970 dintre uniunile scriitorilor din R. S. România şi R. S. Federativă Iugoslavia, a sosit în ţara noastră o delegaţie condusă de prozatorul Ciamil Slabe, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bosnia şi Herţegovina. Din delegaţie fac parte poetul Jovan Strczowski, directorul Festivalului de poezie de la Struga, şi prozatoarea Giukca Jacopin. De asemeni, tot în cadrul convenţiei de colaborare, ne vizitează ţara prozatoarea poloneză Zofia Bystrzycka, şefă de secţie la revista „Zwierciadlo“ („Oglinda“). Intîlnirile şi discuţiile pe care le vor avea cu colegii lor români vor oferi oaspeţilor posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a literaturii române contemporane. Intre 21—27 iunie a. c., în Spania, s-au desfăşurat lucrările celui de-al XXVII-lea Congres mondial al Confederaţiei Internaţionale a societăţilor de autori şi compozitori (C.I.S.A.C.), în cadrul cărora s-au discutat probleme ale dreptului de autor pe plan internaţional şi s-a ales noul comitet de conducere. Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor din R. S. România, membru al acestei confederaţii, a fost reprezentat la respectivele lucrări prin scriitorii Traian Iancu şi Erik Majtenyi. * Alte prezenţe scriitoriceşti peste hotare : poeţii Radu Cârneci, Ben Corlaciu şi criticul Mircea Tomuşii la Varşovia, în cadrul convenţiei de colaborare cu Uniunea Scriitorilor din Polonia. La liceul de cultură generală nr. 27, din cartierul Ferentari, tradiţionala serbare de sfîrşit de an şcolar a coincis cu o festivitate în cadrul căreia liceul bucureştean a primit numele marelui critic, istoric literar şi prozator român George Călinescu. Cu acest prilej, Alexandru Dinţa, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România, cadre didactice din învăţămîntul universitar bucureştean, critici literari şi poeţi au vorbit despre personalitatea lui George Călinescu în cultura naţională contemporană. Asociaţia scriitorilor din Iaşi a organizat luni 22 iunie, in sala Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“, un spectacol de poezie, muzică şi balet, ale cărui beneficii au fost depuse la fondul general de ajutorare a regiunilor sinistrate. Poeţii George Lesnea, Horia Zilieru şi Adi Cusin au recitat din versurile proprii, iar actorii Margareta Baciu (artistă emerită), Cornelia Gheorghiu, Teofil Vâlcu şi Virgil Raiciu au citit din operele unor scriitori moldoveni, clasici şi contemporani. La reuşita spectacolului şi-au mai dat concursul Ecaterina Zărnescu, Victor Popovici şi Nicolae Sasu (solişti ai Operei de stat), Anton Diaconu de la Conservatorul „George Enescu“, balerina Dana Lificiu, actorul Emil Coşeiu şi Dorin Cernei de la Casa de cultură a studenţilor. Regia spectacolului a fost asigurată de Mihai Zaborilă, Cronica Uniunii Scriitorilor VESPASIAN LUNG LUPTA INSULARILOR BRAILENI IN MEMORIAM îmi adunam cîndva, în alte coloane, morţii mei, ca pe cîmpul de luptă Apoi am obosit tot adunîndu-i, şi am renunţat. De acum, sînt prea bătrîn pentru a mai fi brancadier. Nu pentru că m-aş teme de moarte. Cu a mea, de mult m-am împăcat. Iar a altora mă răscoleşte. Dacă nu de alta, măcar dintr-un sentiment de solidaritate cu ceea ce ţine de revolta lor. Iar morţii mei s-au răsculat împotriva morţii, cîştigîndu-şi nemurirea. La ce bun, deci, să le ţii socoteala, de vreme ce au rămas ? Şi totuşi, acest sfîrşit de primăvară şi început de vară, cu pustietoarele-i puhoaie verzi-ucigaşe şi valuri murdare, a sporit doliul şi durerea, răpindu-i dintre tovarăşii mei spirituali pe Veres Péter, Fábry Zoltán şi Váci Mihály. Iar cînd lipsesc brusc trei suflete de lingă masa familiei, întîi rămîi uluit, apoi te simţi orfan, şi fără voie te năpădesc aducerile-aminte, pentru a umple golurile toate. Pe Veres Péter l-am cunoscut întîia oară întîlnindu-mă cu el în vechi numere ale revistei Korunk, pe care le-am găsit în biblioteca tatii, ori poate le-am descoperit în rafturile unui anticariat din Timișoara, in anii războiului. Pentru sensibilitatea mea modelată de realităţile urbane, el, Veres Péter a fost — după Móricz — acela care în cele din urmă mi-a destrămat acea imagine de operetă, cu fete orfane, sau de univers hazos a satului, de care însă mă îndoiam, şi m-a îmbogăţit cu o nouă certitudine, făcîndu-mă să-mi dau seama, uimit, că truditorul ogorului mi-e fratel şi, bineînţeles, Illés, cu Poporul pastelor, numai că pe-atunci admiram în cartea asta mai degrabă pledoaria intelectualului, pe cînd proza şi versurile lui Veres Péter — pe care mai tîrziu le-a înmănuncheat în volumul Pajiştile — m-au impresionat cu forţa autenticităţii, a documentului. Apoi a urmat Socoteala, pe urmă, după Eliberare, încercarea, şi excelenta trilogie Trei generaţii, şi intre timp multe altele, studii şi pamflete, pline de căldură şi invitînd la discuţii, apoi Femeia rea şi, împrăştiate ici-colo, fragmente din Jurnalul de lector, şi pretutindeni articole, — tot atîtea profesii de credinţă ale unui spirit însetat de dreptate. A fost un scriitor mare ? Azi scriitorii mari, în lume, sînt cu nemiluita. Ce fel de scriitor a fost, — iată ce trebuie să ne preocupe. Cu alte cuvinte, faptul că înalta calitate a scrierilor sale oglindeşte marile transformări de structură in soarta popoarelor din răsăritul Europei, drumul pe care l-au străbătut aceste popoare, în revoluţia socialistă, pentru cucerirea propriei omenii. Aşa a putut deveni ţăranul maghiar din Balmazújváros scriitor european, cucerindu-şi un loc printre mărimile de prim rang ale literaturii universale contemporane. Pe Fábry Zoltán l-am cunoscut tot prin intermediul revistei Korunk. Fiecare scriere a sa a fost pentru mine un adevărat îndemn, în acele vremuri, antifascismul săli, pe care l-a înnobilat prin publicistică, a devenit a doua mea şcoală, şi adevărată, o şcoală care m-a impresionat adine şi m-a făcut să mă gîndesc în profunzime, călăuzindu-mă, dincolo de antipatiile instinctive şi experienţele amare trăite pe propria-mi piele, spre o atitudine conştientă, de la ură la luptă. Cărţile sale care mi-au trecut prin mină după Eliberare — Imperativul timpului, împotriva armelor şi eroilor — le citeam întocmai ca un veteran ce dă citire amintirilor scrise de generalul său de pe vremuri. Acest umanism militant, activ, înfruntînd cu vehemenţă tot ce e inuman, m-a făcut să descopăr în publicistica lui o sensibilitate artistică ce ar fi putut să se exprime, la acelaşi înalt nivel, şi în alte specii. Dovadă că Fábry a şlefuit publicistica, ridicînd-o la nivelul celorlalte specii literare. Volumele ulterioare. Ultimul mesaj sau oameni în neomenie, sînt ecoul unor noi lupte purtate în condiţii istorice noi. Ardoarea însă, forţa argumentaţiei, patosul, crezul rămîn cele vechi, neschimbate chiar şi în situaţii schimbate. Cînd am citit prima oară din scrierile lui, nu ştiam că zace în închisoarea de la Illava. De la Eliberare încoace, mereu îmi făceam planul să-l vizitez o dată la Stósz. Dar e prea tîrziu. ...Acum, cînd nu mai pot fi împreună cu ei decit pe calea amintirilor, îmi vin în minte întîmplările scurte, dar cu atît mai grăitoare prin consistenţa lor, povestite despre ei de Gaál Gábor, şi pe care de obicei le spunea cînd avea în faţă cîţiva tineri care-şi făceau ucenicia, sub ochii lui, în redacţia revistei Utunk. Şi înainte de toate mă gîndesc la pod. La acel pod pe care ei trei îl treceau nu numai în drumurile lor dintre Cluj, Balmazújváros şi Stas, ci şi, de fapt, între România, Ungaria şi Cehoslovacia. Şi mai cu seamă atunci cînd în înaltele foruri ale celor trei ţări nu se aflau nici pe departe oameni care să dureze poduri, iar în faţa porţilor Europei centrale şi răsăritene, in pragul grădinilor lor, dădea tîrcoale haita lupilor bruni. Dar ei — şi cîţi alţii asemenea lor, la Korunk, promovaţi de Gaal, plecat dintre noi atît de pretimpuriu — dincolo de scrâşnetele ce ameninţau să înghită popoare, de schizofrenia şi rugurile urei de rasă, au vestit credinţa frăţiei dintre popoare, au visat viitorul demn al sărmanelor noastre popoare, au revendicat egalitatea în drepturi şi pentru minorităţi. Iar noi, urmaşii lor ? Mergînd pe urmele lor le-am rămas credincioşi, dar în mulţimea îndatoririlor mereu mai urgente, poate că am fi putut face totuși mai mult, apropiindu-ne operele lor, dînd în mina tinerilor importante scrieri ale lui Fábry, opera integrală a lui Gaál Gábor, toate capodoperele lui Veres Péter. Nu e greu să-mi imaginez ce lectură pasionantă poate fi Socoteala pentru tînărul cititor român, care ar sorbi, cu bucuria emoţionantă a descoperirii, rîndurile frăţeşti, curate ca lacrima, scrise despre poporul român. Nicicînd nu-i tîrziu să te achiţi de o datorie... Singurul dintre ei pe care l-am cunoscut personal e Váci Mihály. Rătăceam amîndoi pe străzile Bucureştilor într-o iarnă cu vînt şi zloată, eram prost dispuşi şi maliţioşi, nici căldura ocrotitoare a unui restaurant, nici vinurile lui nu ne-au putut însenina. Numai Ady ne mai potolea, pentru că-l sărbătorisem chiar atunci, în ianuarie, şi versurile lui ne foloseau mai mult decit orice medicament sau calmant. Váci Miska fusese un poet adyean care, iată, pe neobservate a devenit Mihály, nu datorită uceniciei lui poetice, ci prin atitudinea lui revoluţionară, versurile sale izvorînd din neliniştea proprie lui Ady, din dăruirea omului de pe baricadă, din sfînt-blestemata (ca să mă exprim și eu în stilul lui Ady) întreită flacără a dăruirii comune. Citesc ultimele sale versuri, salba de versuri, purtînd titlul Ce n-a mai apucat să fie scris în jurnalul lui Che Guevara : „Mi-s prietenii nerăbdători. / Ii liniştesc eu, care demult, în suflet, gata sunt de drum“. A murit la Hanoi. Ca ostaş. Chiar dacă din pricina unei artere plesnite, şi nu a unui glonţ, Szász JANOS 2 România literară NOUTĂŢI ÎN LIBRĂRII Iriviu Rebreanu : ADAM ŞI EVA (Editura Mihai Eminescu). Colecţia „Romanul de dragoste" (256 pagini, lei 5,50) Damian Stănoiu : ALEGERE DE STAREŢA (Editura Mihai Eminescu). Colecţia „Romane de ieri şi de azi" (272 pagini, lei 6,25) Pop Simion : PARALELA 45 — Al doilea inel al spiralei (Editura Mihai Eminescu) (208 pagini, lei 5,50). George Alboiu : DRUMUL SUFLETELOR (Editura Albatros). Versuri (97 pagini, lei 5). Petre Sălcudeanu : DE CE VAD INVERS ? (Editura Mihai Eminescu). Roman (260 pagini, lei 6,75). Alexandru Mitru : VULTURII DE FOC (Editura Ion Creangă). Legendă valahă (204 pagini, lei 13). Ion Cojan : NOPŢI DE VARA (Editura Mihai Eminescu). Povestiri (152 pagini, lei 4,75) O. Han : DĂLŢI ŞI PENSULE (Editura Albatros). Cu un cuvînt înainte către cititor — autorul. 48 fotografii (728 pagini, lei 25) P. V. Haneş : STUDII DE ISTORIE LITERARA (Editura Albatros) In loc de prefaţă de Mihai Gafiţa. Note asupra ediţiei — autorul (344 pagini, lei 10,50) D. D. Panaitescu : CARNET INACTUAL — Domeniul franco-spaniol (Editura Mihai Eminescu). (356 pagini, lei 8,50) Juan Valera : PEPITA JIMENEZ (Editura Minerva) Roman. Colecţia „Biblioteca pentru toţi“. Traducere şi prefaţă de Andrei Ionescu (276 pagini, lei 5) prezenţe româneşti Fiese româneşti la radioteleviziunea franceză Timp de opt zile, posturile de radio pariziene au prezentat o vastă frescă a culturii româneşti, în întîmpinarea vizitei tovarăşului Nicolae Ceauşescu în Franţa. La semaine roumaine, grupînd aproape o sută de emisiuni, a căror coordonare şi-a asumat-o domnul Georges Godebert, un bun cunoscător şi prieten al ţării noastre, secondat de o echipă de cunoscuţi realizatori români şi francezi, a fost organizată de O.R.T.F. în colaborare cu Radioteleviziunea română. La realizarea acestei impresionante manifestări, al cărei ecou este dintre cele mai satisfăcătoare, şi-au dat concursul un mare număr de oameni de cultură, artişti, scriitori, compozitori, savanţi, din ambele ţări. Prima „cortină“ a emisiunilor dedicate teatrului românesc s-a ridicat — cum era şi firesc — deasupra numelui lui Caragiale , în traducerea lui Valentin Lipatti. O noapte furtunoasă s-a bucurat de o excelentă distribuţie. Emmanuele Riva, secondată de o prestigioasă echipă, a interpretat rolul titular din Domnişoara Nastasia de G. M. Zamfirescu. Dramaturgia modernă a fost prezentă prin comedia lui Aurel Baranga, Fii cuminte, Cristofor ! — emisiune realizată de Georges Godebert, cu Claude Rich în rolul principal —, şi prin două piese scurte . Există nervi de Marin Sorescu şi Se intimplă de Romulus Vulpescu, ca şi prin scenariul Ringul de Ioan Grigorescu (adaptare radiofonică de Ilie Păunescu), pus în tndă în monofonie şi stereofonie. Georges Godebert, în colaborare cu J. J. Pineau, a semnat şi regia piesei Unde-s marile iubiri ? de Silvia Andreescu şi Theodor Mănescu. ★ în seara de 3 iunie, la Radio Paris — emisiunea France-Culture — s-a citit, cu actori, din romanul scriitoarei Henriette Yvonne Stahl — Entre le jour et la nuit, apărut în „Editions du Seuil“ în traducerea franceză a autoarei. m★ Juriul celui de-al II-lea Salon internaţional de grafică de la Florenţa a acordat una dintre medaliile de aur ale Salonului artistei române Ala Jalea-Popa, pentru lucrarea intitulată „Piatra preţioasă“.