România literară, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 27-39)

1970-07-01 / nr. 27

Am intrat în Cuptor, parcă nici nu ne vine a crede. Valuri de ape ne-au înecat aşezările şi luncile, într-o primăvară învălmăşită, şi ne-au la­­sat nămol pe suflet. Nici nu ne vine a crede cînd intrăm în valuri de grîu, pămînturi unduitoa­re sub jocurile cereşti ale miezului de vară. Ne-am uitat la ele cu nădejde mare în zilele îndiguite, şi în acele nopţi firele lor firave creşteau parcă din carnea noastră, atunci cînd nu mai cădea rouă şi soarele nu mai ştia de răsărit şi de as­finţit. Ne îmbrăţişam copiii şi ne gîndeam la grî­­ne, căutam către dealuri şi ne dureau luncile cu semănături cărate la vale. Parcă se aud bătăi de coasă, pînă-n ziuă. La fierarie secerile sînt date pe tocilă şi zimţuite. In amintiri se aude susurul lăcustelor, se scutură maci, foşneşte sunătoarea, ulciorul sub snop se îmbroboneşte către ceasul prînzului, cosaşii cul­că rînduri, rînduri, hotarul, copiii fac legături şi snopii se adună în clăi, în vara lăsată ca o cre­dinţă, în zilele pîinii, pînă tîrziu după ceasul cinei. Au mai trecut valuri pustiitoare, în timp, vremu­­rii care au lăsat cenuşa pe suflete, dar pământu­rile ţării au întors în urma lor valuri de grîne. Sînt argumentele statorniciei fiinţei noastre, ale hărniciei unui neam, pomenite din stravechime. A­­lexandru Macedoneanul în valuri de grîne s-a a­­dîncit după trecerea Istrului. Şi acum, după bulboanele ameninţătoare, pă­­mîntul ţării se întoarce la rosturile lui de vatră. Intrăm în valuri de grîne şi se petrec sub zare aripile seceratoarelor, pornite din Bărăgan, din ţinuturile Vlaşcăi şi Teleormanului, către Olt, către colinele Moldovei, către Cîmpia Transilvaniei şi locurile ei dintre rîuri, parcă acum s-ar întoarce pe la noi păsările vestitoare ale veacului bun. lată imaginea ţârii în lumina puternică a zilei, a ţării care rămîne în temeiul culturilor ei, în „dul­cea înfrăţire" a oamenilor ei, sub încercări de ori­ce fel. în urma secerâtoarelor buimace de căldu­ra amiezii rămîne puzderia de baloturi, întocmind imaginea unui şantier fără margini, dînd senti­mentul unor zidiri, al unui timp al zidirilor, pînă ce un alt anotimp se arată şi pămîntul îşi schim­­bă faţa fără culoare, în aşteptarea altor naşteri, pînă încolo către brumele toamnei. Stăruie un gînd al culturii, al celei mai presus de faptul obişnuit, al cunoaşterii legilor firii, al învăţăturii ce se alătură cultivărilor, pentru ros­turile ascunse ale rodirii pâmîntului. Şi o încre­dere în oamenii ţării, ai cărţilor şi ai uneltelor, cei din laboratoare şi cei din urma prăşitoarelor, cei ai uzinelor chimice şi cei ai camioanelor cu grîu. Părinţii noştri nu împlîntau cuţitul în pîine înain­te de a face pe coaja ei de la vatră semnul jert­fei, al suferinţei, al dăruirii. Această preţuire a pîinii nu se împrumută, nu se învaţă pe de rost şi nici nu se uită, dacă o simţi cu adevărat. Cine a strecurat între degetele sale grîul răcoros la gu­ra sacilor, lingă batozele înecate în praf, cine cunoaşte preţul de cînd lumea al griului, cine nu aruncă pîinea şi-i preţuieşte fărîmiturile, cum nu aruncă un gînd al părinţilor şi le cinsteşte bătrî­­neţea, acela simte dogoarea acestor zile altfel, şi înţelege altfel începutul secerişului, semnele a­­estui timp în care ne gîndim la ţară şi la ţărani, la pămînturile cu grîu ajuns sănătos şi zdravăn la hotarele verii. Lor le-au închinat poeţii pagini scumpe, şi în temperatura acestei înfrăţiri s-au ales metalele rare ale graiului nostru. Cine răsfoieşte cu credin­ţă cărţile ţării, cine s-a pătruns de înţelesurile lor la răscrucile înecate în fum, cine nu aruncă farî­­mele de aur ale poeziei şi nu uită gîndul părinţi­lor ei, cine înţelege şi se leagă de semnele ano­timpurilor printr-o mişcare de suflet şi o licărire de speranţă, acela simte înţelesul acestor zile alt­fel şi preţuieşte altfel semnele secerişului, semne­le acestui timp, cînd ne gîndim la rosturile ţării, la statornicia pâmînturilor şi la hărnicia oameni­lor ei. Lor l se cuvine acum gîndul cel mai de laudă. Ion HOREA Compendiul de Istorie a României Recent apărut, Compendiul de Istorie a României răs­punde unor necesităţi actuale de cunoaştere mai adincită a fenomenului istoric românesc de către publicul larg, de Întărire a încrederii în forţele vii ale neamului nostru, ale cărui momente de glorie, luminişuri şi întristări vibrează în paginile acestei lucrări. Rod al unei colaborări fructuoase a unui mănunchi de specialişti în deosebite domenii ale istoriei naţionale sub îndrumarea activă a prof. univ. Mi­ron Constantin­escu, acad. Constantin Daicoviciu şi prof. univ. Ştefan Pascu, lucrarea oglindeşte străduinţa de pre­zentare într-o formă sintetică, cit mai clară, a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, înfăţişind totodată şi problematica ridicată de unele aspecte sau momente ale dezvoltării is­torice, ceea ce contribuie la deschiderea unor noi perspec­tive în viitoarele preocupări ale cercetătorilor. Izvorît din dorinţa de respectare riguroasă a adevărului istoric, întemeiat pe concepţia marxistă, Compendiul, deşi este opera mai multor autori, oferă o ilădită unitate care derivă, desigur, din însăşi unitatea dezvoltării istorice pe întreg teritoriul patriei a poporului român, strîns legat, pre­cum odinioară dacii de munţii lor, de meleagurile strămo­şeşti. Ca act de încredere în virtuţile umane ale naţiunii, lu­crarea se bazează pe prezentarea solidarităţii existente intre generaţiile trecutului, ale căror idealuri de libertate socială şi naţională işi găsesc consfinţirea in anii construirii socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate, pe scoaterea în evi­denţă a tuturor laturilor ce caras­t­­rizează procesul istoric în diferitele epoci. Periodizarea istorică adoptată t.­•C■ m mai mare măsură seama de necesitatea integrării istoriei naţionale în istoria universală, ceea ce contribuie la scoaterea in relief a pre­zenţei româneşti, a creaţiei specii de poporului nostru in marile etape ale dezvoltării generale a omenirii. In acest chip periodizarea ştiinţifică constituie, prin ea însăşi, o po­sibilitate de explicaţie şi înţelegere. Pe bună dreptate, so­cotim, că începerea epocii moderne stabilită de autori după îndelungate studii economice şi sociale in a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, permite ca două mari evenimente, răscoala ţărănească din 1784-85 condusă de Horia, Cloşca şi Crişan şi revoluţia din 1821, codusă de Tudor Vladimi­­rescu, un prolog al revoluţiei românilor din anii 1848—49, să se încadreze in procesul general al istoriei popoarelor europene, inclusiv al acelora din Peninsula balcanică, cu care românii au avut atit de strinse legături, atit in evul mediu, cit şi în epoca renaşterii naţionale. Astfel, miş­carea naţională şi democratică este înfăţişată în toată am­ploarea ei până la realizarea statului naţional unitar român, iar mişcarea muncitorească, socialistă şi lupta Partidului Comunist Român sunt integrate în dezvoltarea istorică fi­rească a poporului nostru, transformările revoluţionare ce au urmat după insurecţia naţională antifascistă înscriin­­du-se, prin larga participare a maselor populare sub con­ducerea partidului, în opera de creaţie istorică a noii civi­lizaţii a umanismului socialist. Imbrăţişînd toate epocile istorice, Compendiul este un Îndreptar pentru studenţi, elevi şi pentru profesori, fiecare capitol fiind însoţit de indicarea izvoarelor utilizate, a stu­diilor speciale şi a modului în care au fost rezolvate dife­ritele probleme privind perioada respectivă. Chiar dacă unele soluţii comportă încă controverse, aceasta nu poate face inutil aportul autorilor, cunoscut fiind că dez­voltarea ştiinţei, a cunoştinţelor noastre despre socie­tate, implică lupta de opinii, bazată pe dorinţa de a ne apropia cut mai mult de adevăr, care este ţelul nostru, al tuturor, în lumina concepţiei generale a materialismului istoric, a cărui menire este de a ne ajuta să distingem atit generalul cit şi particularul, unitatea dar şi diversitatea in procesul dialectic al cunoaşterii. De aceea istoria naţională îmbracă succesiv forme noi, apropiindu-se prin aceasta de preocupările noilor gene­raţii în a căror lumină trecutul capătă noi dimensiuni. Prof. D. BERCU­) decanul Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti (Continuare in pag. 3) un eseu de HEIDEGGER ÎN ACEST NUMĂR ADRIAN MARINO: Bluful comic; Poezii de MIHAI BENIUC; O carte a lui MIRCEA ELIADE despre arhaicul românesc ; Proză de NICOLAE VELEA; Interviu tardiv cu VICTOR ION POPA; Arta şi spaţiul — Griul MIRCEA SPATARU NICOLAE BALCESCU (gips) o­v*­rf­o /­ia Anul III iu. 27 (91) Joi 2 iulie 1970 32 pagini, 2 lei Proletar­ din toate țările, unifi-vâ î România literară SAPTA M’­ N Â L' DE LITERATURĂ S X A R T A • • ifi Aţ■■■ ■________________________ • .: ~ • ___

Next