România literară, ianuarie-martie 2008 (Anul 41, nr. 1-12)

2008-01-18 / nr. 2

E.L. Doctorow - Ragtime. Traducere de Antoaneta Ralian. Prefaţă de Paul Cernat. Bucureşti: Leda-Grupul Editorial Corint, 2007, p. 351. Irul epic urmărește traiectoria a trei familii americane, intersectate între ele, dar, totodată, intersectate şi cu figuri istorice reale ale timpului, într-un joc narativ fascinant şi enigmatic, întocmai ca ritmurile muzicii ragtime. E.L. Doctorow ikiform* Istoria şi ficţiunea pe ritmuri A CEI ŞAPTEZECI şi şapte de ani ai săi, scriitorul Edgar Lawrence Doctorow (evreu rus la origine, imigrant american la a doua generaţie, crescut în Bronx - New York şi devenit o figură a literaturii internaţionale încă de acum trei decenii) continuă să surprindă opinia publică de peste Ocean cu prospeţimea textelor sale (din 2000, cînd i-a aparat un ultim roman, The City of God, prozatorul pare să se fi profilat pe eseuri!), în anul 2004, într-un discurs de deschidere a cursurilor universitare, a criticat, în termeni raţionali, dar fermi, politica externă a preşedintelui George W. Bush, stîrnind valuri de simpatie în rîndurile intelectualităţii democrate. Are o perspectivă articulata asupra unui model social și politic de urmat, neezitînd nici o clipâ în expunerea limpede a propriilor idei. Faptul nu trebuie sa ne surprindă. Doctorow şi-a fâcut din literatură un instrument de cunoaştere a istoriei, iar în istorie a văzut întotdeauna o oglindire răsturnată a literaturii. Lunga listă de romane scrise de el pînăîn prezent confirmă pe deplin lucrul şi, chiar mai important, dacă vom avea răbdare, cel puţin, să răsfoim sutele de pagini redactate despre scriitor, vom observa că exegeza de specialitate îl abordează ca pe un pionier (postmodern) al acţionalizării istoriei (alţi constructori anglofoni din zona combinării „timpului istoriei” cu „timpul literaturii”, atît din SUA, cît şi din Marea Britanie, precum John Barth, Ihak Hassan, Peter Ackroyd sau David Lodge, îi datorează enorm autorului new-yorkez). Se poate bănui aici, indubitabil, şi impulsul — cumva autoindus - al postmodemilor de a completa viaţa prin text şi de a prelungi textul prin viaţă (Mircea Cartarescu vorbea, la un moment dat, inspirat, despre o „existenţâ” postmoderistâ!), dar, în privinţa lui Doctorow, situaţia este mai complexă. El încearcă să controleze istoria prin ficţiune (o istorie, să nu uităm, de atîtea ori imprevizibila şi traumatizanta), transformînd întregul proces într-un joc. în realitate, în excursurile sale ficţionalizatoare, Doctorow pune mereu accentul pe dimensiunea ludicâ, dimensiune ludicâ aşteptată sâ supravieţuiască la sfârşitul lecturii. în The Modern American Novel, Malcolm Bradbury face un comentariu extrem de elocvent vizavi de această preocupare a lui Doctorow. Criticul o vede ca pe o problemă ideologica a postmodernismului timpuriu. 1973 este anul cînd iese pe piaţa de carte faimoasa (astăzi) Metahistory a lui Hayden White, un fel manifest al postmodemnitâţii, deopotrivă pentru literaţi şi istorici. White crede ca istoriografia şi literatura au aceleaşi legi de narativitate, suprapunîndu-se structural (prin „început”, „mijloc” şi „sfîrşit”), dar şi fenomenologic (prin mentalismul creator al celor din spatele lor, în speţa istoricul şi scriitorul). Bradbury sugerează că Doctorow ar fi primul prozator mulat perfect pe această teorie postmodernâ, într-adevăr, autorul lui The City of God (cunoscut, relativ, din 1960 cu Welcome to Hard Times şi din 1966 cu Big as Life) publicase deja, în 1971, The Book of Daniel, o istorie ficţionala de caz, legata de familia Rosenberg (codificata în roman drept „the Isaacsons”), iar, în 1975, scotea prima ediţie a Ragtime-ului (tradus foarte recent, iată, şi la noi), text ce avea sa fie considerat capodopera peste ani şi în care „istoria ficţionala”, aşa-zicînd, devine „personajul” central prin excelenţa. Doctorol nu abandonează mobilul epic-ideologic al „interferenţei” dintre palierul istoricităţii şi cel al ficţionalitâţii (pentru a-l parafraza pe Braudel!), nici mai tîrziu, cînd scrie romanele World’s Fair (1985- premiat cu National Book Award în 1986) ori The Waterworks (1994). „Simbiozele” sale de „ficţional” şi ,istoric” au intrigat uneori, nedumerind comentatorii cîrcotaşi, dar Doctorow şi-a continuat neabătut proiectul postmodern, cu aceeaşi obstinaţie, s-ar putea spune, cu care, mai devreme, Thomas Hardy, în epoca victoriana engleză, şi William Faulkner, la debutul modernismului american, au crezut în propria lor mitologie artistică. Antologic râmîne răspunsul dat de scriitor unui reporter, după apariţia romanului Ragtime. La întrebarea răutăcioasă - „Credeţi câ J.P. Morgan şi Sigmund Freud s-au întîlnit cu adevărat vreodată?” —, Doctorow a replicat netulburat: „S-au întîlnit cu siguranţa acum” (în romanul lui adică, n.m.). Acţiunea romanului Ragtime e plasata în prima jumătate a secolului XX (mai precis, din 1902 pînâ la intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial, în 1917), în oraşul New Rochelle (New York). Firul epic urmăreşte traiectoria a trei familii americane (simptomatice pentru societatea de peste Ocean a vremii respective), intersectate între ele, dar, totodată, intersectate şi cu figuri istorice reale ale timpului, într-un joc narativ fascinant şi enigmatic, întocmai ca ritmurile muzicii ragtime. Prima familie (formată din Tata, Mama şi Băiatul - ultimul, înţelegem, un fel de narator indirect al textului, după modelul „reflectorilor” lui Henry James) aparţine micii burghezii americane (acel upper middle class care da tonul tuturor curentelor sociale) şi trăieşte mai degrabă un spleen cauzat de monotonia vieţii de suburbie. Cea de-a doua familie este a unor imigranţi (evrei) de prima generaţie, confruntaţi cu sărăcia şi blocajele specifice acestei lumi. Tateh, Mameh şi Fetiţa locuiesc în Lower East Side (partea săracă a metropolei) şi încearcă din răsputeri sâ supravieţuiască financiar de pe o zi pe alta. în sfîrşit, tinerii de culoare Coalhouse Walker (muzician ragtime) şi Sarah formeazâ cea de-a treia familie expusă terorii rasiale şi, ulterior, disoluţiei. De fapt, „disoluţia” apare în cazul tuturor familiilor menționate, iar ea sugerează.